Foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu
Cei care de un an ne avertizează că criza economică se va abate asupra economiei mondiale în 2023 zilele acestea jubilează. În sfârșit, prognoza lor se adeverește și, iată, criza din 2008 este pe punctul să se repete pornind de la falimentul celor doua bănci americane și de la criza cu care se confruntă banca elvețiană Credit Suisse.
Se înșală. Cel mai probabil nu va fi nicio criză, și cu atât mai puțin una similară celei din 2008. Dacă declanșarea aceleia a plecat de la falimentul a două bănci, nu înseamnă că și astăzi falimentul a două bănci va fi suficient pentru a o replica. Contextul din 2008 a fost cu mult mai complicat și mai putred decât astăzi și, ca urmare, orice asemănare este simplistă și forțată.
De fapt, provocările cu care se va confrunta mediul de afaceri din România sunt cu totul altele și sunt legate de o cu totul altă „criză" decât cea pe care o vedeți vehiculată cu insistență pe canalele media.
Să remarcăm până una-alta că cea mai anticipată recesiune economică întârzie să apară. Iar cei care par să fi avut cel mai bun glob de cristal au fost decidenții de la nivel microeconomic, care au surclasat cu optimismul lor pesimismul constant al economiștilor. Un sondaj recent făcut în rândul absolvenților de ASEBUSS la 30 de ani de la înființarea programului de Executive MBA arată că prin bugetele din 2023, peste jumătate au în plan să crească investițiile, iar 24% să le mențină.
Totuși, în apărarea pesimiștilor care anticipau o recesiune severă, trebuie spus că o iarnă grea ar fi schimbat substanțial evoluțiile economice. O creștere substanțială a consumului de gaz în Europa ar fi dus la închiderea unor mari consumatori industriali, în favoarea consumului casnic, ceea ce ar fi provocat un efect de domino asupra economiei europene. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat și ne permitem acum să ne pregătim pentru marea provocare a mediul de afaceri din România.
Principala provocare pe care o întrevăd este faptul că, în următorul deceniu, companiile românești vor fi confruntate cu o cerere de bunuri și servicii mai mare decât pot asigura. Asta înseamnă că anticipez că marea problemă a companiilor românești nu va fi să găsească clienți, ci să găsească suficiente resurse pentru a face față numeroaselor oportunități pe care le vor avea. Și când spun resurse, mă refer în primul rând la oameni suficient de mulți și cu calificarea necesară, mă refer la capital care să le permită investițiile necesare extinderii capacităților.
Cât de gravă este situația? Cred că suficient de serioasă pentru a necesita punerea imediată pe hârtie de către executivi și antreprenori a unei strategii menite să potențeze oportunitățile și să crească capacitatea companiilor pe care le conduc de a oferi bunuri și servicii. Dar de unde această urgență?
Cred că, în anii ce vor urma, pentru România se vor alinia trei planete care se vor potența reciproc, generând astfel o explozie a cererii pentru afacerile românești.
În primul rând, este vorba de un fenomen căruia îi suntem deja martori și anume relocarea marilor companii internaționale într-un proces ce a fost denumit “friend-shoring”. Adică migrarea din țări precum China sau Rusia către țări care fac parte din clubul democrațiilor liberale de tip occidental. România fiind în această categorie are toate șansele să beneficieze, iar relocarea companiilor străine în România va avea un efect benefic de angrenare asupra companiilor locale.
Al doilea stimul major economic îl va reprezenta PNRR-ul, programul prin care România va fi beneficiara unei asistențe de 29 de miliarde de euro, finanțată de Uniunea Europeană. Este un program despre care, pe bună dreptate, economistul-șef al BNR spunea că „cel mai bun program de țară pe care îl avem este PNRR-ul, că ne place, că nu ne place…”. Având în vedere mărimea fondurilor implicate în proiecte de dezvoltare a infrastructurii, energetice, logistice, agricole și în multe alte domenii, cererea pentru companii capabile să participle la astfel de proiecte în mod direct sau subcontractate de companii străine nu va face decât să crească.
În final, al treilea catalizator potențial al cererii despre care în România nu se vorbește deloc: imensul proiect al reconstrucției Ucrainei. Desigur că este de așteptat ca țările donatoare să aibă tendința redirecționării banilor către propriile companii. Însă este o tendință care nu se va aplica obligatoriu și asupra finanțărilor provenind din instituții multilaterale, ca să nu mai vorbim că și firmele străine vor avea nevoie de parteneri regionali împreună cu care să își unească forțele.
Asta înseamnă că statul român și firmele vor trebui să pregătească din timp rețeaua de contacte comerciale care să permită economiei românești să devină parte a marelui proces de reconstrucție al Ucrainei. Asta mai înseamnă și că Moldova va avea o oportunitate de dezvoltare cum nu a mai avut niciodată până acum și mai înseamnă și faptul că, așa cum spun de ani de zile, finalizarea unei autostrăzi prin Carpații Orientali este prioritatea zero. Altminteri, podul economic de dezvoltare al Ucrainei va trece exclusiva prin Polonia care deja are o statură geopolitică cu mult mai importantă decât România prin prisma implicării în sprijinirea Ucrainei.
Dar cele trei mari oportunități cumulate vor avea nu doar un efect economic benefic, ci vor aduce și un alt tip de provocări. Principala provocare va fi legată de o potențială supra-încălzire economică indusă în primul rând de o piață a muncii deficitară. O spirală a salariilor, stimulată de lupta pentru oameni calificați, poate aduce presiuni inflaționiste și o conservare a deficitelor externe. Presiunile inflaționiste vor duce și la o politică monetară mai restrictivă, manifestată prin dobânzi mai ridicate.
Din acest motiv, politicile la nivel macroeconomic de creștere a calității și volumului forței de muncă disponibile, de dezvoltare a infrastructurii și stimulare a mediului de afaceri prin PNRR vor fi esențiale pentru a profita de alinierea poate unică a celor trei mari oportunități economice.
În ultimă instanță investițiile în creșterea productivității muncii pentru a produce mai mult cu același număr oameni vor fi esențiale.
Vor ridica statul român și companiile românești mănușa?
Articol publicat inițial pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
(a) Planeta relocărilor din zonele rău famate va ocoli România unde nu mai există forţă de muncă calificată, unde salariile minime impuse de politrucii „consensului” sunt mai mari decât cele ale vecinilor, unde infrastuructura e „sublimă, dar lispseşte pe ici pe colo, prin părţile esenţiale”.
(b) Planeta PNNR nu pică pe placul îmbuibaţilor puterii care iubesc infinit mai mult privilegiile actuale (salarii, beneficii, gratuităţi, pensii, deturnări, furturi, etc.. Toate adunate creând „aleşilor” venituri de la câteva zeci de ori la câteva mii de ori mai mari decât cele ale muritorilor de rând). N-or să renunţe ei la aceste privilegii greu dobândite de dragul unui PNNR care poate eventual aduce ceva beneficii pulimii.
(c) Reconstruirea Ucrainei? De către cei ce nu-s capabili să repare un pod, o cale ferată, o şosea? Te umflă râsul!
Tărâmul fără-de-lege e aproape perfect. Locul unde se întocmeşte legea e straşnic vegheat de cavalerii frăţiei în ale furatului. Nici o lege nu se concepe fără a avea însămânţată poteca pe care se poate extrage cine trebuie. Dubla măsură e apoi preluată de instituţiile care veghează la respectarea legii. Una e să fi Johannis sau Voiculescu cu datorii de milioane la visteria statului, alta e să fiu eu cu datorii de doi poli. Ghici cui i se blochează contul în bancă? Tărâmul fără-de-legii e desăvârşit de tagma judecătorimii speciale, la toate nivelele sale, de la CSJ, CCR până la completurile întocmite pe sprânceană, după scula clientului.
3. o autostrada care sa lege frontiera de vest a Romaniei cu cea de est nu va fi gata in 5 ani ( birocratie, planuri de fezabilitate, licitatii, contestatii, timpi tehnici de executie, surpari ulterioare, etc) Polonezii au 3 autostrazi care intra in Ucraina, ungurii sint cu ea la 25 km de granitza (si la cum construiesc ei, intr-un an e gata..). Intre timp la noi deraiaza trenurile intr-o veselie.
2. PNNR-ul este un ciolan mult prea mare pt guvernantii nostri asa ca prefera sa se agate de pensiile lor speciale decit sa faca ceea ce s-au angajat ( planul in sine nu e rau, perfectibil cu siguranta )
1. singurii care si-au relocat productia din Rusia in Romania sint cei de la Nokian ( anvelope) , nimeni altcineva. BMW tocmai a anuntat ca isi deschide o fabrica in Ungaria ( Debrecen) , ceva mai inainte Daimler a anuntat ca isi extinde productia la Kecskemet ( practic mai deschid o fabrica, investitie de 1 mld€) deci povestea cu democratia prietenoasa nu-i prea intereseaza. Sau poate spaga e mai rezonabila la unguri.
Dar DA, cele trei planete se aliniaza important e sa fim si noi de fata.