Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un antreprenor din București a ajuns la afaceri de 50.000 de euro din servicii de călcat haine. GENERAȚIA B

Rufe

Foto: Guliver Getty Images

Un antreprenor din București a ajuns anul trecut la afaceri de 50.000 de euro cu o mică firmă de familie ce oferă servicii de călcat haine.

Mitruț Paici, 37 de ani, este absolvent de Comunicare și Relații Publice la SNSPA. După ce a încercat mai multe business-uri în alte domenii, între care și consultanță pentru PFA-uri, în 2013 a decis să își deschidă o călcătorie de rufe, sub brandul Călcătoria.ro. Era deja tatăl a doi copii și spune că și-a dat seama cât de puternică este nevoia de timp în cadrul unei familii.

„Ne-am lansat destul de curajos, nu aveam o bază de clienți de la care să plecăm. Ne bazam pe prieteni pentru început, dar s-a dovedit că la început nu prietenii au fost cei care au apelat cel mai mult la serviciile noastre, ci chiar clienții noi”, povestește antreprenorul.

Împreună cu un văr a pus la punct site-ul Calcatoria.ro, unde cei interesați pot plasa o comandă pentru „mormanul de rufe” pe care le vor călcate. 

Hainele sunt preluate de la domiciliu la ora indicată de client și livrate călcate, pe umerașe sau împachetate, în 48 de ore, acasă sau la birou. Tariful include și transportul hainelor.

„Am început în decembrie 2012, am gândit tot proiectul, iar în februarie l-am lansat. A doua zi după, am primit prima comandă. Era un site neindexat, dar cu toate acestea ne-a găsit imediat un prim client. Era o persoană fizică și căuta efectiv serviciile noastre”, spune Mitruț Paici, în timp ce se îndrepta către o adresă din Bucureștii Noi, pentru a lăsa un pachet de haine călcate.

Chiar managerul afacerii a fost cel care ne-a răspuns la numărul de mobil afișat pe site pentru comenzi.

„M-ați nimerit exact într-o perioadă în care eu sunt omul- orchestră, fac n-șpe mii de lucruri, mai am puțin și îmi sar capacele”, râde el, explicând că ține locul unor colegi care sunt sunt în concediu câteva zile.

În cursul unei zile obișnuite mica firmă are 7-8 comenzi pe care le preia și alte 7-8 pe care le livrează.

„Nu este o explozie de clienți, dar ne facem treaba. Este o nișă”, spune managerul afacerii.

Concurența în branșă e mare, dar asta nu îl sperie pe antreprenor: „În felul acesta ne putem regla cu toții”. Se mândrește că firma lui a reușit să crească volumul comenzilor obținute, de la an la an. Câte puțin, dar sănătos.

A început cu un singur client. Acum peste 30 la sută dintre clienți dau o comandă unică, circa 20-30 la sută din ei apelează lunar la serviciile Călcătoria, iar restul o dată pe trimestru, sau o dată pe semestru.

Fondurile europene? „Încerc să mă bazez pe ce am și pe ce pot să fac, decât pe ceva ce este ușor iluzoriu”

Investiția inițială a fost de circa 8.000 de euro. Destul de repede și-a dat seama că are nevoie de mai mulți bani, pentru utilaje mai performante – mașini de călcat profesioniste, cu abur - , dar și pentru achiziția celor două dube pentru transportul hainelor de la și către clienți și amenajarea spațiului industrial unde își desfășoară activitatea. În cei patru ani a investit în afacere aproximativ 30.000 de euro. 

Nu a apelat la fonduri europene. I se par ceva „ușor iluzoriu”: „Încerc să mă bazez pe ce am și pe ce pot să fac, decât pe ceva ce este ușor iluzoriu”.

În activitatea firmei sunt implicate în total șase persoane din familie: două care calcă rufele, două ce deservesc clienții în calitate de agenți și două care ajută la ambalare, inventariere, introducere documente în sistem.

Într-o zi obișnuită Călcătoria primește 50 de kilograme de haine la călcat, de la 10 clienți.

Traficul din București, în top 5 provocări

Traficul auto intră în top 5 provocări. De la an la an circulația pe străzile din București devine tot mai complicată, se plânge antreprenorul care spune că pentru a prelua și duce comenzile ajunge uneori să străbată străzile din București de la vest la est și de la nord la sud, făcând „un soi de ping pong”.

Iar lucrurile se complică atunci când nici clientul nu ajunge acasă la ora pe care a anunțat-o, pentru a-și prelua hainele de la călcătorie. Tot din cauza traficului.

„Până și ziua de astăzi, care nu are foarte multe comenzi, este dificilă, mai ales din cauza traficului. La noi cea mai mare problemă e traficul. Nu reușim uneori să deservim mai mult de o comandă pe oră, ceea ce este înfiorător de puțin. Traficul e cel pe care nu îl poți gestiona, și dacă nici clienții nu ajung la timp pentru preluare/ livrare, programul devine extrem de bulversant”, ne descrie antreprenorul.

„Singura modalitate atunci când faci curierat de transfer al hainelor e să îți faci un program. Știi că ajungi la clientul A, apoi la clientul B, C, D, E. Dacă ordinea începe să se răstoarne, ei fiind împrăștiați în tot Bucureștiul, deja faci un soi de ping pong, adică te plimbi din Colentina în Bucureștii Noi, din Bucureștii Noi te duci în Berceni, și așa mai departe. La un moment dat devine „amuzant”. Desigur, amuzant cu multe ghilimele”, spune fondatorul brandului Călcătoria.

Programul său de lucru este de 12 ore pe zi. Se implică atât în preluarea telefonică a comenzilor, preluarea fizică a rufelor, călcare, ambalare, livrare.

Stabilitatea fiscală

Pentru anul viitor managerul afacerii și-ar dori să vadă mai multă stabilitate fiscală, să știe exact cum stau lucrurile, cum e cu salariul minim.

„Aș vrea să știu mai clar și din timp ce se stabilește cu salariul minim pe economie, care e viziunea fiscală. E mult prea complicat ca prin octombrie, noiembrie să începi să refaci o viziune. E foarte complicat să definești mai departe pentru client produsul, nu știi cum să formezi prețul dacă nu stii lucruri de genul acesta”, spune Mitruț Paici.

Articolul face parte din seria Generația B, generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Apreciabilă această încercare!
    • Like 0
  • Păi dacă cifra de afaceri este de 50 de mii de euro cât este profitul?
    • Like 0
    • @ Gheorghe Burz
      pai cifra de afaceri inseamna suma totala a veniturilor intr-o perioada de timp. Inseamna ca a vandut de 50000 de euro intr-un an, adica de 4,166 pe luna. Scade din costul angajatilor (CAS,CASS, salarii), chiria, curentul, apa, ratele la masini, RCA-ul la masini (mai mare pe PJ), benzina/motorina pe luna, ratele la masinile de calcat profesionale, costurile cu site-ul (hosting), costurile cu telefoanele fixe si mobile si la ce iti ramane aplica impozitul de 16%. Baza de impozitare poate fi mai mare pentru ca unele cheltuieli sunt nedeductibile. Probabil omul castiga pe luna mult mai putin decat un IT-ist dintr-o multinationala dar macar are control pe afacerea lui.
      • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult