Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Am făcut eu filozofia, dar viața m-a trimis la volan. Și, culmea, am învățat mai multe aici, decât în toți anii de facultate.” Lecția unui taximetrist filozof

Taxi

Am urcat târziu într-un taxi, fără prea mult chef de vorbă, dar șoferul – un bărbat trecut de 50 de ani, cu privirea unui om care a citit mult și a vorbit puțin – m-a măsurat în oglinda retrovizoare și a deschis discuția ca și cum ar fi așteptat momentul ăsta toată noaptea.

- Știți care e cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii?, a început el, fără să aștepte vreun semn că vreau să-l ascult. 

L-am privit mai atentă, pregătită să cobor oricând. Vocea lui avea însă ceva din tonul unui profesor, dar fără aroganță. Mai degrabă un înțelept printre oameni, purtându-și lecțiile în buzunarul de la piept, lângă pachetul de țigări. Avea mâinile brăzdate de timp și ochii unui om care văzuse prea multe și uitase prea puține. M-am uitat la el, curioasă.

- Și cum vă antrenați intuiția?, am întrebat, fără să știu exact de ce mă interesează răspunsul.

A zâmbit ușor, ca un profesor mulțumit că elevul său a pus întrebarea corectă, și mi-a răspuns:

- Am făcut eu filozofia, dar viața m-a trimis la volan. Și, culmea, am învățat mai multe aici, decât în toți anii de facultate. Vedeți dumneavoastră, dacă stați să fiți atent, oamenii îți spun adevăruri grele fără să-și dea seama. Îi citești din cum ezită, din oftaturi, din tăceri... Și dacă îți ascuți intuiția… nu mai poți să te prostești singur.

- Și dacă intuiția îți spune să refuzi ceva ce toți ceilalți acceptă?, l-am întrebat, aproape fără să îmi dau seama.

Ochii lui s-au luminat ușor, ca și cum ar fi fost pregătit pentru întrebarea asta de o viață.

- Ai două variante, dragă doamnă: ori o viață ușoară, ori una în care poți pune capul pe pernă liniștit. Ăia care-și ascultă sufletul pierd bani, funcții, prieteni. Dar știți ce nu pierd niciodată? Pe ei înșiși. Viața ușoară e mișto la suprafață, plină de aprobat din cap și de făcut pe plac. Da’ aia în care dormi liniștit? E grea, plină de decizii nasoale, da’ măcar dimineața te uiți în oglindă și știi cine ești…

M-am tot gândit la această discuție și am încercat aici să o redau cât mai fidel. În astfel de vremuri, clauza de conștiință devine singura ta linie de apărare. Este principiul care îți dă dreptul de a spune „nu” atunci când ceva contravine valorilor tale fundamentale. Într-o lume în care conformismul e adesea răsplătit, iar tăcerea trece drept înțelepciune, clauza de conștiință rămâne ultimul reper al integrității. Este alegerea de a nu ceda în fața presiunilor unui sistem care cere loialitate necondiționată, de a refuza să îți vinzi principiile pentru un salariu, un titlu sau iluzia unei siguranțe efemere.

Astăzi, când adevărul devine incomod, iar moralitatea o monedă de schimb, a-ți păstra conștiința curată poate avea un preț mare. Poate însemna să pierzi oportunități, să fii judecat, marginalizat sau lăsat pe dinafară. Dar, în cele din urmă, e un preț mic în comparație cu ceea ce ai putea pierde altfel. Pentru că nu e nimic mai greu decât să te privești în oglindă și să nu te mai recunoști.

Am tăcut tot restul drumului. În taxiul acela, pe o stradă întunecată, Phaidros încerca să-mi spună un adevăr pe care mulți doresc să îl ocolească.

Când am coborât, șoferul mi-a aruncat o ultimă privire în oglinda retrovizoare și a zâmbit ușor.

– Să nu uitați, doamnă… intuiția nu greșește. Doar oamenii care nu o ascultă.

Nu am vrut să rămân cu o întrebare fără răspuns: dacă avea atâtea răspunsuri, de ce încă mai conducea un taxi?

– Poate pentru că, dragă doamnă, am învățat un lucru simplu, dincolo de teorii și idealuri: idealismul nu plătește facturile. Dacă ai banii la locul lor, ai și libertatea să-ți ții principiile fără să te lovești de realitate ca de un zid. Așa că, dacă vrei să rămâi cu sufletul împăcat, uneori trebuie să ai și resursele care să-ți permită să pui în balanță ce-ți spune inima și ce-ți cere viața. Adevărul e greu de înghițit pe stomacul gol…

Abia atunci mi-am dat seama de ce oferă unii taximetriști bomboane în timpul cursei…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Și ce o să facă filozoful taximetrist atunci când toate taxiurile vor fi autonome (fără șofer)?
    • Like 0
  • Poate dacă studia filosofia, mai și profesa
    • Like 0


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult