Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum de la ei se poate. Interviu cu ministrul Educației din Estonia, țară aflată pe primul loc în UE la testele PISA: Atitudinea noastră este că fiecare copil trebuie să aibă oportunitatea de a se dezvolta, absolut fiecare copil

Kristina Kallas Foto - AA/ABACA/ Abaca Press/ Profimedia

Foto -  AA/ABACA/ Abaca Press/ Profimedia

La testele PISA 2022,  România s-a clasat pe penultimul loc din Uniunea Europeană, în timp ce elevii estonieni cu vârste de 15 ani, s-au clasat pe primul loc din UE și pe primele 8 din lume, la concurență cu țările asiatice cu învățământ de top. Însă dincolo de scorurile  care indică nivelul de competență, mai ridicat în unele situații cu aproape 100 de puncte față de cele ale elevilor români, copiii din Estonia mai punctează decisiv la un indicator - mentalitatea de creștere. Altfel spus, marea lor majoritate cred că, indiferent de abilitățile înnăscute, oricine poate deveni mai bun la o materie, dacă exersează suficient de mult. Acest tip de gândire este cultivată sistematic de sistemul de educație, care evită să pună etichete și îi ajută activ pe copii să își îmbunătățească rezultatele, inclusiv prin repetarea testelor sau a sarcinilor de lucru, spune Kristina Kallas, ministrul Educației și Cercetării din Estonia. „Dacă copilul nu obține note foarte bune, trebuie să existe mai multe oportunități pentru ca el să devină mai bun. Și școala trebuie să-i ofere asistență acestui copil pentru a progresa. Da, profesorii se plâng destul de des că este o sarcină suplimentară pentru ei. Este într-adevăr o încărcare suplimentară, profesorii au foarte mult de lucru suplimentar cu elevii care avansează mai lent, dar este responsabilitatea lor, iar sistemul educațional prevede ca fiecare copil să aibă mai mult de o șansă de a da un test sau mai mult de o șansă de a îndeplini o sarcină, astfel încât să poată lucra mai mult pentru a îmbunătăți rezultatul", afirmă Kristina Kallas, care descrie, într-un interviu pentru Republica, factorii-cheie pe care se bazează modelul estonian de educație. 

Câteva idei din interviu:

  • „Accesul la educație de bună calitate este garantat. Nu segregăm copiii pe baza rezultatelor lor academice, iar toți copiii merg la cea mai apropiată școală de casă. Și fie că sunt elevi foarte capabili din punct de vedere academic, fie că sunt elevi mai puțin capabili, toți învață împreună."
  • „Sistemul nostru de învățământ este foarte concentrat pe a permite fiecărui copil să progreseze până la potențialului lui maxim, indiferent de capacitățile lui. Nu ar trebui să oprești copilul. Nu ar trebui să-i spui: ai eșuat, nu are rost să mai încerci, aceasta este nota ta. Sarcina școlii este să-i ofere posibilitatea fiecărui copil de a-și îmbunătăți nota și de a progresa la matematică."
  • În Estonia, copiii încep învățământul obligatoriu la vârsta de șapte ani, cu un an mai târziu decât în ​​majoritatea țărilor, ceea ce înseamnă că până la 15 ani, când se dau testele PISA, copiii estonieni au fost cu un an mai puțin la școală. Dar, pentru că vin dintr-un sistem preșcolar foarte puternic, atunci acest an în minus nu este un dezavantaj, pentru că sistemul preșcolar îi pregătește destul de serios pentru școală. Și nu ne referim aici la pregătirea academică, ci la dezvoltarea cognitivă și a abilităților sociale, astfel încât să fie capabili să înceapă să studieze la școală din primul moment. 
  • „În cazul Estoniei, majoritatea deciziilor pedagogice sunt luate la cel mai de jos nivel posibil, cel mai aproape de copil, care este nivelul profesorului. Autonomia profesorului este foarte mare."
  • „Sistemul de învățământ estonian este mai vechi cu aproape 200 de ani decât statul estonian. Sistemul de învățământ este cel care a creat statul. Mai întâi a fost un sistem de învățământ construit cu lideri de educație estonieni, comunități școlare în jurul cărora a apărut noua elită, care a creat ulterior un stat independent, în 1918. Pe atunci, sistemul școlar din Estonia avea deja 200 de ani, funcționând la nivel de comunitate locală fără stat. Profesorii sunt lideri comunitari foarte puternici și au fost dintotdeauna, au o poziție foarte prestigioasă în societate."
  • Ce ar trebui să facă România - .„Cred că ar trebui crescut statutul profesorilor în societate. Asta înseamnă salarii, asta înseamnă o calificare înaltă, asta înseamnă autonomie profesională. Autonomia nu poate veni fără responsabilitate, desigur. Și pentru responsabilitate au nevoie de calificare profesională înaltă."

Interviul pe larg.

Elevii estonieni în vârstă de 15 ani sunt cei mai buni din Uniunea Europeană și unii dintre cei mai buni din lume, potrivit clasamentului realizat în urma testării PISA. În opinia dvs, care este principalul factor care stă la baza acestui rezultat?

Ei bine, modelul nu funcționează doar pe baza unui criteriu specific care îl face să fie unul performant. Trebuie să existe mai multe aspecte puternice pentru ca întregul sistem de învățământ să funcționeze puternic. Și, după înțelegerea noastră, sunt necesare o serie de calități-cheie pentru ca un sistem de învățământ să fie rezilient și capabil să se adapteze rapid la toate schimbările din societate. Primul lucru este, de fapt, mentalitatea generală din societatea estoniană, la noi există ceea ce numim mentalitate de creștere. Este unul dintre lucrurile pe care PISA le măsoară în rândul elevilor. Țintește sus și lucrează din greu, aceasta este o mentalitate foarte prezentă în Estonia, poate că este o mentalitate de tip protestant. În educație, ea se traduce prin faptul că curriculumul nostru național în ceea ce privește competențele este foarte ambițios.

Elevii și profesorii trebuie să muncească din greu pentru a atinge aceste competențe și există un sprijin foarte puternic pentru această muncă grea. La testele PISA, de exemplu, a fost evaluată mentalitatea de creștere și au fost realizate comparații între țări - dacă elevii cred că abilitățile lor la matematică se bazează pe un dat, fie ești bun la matematică, fie nu ești bun, sau dacă le poți obține muncind din greu. Atunci când elevii cred că toată lumea poate fi capabilă să atingă niveluri înalte în matematică, dacă muncește din greu, înseamnă că există o mentalitate de creștere. Acest lucru depinde foarte mult, firește, de atitudinea profesorilor, de felul în care își motivează elevii.

Al doilea factor-cheie este, cu siguranță, învățământul preșcolar, grădinițele. 74 la sută dintre copiii estonieni de doi ani și peste 90 la sută dintre toți preșcolarii merg la grădiniță. Iar în învățământul preșcolar lucrează cadre didactice profesioniste, există un curriculum care pune mare accent pe dezvoltarea abilităților sociale, astfel că, atunci când copiii ajung la școală, au deja abilități sociale destul de puternice. În Estonia, copiii încep învățământul obligatoriu la vârsta de șapte ani, cu un an mai târziu decât în ​​majoritatea țărilor, ceea ce înseamnă că până la 15 ani, când se dau testele PISA, copiii estonieni au fost cu un an mai puțin la școală. Dar, pentru că vin dintr-un sistem preșcolar foarte puternic, atunci acest an în minus nu este un dezavantaj, pentru că sistemul preșcolar îi pregătește destul de serios pentru școală. Și nu ne referim aici la pregătirea academică, ci la dezvoltarea cognitivă și a abilităților sociale, astfel încât să fie capabili să înceapă să studieze la școală din primul moment. 

Apoi, există chestiunea echității. Școlile noastre, distribuția noastră de resurse între școli și standardele sunt la fel în toată țara. Așadar, accesul la educație de bună calitate este garantat. Nu segregăm copiii pe baza rezultatelor lor academice, iar toți copiii merg la cea mai apropiată școală de casă. Și fie că sunt elevi foarte capabili din punct de vedere academic, fie că sunt elevi mai puțin capabili, toți învață împreună. Considerăm esențială pentru sistemul nostru de învățământ echitatea în ceea ce privește accesul la educație de bună calitate, avem un sistem școlar echitabil. Și ne străduim foarte mult, să păstrăm acest sistem școlar echitabil, iar asta înseamnă că redistribuim uneori mai mult resursele către zonele mai sărace. În școlile din zonele mai sărace, profesorii au adesea cele mai mari mari venituri din comunitate locală, sunt pe primul loc sau al doilea în ceea ce privește salariile.

Și apoi, desigur, e digitalizarea și dezvoltarea abilităților digitale ale elevilor și profesorilor. Nu vorbesc despre aducerea de laptopuri sau iPad-uri în școli, ci despre faptul că ne-am concentrat pe competențele digitale. Din 2011, avem competențele digitale ale elevilor incluse într-un curriculum, deci, școala trebuie să acorde atenție dezvoltării competențelor digitale ale copiilor. Iar din 2018 pregătim profesorii în ceea ce privește competențele digitale. Acesta a și fost, cred, punctul forte al sistemului nostru de învățământ, faptul că, atunci când ne-a lovit pandemia, eram destul de pregătiți să trecem de la predarea la clasă la predarea la distanță prin mijloace digitale. Și nu în sensul în care știam ce aplicații sau ce programe să folosim, ci cum are loc învățarea dacă nu predai în interiorul clasei, profesorii aveau acele competențe dezvoltate deja.

Ați menționat mentalitatea de creștere ca fiind unul dintre factorii pentru succes. Cum cultivi mentalitatea de creștere? Care este atitudinea față de greșeală în sistemul de educație estonian?

Atitudinea noastră este că fiecare copil trebuie să aibă oportunitatea de a se dezvolta, absolut fiecare copil. Nu trebuie să-l pedepsești și să îi blochezi calea spre a se îmbunătăți.

Dacă copilul nu obține note foarte bune, trebuie să existe mai multe oportunități pentru ca el să devină mai bun. Și școala trebuie să-i ofere asistență acestui copil pentru a progresa. Da, profesorii se plâng destul de des că este o sarcină suplimentară pentru ei. Este într-adevăr o încărcare suplimentară, profesorii au foarte mult de lucru suplimentar cu elevii care avansează mai lent, dar este responsabilitatea lor, iar sistemul educațional prevede ca fiecare copil să aibă mai mult de o șansă de a da un test sau mai mult de o șansă de a îndeplini o sarcină, astfel încât să poată lucra mai mult pentru a îmbunătăți rezultatul. Așa funcționează sistemul. Și vedem, de asemenea, din testele PISA că în Estonia, la matematică, de exemplu, nu avem o pondere foarte mare de performeri de top care ating nivelul maxim, 6. (n.r. Aproximativ 13% dintre elevii din Estonia au avut performanțe superioare la matematică, ceea ce înseamnă că au atins nivelul 5 sau 6 la testul de matematică PISA, în timp ce media OCDE a fost de 9%. Spre comparație, în România procentul copiilor cu performanțe superioare este de doar 4%).

În comparație cu multe țări de top, la noi, ponderea celor mai performanți elevi, de nivel 6, nu este foarte semnificativă, dar avem foarte puțini elevi care nu ating nivelurile de bază la matematică. Ceea ce înseamnă că sistemul nostru de învățământ este foarte concentrat pe a permite fiecărui copil să progreseze până la potențialului lui maxim, indiferent de capacitățile lui. Nu ar trebui să oprești copilul. Nu ar trebui să-i spui: ai eșuat, nu are rost să mai încerci, aceasta este nota ta. Sarcina școlii este să-i ofere posibilitatea fiecărui copil de a-și îmbunătăți nota și de a progresa la matematică.

În Estonia, am discutat dacă ar trebui să fim mai atenți la copiii cu performanțe de top, pentru că profesorii nu au timp suficient să le acorde atenție elevilor foarte talentați. Dar, pentru că avem un sistem școlar echitabil în care toată lumea trebuie să aibă o oportunitate maximă de a-și dezvolta capacitățile la maximum, încă credem că aceasta este partea cea mai puternică a educației noastre.

Ce rol joacă pregătirea profesorilor în acest sistem, care sunt principiile care stau la baza pregătirii profesorilor în Estonia?

Ei bine, rolul profesorului este crucial, deoarece profesorul este cel care trebuie să se asigure că fiecare copil se dezvoltă la capacitate maximă. Dacă ai 24 de elevi într-o clasă și fiecare din ei trebuie să aibă maximum de oportunități, asta pune o sarcină suplimentară grea asupra profesorilor. Dar în toate sistemele educaționale performante, fie că este vorba de Coreea, Japonia sau Estonia, vezi că acesta este unul dintre elementele cheie - că profesorii lucrează cu fiecare elev la nivelul maxim pe care acesta l-ar putea atinge. Și această mentalitate de creștere este dominantă acolo. Nu blochezi elevul cu note și îi spui că nu se pricepe la matematică. Pregătirea profesorilor și profesionalismul lor este cheia care le permite să observe acești copii, să diferențieze abordările față de ei și să mențină mentalitatea de creștere.

Câți copii sunt, de obicei, într-o clasă?

Maximum 24, dar media în cazul nostru este de 21. Avem clase relativ mici comparativ cu restul Europei.

De ce calificări ai nevoie pentru a deveni profesor în Estonia? În ce constă programul de formare a profesorilor?

Trebuie să ai o diplomă de master și calificări în pedagogie, plus, desigur, competențe lingvistice în limba estonă la nivelul C1. Suntem foarte stricți în acest sens. Formarea continuă este oferită gratuit în universități, statul cumpără anual cursuri de formare continuă a profesorilor de la universități. De exemplu, din 2018, ne-am concentrat foarte mult pe competențele digitale ale profesorilor și, de asemenea, pe cum să dezvoltăm abilitățile generale la elevi. Dar și pe didactică, acum ne concentrăm foarte mult pe didactică, deoarece avem atât de mulți copii cu nevoi diferite. Didacticile unificate la matematică sau didacticile unificate pentru studiul limbilor și lectură trebuie schimbate, deoarece capacitățile copiilor de a învăța sunt diferite.

Câtă autonomie au profesorii și directorii de școli?

Acesta este și un alt element-cheie al sistemului estonian de educație, au o autonomie foarte mare. În cazul Estoniei, majoritatea deciziilor pedagogice sunt luate la cel mai de jos nivel posibil, cel mai aproape de copil, care este nivelul profesorului. Autonomia profesorului este foarte mare. Următorul nivel de luare a deciziilor privind câți profesori, ce fel de profesori lucrează în școală, cum este organizată angajarea profesorilor este cel al directorilor de școală. Următorul nivel, câte școli există, ce fel de școli sunt în jur este decis de guvernul local. Abia apoi vine ministerul care hotărăște doar asupra curriculum-ului național și asupra finanțării sistemului de învățământ de la bugetul de stat. Ministerul nu stabilește procese de predare, metode de predare sau câte școli sunt și unde, câți profesori sunt în școli, noi nu decidem aceste lucruri.

Majoritatea deciziilor sunt luate de fapt la nivelul profesorului.

Aș vrea să vorbim puțin despre predarea matematicii, deoarece elevii estonieni sunt foarte buni la matematică, sunt aproape la același nivel cu copiii din țările de top din Asia. Cum se preda matematica aici, cât de ancorată e această disciplină în viața reală?

Matematica este una dintre materiile majore în școală, are un rol foarte central. Există două discipline care au un rol foarte central în curriculum. Una este matematică, iar cealaltă este lectura. Acestea sunt fundamentale, iar nivelurile de competență sunt foarte ambițioase atât în ceea ce privește standardele noastre, cât și în ceea ce privește nivelurile de abilități pe care copiii trebuie să le dobândească. Într-adevăr, la matematică am schimbat deja din 1992 programa de la matematică foarte teoretică, la matematică ca știință aplicată. Competențele de matematică sunt descrise în niveluri de aplicativitate. Dacă trebuie să înveți despre metri pătrați la geometrie, temele și exercițiile se bazează pe aplicarea cunoștințelor. Desigur, pentru a aplica cunoștințele, trebuie mai întâi să le obții, deci trebuie să înveți mai întâi să înveți formulele matematice, iar următorul pas este aplicarea formulelor în viață, adică,trebuie să știi să le folosești. Nici testele PISA nu măsoară cunoașterea formulelor, uneori poți chiar să verifici formulele în timpul testării. Formulele sunt acolo, le poți deschide, dar trebuie să poți ști cum să le folosești ca să calculezi, de exemplu, de câți litri de vopsea ai nevoie pentru a picta 12 metri pătrați de podea. Pentru așa ceva ai nevoie de matematică.

Ce ne puteți spune despre predarea științelor, capitol la care adolescenții estonieni se află pe primul loc în UE? Ce rol joacă în acest proces învățarea prin investigație, experimentele?

Ca să poți înțelege lumea, metodele bazate pe investigație sunt cruciale în învățarea științei. Abilitățile cognitive ale copilului se dezvoltă foarte mult prin învățarea bazată pe investigație. Și, desigur, subliniez în continuare nevoia de a avea și cunoștințele de bază. Așadar, în multe țări care își revizuiesc curriculum-ul acum, ceea ce s-a întâmplat a fost că învățarea matematicii și științelor a început să se bazeze prea mult pe discuție, fără a învăța cunoștințele de bază. Deci, trebuie să înveți mai întâi să înveți cunoștințele, apoi să aplici cunoștințele în materie de științe și apoi să faci dialogul, discuția.

Într-o analiză a rezultatelor PISA, spuneați că elevii estonienii se simt în siguranță la școală. Ce faceți pentru a garanta siguranța tuturor copiilor, inclusiv cea emoțională?

Desigur, ne confruntăm și noi cu probleme de sănătate mintală, aceasta este o preocupare tot mai mare în majoritatea școlilor din întreaga lume, în special după pandemie. Dar sistemul școlar din Estonia se bazează pe un sistem de decizie de jos în sus, nu de sus în jos. Școala este poziționată puternic în comunitatea din jurul ei, foarte multe decizii se iau la nivel local. Legătura dintre părinți și alte părți interesate care fac parte din comunitatea școlară este fundamentală. Școlile estoniene depun mult efort și atenție pentru a conecta părinții la școală și foarte multe decizii cu privire la modul în care funcționează școala sunt luate împreună cu părinții.

Avem ceea ce numim consilii parentale în școli, asta garantează, de fapt, că toți actorii care au legătură cu școala cad de acord, de exemplu, asupra regulilor de comportament, asupra regulilor de utilizare a dispozitivelor electronice, asupra organizării zilei școlare. Toate aceste lucruri sunt convenite împreună cu părinții și alți factori interesați din jurul școlii, nu sunt decise de minister de sus în jos. Acest lucru oferă de obicei o siguranță mult mai mare pentru școală și o stabilitate în ceea ce privește funcționarea școlii. Atunci când discutăm, de exemplu, dacă telefonul mobil ar trebui să fie permis sau nu în școală, dacă am impune de sus în jos de la minister și am spune că nu permitem telefoanele mobile, atunci predicția mea este că asta ar funcționa mult mai puțin eficient o decizie luată de comunitatea școlară cu privire la regulile de utilizare a telefoanelor mobile în școală. Aplicarea acestor reguli la nivel local este mult mai eficientă dacă este convenită la nivel local, mai degrabă decât aplicarea regulii care este trimisă de sus în jos.

Așa este construit sistemul școlar, iar motivul din spatele acestui lucru este unul istoric, deoarece sistemul de învățământ estonian este mai vechi cu aproape 200 de ani decât statul estonian. Sistemul de învățământ este cel care a creat statul. Mai întâi a fost un sistem de învățământ construit cu lideri de educație estonieni, comunități școlare în jurul cărora a apărut noua elită, care a creat ulterior un stat independent, în 1918. Pe atunci, sistemul școlar din Estonia avea deja 200 de ani, funcționând la nivel de comunitate locală fără stat. Și a fost foarte puternic și a rămas așa. Profesorii sunt lideri comunitari foarte puternici și au fost dintotdeauna, au o poziție foarte prestigioasă în societate. Ei intră acum în grevă pentru că nu sunt mulțumiți de salarii și există un sprijin absolut pentru ei, pentru că sunt lideri foarte puternici ai comunității locale.

După noile teste PISA, care au marcat în toată lumea o scădere în ceea ce privește competențele, ce ajustări credeți că sunt de făcut în sistemul estonian de educație?

Avem câteva puncte de îngrijorare la care trebuie să fim atenți și anume numărul crescut de copii care nu ajung la nivelul de bază. Nu este o creștere semnificativă, dar există o tendință, vedem că elevii care nu ajung la nivelul de bază la matematică, care este nivelul doi, acesta a crescut ușor. Și aceasta este preocuparea pentru noi, deoarece sistemul școlar echitabil este principiul nostru și trebuie să ne asigurăm că fiecare copil are șansa de a obține maximul la care poate ajunge. Și a doua preocupare pentru noi este că mediul socio-economic al părinților a avut un impact sporit asupra rezultatelor învățării copiilor. Am fost țara în care backgroundul socio-economic al părinților avea un impact foarte scăzut asupra rezultatelor, situația social-economică nu a avut aproape niciun impact asupra rezultatelor școlare ale copiilor. Și acum a crescut, e un lucru care ne îngrijorează puțin și trebuie să fim atenți.

România se află pe penultimul loc în clasamentul PISA. Care credeți că este că e prima măsură pe care o țară aflată într-o asemenea situație ar trebui să o adopte, pentru a crește calitatea educației?

Cred că ar trebui crescut statutul profesorilor în societate. Asta înseamnă salarii, asta înseamnă o calificare înaltă, asta înseamnă autonomie profesională. Autonomia nu poate veni fără responsabilitate, desigur. Și pentru responsabilitate au nevoie de calificare profesională înaltă. Dacă profesorii sunt profesioniști de top, sunt tratați ca profesioniști de top și sunt plătiți ca profesioniști de top, acesta este elementul crucial pentru a le oferi autonomie de decizie cu privire la modul în care predau și oportunitatea de a acorda atenție fiecărui copil din clasă și de a proiecta procesul de învățare pe baza competențelor lor profesionale și pe baza situației din fiecare școală și din fiecare clasă cu fiecare copil. Statutul profesorilor este foarte important. Cred că m-aș concentra pe asta, deoarece profesorii sunt cruciali aici. Poți avea o programă fantastică, dar dacă profesorii sunt prost plătiți și dacă profesorii nu au autonomie pentru a implementa aceste programe și nu au un statut așa cum trebuie, din punct de vedere profesional, atunci capacitatea de schimbare este foarte limitată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nameless check icon
    Toata lumea comenteaza in fel si chip cum ar trebui facut dar nu am auzit prea multi sa spuna de numarul mare de copii din clase . Am copil in clasa I si aproape zilnic vine cu lucruri pe care nu le intelege din clasa pentru ca invatatoarea nu are timp sa le explice la fiecare pe intelesul lor deoarece nu toti inteleg la fel , si nu la fel de repede , si curios este faptul ca de la mine intelege 100 % acele concepte pe care le preda invatatoarea . Asadar pentru mine un lucru esential pe care il vad eu este ca fiecare clasa sa nu aiba poate mai mult de 12-15 elevi . Nu ar trebuie ca fiecare elev sa plece din clasa cu lectia inteleasa ? Cum s-ar putea intampla lucrul acesta daca profesorul nu are timp sa le explice la toti sau sa vada care dintre ei nu a inteles daca sunt asa de multi in clasa . Inainte sa schimbat tot sistemul haideti mai degraba sa ne gandim cum am putea reduce numarul de copii din clasa pentru ca profesorul / invatatorul sa aiba timp sa explice fiecarui care nu a inteles . Un alt lucru pe care niciodata nu l-am inteles de ce trebuie asa de multa matematica si asa de avansata ma refer pina in clasa a - 12 -a , cati dintre noi se intalnesc in viata de zi cu zi cu lucrurile acelea ( integrale , matrici , etc ) , nu ar fi mai bine ca de acele ore sa se faca altceva mai conectat la lumea reala , sunt atatea lucruri care ar ajuta elevii in viata reala dupa ce termina clasa a -12-a ?Nu zica sa renuntam la matematica dar mai putina . Oricum ar fi cred ca 90 % din cei care termina liceul nu se mai intalnesc niciodata in viata lor cu 90% din conceptele de matematica invatate , deci o mare pierdere de timp . Se baga multa materie si foarte grea si poate de asta sunt multi care si abandoneaza liceul sau nu mai dau bacul . O zi una sa aveti oriunde a-ti fi .
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Estonia și-a schimbat educația din rădăcină. A redesenat-o, a conceput una nouă și eficientă, total diferită de cea din blocul comunist. Nu ni s-au spus costurile, atât printre profesori cât și în plan politic (minister, inspectorate etc.) Posibil să fi scos multe persoane din schemă, dar a fost un rău necesar.
    Noi am mers pe burtă, la mica înțelegere: mai cârpim pe aici, mai adăugăm pe colo, la fel cum am făcut și cu rețeaua de apă. Cârpeli. Și acum ne mirăm că nu funcționează. Cum să funcționeze o cârpeală? Aceste schimbări sunt făcute de clasa politică. Ce credeți că ar prefera un partid politic: o schimbare radicală sau o cârpeală? E o întrebare retorică.
    • Like 1
  • Aici nu e vorba doar de testele PISA. Sunt un etalon, ne indica, insa, aceleasi lucruri pe care le stim de mult: calitatea invatamantului este jos, foarte jos. Cand toata tara merge rau, toate domeniile sunt la pamant, ar fi total ilogic ca educatia sa fie pe inalte culmi de dezvoltare si progres.

    Invatamantul romanesc este prost pentru ca de 33 de ani toate guvernele acestei tari au contribuit din plin la ruinarea lui.

    Oameni incompetenti pusi in tot felul de functii pornind de la centru si ajungand in teritoriu. De la ministru si de la oamenii din minister pana la inspectorate, universitati, licee, scoli totul e gresit.

    Reformele facute de-a valma, modificarea legii invatamantului de 7 mii de ori, lipsa de personal calificat, ocuparea posturilor pe pile, coruptia, nepasarea, delasarea, manelizarea elevilor, a parintilor si a profesorilor (cam 70%) au dus la rezultate dezastruase.

    La fel ca in justitie, cultura, sanatate, si educatia asteapta umila pe treptele guvernului, niste schimbari luminate, ce vor duce la rezultate extraordinare. Asa ceva nu se intampla pentru ca nu are cine sa le faca.

    Suntem intr-o situatie foarte proasta si e imposibil sa nu realizam ca suntem condusi de niste insi care habar nu au ce fac. Crede cineva ca Ciolacu Marcel visa sa ajunga prim-ministru? Un concurs de imprejurari din viata sa, tupeul, istetimea cu care s-a lipit de partid, scoala vietii sunt cele care l-au recomandat. Si ca el sunt si ceilalti. Cand ii vad cum se duc ei la sedinte coborand din limuzine si aruncandu-se tantos pe scarile de la intrare, plini de importanta gaunoasa, ma apuca disperarea si ma gandesc ce mai e oare de facut?

    24 de ministri ai invatamantului a avut Romania in 33 de ani (cei mai multi de la PSD)

    1 Mihai Șora
    26 decembrie 1989 28 iunie 1990
    2 Gheorghe Ștefan 28 iunie 1990 16 octombrie 1991
    3 Mihail Golu 16 octombrie 1991 19 noiembrie 1992
    4 Liviu Maior 19 noiembrie 1992 12 decembrie 1996
    5 Virgil Petrescu 12 decembrie 1996 5 decembrie 1997
    6 Andrei Marga 5 decembrie 1997 28 decembrie 2000
    7 Ecaterina Andronescu 28 decembrie 2000 19 iunie 2003
    8 Alexandru Athanasiu 19 iunie 2003 28 decembrie 2004
    9 Mircea Miclea 28 decembrie 2004 10 noiembrie 2005
    10 Mihai Hărdău 10 noiembrie 2005 5 aprilie 2007
    11 Cristian Adomniței 5 aprilie 2007 6 octombrie 2008
    12 Anton Anton 6 octombrie 2008 22 decembrie 2008
    (7) Ecaterina Andronescu 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
    - Emil Boc 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
    13 Daniel Funeriu 23 decembrie 2009 9 februarie 2012
    14 Cătălin Baba 9 februarie 2012 7 mai 2012
    15 Ioan Mang 7 mai 2012 15 mai 2012
    - Liviu Pop 15 mai 2012 2 iulie 2012
    (7) Ecaterina Andronescu 2 iulie 2012 21 decembrie 2012
    16 Remus Pricopie 21 decembrie 2012 17 decembrie 2014
    17 Sorin Cîmpeanu 17 decembrie 2014 17 noiembrie 2015
    18 Adrian Curaj 17 noiembrie 2015 5 iulie 2016
    19 Mircea Dumitru 5 iulie 2016 4 ianuarie 2017
    20 Pavel Năstase 4 ianuarie 2017 29 iunie 2017
    21 Liviu Pop 29 iunie 2017 29 ianuarie 2018
    22 Valentin Popa 29 ianuarie 2018 28 septembrie 2018
    - Rovana Plumb 28 septembrie 2018 16 noiembrie 2018
    7 Ecaterina Andronescu 16 noiembrie 2018 2 august 2019
    - Daniel Breaz 2 august 2019 4 noiembrie 2019
    23 Monica Anisie 4 noiembrie 2019 23 decembrie 2020
    17 Sorin Cîmpeanu 23 decembrie 2020 29 septembrie 2022
    (24) Ligia Deca 03 octombrie 2022

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Ministerul_Educa%C8%9Biei_(Rom%C3%A2nia)

    Pe foarte multi nici nu ii mai stim. Multe nulitati. Ministerul are o structura stufoasa, si multe anexe care consuma foarte multi bani sunt total necunoscute publicului. Sunt anexe de sine statatoare (au structuri stufoase cu secretariat, contabilitate, serviciu personal, sefi de departamente, directori si tot tacamul. Cunosc astfel de anexe), ocupandu-se de trei foi si incasand sume frumusele luna de luna.

    Nu stiu daca vom putea vreodata sa facem ceva in privinta asta.
    Cei 30% care reusesc la scoala o fac pentru ca, de principiu, au un start bun in viata. Parintii ii indruma, le stau aproape, le deschid apetitul spre invatatura, spre lucruri pozitive, spre frumos, le creaza un mediu bun pentru studiu. Pentru ca pentru un copil exemplele, modelele pe care le are inca din primii ani de viata vor reprezenta pentru el fundatia de la care va pleca in viata.

    Problema copilului in Romania este una grava si ea continua sa se agraveze de la un an la altul fara ca autoritatilor sa le pese. De la guverne, ministere, Protectia Copilului, organisme si organizatii etc, nimeni nu face nimic care sa conteze. Copilul roman se confrunta in proportii uriase cu saracia, excluderea sociala, imposibilitatea de a accede la servicii de sanatate, de educatie, analfabetism, analfabetism functional, abandon scolar, violenta, manelizare, jocuri de noroc, pariuri sportive.

    Si atunci ce ne mai miram de testele PISA? Testele nationale, Bacalaureatul au tot aratat cum cade sistemul de invatamant. Care au fost urmarile? S-a mai modificat de o mie de ori legea invatamantului, ca daca pui vacanta de vara de la 20 iunie la 10 septembrie si nu de la 15 iunie la 15 septembrie si notezi in loc de 10, cu A asta inseamna reforme, nu gluma.

    „Cum s-a descurcat România la testele PISA de anii trecuți:

    România participă la testare încă din anul 2000 ciclurile de participare de până acum fiind: PISA 2000, PISA 2006, PISA 2009, PISA 2012, PISA 2015, PISA2018 și PISA2021.

    Pisa 2000 – locul 34 din 42
    PISA 2006 – locul 47 din 57
    PISA 2009 – locul 49 din 65
    PISA 2012 – locul 45 din 65
    PISA 2015 – locul 48 din 72
    PISA 2018 – locul 47 din 79

    Ultimele teste PISA au arătat că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani la testele PISA 2018, care arată performanţa sistemului de învăţământ. Țara noastră a avut un „scor” al analfabetismului funcțional, în rândul elevilor, de 44%.
    - https://www.euronews.ro/articole/rezultate-pisa-2022-romania-ramane-cu-rezultate-dezastruaose-la-evaluare-internat

    „40% dintre elevii de la sate nu au reușit să ia peste 5 la Evaluarea Națională: World Vision România: „E un dezastru nu doar pentru mediul rural, ci pentru întreaga noastră societate” - https://www.wall-street.ro/articol/Educatie/298665/40-dintre-elevii-de-la-sate-nu-au-reusit-sa-ia-peste-5-la-evaluarea-nationala-world-vision-romania-e-un-dezastru-nu-doar-pentru-mediul-rural-ci-pentru-intreaga-noastra-societate.html?2023

    Țara noastră se încadrează, în rândul statelor participante, în a treia categorie, cea a țărilor cu rezultate sub media Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, alături de Serbia, Grecia, Kazahstan, Mongolia sau Moldova.

    Din Europa, pe primele locuri sunt Estonia, Elvetia, Olanda, Irlanda, Belgia, Danemarca, Marea Britanie, Polonia, Austria, Cehia, Slovenia, Finlanda si urmeaza tot restul Europei. Noi, cu Bulgarii. Bine ca s-a inventat Bulgaria ca altfel nu stiu cu cine ne insoteam.
    • Like 2
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      E logic ca un lucru să se degradeze dacă nu-l schimbi. E ca și cum nu ți-ai schimba hainele câțiva ani și te-ai mira că se rup. Estonienii și-au schimbat radical educația și rezultatul e vizibil. Ar fi interesant de văzut și care au fost costurile trecerii de la educația socialistă la cea occidentală: eficientizarea și reducerea personalului, eficientizarea și reducerea schemei în plan politic (minister, inspectorate) etc.
      La noi se păstrează vechea schemă cu cele 18 ore de catedră, cu un aparat supradimensionat cam pe la toate nivelele, cu puzderie de materii, ore multe și stat în bancă până te ia cu dureri de coloană.
      Estonia a ras totul și și-a redesenat toată schema educațională. Noi nu. Mi se pare absurd să ne mirăm că nu merge.
      Învățământul seamănă cu rețeaua de canalizare: neschimbată de zeci de ani, cu țevi care pocnesc la tot pasul.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Absolut de acord. Trebuie o schimbare din temelii. Ministerul e capusat si parazitat de tot felul de insi care au si ei nevoie de o slujba la stat bine platita fara sa faca nimic.

      O astfel de anexa este UEFISCDI, de care am aflat intamplator pentru ca am un vecin care se face ca lucreaza acolo. Pe langa lipsa de pregatire in domeniu (a ocupat postul prin tata-socru) lucreaza foarte lejer si incaseaza o suma bunicica. E linistit, odihnit si toata ziua pe acasa. Pleaca pe la 8 dimineata si revine pe la 15.30. Timp liber din belsug. Nu are niciun stres.

      Nu contest ca nu e nevoie de un astfel de departament, dar redus la un birou cu cateva persoane bine pregatite in domeniu si care sa fie inglobat in schema de salarizare si in organigrama ministerului. Pe cand acest UEFISCDI este ditamai structura cu tot ce implica aceasta: compartiment secretariat,
      serviciul financiar-contabil,
      directia buget, finante, resurse umane, administrativ
      serviciul juridic,
      serviciul informatica,
      serviciul politici pentru invatamant...,
      compartimentul administrativ,
      directia invatamant superior...,
      serviciul de finantare a invatamantului...,
      biroul de analiza date institutionale...,
      compartiment comunicare...,
      compartiment unitatea de implementare mecanisme financiare...,
      biroul centru de politica stiintei...,
      sefi,
      directori etc, etc.

      Corpul tehnic este, probabil, impanzit de destui insi care la fel ca vecinul meu nu au ce cauta acolo. Cred ca sunt cam 100 de persoane si mai au si niste posturi libere.Totul este condus de Adrian Curaj, al 18-lea ministru al educatiei, in perioada 17 noiembrie 2015 – 5 iulie 2016. Aproape 8 luni de ministeriat.

      Nici nu-mi mai aminteam de el, dar, fireste, trebuie sa aiba si domnia-sa un scaun de director. Nu stiu cate proiecte sunt realizate si implementate cu ajutorul acestui UEFISCDI stufos, dar stiu ca prezentarea pe site este plina de antren si voie buna plus gargara. Ca la asta se pricep.

      De UEFISCDI am aflat intamplator si mai sunt multe altele de care publicul habar nu are. Nu se ascund, dar nici nu ies in fata, nu atrag atentia. Un asemenea departament, in mod normal, cred ca ar trebui sa fie mult mai activ, mult mai vizibil. Cu bani europeni am putea face multe. La UEFISCDI e doar vorba de niste multe posturi foarte, foarte calde si multa vorbarie goala bine adusa din condei. Atat.
      • Like 2
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Nu e vorba de ministru aici, ci de cu totul altceva. O schimbare radicală ar însemna și o reducere drastică a corpului didactic. În multe din sistemele performante de educație, multe materii sunt unite în arii (ex. ȘTIINȚE), predate de un singur profesor. Un profesor pentru aria științelor, unul pentru aria artelor etc. Asta ar însemna disponibilizări masive. Ce ministru și-ar asuma nemulțumiri de masă, în condițiile în care cei disponibilizați reprezintă voturi?
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Vreți PISA? Ia vedeți aici: Președintele Societății de Stiințe Matematice: Structura Examenelor Naționale este prost gândită. Copiii fac meditații să învețe rețete, nu probleme de tip PISA

    https://spotmedia.ro/stiri/educatie/presedintele-societatii-de-stiinte-matematice-structura-examenelor-nationale-este-prost-gandita-copiii-fac-meditatii-sa-invete-retete-nu-probleme-de-tip-pisa

    Ce treabă are dresajul românesc cu testele PISA? Cu ce să treci testul PISA? Cu exercițiile alea din care făceam sute cu meditatorul pe cap ca să iau o notă? Mă credeți că am luat 10 fără să pricep o iotă din ce făceam? Dacă nu credeți, citiți explicația profesorului Gologan

    Sau cu literatura. 27 de comentarii standard, cu un limbaj de lemn de ți se încrețea pielea: frazarea sistemică lirico-epică, în contextul liric metatextual etc.

    Credeți că PISA se deprinde gândind sau învățând păsăreasca academică? Credeți că sistemele care ies în fruntea PISA scot pe gură metatexte de înlemnește Academia?

    Chiar e așa de greu să recunoaștem că acest sistem a fost și este o porcărie?
    • Like 1
    • @ Valentin
      Domnule,
      Scoala trebuie sa te invete cum sa inveti.
      Cat despre matematica, este o unealta indispensabila chiar pentru un filolog. Si daca nu intelegi nimic, problema este de alta natura.
      Sa auzim numai de bine,
      • Like 2
    • @ George Bucsan
      Valentin check icon
      Tehnic, se numește ÎNVĂȚARE CONTINUĂ, dar este o competență care apare în sistemele avansate de educație. Este clar specificată și există și metode de a implementa. La noi nu.
      Faptul că matematica este o unealtă indispensabilă oricui e un lucru acceptat de toată lumea, însă președintele societății de știință matematică arată că sistemul românesc face un fel de dresaj și nu o învățare reală. Dovadă performanțele slabe de matematică de la testele PISA. Nimeni nu dorește eliminarea matematicii din sistemul de învățământ - ar fi o absurditate - ci doar schimbarea programei și a metodelor de predare.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Fraților, zici că suntem copii de grădiniță. Pe toate siteurile - inclusiv Edupedu - au apărut articole care explică avizat, din partea unor dascăli, că testele PISA nu se potrivesc cu sistemul nostru de educație. Estonia și-a refăcut sistemul de la zero. Noi nu.
    Ce e atât de greu de înțeles, de se scriu tone de articole care deplâng situația de la testele PISA?
    Este ca și cum te-ai plânge că nu poți patina cu patinele de import pe tarlaua din sat în plină vară.
    • Like 2
  • Incontestabil, la nivel mediu, sistemul de învăţământ estonian este superior celui românesc, actual. Pe de altă parte, organizarea învăţământului estonian utilizează un model potrivit ţărilor cu suprafeţe mici şi un număr redus de locuitori. Estonia are o suprafaţă de 5.3 ori mai mică decât a României şi un număr de locuitori mai mic decât Bucureştiul. În asemenea condiţii, cerinţele financiare, problemele ridicate de asigurarea unui standard educaţional ridicat, precum şi strategia necesară administrării măsurilor locale necesare pentru menţinerea lui au o complexitate net inferioară celor din ţări cu suprafaţă mare şi populaţie numeroasă. În EU, România este o ţară de mărime medie şi este pe locul al şaptelea ca populaţie. Pe noi ar trebui să ne intereseze mai mult metodele folosite în Germania, Franţa, Spania, Polonia, Italia, Cehia, Ungaria, etc.
    • Like 2
    • @ Cristea Petrica
      Valentin check icon
      Sistemul estonian a fost refăcut după cel occidental. Adică aliniat la nivel european. Noi ne plângem că o reformă radicală ar strica nenorocitele alea de 18 ore de catedră și ar genera șomaj. Stăm cu un sistem educațional din vremea comunismului, supradimensionat ca o uzină socialistă, și ne mirăm că nu merge. Chiar nu pricepem?
      • Like 4
    • @ Valentin
      Am crizat o profesoara romanca cand i-am zis ca in occident profesorii sunt 24-26 ore la catedra, mai iau si un part time, dau teste saptamanale pe fise pregatite si adaptate si inspirate din nevoia reala de zi cu zi, au teste fulger dar pregatite de doamna, lasa corijenti si repetenti cate 2-3 pe clasa, sunt doar 7 sapt de vacantza vara.
      • Like 3
    • @ Claudia Olteanu
      Valentin check icon
      Lăsând la o parte faptul că pregătirea unui profesor finlandez durează 7 ani, programele școlare și metodicile din sistemele performante sunt logice și bine făcute. La noi sunt făcute pe picior, după dictonul să fie cu de toate, să nu se supere nimeni. Vrea X să pună în programă cutare lucru? Să-l pună, că nu cere de mâncare.

      E normal ca multe din fișele și testele pe care le fac profesorii români să fie un chin, pentru că sunt conforme cu programa și metodica. Dacă materialul e prost, nici produsul nu iese mai breaz.
      • Like 1
  • Ana Gia Ana Gia check icon
    Oricâte exemple bune am avea in jurul nostru, noi suntem hotărâți sa credem ca suntem cei mai deștepți pt ca avem copii care castiga cateva competitii, fara sa intelegem ca nu se face primavara cu cativa boboci.
    • Like 3
    • @ Ana Gia
      Valentin check icon
      Nu noi facem aceste schimbări, ci politicul. O schimbare radicală, pe modelul estonian, ar putea genera tensiuni sociale. Politicul preferă să cârpească până la următoarea rundă de alegeri și să predea ștafeta cu o fi.
      • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult