Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Am făcut eu filozofia, dar viața m-a trimis la volan. Și, culmea, am învățat mai multe aici, decât în toți anii de facultate.” Lecția unui taximetrist filozof

Taxi

Am urcat târziu într-un taxi, fără prea mult chef de vorbă, dar șoferul – un bărbat trecut de 50 de ani, cu privirea unui om care a citit mult și a vorbit puțin – m-a măsurat în oglinda retrovizoare și a deschis discuția ca și cum ar fi așteptat momentul ăsta toată noaptea.

- Știți care e cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii?, a început el, fără să aștepte vreun semn că vreau să-l ascult. 

L-am privit mai atentă, pregătită să cobor oricând. Vocea lui avea însă ceva din tonul unui profesor, dar fără aroganță. Mai degrabă un înțelept printre oameni, purtându-și lecțiile în buzunarul de la piept, lângă pachetul de țigări. Avea mâinile brăzdate de timp și ochii unui om care văzuse prea multe și uitase prea puține. M-am uitat la el, curioasă.

- Și cum vă antrenați intuiția?, am întrebat, fără să știu exact de ce mă interesează răspunsul.

A zâmbit ușor, ca un profesor mulțumit că elevul său a pus întrebarea corectă, și mi-a răspuns:

- Am făcut eu filozofia, dar viața m-a trimis la volan. Și, culmea, am învățat mai multe aici, decât în toți anii de facultate. Vedeți dumneavoastră, dacă stați să fiți atent, oamenii îți spun adevăruri grele fără să-și dea seama. Îi citești din cum ezită, din oftaturi, din tăceri... Și dacă îți ascuți intuiția… nu mai poți să te prostești singur.

- Și dacă intuiția îți spune să refuzi ceva ce toți ceilalți acceptă?, l-am întrebat, aproape fără să îmi dau seama.

Ochii lui s-au luminat ușor, ca și cum ar fi fost pregătit pentru întrebarea asta de o viață.

- Ai două variante, dragă doamnă: ori o viață ușoară, ori una în care poți pune capul pe pernă liniștit. Ăia care-și ascultă sufletul pierd bani, funcții, prieteni. Dar știți ce nu pierd niciodată? Pe ei înșiși. Viața ușoară e mișto la suprafață, plină de aprobat din cap și de făcut pe plac. Da’ aia în care dormi liniștit? E grea, plină de decizii nasoale, da’ măcar dimineața te uiți în oglindă și știi cine ești…

M-am tot gândit la această discuție și am încercat aici să o redau cât mai fidel. În astfel de vremuri, clauza de conștiință devine singura ta linie de apărare. Este principiul care îți dă dreptul de a spune „nu” atunci când ceva contravine valorilor tale fundamentale. Într-o lume în care conformismul e adesea răsplătit, iar tăcerea trece drept înțelepciune, clauza de conștiință rămâne ultimul reper al integrității. Este alegerea de a nu ceda în fața presiunilor unui sistem care cere loialitate necondiționată, de a refuza să îți vinzi principiile pentru un salariu, un titlu sau iluzia unei siguranțe efemere.

Astăzi, când adevărul devine incomod, iar moralitatea o monedă de schimb, a-ți păstra conștiința curată poate avea un preț mare. Poate însemna să pierzi oportunități, să fii judecat, marginalizat sau lăsat pe dinafară. Dar, în cele din urmă, e un preț mic în comparație cu ceea ce ai putea pierde altfel. Pentru că nu e nimic mai greu decât să te privești în oglindă și să nu te mai recunoști.

Am tăcut tot restul drumului. În taxiul acela, pe o stradă întunecată, Phaidros încerca să-mi spună un adevăr pe care mulți doresc să îl ocolească.

Când am coborât, șoferul mi-a aruncat o ultimă privire în oglinda retrovizoare și a zâmbit ușor.

– Să nu uitați, doamnă… intuiția nu greșește. Doar oamenii care nu o ascultă.

Nu am vrut să rămân cu o întrebare fără răspuns: dacă avea atâtea răspunsuri, de ce încă mai conducea un taxi?

– Poate pentru că, dragă doamnă, am învățat un lucru simplu, dincolo de teorii și idealuri: idealismul nu plătește facturile. Dacă ai banii la locul lor, ai și libertatea să-ți ții principiile fără să te lovești de realitate ca de un zid. Așa că, dacă vrei să rămâi cu sufletul împăcat, uneori trebuie să ai și resursele care să-ți permită să pui în balanță ce-ți spune inima și ce-ți cere viața. Adevărul e greu de înghițit pe stomacul gol…

Abia atunci mi-am dat seama de ce oferă unii taximetriști bomboane în timpul cursei…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Și ce o să facă filozoful taximetrist atunci când toate taxiurile vor fi autonome (fără șofer)?
    • Like 0
  • Poate dacă studia filosofia, mai și profesa
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult