Studenții și antreprenoriatul: pofta vine mâncând

Foto: Profimedia

Care este „ingredientul secret” al antreprenoriatului? Se spune că ar fi îndârjirea, hotărârea de a nu ceda în fața adversităților și de a-ți duce produsul mai departe, chiar și când piața este tulbure. Investitorii și acceleratoarele caută fondatori cu „grit”, care să probeze această mică doză de nebunie, ca garanție psihologică a perseverenței. Este însă îndârjirea o trăsătură primară a caracterului, sau poate fi cultivată? Ce stă în spatele unei intenții asumate?

Icek Ajzen este unul dintre cei mai influenți autori din aria psihologiei sociale, iar lucrarea sa privind schimbarea comportamentală, „The theory of planned behavior”, are peste 87.000 de citări. Teoria lui ne oferă o cheie de lectură a antreprenoriatului, dar și a altor asumări dificile, precum renunțarea la fumat, schimbarea dietei sau implicarea într-un stil de viață atletic. Cum ajung oamenii, dacă decid să se lase de fumat, chiar să reușească? Importantă este hotărârea, desigur. Fără o intenție fermă și o atitudine pozitivă privind comportamentul vizat, nimic nu se întâmplă. Totuși, remarcă Ajzen, intenția nu izvorăște doar din atitudine și din tăria de caracter, ci depinde de încă doi factori. De exemplu, dacă vrem să ne lăsăm de fumat, contează foarte mult ce cred și fac cei apropiați, precum și cât de fezabilă ne pare această acțiune. 

Ajzen numește primul tip de influență „norma subiectivă” a acțiunii. Pentru cineva ce-și propune să renunțe la fumat, cântărește greu felul în care i se pare că e văzută această decizie de cei din jur. Ne creăm norma subiectivă observându-i pe ceilalți și anticipându-le reacțiile: ce vor zice prietenii mei? Dar iubita sau iubitul sau familia? Dar colegii și cercurile sociale în care mă învârt? 

Sursă: Robert Orzanna, Wikimedia Commons

Ajzen adaugă și o altă componentă pentru a explica intenția și acțiunea, și anume cât de abili credem că suntem. El numește această trăsătură „controlul perceput al comportamentului”. Continuând exemplul anterior: oare voi putea renunța la fumat? Sau voi eșua, dezamăgindu-mă pe mine și pe cei din jur? Va fi o încercare reușită sau un efort zadarnic? Teama de eșec este un demotivator puternic, atât în cazul fumatului, cât și pentru tinerii care cântăresc în minte dezirabilitatea și fezabilitatea unui startup. Nu este vorba doar despre o anxietate financiară. La urma urmei, investițiile inițiale într-o aventură tech pot fi atrase din fonduri externe, nu neapărat din banii de la saltea. După cum observa Andrei Pitiș, din experiența sa de antreprenor serial și investitor, mai vizibilă este aversiunea față de anticiparea unei umilințe – ceea ce combină atât normele subiective, cât și controlul perceput. Ce vor crede ceilalți despre mine dacă voi da greș? Cât de ușor îmi imaginez eșecul și cât este de rușinos? Ideea de eșec în business se poate simți ca o invalidare personală.

Cum putem schimba percepțiile tinerilor despre ceea ce este firesc sau bizar? Cum putem să le stimulăm și încrederea în propriile abilități de a reuși - sau de a depăși eșecul - într-un demers riscant și competitiv precum antreprenoriatul? O primă posibilitate constă în abordarea inspirațională, în care îi punem în contact cu oameni și povești de succes. Anul 2021 este cel în care UIPath, un unicorn născut într-un apartament din București, a ajuns în top 10 al startupurilor din întreaga lume, conform valorii sale de piață. Există și alte povești românești de impact global – de la BitDefender și GeCAD Software, la CleverTaxi și Vector Watch. E clar că se poate. Astfel de istorii pot schimba percepția imposibilului în posibil. Totuși, pentru a atrage în parcursuri antreprenoriale și tinerii curioși, nu doar nucleul dur al celor aventuroși, posibilul trebuie să devină o opțiune la îndemână. 

Pe lângă abordarea inspirațională, este necesară și o abordare transformațională. Cu alte cuvinte, trebuie să transformăm mediul însuși în care tinerii trăiesc, în care îi observă pe ceilalți și ajung să se cunoască pe ei înșiși. Normele sociale și încrederea în abilitățile proprii nu sunt doar în mintea noastră, ci depind, esențial, de mediul exterior și de oportunitățile pe care le prezintă. Cred că un rol vital îl au aici acceleratoarele timpurii, deschise în parteneriat cu Universitățile, în care studenții sunt invitați pentru o primă experiență de startup, chiar la ei în campus. O comunitate de mii de alumni, mentori și antreprenori reușește să normalizeze traiectoria de startup, să o transforme dintr-un basm trăit de alții, într-o aventură la îndemână, trăită de cei de lângă noi. În antreprenoriat, ca și în viață, pofta vine mâncând. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp