Tragedia șefilor dominați de orgoliu. Care e cea mai mare diferență dintre un șef și un lider

Foto: Getty Images

Cea mai mare piedică în calea succesului oricărei organizații sau leader este orgoliul. Orgoliul acaparează resursele, căutând mereu respectul, admirația, aprecierea, invidia celorlalți. Problema este că nevoia insațiabilă de confirmare a ego-ului ne face, uneori, să îi doborâm pe ceilalți. Fie demontând fără ezitare propunerea unui coleg, fie reacționând furibund la critici justificate, fie ignorând propunerile celorlalți sau demonizând competiția chiar și atunci când se dovedește mai bună.

Prea mulți lideri tânjesc după putere asupra oamenilor și grupurilor deoarece ego-ul le spune că vor fi respectabili doar dacă sunt în vârf. Aceștia agonizează mereu între setea de succes și teama de eșec. Adevărul simplu este că satisfacerea orgoliului este o cauză pierdută - niciodată sacul nu va fi plin.

Bineînțeles, orgoliul este parte a omului, întotdeauna prezent în gândurile și acțiunile noastre. În schimb, putem pune energia fantastică din spatele acestuia în slujba unei misiuni care merită investiția noastră și a celor pe care îi conducem.

Într-o cursă, alergătorii par să îl urmeze pe lider. Este doar o iluzie de moment. Realitatea este că fiecare aleargă spre țintă. Liderul este doar cel mai aproape de ea. Iar dacă ținta este o misiune valoroasă dincolo de bilanțurile firmei, atunci merită pe deplin să muncești zilnic pentru a fi din ce în ce mai aproape de îndeplinirea acesteia.

Dacă vrem să conducem, trebuie să iubim misiunea mai mult decât ne iubim pe noi înșine. Asta înseamnă că cele mai bune idei câștigă, chiar dacă nu sunt ale șefului. Înseamnă că, în fața argumentelor valide, șeful trebuie să adopte schimbări incomode, dar necesare misiunii. Și înseamnă că energia șefului nu va fi consumată în a-și confirma statutul, ci în a-l crește pentru toți ceilalți din jurul său. Atunci nu mai vorbim despre un șef, ci despre un lider.

Însă merge și mai departe de atât... Un șef se gândește cum să dobândească mai multă putere, cum să crească încasările sau marja de profit sau cota de piață. Un lider se gândește cum poate rezolva mai bine problemele. Un lider investește resurse în a înțelege cum poate crește statutul și nivelul de trai sau calitatea vieții pentru clienții sau colegii săi. Un lider autentic caută și găsește modalități prin care poate amplifica eforturile oamenilor de a-și croi o viață mai bună.

Și nu, nu este vorba de idealism, ci despre cum alegem să ne câștigăm și păstrăm locul în economie - acum, peste 10 sau 30 de ani. Veți spune poate că piața e nemiloasă, clienții nu au respect pentru valoare, angajații nu sunt serioși, concurența este nedreaptă... Ei bine, tot ce este în controlul nostru este modul în care decidem să acționăm noi înșine. Atât. Vestea bună este că, prin alegerile pe care le facem constant, atragem oameni cu valori și comportamente similare. 

Și poate cea mai mare diferență dintre un șef și un lider este a ști cum să gestioneze eșecurile. Șeful se lasă dominat de orgoliu, căutând asiduu vinovați, trădări, incompetențe și alte modalități de a nu fi asociat cu eșecul. Liderul îmbrățișează eșecul, având curiozitatea să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat. Liderul știe că deja eșecul este istorie, singura opțiune este a-l transforma într-o experiență de creștere și dezvoltare în prezent pentru un viitor mai bun.

Iar probabil cea mai mare tragedie a șefilor dominați de orgoliu este că sunt mereu singuri, izolați de propria teamă și neîncredere. Pe când un lider este mereu înconjurat de talente, abilități și oportunități amplificate de încrederea și susținerea celor pe care îi conduce. Iar motivația celor care îl urmează nu este teama, ci siguranța că alături de lider își vor atinge propriile obiective de mai bine și o viață trăită cu sens și valoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp