Țopârlanul român într-o cursă low cost: refuză să-și pună centura, vorbește tare, e nepoliticos cu stewardesele și se strânge ciopor în turmă

Foto: Profimedia Images

Am fost într-un city-break cu o cursă Ryanair. Ceea ce s-a întâmplat în avion a fost un univers mic al României. Cu totul și cu totul diferit de orice cursă operată de companiile de linie europene. Însoțitorii de bord foarte tineri cu o doză de infantilism specifică vârstei. Mulți pasageri organizați în grupuri, găști de prieteni, cunoștințe, membrii ai familiei, care obișnuiau să călătorească în trib. Apartenența la grup le dădea o superioritate arogantă și agresivă față de ceilalți participanți la călătorie. Gălăgioși, obraznici, puși pe replici jignitoare, grupurile tribale n-au reușit să stea împreună, pentru că politica companiei e să dea locuri în avion cât mai depărtate având scopul de a mai face ceva bani dacă îți faci o rezervare pentru locuri alăturate. 

Cum au urcat în avion, țopârlanii ăștia apăruți după ploaie au și început cu replicile nepoliticoase în primul rând la adresa stewarzilor. „Am văzut eu ca tine o grămadă”. Au vorbit la telefon până în ultima clipă și nici nu sunt convins că l-au închis în timpul zborului, nu și-au pus centura de siguranță decât după o grămadă de insistențe. Imediat după ce avionul a decolat a început marea vânzoleală. Nu la toaletă, până la urmă e ceva firesc, au început să se deplaseze de la locurile lor la cele ale membrilor găștii. Ca să mai vorbească. De parcă nu vorbesc de-o viață întreagă. Unii stăteau în picioare pe culoar, iar ceilalți vorbeau cu ei de pe scaune. Practic culoarul avionului era impracticabil. Însoțitorii erau clar depășiți de situație, abia puteau să-și mai împingă cărucioarele cu băuturi și sandvișuri printre oamenii ăștia imposibili. Nimeni nu-i punea la punct, nimeni nu putea să facă ordine în avion. În general e vorba de indivizi care au dat un pic de bani, nu foarte mult pentru altfel își permiteau alte călătorii, și care au impresia că asta le dă un avantaj, un statut superior, îi face mai deștepți. Sunt cei care spun că „am făcut coasta Amalfi”, am „văzut Elveția”, dau sfaturi, au propriile analize despre popoarele europene: „italienii sunt un fel de spanioli și maltezi”. Inutil să vă spun că nimeni nu citea nicio carte, cu toate că timp era suficient. Nici eu nu puteam să-mi citesc cartea pe care o aveam, pentru că era o gălăgie supărătoare și nu reușeam să duc la capăt nici măcar o pagină. Nu știu de ce niște oameni care fac parte probabil din clasa de mijloc se comportă ca niște primate. Banii nu i-au făcut mai buni, mai educați, mai emancipați. Din toate călătoriile lor în străinătate, în Occident cu precădere. nu au învățat nimic, au trecut ca gâsca prin apă, nu s-a prins nimic de ei. Spun că a fost o Românie în mic, în avionul ăsta, pentru că toți cunoșteam regulile, și noi, pasagerii, și însoțitorii de bord. Pasagerii nu le respectau, iar însoțitorii nu le impuneau. Cam așa funcționează toată țara noastră. 

Nu e vorba că nu avem legi, problema e că nimeni nu le respectă și nimeni nu impune respectarea lor. Cei care ar trebui să facă acest lucru se grăbesc să se termine programul, ca să meargă acasă la treburile lor. Nu au niciun fel de conștiință a faptului că au mers la serviciu și n-au făcut nimic, n-au produs nimic. Timpul trece leafa merge, vechiul proverb de pe vremea comuniștilor. Înainte să criticăm politicienii, ar trebui să vedem cum suntem noi. Sunt ferm convins că toți ăia gălăgioși din avion înjură politicienii, dacă ar fi în locul lor ar face exact la fel. Diferența dintre noi și vestici e exact aia dintre catedralele lor și bisericile noastre. Nici occidentalii n-au respectat niște reguli de la început, dar au fost impuse. Nu acum, de sute de ani. Generațiile de azi le respectă, pentru că așa au fost educați. Cum ajung însă la noi, se adaptează, se integrează, și în cele din urmă se strică în mentalitățile noastre de aroganți, corupți și hoți. Asta ne arată că civilizația se impune, nu se discută. Oricâtă evoluție tehnologică, economică, financiară vom cunoaște, mentalitățile sunt cel mai greu de schimbat. Lipsa de respect pentru ceilalți călători, pentru stewarzi, pentru imaginea României în lume. Lipsa de educație, de bun-simț, o minimă umanitate.  

***

La Genova ne-am cazat în centru într-o zona colorată unde la parterul clădirii în care stăteam am descoperit o cafeterie administrată de o familie de români. Cu toate că ei au intrat în discuție cu noi, descoperind că vorbim românește, am observat o atitudine suspicioasă izvorâtă probabil din experiențe neplăcute. Am depășit momentul și din vorbă-n vorbă i-am auzit spunând că în România „toată lumea trebuie să-și facă provizii de alimente, în casă, pentru trei zile”. Noi tocmai ce venisem din țară și nu auzisem de așa ceva. Ei erau convinși că se întâmplă ceva rău, am încercat să-i liniștesc. Nu aveau nevoie de cuvintele mele liniștitoare, am sesizat o satisfacție în momentul în care au spus că în România se întâmplă ceva rău. Există o necesitate psihologică de a-și justifica decizia de a emigra, nu pot accepta că în țara din care au plecat lucrurile merg bine, trebuie să meargă rău, ca să-și fundamenteze hotărârea de a emigra. Din când în când mai trimit bani în țară la rudele rămase, iar asta le dă un sens. Vor să audă de la ei numai vești negative despre mersul lucrurilor în România. Altfel nu mai există o justificare.

Câteva diapozitive din România de azi, așa cum le-am văzut eu. Nu comentez, nu critic, nu judec. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp