Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Sunt copil de profesor și, în micul oraș în care am crescut, profesorii erau o elită respectată

Școala în anii 80 în blocul comunist

Foto: Profimedia Images

Am crescut în casă cu un dascăl și am înțeles ce înseamnă respectul față de profesori, văzându-i și în timpul, și în afara timpului profesoral.

Profesorii acelor ani, 80-90, în micul oraș din Țara Lăpușului erau „unul și unul”, o elită respectabilă și respectată în urbe. Și, cu siguranță, nu erau o excepție.

Era un mare tumult la fiecare sfârșit de an, când examenele de treapta I (sfârșitul clasei a 8-a), treapta a II-a (sfârșitul clasei a 10-a), bacalaureatul și admiterea la facultate țineau comunitatea conectată la rezultate. Cine a intrat, care nu, de ce și cum s-au petrecut lucrurile.

Performanțele copiilor se răsfrângeau tacit spre meritele profesorilor, iar acest lucru era modalitatea certă de câștigare a respectului de către aceștia. Însemna ceva atunci să fii profesor. Am resimțit și eu o perioadă acest lucru, când a fi „băiatul profesorului Vasc” era un brand mai puternic decât ce demonstrasem eu.

Profesorii erau profesori. Majoritatea dintre ei. O mândrie să te uiți la ei în tablourile de sfârșit de an.

Încet, încet, tabloul s-a mutat într-un album și apoi în digital, iar locul profesorilor a devenit nedefinit. Pozele s-au dezlipit, au căzut și obiectivul s-a mutat pe amintiri cu colegi în fotografii prin parcuri și grădini botanice.

Nu e neaparat rău. Rolul profesorilor și munca lor trebuie să se vadă în nivelul de educație al fiecărui copil și, prin însumare, în nivelul de educare al întregii societăți. Care apoi să recompenseze dascălii prin respect, încredere și, bineînțeles, salarii demne de aceste rezultate.

Timpul a trecut. A venit democrația, care, în școli și clase, a adus foarte repede o mulțime de noi drepturi. Vocea profesorilor s-a mai redus, pentru că a crescut tonalitatea părinților și a elevilor. Profesorii nu au mai fost vioara întâi.

Au dispărut uniformele și au apărut reflexiile pe copii, ale dorinței și putinței părinților de a-i îmbrăca după ultima modă.

Atenția elevilor e disturbată de propriile telefoane, pe care profesorii nu le pot izola într-un dulap atâta vreme cât copiii sunt la ore. Unii dintre ei chiar fac poze testelor și le trimit părinților, care le trimit prin același whatsapp răspunsurile, în timp real.

Puțin câte puțin, dar în timp, grupul majoritar al profesorilor de vocație s-a șubrezit. Au apărut noi materii și mulți suplinitori. Notele cu care s-au promovat examenele pentru a suplini stau mărturie. Abia au fost de trecere.

Noua generație de profesori, care, în ansamblul ei, s-a îndepărtat de corpul de elită a fost plătită permanent cu salarii mici. Care nu au fost majorate niciodată, la nivelul firesc, pentru un reper din comunitate, care este un Profesor.

S-au accentuat și încurajat meditațiile în particular. Pe care le puteau susține profesorii buni. Și căutați. Ceilalți au rămas doar cu salariile mici.

Performanța școlară e din ce în ce mai difuză. Generație după generație, nivelul de pregătire scade. Iar aceste generații vor fi conducătorii de mâine ai României.

Reforma în manuale și programe didactice nu a apărut, iar „școala ca o joacă”, cum ar fi fost firesc să evolueze, s-a transformat în „joaca de-a școala”.

În realitate, sistemul a devenit din ce în ce mai putred, mai ruginit. Și e firesc să se rupă la un moment dat.

Sunt de acord că salariile dascălilor sunt mici. Și că inflația, prețurile la utilități și celelalte costuri ale vieții pun presiune pe bugetele profesorilor. Și că trebuie găsită o soluție.

Aceasta nu este însă atât de simplă și nu cred că a crește salariile tuturor, cu același procent, sub presiunea străzii sau a șantajului cu amânarea unor examene, care disturbă niște generații de copii, poate fi rezolvarea problemei.

Pentru un viitor și o Românie educată, este momentul, ca odată cu ridicarea „cârpei de pe țambal”, să se facă ordine. În reguli și în calitatea educației. Este o investiție obligatorie, acum în ultimul ceas.

Este un nonsens să dai cu vopsea peste rugină. Mai întâi se curăță, de regulă cu ceva abraziv partea nesănătoasă, apoi se elimină ce nu funcționează, și se înlocuiește. Concomitent se corectează și cauza care a condus în timp la degradare.

Altfel, este „lucru de mântuială” și știți vorba aceea: suntem prea săraci să ne mai permitem lucruri ieftine.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • exigu check icon
    Da, orice sistem se subrezeste din interiorul lui, scoala nu face o exceptie . De ce?Pentru ca in interiorul ei au veni multi dascali scoliti pe la diferite facultati particulare, nestiutori de carte,ca sa nu spun mai mult. Daca pina in 1989 profesorul impunea respect prin atitudinea lui, astazi s-a ajuns sa cerseasca respectul. Si in educatie a patruns cangrena. Ce trebuie facut? Extirpata partea bolnava. Cine sa o faca? Aici este problema!!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Profesorii te puteau pedepsi fizic. Luai palme, tras de urechi, de perciuni, bătaie cu rigla la palmă. De acolo venea și respectul.
    • Like 1
  • Gecaba Gecaba check icon
    O radiografie corecta, din pacate care se poate generaliza la nivelul intregii tari. Da, nu se face educatie cu salarii de 2000 de ron, dar!!!!! ca sa fiu la obiect, cine foloseste acum elevii si le pune o presiune uriasa inainte de examene, acela numai profesor nu este. Medicii au fost in greva, dar pacientii au fost tratati, energeticienii au fost in greva, dar tara nu fost in intuneric si exemple mai sunt. Doar profesorii si soferii au blocat tara. O rusine care confirma radiografia din articol
    • Like 0
  • Sunteți primul, care după 8 zile, spune că nu șantajul e soluția. Cu toate acestea știm că așa va fi și cu asta doar am ținut copiii pe tușă. Din ofsaid pe tușă. Și cu examenele de evaluare în care copii buni vor pica cu 9.70.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon