Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Uberizarea muncii. De ce munca ar rămâne ca acum 100 de ani, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână?

Munca de acasă - Getty

Foto: Getty Images

Munca, modul de organizare și felul acesteia au evoluat extrem de lent de-a lungul timpului.

Mii de ani, în Comuna Primitivă, oamenii au avut două activități lucrative principale : vânătoarea și culesul fructelor/plantelor comestibile. Odată cu apariția agriculturii a apărut și diviziunea socială a muncii, oamenii specializându-se în prestarea unei anumite activități : agricultori, meșteșugari, constructori ș.a.m.d. Agricultura și diviziunea socială a muncii au facilitat acumularea avuției ceea ce a dus la apariția ierarhiilor sociale și a sclavagismul care, surprinzător, a rezistat până în epoca modernă în diverse forme (în 2019 se estima că aproximativ 40 de milioane de oameni dintre care 26% copii sunt sclavi deși sclavia este ilegală peste tot în lume). Pe lângă sclavie, au apărut forme mai mult sau mai puțin blânde de exploatare a ființelor umane: iobăgia sau șerbia. Iobăgia era diferită față de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor. În plus, aceștia erau legați de pământul pe care îl lucrau, neputând fi vânduți separat.

Revoluția industrială a schimbat structura socială și viziunea asupra muncii, țăranii au fost dezrobiți, sclavia aproape a dispărut (cu excepția Americii) iar noua forță de muncă a fost realocată în fabrici și uzine. 

Cam așa arăta situația în 2017:

România e undeva pe la mijloc, clar e mai bine să trăiești în Germania sau Norvegia însă e mai rău în China sau Mexic.

Din cele de mai sus, reiese că munca, așa cum o știm, 8h/zi, 5 zile/săptămână datează de pe la începutul secolului trecut. Între timp am trecut peste un război mondial, unul rece, încălzirea globală (ca să ne menținem în sfera termică) și multe alte evenimente. Însă cel mai important este a 4-a revoluție industrială în mijlocul căreia ne aflăm.

În ultimii zece, douăzeci de ani, de când au apărut internetul și digitalizarea, lumea așa cum o știau părinții, bunicii noștri începe să dispară iar schimbarea devine un mod de viață. Ce e valabil astăzi în 5 ani poate fi déjà desuet. Schimbările vin ca un tăvălug peste noi, ne dau viața peste cap, ne obligă să ne perfecționăm mereu, ne fac să schimbăm 2-3 meserii și 10-20 locuri de muncă în timpul vieții active. Bunicul a fost tâmplar toată viața și a lucrat într-o singură « companie » de unde a și ieșit la pesie, tata a fost profesor, a schimbat câteva școli, licee de-a lungul vieții profesionale dar a fost mereu profesor. Eu am început acum aproape 20 de ani ca programator, am rămas în IT însă de atunci am schimbat câteva companii și roluri, am trecut de la programator la team lead, project manager, delivery manager și mai nou fac business development. Evident, lucrând în IT, ce am învățat acum 20 de ani la facultate (de pe atunci învechit) cu siguranță e de domeniul dinozaurilor, așa că am fost nevoită an de an să țin pasul cu tehnologia.

Toată viața noastră se schimbă, tot ce știam înainte nu mai e valabil, toate businessurile clasice sunt amenințate de « disruption » : băncile de cripto și fintech-uri, firmele de taxi de Uber, retailerii de Alibaba si eMAG, agențiile de voiaj și industria hoteliera de Booking.com și AIRBNB, televiziunea de TikTok, Netflix si Youtube etc. Toată lumea se zguduie, tremură, scoate fum și flăcări pe nas, rețetele de succes clasice nu mai funcționează, orice mic startup poate deveni o amenințare (dacă nu e cumpărat la timp), managerii simt că le fuge pământul de sub picioare, orice zvon de pe Facebook te poate distruge, și in general e evident că trăim într-o lume în continuă schimbare unde singura constantă e chiar schimbarea.

Atunci de ce munca ar rămâne ca acum 100 de ani ? 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână ?

Eu zic că e o chestiune de timp până ce sistemul actual de muncă va deveni el însuși subiectul dezintegrării.

Și asta deja a început, în IT. Platformele freelance ca Upwork și Toptal au dat startul. Și vor mai apărea și altele, din ce în ce mai sofisticate și mai specializate. Munca se va « Uberiza », fiecare specialist va putea intra pe platformă, își va face un profil și își va pune serviciile la dispoziție. Ca pe Uber, vor primi steluțe și recomandări. Poți lucra, când vrei, de unde vrei, cu cine vrei, îți poți alege clienții și tipul muncii.

Ca și în cazul Uber, până se vor dezmetici statele să reglementeze aceste platforme, déjà mare parte din forța de muncă va fi acolo.

Desigur, se pun probleme de natură fiscală, unde se vor plăti taxele, sub ce formă vor lucra aceste persoane, cum vor fi asigurte, cum va mai colecta statul taxele pentru ele, însă ca și în cazul Uber, probabil aceste întrebări vor apărea după ce fenomenul va căpăta amploare și va fi din ce în ce mai greu de reglementat.

După IT, bineînțeles, se pot face platforme și pentru alte meserii. Déjà există pentru bone, menajere sau instalatori. De ce nu ar exista și pentru contabili, consultanți fiscali, avocați sau proiectanți? Teoretic, se pot face pentru orice meserie care nu necesită prezență fizică. Poate o platformă pt gunoieri ar fi cam greu de realizat – dar pentru meseriile «de birou » care sunt oricum majoritare, platforma este perfectă.

În martie 2017 Upwork avea 14 milioane de utilizatori în 180 de țări cu un cash flow de 1BN USD.

În martie 2020 Upwork avea peste 18 milioane de de freelanceri înregistrați și 5 milioane de clienți.

COVID va accelera această tendință, cu certitudine.

 

Cel mai probabil, peste 5 ani, mare parte dintre noi vom fi freelanceri. Poate chiar eu, poate chiar tu ? Cine știe …

Lumea se schimbă și se schimbă repede. Astăzi asistăm la o bătălie pe talent (cel puțin în IT), toate companiile se dau peste cap să ofere tot felul de beneficii angajaților și să îi fidelizeze. Dar dacă s-ar uita la platforme și ar începe să lucreze punctual pe proiecte cu freelanceri ? Probabil tot acolo se va ajunge în câțiva ani ... cel puțin așa preconizez eu ...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu pretutindeni exista săptămâna de 5 zile lucrătoare. În România, de exemplu, nici măcar înainte, în orânduirea socialistă, nu se lucra doar 5 zile pe săptămână, ci 6; asta fiindcă România deviaționist-ceaușistă nici atunci nu era în rândul lumii, comparativ cu țările socialiste normale, în frunte cu RDG, unde săptămâna de lucru chiar era de 5 zile lucrătoare, luni-vineri. Chiar și așa, nici în România ceaușistă nu era foarte rău pentru omul muncii, fiindcă sâmbăta era de regulă zi scurtă pt. majoritatea profesiilor. Oamenii muncii erau în majoritate angajați în întreprinderi și instituții de Stat, în condiții decente și cu retribuție suficientă, bucurându-se de o mulțime de drepturi și libertăți democratice. În socialism, foarte puțini oameni ai muncii erau particulari, pe diverse meserii ( de ex. tatăl unei colege de școală era croitor particular), cu dreptul de a lucra ei înșiși, fără angajați, fiindcă în socialism angajarea la privați era considerată, pe bună dreptate, exploatarea omului de către om.

    Odată cu involuția României de la orânduirea socialistă superioară înapoi la orânduirea capitalistă inferioară ca urmare a victoriei contrarevoluției burghezo-moșierești din decembrie 1989, a apărut și jaful național numit privatizare, prin care o mână de securiști care formau criptoburghezia ceaușistă s-au căpătuit și au devenit peste noapte neoburghezia exploatatoare postdecembristă. Odată cu privatizarea mijloacelor de producție a avut loc implicit și privatizarea forței de muncă, în sensul că oamenii muncii care nu au rămas șomeri prin desființarea întreprinderilor de Stat sau prin reducerea personalului muncitor odată cu privatizarea acestora au ajuns să fie angajați în sectorul privat. Privatizarea a adus cu sine așa-numita sclavie salarială (germ. Lohnsklaverei, eng. wage slavery), în care, chair dacă unele drepturi există pe hârtie, de facto omul muncii nu are niciun fel de drepturi și este la cheremul patronului exploatator, adică este tratat ca un sclav; în rest, salarii de mizerie (germ. Hungerlohn, eng. starvation wage), joburi nesigure, instabilitate economică pentru omul muncii, prin urmare sărăcie, nesiguranța zilei de mâine și exploatarea omului de către om, exact ca în capitalismul timpuriu primitiv din Europa occidentală!

    Situația s-a mai îmbunătățit de-a lungul celor peste 30 de ani de capitalism exploatator postdecembrist, dar asta numai datorită intervenției salutare a Statului și a creșterilor salariale impuse de guvernările de stânga, însă nici acum situația nu este cum trebuie, iar România "NOR-MA-LĂ" a lui Prostannis este încă foarte departe de normalitate. Aceasta deoarece și acum, după mai bine de 3 decenii de capitalism exploatator, burghezia exploatatoare din România plătește oamenilor muncii cele mai mici salarii din Europa, de câteva ori mai mici decât în Germania și alte țări europene normale, iar ziua de lucru de cel mult 8 (OPT) ore, deși este prevăzută în art. 41 alin. 3 din Constituția României, în cele mai multe cazuri nu este respectată de către burghezia exploatatoare.

    Referitor la munca în calitate de freelancer, ea există deja, numai că la noi în etern înapoiata Românie nu este ce se spune că ar fi. O spun eu din proprie experiență, care de mai bine de 2 decenii lucrez ca traducător freelancer. În România, a fi freelancer înseamnă de fapt a fi un slavelancer, pentru că ești un sclav, nicidecum un om liber. Nu este adevărat că ai timp liber și că muncești cât vrei și dacă vrei. La dumpingul și concurența neloială care există, mulți freelanceri se bucură dacă prind un proiect, indiferent în ce condiții. Plata este project-based, numai că de cele mai multe ori ți se dau termene imposibile, așa că muncești și 20 de ore din 24 sau mai mult ca să predai lucrarea la termen; altfel riști să nu îți iei banii pe ea sau să nu mai primești niciodată o altă lucrare de la respectivul client.

    De fapt, majoritatea "clienților" sunt de fapt niște pseudoangajatori care se poartă cu slavelancerul ca și când ar fi un angajat al lor, ba unii slavelanceri chiar sunt foști angajați forțați de patronii exploatatori să devină slavelanceri pentru ca burghezia exploatatoare să aibă cheltuieli cât mai mici cu forța de muncă. Adică slavelancerul este forțat să muncească pe aceeași retribuție netă cât lua în mână înainte salariu ca angajat, cu diferența că din această retribuție de mizerie, slavelancerul își plătește singur dările către stat: impozit pe venit (noroc că PSDragnea l-a scăzut de la 16% la 10%) și contribuții la asigurările sociale de pensii și de sănătate. Pseudoangajatorul exploatator nu plătește nicio dare la stat pt. slavelancer, de aici economia cu forța de muncă. Nici nu îi asigură mijloace de muncă sau plata unor utilități: slavelancerul traducător, de pildă, lucrează la el acasă, pe computerul lui, cu softuri ale lui și își plătește singur curentul electric pe care îl consumă în procesul muncii. SRLul de traduceri nu-i dă nimic.

    De asemenea, slavelancerul nu are niciun fel de drepturi garantate, nici la ziua de lucru de cel mult 8 (OPT) ore cum prevede art. 41 alin. 3 din Constituția României, nici la concediu medical plătit, nici la concediu de odihnă plătit, de fapt nici la concediu neplătit: asta fiindcă dacă pleci în concediu, riști ca pe când te întorci, burghezia exploatatoare pseudoangajatoare să nu mai vrea să lucreze cu tine, fiindcă între timp și-a găsit un alt slavelancer, eventual mai ieftin și mai flexibil decât tine.

    Și uite așa ești mereu șantajat să accepți să lucrezi din ce în ce mai ieftin, cu chestii de genul "Avem o lucrare, dar dacă vrei să ți-o dăm ție, lași prețul mai jos, că dacă nu, avem și alți colaboratori care lucrează mai ieftin". Sau, deși ai stabilit, sau mai bine zis de cele ami multe ori ai acceptat un preț unitar pe pagină sau pe cuvânt stabilit de SRLurile dumpere și exploatatoare, tot ele încalcă prețul stabilit de ele și îți oferă o sumă forfetară pe toată lucrarea, care însă este întotdeauna cu mult mai mică decât dacă s-ar aplica prețul unitar stabilit. În plus, clienții, intermediari sau finali, sunt tot mai obraznici, tot mai rău platnici, nu numai că se țigănesc cu tine ca la talcioc să le lași la preț, dar și trag de timp cu plățile, în sensul că îți impun să accepți ternene de plată tot mai lungi, zeci de zile de la data facturii etc. Adică muncești acum și mănânci peste 2 luni.

    Ca să nu mai zic că traducerile care cad sub incidența Legii 178/1997 ar trebui să fie plătite conform art. 7 din legea menționată, respectiv conform tarifelor fixe pe pagină stabilite de Stat prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului finanțelor. SRLurile exploatatoare, deși sunt neautorizate de MJ, fiindcă autorizația de traducător se dă numai pe persoană fizică și este nominală și netransmisibilă, fac intermediere și de cele mai multe ori SRLurile neautorizate, dumpere și exploatatoare iau ele însele mult mai puțin pe pagină de la clientul final decât tariful prevăzut de lege, așa că traducătorul autorizat este plătit cu nasturi și alune, mai precis cu prețuri între 2 și 6 ori mai mici decât tarifele stabilite de Stat la care teoretic are dreptul conform legii, dar prin ingerința ilegală a SRLurilor neautorizate, dumpere și exploatatoare, traducătorul este privat de drepturile bănești care i se cuvin conform legii. Iar Statul burghezo-moșieresc postdecembrist tolerează această ilegalitate, deși știe de ea de ani de zile!

    Există însă și lucruri bune: dacă ești suficient de bun, poți lucra pentru clienți din UE în condiții mai bune, dar la asta nu se ajunge cât ai bate din palme. Eu, de exemplu, după ce ani de zile am luptat în cadrul unui ONG la care sunt fondator pentru schimbarea în bine a legislației măcar pt. traducătorii autorizați de Ministerul Justiției și după ce dreapta reacționară, prin Pruna macovistă, a trântit în 2016 proiectul de lege privind traducătorii judiciari pe care îl elaborase guvernul Ponta în 2015 ca urmare a unor ani de de zile demersuri pe care ONGul nostru le-a făccut pe lângă MJ în acest sens, eu am renunțat să mai lucrez pt. burghezia exploatatoare din România pe nasturi și pe alune și lucrez aproape numai online, pt. clienți din țări europene normale, mai ales Germania. Sau din Israel, altă țară normală, modernă, democratică și progresistă, care ar trebui să fie model pt. România. Dar chiar și așa, tot există situații când sunt nevoit să muncesc mai mult de 8 ore pe zi și mi se face dor de socialism, de drepturile și libertățile omului muncii și evident că și de ziua de lucru de 8 ore...
    • Like 3
    • @ Ovidiu Jurj
      Foarte bine, Jurj. Ăsta trebuia să fie articolul.
      • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      Foarte bine, Jurj. Ăsta trebuia să fie articolul.
      • Like 0
    • @ Ovidiu Jurj
      mhm check icon
      Se potriveste 100% realitatii. Plus ca de cind cu motoarele gratuite care au progresat enorm, preturile sint in picaj si mai accentuat. Noroc cu interpretarea, ca acolo e seller's market, sint puțini care stiu meserie.
      • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      De fapt acesta este articolul ! Felicitari.
      • Like 0
    • @ Ovidiu Jurj
      Dorin check icon
      Burghezia exploatatoare , orânduire socialistă superioară???.Ai mentalități și mânaci r.... ca un secretar de partid ceaușist arivist și pupincurist de funduri comuniste.Se pare că îți este dor de vremurile acelea , du-te după Ceașcă ,mai scapă România de un nostalgic.
      • Like 0
    • @ Ovidiu Jurj
      Inteleg ca pe vremea socialismului aveai o paine buna de mancat din traduceri si acum nu mai e ca inainte. A crescut concurenta, a aparut Google Translate, au scazut preturile.
      De vina pare ca sunt SRL-urile exploatatoare neautorizate de MJ.
      Dar in spatele SRL-urilor sunt tot niste oameni ca tine care incearca sa castige o paine. Si din ce zici pare ca ei se descurca mai bine decat tine, iar tie nu iti mai e la fel de bine ca inainte.
      Totul se schimba, tu zici ca in rau, oamenii cu SRL poate cred ca in bine. Trebuie sa te adaptezi. Fa-ti SRL ca ei.

      Faptul ca exista o lege care stabileste preturile pentru traduceri mi se pare absurd. Acum majoritatea cheltuielilor din bani publici se fac cu licitatie. Adica preturile le stabileste piata, nu o lege.
      O lege de genul asta nu duce decat la deformarea pietei pentru ca statul va plati pretul din lege iar pe piata pretul va fi mai mic. Cum tu nu poti sa faci traduceri direct pentru stat, diferenta se va duce la intermediari, adica la SRL-urile exploatatoare cum le zici tu,
      Daca nu se stabilea prin lege un pret minim, statul ar fi platit pretul pietei, intermediarii nu ar fi castigat suficient, poate nu ar fi existat si tu ai fi avut mai mult loc pe piata, deci castiguri mai mari.

      Piata face pretul si nu asculta de nici o lege. Orice lege care stabileste un pret minim e facuta cu dedicatie. Se pare ca nu pentru tine.

      Legea zice ca statul plateste un pret minim. Tu vezi asta ca un drept al tau de a primi acel pret. Cred ca aici gresesti.

      Uberizarea muncii cred ca e un avantaj de care trebuie profitat. Deschide si alte piete, in alte tari, poate cu legi mai putin exploatabile de intermediari.

      Daca lucrurile ar fi mers in avantajul tau, oare ai mai fi avut nostalgia asta pentru oranduirea socialista superioara?

      • Like 0
  • Un articolaș încropit repede, formă fără fond.
    Mii grav e că, din grabă?, sunt câteva greșeli flagrante de gramatica. Și asta chiar de la prima propoziție...
    • Like 1
    • @ Razvan Novac
      Lasă asta.
      "Între timp am trecut peste un război mondial, unul rece...".
      Eu, deși n-am participat, știu că au fost două mondiale, dar poate mă înșel. Sau poate peste al doilea nu am trecut.
      În ultima vreme, calitatea "articolelor" republica.ro este extrem de joasă. Conținut, exprimare, valoare. Atât se poate.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon