Foto: George Călin/ Inquam Photos
Mă sună, într-o dimineață, de la recepție, să-mi dea vestea cea neașteptată:
- Cristi, vezi că ți-a bușit unu’ mașina!
Nasol! Dau fuga jos să aflu detalii. Nu fusese nimeni pe stradă, doar o promoteriță care-și aștepta o prietenă, într-o mașină parcată, și care văzuse totul. Respectiv, pe aleea îngustă a firmei noastre, un șofer cu ochii în telefon se proptise în Wrangler-ul meu vechi, și-mi strâmbase bara din spate. Fata relata că șoferul coborâse din mașină, estimase superficial și indulgent valoarea prejudiciilor, apoi se asigurase că nu l-a văzut nimeni și se urcase liniștit inapoi la volan.
Dus a fost!
Din fericire, fata reținuse și modelul și numărul SUV-ului care îmi stricase dimineața. Am făcut imediat conexiunea între cele 3 litere ale numărului de înmatriculare și abrevierea unei bănci multinaționale de notorietate. Pe cine știam eu la banca aia? Ah da! Mi-am sunat imediat o prietenă care lucra acolo. Pe tipă, povestea a amuzat-o teribil, mai ales că modelul mașinii îi indica că este vorba de unul dintre manageri. M-a pus pe hold să pună câteva întrebări în jur, apoi mi-a comunicat că a aflat cine e, un nemernic, mi-a confirmat și ea, știa sigur că omul nu era la primul incident de acest gen. Mi-a trimis numărul de telefon pe SMS și m-a implorat să-i relatez povestea în continuare. Ca în orice companie multinațională, bârfele de genul ăsta au mare succes.
- Salut, sunt Cristi, tocmai mi-ai bușit mașina în parcare, acum șapte minute!
Ăla nu a răspuns nimic, normal. A închis imediat. Îmi place să cred că a fost terifiat! Îl găsisem practic instantaneu, nu cred că apucase sa treacă de semaforul de la Floreasca. L-am mai sunat de câteva ori, dintr-o plăcere sadică, doar pentru că îmi imaginam cum se uită îngrozit la numărul meu pe ecranul telefonului. Până la urmă i-am dat un SMS cooperant și am așteptat să-și revină din șoc și să mă sune înapoi. Nu m-am dus la Poliție, bineînțeles. Nici nu voiam să mă gândesc la vraful de documente fără sens care urmau să fie întocmite, cu numele meu scris pe o grămadă de tipizate, de toate mărimile. După mai multe experiențe dezolante, încetasem să mai cred că Poliția rezolvă astfel de probleme, însă eram conștient că le complică îngrozitor, așadar colaborarea cu polițiștii era de evitat. Poliția devenise, încă de pe atunci, doar un concept abstract, folosit exclusiv în scop de intimidare, împotriva celor care nu-mi respectau drepturile: Vezi că am să chem Poliția! nu mai era demult o acțiune potențială, ci doar o avertizare că cineva a întrecut limita.
La o ora după accident, mă sună secretara nemernicului. Cică domnu’ director este ocupat și nu poate vorbi, însă a însărcinat-o, pardon, a delegat-o pe ea să se ocupe de mine și de pretențiile mele. Eu i-am explicat că singura mea pretenție este ca domnul director să mă sune direct și să-și asume bărbătește faptele. Băieții de la firmă îmi evaluaseră deja dauna, care era infimă, nu implica decât niște ciocane și oricum Wrangler-ul meu era bușit pe toate părțile, așadar nu bara strâmbă a mașinii mele mă irita acum. Însă atitudinea curajosului Director de Bancă, care îmi băga la înaintare o sărmană nevinovată și sclifosită, asta era ceea ce mă revolta. Pentru că era curioasă de ce aș vrea să vorbesc direct cu dânsul, i-am explicat că topic-urile principale ar fi două: iresponsabilitatea șoferului neatent la drum pe alei fără trafic și lașitatea șoferului de a fugi de la locul accidentului. Ambele mă interesau, atât din perpectiva antropologică, cât și legală. Până la urmă, ca să fiu mai convingător, am amenințat că voi merge să fac reclamație la Poliție, dacă prețiosul ei șef nu își face curaj să mă sune în următoarele două ore. Ea m-a asigurat că va urma o rezolvare pozitivă a situației, iar eu i-am comentat că exagerează, și am simțit nevoia să-i precizez că încercarea de anticipare a viitorului, cu atât de puține date, așa cum face ea, este o formă de hybris.
Tipul care m-a sunat ulterior s-a recomandat cu un singur nume propriu, scurt, Sorin parcă. Și el se străduia să mă liniștească, însă folosea un limbaj colocvial și expresii de cartier. S-a invitat la mine la birou să-mi explice cum stă treaba iar eu am fost frământat de curiozitate și de acord. Arăta ca un halterofil turtit, era chel și purta un tricou mulat care, efectiv, plesnea pe el. S-a recomandat în șoaptă, ca făcând parte din Clanul Sportivilor, însă awarness-ul brand-ului său nu ajunsese la mine pe atunci și nu i-am putut oferi iluzia de superioritate pe care cred ca o aștepta. Sorin a încercat, bineînțeles, să preia responsabilitatea accidentului pe seama sa, ca să-și scoată șeful basma curată. Argumentul sau era fatalist:
- Boss, ăștia sunt balauri mari, n-ai tu ce să le faci...
Eu i-am explicat că se înșală și l-am invitat până afară, să observe sistemul nostru de supraveghere cu camere video. Îl rugasem, în prealabil, pe un coleg să rotească una dintre camere către stradă, pentru a putea pretinde că accidentul a fost înregistrat. I-am explicat deci lui Sorin că se expune prea tare dacă încearcă să mintă, acoperindu-și șeful, întrucât noi avem filmarea care-l contrazice. Că Poliția nu se bucură la declarații false știa și el. L-am convins până la urmă să vorbească și el cu Balaurul și să încerce să-l convingă să-și asume prostia pe care o făcuse.
Până la urmă m-a sunat. A bâguit câteva scuze, și-a băgat copiii la înaintare, ca să stoarcă puțină emoție, a zis că se grăbea să ducă copiii nu-știu-unde, mă rog, a continuat probabil să mintă și să dea vina pe orice altceva, în afară de propria neatenție și lașitate. L-am ascultat, fără să zic nimic, și m-am amuzat de dificultatea cu care unii oameni nu pot accepta că au făcut o prostie, precum un banal accident de mașină. Mi-a fost limpede că omul ăla nu a înțeles absolut nimic din toată întâmplarea asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Copilul meu a fost lovit de mașină doar cu oglinda retrovizoare, dacă mai era implicată și altă parte a autoturismului probabil că nu mai aveam copil acum fiindcă lovitura cu acea oglindă poate părea banală dar pentru un copil mic putea fi fatală.
Mai ales ca si-a trimis slugile.
Un om fara caracter. Trebuia purtat pe drumuri .