Fapte și gesturi incalificabile i-au adus Anei-Ioana Neagu notorietatea pe care în calitate de om și de educator nu a reușit să și-o câștige. Într-o altă țară decât România, instituții de stat precum Parchetul, Poliția și Avocatul Copilului s-ar fi asigurat că Neagu ar fi după gratii la această oră.
Două lucruri a reușit Ana-Ioana Neagu, azi inculpată, ieri administrator și director de grădiniță, să realizeze în câteva zile: 1) să-și atragă un val uriaș de antipatie din partea românilor, tineri părinți și nu numai și 2) să arunce îndoiala asupra instituțiilor responsabile să facă lumină în acest caz de agresiune asupra unor copii: Poliție și Parchet. Două dintr-o lovitură. Și o concluzie: că cine bate și chinuie copiii nu e pericol public și poate trăi liniștit.
Sunt mii de români care pot contrazice enunțul, deși realitatea-i alta. Pentru că o instanță tocmai a decis că un adult care a agresat copii poate fi cercetat în libertate. A cui e vina, te întrebi ca om de bună-credință: a judecătorului de drepturi și libertăți, care constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru arestarea preventivă a inculpatei sau a anchetatorilor, care nu au instrumentat și încadrat corespunzător faptele Ioanei Neagu?
A cui e vina și ce s-ar fi schimbat dacă sunt întrebări la care mii de părinți care își au copiii într-o colectivitate de stat sau particulară așteaptă răspunsuri de la noi, martori muți ai unui sistem educațional bazat pe abuz, un sistem pe care îl girăm.
Cercetată în libertate sub control judiciar, Ioana Neagu este acuzată de săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 Cod Penal („Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”). O faptă care nu se susține, bazată pe “un probatoriu insuficient și contradictoriu”, constată judecătorul de drepturi și libertăți în motivarea sa, precizând că din dosar “lipsesc unele probe esențiale”, și că „cele testimoniale administrate sunt contradictorii”. Mai mult, consemnează și că mama unui minor, martoră în dosar, și-ar fi retras declarația privind comportamentul agresiv al inculpatei, afirmând că totul nu a fost decât o invenție a băiețelui ei.
S-ar fi schimbat decizia instanței dacă faptele Ioanei N. ar fi primit o altă încadrare, în loc de art.197 CP? Dacă, de exemplu, am fi vorbit azi de concurs de infracțiuni între infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului și cea de lovire sau alte violențe (art 193 CP)? Poate că da.
S-ar fi schimbat decizia instanței, dacă la dosar ar fi existat probe judicios adunate, prezentate și detaliate? Răspunsul îl are doar instanța.
S-ar fi schimbat ceva dacă inculpata ar fi avut clar precizată calitatea în care a săvârșit faptele? Ar fi fost ele mai puțin grave sau deloc strigătoare la cer, dacă agresorul unui copil este, în acte, educator sau administrator sau șomer? Nici gând, argumentează Salvați Copiii invocând Noul Cod Penal, ce introduce în cercul subiecților activi ”orice persoană în grija căreia se află minorul”. „Astfel, se lărgește acest cerc al persoanelor care pot comite infracțiunea, independent de tipul instituției educaționale, de calitatea oficială ori formală a persoanei fizice care a preluat îngrijirea și educarea copilului”.
Acum, când ați văzut imaginile în care Ioana Neagu târăște micuții, vi se pare că execută acțiuni care țin de fișa postului unui administrator sau pare un educator cumplit de internat?
Și doare mai puțin o palmă, zgârie mai blând un urlet, ori coșmarul devine parfum atunci când un copil este lovit / violentat ori abuzat într-un spațiu public sau particular? Sunt alte semne la cap și în suflet ori pericolul e mai mare când copilul e tras de brațe într-o grădiniță de stat, sau într-una cu ștaif, acreditată ori ba? Eu zic că nu. Dar eu nu sunt instanță și nici ministru.
Știu că nu-i de datoria mea să verific casele din Cotroceni ori din Giulești, Panduri, 1 Mai sau Baltă Albă, din Iași, Constanța, Brașov sau Cluj să văd cine și-a mai deschis grădiniță, creșă, club pentru copii ori școală de balet.
Nu eu întreb dacă au autorizații de funcționare, aviz de la Sanepid, ori de la pompieri. Nu-i treaba mea să fac poliție și nici legături între autoritățile statului cu atribuții de control. Dar mă întreb când văd în motivarea instanței că o societate e numită în continuare „grădiniță”, desi se precizeaza că „nu are autorizare / acreditare de la ARACIP”. Or, când citesc că Ana-Ioana Neagu, inculpat, a semnat acte „în calitate de administrator al Grădiniței”. Cum care grădiniță? Cea ilegală, dar totuși funcțională de zece ani. În Cotroceni.
Și nu, nu cred că un părinte sau tutore e vinovat când cineva – educator, administrator sau director - îi agresează copilul „pe parcursul supravegherii”. Al orelor de ce vreți voi. Dar eu nu sunt instanță și nici ministru.
Anual, peste 4.000 de copii sunt victimele unor infracțiuni. Zilnic cineva e trimis în judecată pentru că agresează fizic un copil. Statisticile CSM relevă date îngrijorătoare cu privire la victimele minore din cauzele aflate spre soluţionare la instanţe: în fiecare zi procurorii expediază instanţelor câte şapte dosare care privesc infracţiuni comise asupra a 11 copii. Numărul real de infracţiuni comise asupra minorilor nimeni nu îl cunoaște pentru că sunt fapte care nu se descoperă niciodată. Potrivit lui Cristi Danileț, judecător, o parte din infracţiuni nu pot fi probate, în timp ce pentru altele procurorii consideră că nu este necesară trimiterea în judecată. Cu toate astea, există aproximativ 200 de dosare cu minori care sunt loviţi sau răniţi fizic în fiecare an. Câte unul este omorât lunar în bătaie.
Statisticile acestea rar îi includ și pe copiii abuzați – verbal și fizic – în grădinițe și școli de către educatori. Pe bieții copii, adesea de-o șchioapă, îi „prind” doar camerele de supraveghere și mass-media, în jurnalele de știri. Imaginile cu puternic impact emoțional fac rating și ai crede că duc neapărat la pedepse, dacă sistemul ar fi altfel croit. Trauma, chiar și atunci când e evidentă, se cere probată-n hârtii și măsurată în anchete. Finalul e deja previzibil: vinovații lipsesc. Abuzul a fost un episod, iar educatorul rămâne în sistem. Un sistem girat de noi, martori muți.
Doar două ONG-uri, Salvați Copiii și Asociația Mame pentru Mame, comunitățile de părinți și bloggerii au avut reacție în spațiul public vizavi de cazul agresoarei Ioana Neagu. În timp ce românii nemulțumiți ies în stradă, la Piața Victoriei, între 17.00 si 20.00, azi, 8 aprilie, apăratorul din oficiu al celor mici, Ionel Oprea, adjunct al Avocatului Poporului pentru drepturile copilului tace. De șapte ani de când deține acest mandat doar tace.
S-ar schimba ceva dacă...
Vă rog, completați voi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
SE CAUTA UN MORT
de ce?
Simplu & eficient pentru că el, mortul român, este panaceul chestiunilor nerezolvate de civilizația social juridică de la noi.
Uite că se făcu de se vedeau buzele umflate ale societății civile românești cu un banal binoclu de operetă tocmai de pe Marte zilele astea. Umflate de la o suită excelentă, sublimă prin perfecțiunea perfidă cu care a fost realizată: grădiniță privată cu tarife optime neautorizată (PRACTIC PUTEA FI ȘI UN ATELIER DE PEDOFILIE ACOLO), directoare (femeie, eventual mama dacă îi va permite vreodată egoismul) care trata niște nevinovați așa cum nu tratezi nici câinii când latră supărător, DGASPC fără răspundere, poliție fără raspundere, inspectorat fara raspundere, minister fără răspundere, o Lege a Copilului 272/2004 care nu poate fi aplicată și judecător care lasă făptașul în libertate… Cu exceptia cozii listei ai zice ca Statul Român a dat startul la autoritatea statului în răspundere limitată (A.S.R.L.).
Dar, ca să fac opinie prin ce zicea odată Nea Tomiță Caragiu, acesta, adică judecătorul, este singurul care are dreptate. Atâta vreme cât poate exista omor prin imprudență fără ședere după gratii, un șirag de palme date unui copil nu pot fi recompensate cu stat după gratii. Așa este legea. Și nu am nicio îndoială că dosarul încropit de organul penal și cu procuroru’ zece, a fost extrem de superficial. Deci, la suita excelentă, se poate adăuga și permanenta instigare a populației prin mass media care a anunțat cu mare regret ne-arestarea respectivei directoare. Fără să detalieze cu vreun jurist motivele pentru care unui cetățean care a greșit i se poate lua libertatea. Nevoia de zăbrele este trend social. Fără să facă o dezbatere – prezentare în acest sens astfel încât oamenii să priceapă că denumirea de farmacie pe care și-o pune în vitrină vreun SRL poate permite comercializarea de otravă pentru șobolani pe post de tratament anti gripă și că statul considera asta simplă libertate economică. Fără să-i orienteze pe oamenii implicați în calitate de părinți, avem cursuri de religie nu și de legislație elementară, să înțeleagă ce au de făcut pe mai departe în acest caz. Nu în ultimul rând mass media nu a descoperit, poate nici nu vrea, până la această oră ineficiența spornică înspre aplicarea legii și respectarea unor exigențe de control profesional ale multor instituții ale Statului Român, culmea, plătite din greu pentru ca bugetare bine ferchezuite cu Iphone să se plângă veșnic de leafa mică la ieșirea pe poarta instituțiilor in vinerea cu program scurt. Pomenesc aici ISU, ANSA, DGASPC, ANAPCD, MINISTERE...
Și, legat de copii, toată societatea civilă pare să se încăpățâneze să nu priceapă că Legea 272/2004 (A COPILULUI sîc!!!!) NU ARE PEDEPSE PENTRU FAPTELE ENUMERATE ACOLO !!!! Asta în Civil. În Penal este și mai haios. Dacă nu este viol, urmă de fier încins pe pielea unui copil, sau un email la Kovesi, nu este ceva grav și nici „rău tratament aplicat unui minor”.
Cazul grădiniței cu pricina, la câteva luni după tragedia complexă de la Colectiv via bebelușii morți din cauza bacteriei de pe cometa necunoscută, arată încă o dată în ce El Dorado a fost transformată România DE CĂTRE ANGAJAȚII DE LA STAT. Acuz răspicat această categorie socială!!! Ei sunt cei care găsesc întotdeauna victima vinovată. Degradarea acestei categorii sociale, vine din faptul că grilele multor posturi sunt supuse relației de cumetrie dar și excluderii totale a calității individului din perspectiva chemării native către o meserie. Grilele de departajare pentru posturi la stat țin numai de nenorocitele de studii superioare. Astfel, toți portarii care erau angajați în multe instituții, făcând un surogat de universitate particulară, au căpătat în timp „competențe” de accedere în posturi ierarhice cu răspundere executorie. Șefii lor sunt de ani buni tranzitorii politici. Ferească Sfântul să bați la ușă și să demonstrezi că ai competențe de inspector de teren pentru copii. Mucii nu-i dă nimeni pe tine dacă nu ai făcut facultatea de lemnărie Titu Maiorescu... Acest fenomen care are mărime de iceberg este ce se află sub apa față de vârful plagiatorilor cu doctorate. Toate acestea arată cum ne-am concentrat ca niște cretini contra bonului fiscal ori a acordării de drepturi suplimentare polițistului de a trage cu Glock-ul cel nou fără avertisment pe stradă uitând de controlul siguranței în sisteme care țin de sănătate, siguranță publică, protecția individului încă de la primele luni de viață. Desigur, respectând moda de la grătarul cu mici sau dezbaterea postacă de pe rețele, conducătorii sunt de vină.
Da, dar ca să fac iar amintire la Toma Caragiu, întreb, ai cui sunt alegătorii și cât de ancorați în realitate sunt aceștia cu privire la propria lor viață?