Cum de la ei se poate. Interviu cu ministrul Educației din Estonia, țară aflată pe primul loc în UE la testele PISA: Atitudinea noastră este că fiecare copil trebuie să aibă oportunitatea de a se dezvolta, absolut fiecare copil

Foto -  AA/ABACA/ Abaca Press/ Profimedia

La testele PISA 2022,  România s-a clasat pe penultimul loc din Uniunea Europeană, în timp ce elevii estonieni cu vârste de 15 ani, s-au clasat pe primul loc din UE și pe primele 8 din lume, la concurență cu țările asiatice cu învățământ de top. Însă dincolo de scorurile  care indică nivelul de competență, mai ridicat în unele situații cu aproape 100 de puncte față de cele ale elevilor români, copiii din Estonia mai punctează decisiv la un indicator - mentalitatea de creștere. Altfel spus, marea lor majoritate cred că, indiferent de abilitățile înnăscute, oricine poate deveni mai bun la o materie, dacă exersează suficient de mult. Acest tip de gândire este cultivată sistematic de sistemul de educație, care evită să pună etichete și îi ajută activ pe copii să își îmbunătățească rezultatele, inclusiv prin repetarea testelor sau a sarcinilor de lucru, spune Kristina Kallas, ministrul Educației și Cercetării din Estonia. „Dacă copilul nu obține note foarte bune, trebuie să existe mai multe oportunități pentru ca el să devină mai bun. Și școala trebuie să-i ofere asistență acestui copil pentru a progresa. Da, profesorii se plâng destul de des că este o sarcină suplimentară pentru ei. Este într-adevăr o încărcare suplimentară, profesorii au foarte mult de lucru suplimentar cu elevii care avansează mai lent, dar este responsabilitatea lor, iar sistemul educațional prevede ca fiecare copil să aibă mai mult de o șansă de a da un test sau mai mult de o șansă de a îndeplini o sarcină, astfel încât să poată lucra mai mult pentru a îmbunătăți rezultatul", afirmă Kristina Kallas, care descrie, într-un interviu pentru Republica, factorii-cheie pe care se bazează modelul estonian de educație. 

Câteva idei din interviu:

• „Accesul la educație de bună calitate este garantat. Nu segregăm copiii pe baza rezultatelor lor academice, iar toți copiii merg la cea mai apropiată școală de casă. Și fie că sunt elevi foarte capabili din punct de vedere academic, fie că sunt elevi mai puțin capabili, toți învață împreună."
  
• „Sistemul nostru de învățământ este foarte concentrat pe a permite fiecărui copil să progreseze până la potențialului lui maxim, indiferent de capacitățile lui. Nu ar trebui să oprești copilul. Nu ar trebui să-i spui: ai eșuat, nu are rost să mai încerci, aceasta este nota ta. Sarcina școlii este să-i ofere posibilitatea fiecărui copil de a-și îmbunătăți nota și de a progresa la matematică."
• În Estonia, copiii încep învățământul obligatoriu la vârsta de șapte ani, cu un an mai târziu decât în ​​majoritatea țărilor, ceea ce înseamnă că până la 15 ani, când se dau testele PISA, copiii estonieni au fost cu un an mai puțin la școală. Dar, pentru că vin dintr-un sistem preșcolar foarte puternic, atunci acest an în minus nu este un dezavantaj, pentru că sistemul preșcolar îi pregătește destul de serios pentru școală. Și nu ne referim aici la pregătirea academică, ci la dezvoltarea cognitivă și a abilităților sociale, astfel încât să fie capabili să înceapă să studieze la școală din primul moment. 
  
• „În cazul Estoniei, majoritatea deciziilor pedagogice sunt luate la cel mai de jos nivel posibil, cel mai aproape de copil, care este nivelul profesorului. Autonomia profesorului este foarte mare."
• „Sistemul de învățământ estonian este mai vechi cu aproape 200 de ani decât statul estonian. Sistemul de învățământ este cel care a creat statul. Mai întâi a fost un sistem de învățământ construit cu lideri de educație estonieni, comunități școlare în jurul cărora a apărut noua elită, care a creat ulterior un stat independent, în 1918. Pe atunci, sistemul școlar din Estonia avea deja 200 de ani, funcționând la nivel de comunitate locală fără stat. Profesorii sunt lideri comunitari foarte puternici și au fost dintotdeauna, au o poziție foarte prestigioasă în societate."
• Ce ar trebui să facă România - .„Cred că ar trebui crescut statutul profesorilor în societate. Asta înseamnă salarii, asta înseamnă o calificare înaltă, asta înseamnă autonomie profesională. Autonomia nu poate veni fără responsabilitate, desigur. Și pentru responsabilitate au nevoie de calificare profesională înaltă."

Interviul pe larg.

Elevii estonieni în vârstă de 15 ani sunt cei mai buni din Uniunea Europeană și unii dintre cei mai buni din lume, potrivit clasamentului realizat în urma testării PISA. În opinia dvs, care este principalul factor care stă la baza acestui rezultat?

Ei bine, modelul nu funcționează doar pe baza unui criteriu specific care îl face să fie unul performant. Trebuie să existe mai multe aspecte puternice pentru ca întregul sistem de învățământ să funcționeze puternic. Și, după înțelegerea noastră, sunt necesare o serie de calități-cheie pentru ca un sistem de învățământ să fie rezilient și capabil să se adapteze rapid la toate schimbările din societate. Primul lucru este, de fapt, mentalitatea generală din societatea estoniană, la noi există ceea ce numim mentalitate de creștere. Este unul dintre lucrurile pe care PISA le măsoară în rândul elevilor. Țintește sus și lucrează din greu, aceasta este o mentalitate foarte prezentă în Estonia, poate că este o mentalitate de tip protestant. În educație, ea se traduce prin faptul că curriculumul nostru național în ceea ce privește competențele este foarte ambițios.

Elevii și profesorii trebuie să muncească din greu pentru a atinge aceste competențe și există un sprijin foarte puternic pentru această muncă grea. La testele PISA, de exemplu, a fost evaluată mentalitatea de creștere și au fost realizate comparații între țări - dacă elevii cred că abilitățile lor la matematică se bazează pe un dat, fie ești bun la matematică, fie nu ești bun, sau dacă le poți obține muncind din greu. Atunci când elevii cred că toată lumea poate fi capabilă să atingă niveluri înalte în matematică, dacă muncește din greu, înseamnă că există o mentalitate de creștere. Acest lucru depinde foarte mult, firește, de atitudinea profesorilor, de felul în care își motivează elevii.

Al doilea factor-cheie este, cu siguranță, învățământul preșcolar, grădinițele. 74 la sută dintre copiii estonieni de doi ani și peste 90 la sută dintre toți preșcolarii merg la grădiniță. Iar în învățământul preșcolar lucrează cadre didactice profesioniste, există un curriculum care pune mare accent pe dezvoltarea abilităților sociale, astfel că, atunci când copiii ajung la școală, au deja abilități sociale destul de puternice. În Estonia, copiii încep învățământul obligatoriu la vârsta de șapte ani, cu un an mai târziu decât în ​​majoritatea țărilor, ceea ce înseamnă că până la 15 ani, când se dau testele PISA, copiii estonieni au fost cu un an mai puțin la școală. Dar, pentru că vin dintr-un sistem preșcolar foarte puternic, atunci acest an în minus nu este un dezavantaj, pentru că sistemul preșcolar îi pregătește destul de serios pentru școală. Și nu ne referim aici la pregătirea academică, ci la dezvoltarea cognitivă și a abilităților sociale, astfel încât să fie capabili să înceapă să studieze la școală din primul moment. 

Apoi, există chestiunea echității. Școlile noastre, distribuția noastră de resurse între școli și standardele sunt la fel în toată țara. Așadar, accesul la educație de bună calitate este garantat. Nu segregăm copiii pe baza rezultatelor lor academice, iar toți copiii merg la cea mai apropiată școală de casă. Și fie că sunt elevi foarte capabili din punct de vedere academic, fie că sunt elevi mai puțin capabili, toți învață împreună. Considerăm esențială pentru sistemul nostru de învățământ echitatea în ceea ce privește accesul la educație de bună calitate, avem un sistem școlar echitabil. Și ne străduim foarte mult, să păstrăm acest sistem școlar echitabil, iar asta înseamnă că redistribuim uneori mai mult resursele către zonele mai sărace. În școlile din zonele mai sărace, profesorii au adesea cele mai mari mari venituri din comunitate locală, sunt pe primul loc sau al doilea în ceea ce privește salariile.

Și apoi, desigur, e digitalizarea și dezvoltarea abilităților digitale ale elevilor și profesorilor. Nu vorbesc despre aducerea de laptopuri sau iPad-uri în școli, ci despre faptul că ne-am concentrat pe competențele digitale. Din 2011, avem competențele digitale ale elevilor incluse într-un curriculum, deci, școala trebuie să acorde atenție dezvoltării competențelor digitale ale copiilor. Iar din 2018 pregătim profesorii în ceea ce privește competențele digitale. Acesta a și fost, cred, punctul forte al sistemului nostru de învățământ, faptul că, atunci când ne-a lovit pandemia, eram destul de pregătiți să trecem de la predarea la clasă la predarea la distanță prin mijloace digitale. Și nu în sensul în care știam ce aplicații sau ce programe să folosim, ci cum are loc învățarea dacă nu predai în interiorul clasei, profesorii aveau acele competențe dezvoltate deja.

Ați menționat mentalitatea de creștere ca fiind unul dintre factorii pentru succes. Cum cultivi mentalitatea de creștere? Care este atitudinea față de greșeală în sistemul de educație estonian?

Atitudinea noastră este că fiecare copil trebuie să aibă oportunitatea de a se dezvolta, absolut fiecare copil. Nu trebuie să-l pedepsești și să îi blochezi calea spre a se îmbunătăți.

Dacă copilul nu obține note foarte bune, trebuie să existe mai multe oportunități pentru ca el să devină mai bun. Și școala trebuie să-i ofere asistență acestui copil pentru a progresa. Da, profesorii se plâng destul de des că este o sarcină suplimentară pentru ei. Este într-adevăr o încărcare suplimentară, profesorii au foarte mult de lucru suplimentar cu elevii care avansează mai lent, dar este responsabilitatea lor, iar sistemul educațional prevede ca fiecare copil să aibă mai mult de o șansă de a da un test sau mai mult de o șansă de a îndeplini o sarcină, astfel încât să poată lucra mai mult pentru a îmbunătăți rezultatul. Așa funcționează sistemul. Și vedem, de asemenea, din testele PISA că în Estonia, la matematică, de exemplu, nu avem o pondere foarte mare de performeri de top care ating nivelul maxim, 6. (n.r. Aproximativ 13% dintre elevii din Estonia au avut performanțe superioare la matematică, ceea ce înseamnă că au atins nivelul 5 sau 6 la testul de matematică PISA, în timp ce media OCDE a fost de 9%. Spre comparație, în România procentul copiilor cu performanțe superioare este de doar 4%).

În comparație cu multe țări de top, la noi, ponderea celor mai performanți elevi, de nivel 6, nu este foarte semnificativă, dar avem foarte puțini elevi care nu ating nivelurile de bază la matematică. Ceea ce înseamnă că sistemul nostru de învățământ este foarte concentrat pe a permite fiecărui copil să progreseze până la potențialului lui maxim, indiferent de capacitățile lui. Nu ar trebui să oprești copilul. Nu ar trebui să-i spui: ai eșuat, nu are rost să mai încerci, aceasta este nota ta. Sarcina școlii este să-i ofere posibilitatea fiecărui copil de a-și îmbunătăți nota și de a progresa la matematică.

În Estonia, am discutat dacă ar trebui să fim mai atenți la copiii cu performanțe de top, pentru că profesorii nu au timp suficient să le acorde atenție elevilor foarte talentați. Dar, pentru că avem un sistem școlar echitabil în care toată lumea trebuie să aibă o oportunitate maximă de a-și dezvolta capacitățile la maximum, încă credem că aceasta este partea cea mai puternică a educației noastre.

Ce rol joacă pregătirea profesorilor în acest sistem, care sunt principiile care stau la baza pregătirii profesorilor în Estonia?

Ei bine, rolul profesorului este crucial, deoarece profesorul este cel care trebuie să se asigure că fiecare copil se dezvoltă la capacitate maximă. Dacă ai 24 de elevi într-o clasă și fiecare din ei trebuie să aibă maximum de oportunități, asta pune o sarcină suplimentară grea asupra profesorilor. Dar în toate sistemele educaționale performante, fie că este vorba de Coreea, Japonia sau Estonia, vezi că acesta este unul dintre elementele cheie - că profesorii lucrează cu fiecare elev la nivelul maxim pe care acesta l-ar putea atinge. Și această mentalitate de creștere este dominantă acolo. Nu blochezi elevul cu note și îi spui că nu se pricepe la matematică. Pregătirea profesorilor și profesionalismul lor este cheia care le permite să observe acești copii, să diferențieze abordările față de ei și să mențină mentalitatea de creștere.

Câți copii sunt, de obicei, într-o clasă?

Maximum 24, dar media în cazul nostru este de 21. Avem clase relativ mici comparativ cu restul Europei.

De ce calificări ai nevoie pentru a deveni profesor în Estonia? În ce constă programul de formare a profesorilor?

Trebuie să ai o diplomă de master și calificări în pedagogie, plus, desigur, competențe lingvistice în limba estonă la nivelul C1. Suntem foarte stricți în acest sens. Formarea continuă este oferită gratuit în universități, statul cumpără anual cursuri de formare continuă a profesorilor de la universități. De exemplu, din 2018, ne-am concentrat foarte mult pe competențele digitale ale profesorilor și, de asemenea, pe cum să dezvoltăm abilitățile generale la elevi. Dar și pe didactică, acum ne concentrăm foarte mult pe didactică, deoarece avem atât de mulți copii cu nevoi diferite. Didacticile unificate la matematică sau didacticile unificate pentru studiul limbilor și lectură trebuie schimbate, deoarece capacitățile copiilor de a învăța sunt diferite.

Câtă autonomie au profesorii și directorii de școli?

Acesta este și un alt element-cheie al sistemului estonian de educație, au o autonomie foarte mare. În cazul Estoniei, majoritatea deciziilor pedagogice sunt luate la cel mai de jos nivel posibil, cel mai aproape de copil, care este nivelul profesorului. Autonomia profesorului este foarte mare. Următorul nivel de luare a deciziilor privind câți profesori, ce fel de profesori lucrează în școală, cum este organizată angajarea profesorilor este cel al directorilor de școală. Următorul nivel, câte școli există, ce fel de școli sunt în jur este decis de guvernul local. Abia apoi vine ministerul care hotărăște doar asupra curriculum-ului național și asupra finanțării sistemului de învățământ de la bugetul de stat. Ministerul nu stabilește procese de predare, metode de predare sau câte școli sunt și unde, câți profesori sunt în școli, noi nu decidem aceste lucruri.

Majoritatea deciziilor sunt luate de fapt la nivelul profesorului.

Aș vrea să vorbim puțin despre predarea matematicii, deoarece elevii estonieni sunt foarte buni la matematică, sunt aproape la același nivel cu copiii din țările de top din Asia. Cum se preda matematica aici, cât de ancorată e această disciplină în viața reală?

Matematica este una dintre materiile majore în școală, are un rol foarte central. Există două discipline care au un rol foarte central în curriculum. Una este matematică, iar cealaltă este lectura. Acestea sunt fundamentale, iar nivelurile de competență sunt foarte ambițioase atât în ceea ce privește standardele noastre, cât și în ceea ce privește nivelurile de abilități pe care copiii trebuie să le dobândească. Într-adevăr, la matematică am schimbat deja din 1992 programa de la matematică foarte teoretică, la matematică ca știință aplicată. Competențele de matematică sunt descrise în niveluri de aplicativitate. Dacă trebuie să înveți despre metri pătrați la geometrie, temele și exercițiile se bazează pe aplicarea cunoștințelor. Desigur, pentru a aplica cunoștințele, trebuie mai întâi să le obții, deci trebuie să înveți mai întâi să înveți formulele matematice, iar următorul pas este aplicarea formulelor în viață, adică,trebuie să știi să le folosești. Nici testele PISA nu măsoară cunoașterea formulelor, uneori poți chiar să verifici formulele în timpul testării. Formulele sunt acolo, le poți deschide, dar trebuie să poți ști cum să le folosești ca să calculezi, de exemplu, de câți litri de vopsea ai nevoie pentru a picta 12 metri pătrați de podea. Pentru așa ceva ai nevoie de matematică.

Ce ne puteți spune despre predarea științelor, capitol la care adolescenții estonieni se află pe primul loc în UE? Ce rol joacă în acest proces învățarea prin investigație, experimentele?

Ca să poți înțelege lumea, metodele bazate pe investigație sunt cruciale în învățarea științei. Abilitățile cognitive ale copilului se dezvoltă foarte mult prin învățarea bazată pe investigație. Și, desigur, subliniez în continuare nevoia de a avea și cunoștințele de bază. Așadar, în multe țări care își revizuiesc curriculum-ul acum, ceea ce s-a întâmplat a fost că învățarea matematicii și științelor a început să se bazeze prea mult pe discuție, fără a învăța cunoștințele de bază. Deci, trebuie să înveți mai întâi să înveți cunoștințele, apoi să aplici cunoștințele în materie de științe și apoi să faci dialogul, discuția.

Într-o analiză a rezultatelor PISA, spuneați că elevii estonienii se simt în siguranță la școală. Ce faceți pentru a garanta siguranța tuturor copiilor, inclusiv cea emoțională?

Desigur, ne confruntăm și noi cu probleme de sănătate mintală, aceasta este o preocupare tot mai mare în majoritatea școlilor din întreaga lume, în special după pandemie. Dar sistemul școlar din Estonia se bazează pe un sistem de decizie de jos în sus, nu de sus în jos. Școala este poziționată puternic în comunitatea din jurul ei, foarte multe decizii se iau la nivel local. Legătura dintre părinți și alte părți interesate care fac parte din comunitatea școlară este fundamentală. Școlile estoniene depun mult efort și atenție pentru a conecta părinții la școală și foarte multe decizii cu privire la modul în care funcționează școala sunt luate împreună cu părinții.

Avem ceea ce numim consilii parentale în școli, asta garantează, de fapt, că toți actorii care au legătură cu școala cad de acord, de exemplu, asupra regulilor de comportament, asupra regulilor de utilizare a dispozitivelor electronice, asupra organizării zilei școlare. Toate aceste lucruri sunt convenite împreună cu părinții și alți factori interesați din jurul școlii, nu sunt decise de minister de sus în jos. Acest lucru oferă de obicei o siguranță mult mai mare pentru școală și o stabilitate în ceea ce privește funcționarea școlii. Atunci când discutăm, de exemplu, dacă telefonul mobil ar trebui să fie permis sau nu în școală, dacă am impune de sus în jos de la minister și am spune că nu permitem telefoanele mobile, atunci predicția mea este că asta ar funcționa mult mai puțin eficient o decizie luată de comunitatea școlară cu privire la regulile de utilizare a telefoanelor mobile în școală. Aplicarea acestor reguli la nivel local este mult mai eficientă dacă este convenită la nivel local, mai degrabă decât aplicarea regulii care este trimisă de sus în jos.

Așa este construit sistemul școlar, iar motivul din spatele acestui lucru este unul istoric, deoarece sistemul de învățământ estonian este mai vechi cu aproape 200 de ani decât statul estonian. Sistemul de învățământ este cel care a creat statul. Mai întâi a fost un sistem de învățământ construit cu lideri de educație estonieni, comunități școlare în jurul cărora a apărut noua elită, care a creat ulterior un stat independent, în 1918. Pe atunci, sistemul școlar din Estonia avea deja 200 de ani, funcționând la nivel de comunitate locală fără stat. Și a fost foarte puternic și a rămas așa. Profesorii sunt lideri comunitari foarte puternici și au fost dintotdeauna, au o poziție foarte prestigioasă în societate. Ei intră acum în grevă pentru că nu sunt mulțumiți de salarii și există un sprijin absolut pentru ei, pentru că sunt lideri foarte puternici ai comunității locale.

După noile teste PISA, care au marcat în toată lumea o scădere în ceea ce privește competențele, ce ajustări credeți că sunt de făcut în sistemul estonian de educație?

Avem câteva puncte de îngrijorare la care trebuie să fim atenți și anume numărul crescut de copii care nu ajung la nivelul de bază. Nu este o creștere semnificativă, dar există o tendință, vedem că elevii care nu ajung la nivelul de bază la matematică, care este nivelul doi, acesta a crescut ușor. Și aceasta este preocuparea pentru noi, deoarece sistemul școlar echitabil este principiul nostru și trebuie să ne asigurăm că fiecare copil are șansa de a obține maximul la care poate ajunge. Și a doua preocupare pentru noi este că mediul socio-economic al părinților a avut un impact sporit asupra rezultatelor învățării copiilor. Am fost țara în care backgroundul socio-economic al părinților avea un impact foarte scăzut asupra rezultatelor, situația social-economică nu a avut aproape niciun impact asupra rezultatelor școlare ale copiilor. Și acum a crescut, e un lucru care ne îngrijorează puțin și trebuie să fim atenți.

România se află pe penultimul loc în clasamentul PISA. Care credeți că este că e prima măsură pe care o țară aflată într-o asemenea situație ar trebui să o adopte, pentru a crește calitatea educației?

Cred că ar trebui crescut statutul profesorilor în societate. Asta înseamnă salarii, asta înseamnă o calificare înaltă, asta înseamnă autonomie profesională. Autonomia nu poate veni fără responsabilitate, desigur. Și pentru responsabilitate au nevoie de calificare profesională înaltă. Dacă profesorii sunt profesioniști de top, sunt tratați ca profesioniști de top și sunt plătiți ca profesioniști de top, acesta este elementul crucial pentru a le oferi autonomie de decizie cu privire la modul în care predau și oportunitatea de a acorda atenție fiecărui copil din clasă și de a proiecta procesul de învățare pe baza competențelor lor profesionale și pe baza situației din fiecare școală și din fiecare clasă cu fiecare copil. Statutul profesorilor este foarte important. Cred că m-aș concentra pe asta, deoarece profesorii sunt cruciali aici. Poți avea o programă fantastică, dar dacă profesorii sunt prost plătiți și dacă profesorii nu au autonomie pentru a implementa aceste programe și nu au un statut așa cum trebuie, din punct de vedere profesional, atunci capacitatea de schimbare este foarte limitată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp