Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Trump, Clinton și problemele medicale ale președinților americani ținute „la secret”

Mai sunt optzeci și cinci de zile până la data alegerilor prezidențiale americane din 8 noiembrie 2016 și tonul luptei dintre cei doi candidați principali s-a schimbat: atacurile dure și-au făcut apariția, mănușile au fost demult scoase, eleganța și fairplay-ul au fost uitate, orice subiect care poate răni adversarul este bun, chiar dacă se încadrează în ceea ce se numește politica de canal.

Hillary Clinton îl numește pe Trump un candidat periculos pentru viitorul Americii și un om al cărui temperament nu este adecvat poziției de președinte al națiunii.

Propunerea de reformă a sistemului de taxe prezentată de candidatul republican, deși comentată favorabil de mai mulți economiști, este pentru doamna Clinton un mijloc prin care Trump favorizează exclusiv pe cei bogați și prin care urmărește sporirea propriei averi.

Echipa democrată îl mai acuză pe Trump că ar ascunde fraude fiscale și îl somează cu insistență să facă publice formele de taxe din anii trecuți. Ca să forțeze lucrurile, și doamna Clinton, și candidatul la vicepreședinție Tom Kaine au publicat formele lor de taxe din anii precedenți. Trump motivează că nu are libertatea de a publica încă datele lui de taxe, fiindcă ele sunt în curs de a fi examinate de serviciul fiscal național.

Este foarte posibil ca Trump și companiile lui, ca mulți oameni foarte bogați și întreprinderile lor economice, să fi avut în trecut încercări de a micșora plata taxelor, dintre care multe probabil că au și reușit. Cei bogați sunt slujiți de o armată de contabili și avocați specializați în fiscalitate, care speculează orice portiță legală prin care se pot reduce plățile pentru venit. Dar familia Clinton, care tocmai intră într-o nouă aventură prin investigația deschisă de FBI asupra documentelor financiare ale fundației lor, nu pare să fie cea mai credibilă acuzatoare în numele corectitudinii. După Charles Krauthammer, analist politic conservator, care l-a criticat de la început pe Trump, fundația familiei Clinton, declarată ca organizație caritabilă, nu este altceva decât firma comercială de care s-au slujit cei doi când au fost în spatele unor aranjamente foarte profitabile pentru ei, aranjamente făcute cu persoane și guverne străine, care au fost generate de secretara de stat din poziția ei oficială. S-ar potrivi vorba românească stârnită de o tânără infirmă, care se temea de poreclele pe care le primea și care i se adresa mamei ei cu: Zi-i mamă cocoșată să n-apuce ea întâi!

După datele publicate de www.realclearpolitics.com în ziua de 13 august, media sondajelor naționale arată că Hillary Clinton are un sprijin de 48%, pe când Donald Trump nu atinge decât 41%, iar în sondajele pe state, Hillary conduce în Virginia cu 13 procente, în New Hampshire cu 7, în Wisconsin cu 9,4, în Colorado cu 14, în Carolina de Nord cu 9 și în Florida cu 5.

Martin S Martin

Donald Trump, care folosește de multe ori porecla Hillary cea necinstită, afirmă că felul în care a răspuns atacului terorist asupra consulatului american din Benghazi, Libia, atac în care au fost uciși ambasadorul și trei agenți de securitate, o descalifică pe doamna Clinton pentru poziția de comandant suprem, poziție care face parte din autoritatea prezidențială. El mai afirmă că, prin politica lor nehotărâtă și neinspirată din Siria, ca și prin retragerea precipitată a celei mai mari părți a contingentului american din Irak, Obama și Hillary Clinton sunt vinovați direct de formarea organizației teroriste criminale ISIS, născută în vacuumul de putere generat de ei.

O altă linie de atac a miliardarului este cea a efectelor politicii economice a globalizării, din care a rezultat exportul industriei manufacturiere americane și pierderea unui mare număr de slujbe, ceea ce a afectat clasa de mijloc.

Mai multe puncte cheie din programul electoral al lui Trump, cum sunt efectele globalizării, nevoia de o refacere economică mai puternică, pentru care este nevoie de a scădea taxele pe venit și profit, combaterea imigrației ilegale, refacerea puterii militare și schimbarea politicii externe a Statelor Unite, puncte valabile și cu care o mare parte din populație este de acord, sunt estompate de intervențiile de presă nefericite ale candidatului republican. În loc să-și axeze discursurile și interviurile pe aceste elemente, Trump are obiceiul să divagheze, aruncă comentarii care stârnesc reacții negative și apoi pierde timp justificând și dând explicații, care de cele mai multe ori nu conving. Rezultă povești greu de uitat, ca cele cu jignirea familiei eroului american de origine pakistaneză, cu izgonirea din audiență a unei mame al cărei bebeluș plângea, ironizarea unui reporter infirm, harța cu mai mulți oameni de presă și altele. Aceste istorii fac oamenii să aibă dubii despre caracterul și simțămintele lui Trump și îndepărtează suporterii.

Ultimele două săptămâni au fost pline de gafe făcute de Trump și sondajele au înregistrat prompt scăderea rapidă a popularității lui.

În anii '70, un număr mare de alegători democrați au fost nemulțumiți de partidul lor și s-au mutat în partidul republican. Când l-au votat pe Ronald Reagan, ei au primit numele de democrații lui Reagan. Cei dintre ei care erau activi în politică și în publicistică au primit numele de neoconservatori, vocea lor a căpătat putere și mulți din ei au devenit foarte influenți în anii '80. În prezent, asistăm la o modificare a electoratului de sens invers. Mulți republicani care nu au fost niciodată partizanii lui Trump și au fost nemulțumiți de faptul că acesta a reușit nominalizarea partidului, se îndreaptă acum spre politica democrată. Numele lor este de neoliberali și ei au început să formeze o grupă electorală de mărime considerabilă. Prin prestația din ultimele săptămâni, Donald Trump îi motivează pe mulți să intre în rândul neoliberalilor.

Avansul din sondaje al doamnei Clinton a crescut și ea a ajuns la nivelul la care era înainte ca să fie făcute publice rezultatele anchetei FBI despre e-mail-urile ilegale, când ea a înregistrat o cădere.

După datele publicate de www.realclearpolitics.com în ziua de 13 august, media sondajelor naționale arată că Hillary Clinton are un sprijin de 48%, pe când Donald Trump nu atinge decât 41%, iar în sondajele pe state, Hillary conduce în Virginia cu 13 procente, în New Hampshire cu 7, în Wisconsin cu 9,4, în Colorado cu 14, în Carolina de Nord cu 9 și în Florida cu 5.

Articole critice și care ridică întrebări despre caracterul, stabilitatea și chiar discernământul lui Donald Trump au fost publicate de analiști politici de toate orientările, inclusiv câțiva autori constant conservatori ca Peggy Noonan, David Brooks și Charles Krauthammer, ale căror voci sunt auzite în toate colțurile țării.

Ceva îi leagă pe cei doi candidați: amândoi sunt foarte bogați, amândoi sunt în vârstă și amândoi au antecedente medicale. La data alegerilor din noiembrie, Trump va fi în vârstă de 70 de ani, iar doamna Clinton de 69. Se nasc întrebări logice despre condiția lor de sănătate și despre cum ar putea aceasta influența decizile și acțiunile viitorului președinte.

După Lauran Neergaard (Associated Press 17 iulie 2016), Trump suferă de dislipidemie și urmează un tratament cronic de scădere a colesterolului. Știe toată lumea că peruca lui portocalie ascunde o chelie bogată.

Aceeași autoare ne informează că cei doi candidați au prezentat fiecare câte un certificat de la doctorul personal, care a confirmat că sunt într-o stare de sănătate corespunzătoare.

Istoria medicală a doamnei Clinton este mai încărcată: în anul 2012 a avut un traumatism cranian închis, urmat de tromboza unui sinus venos cerebral. Ea a mai suferit și o tromboză venoasă a membrelor inferioare și urmează tratament anticoagulant cronic. Pentru hipotiroidism, ea ia zilnic o doză de hormon tiroidian.

Publicul american a fost deliberat ținut într-o stare de dezinformare când președinți americani au avut afecțiuni majore. Astfel accidentul cerebral sever care l-a incapacitat pe Woodrow Wilson a fost ținut secret vreme îndelungată. La fel a fost ascunsă, prin diferite tertipuri paralizia membrelor inferioare a lui Frank Delano Roosevelt, rezultat al poliomielitei, ca și insuficiența cardiacă severă de care suferea când a candidat pentru a patra oară și care l-a omorât la scurt timp după realegere.

Nimeni nu a știut nimic de boala Addison, de afecțiunea spinală foarte severă, care era menținută cu injecții de cortizon și de excesul de medicamente analgezice de care se folosea John Fitzgerald Kennedy și aceste lucruri au apărut în presă și în biografii abia după asasinarea lui.

În ultimii ani de președenție, Ronald Reagan a suferit de boala Alzheimer, dar membrii guvernului și prima doamnă Nancy Reagan, au mascat adevărul.

Un exemplu și mai flagrant de ascundere a realității despre sănătatea prezidențială a fost cazul președintelui Grover Cleveland, care a fost operat de cancer pe un vapor amenajat ca spital confidențial, în cel mai strict secret.

Ne apropiem de alegerea unui președinte care va fi de vârstă avansată, indiferent de rezultatele votului. În cei patru ani următori se pot întâmpla multe, atât în țară, cât și în restul lumii și solicitările viitorului șef de stat nu vor fi nici puține, nici ușoare. Ne-am obișnuit să vedem, pentru comparație, fotografiile președinților la inaugurare și la părăsirea Casei Albe și efectele sunt vizibile și impresionante. De data asta vom începe drumul cu un președinte deja îmbătrânit. Care îi va fi destinul?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult