Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„- Doamnă, dar de ce v-ați internat, nu vedeți ca fata nu are nimic? Dumneavoastră nu știți câtă treabă avem noi?!” Coșmarul unui părinte plimbat între spitalul privat și cel de stat

Să ajungi într-un spital, mai ales românesc, nu e nici pe departe o plăcere. Să ajungi însă acolo pentru copilul tău e cu adevărat sinistru.

Spre norocul nostru, ne permitem să plătim un abonament la o clinică privată pentru cea mică. Dar și norocul acesta este limitat, direct proporțional cu posibilitățile privatului – mai puține decât ne-am fi închipuit. Și asta pentru că, în situații de urgență, așa cum a fost cazul nostru, tot la stat ajungi. Și acolo să te ții, taică!

Povestea pe scurt: în Joia Mare, copila de nici 2 ani se trezește aproape anchilozată: abia își mișcă picioarele și strigă de durere. Tot într-un suflet ajung cu ea la clinica privată. Atitudinea celor de aici este impecabilă: internare de urgență, analize peste analize – toate bune. Între timp, copila își revine. Preventiv, suntem trimise și la un consult neurologic. Evident, la altă clinică, pentru că la cea la care eram nu exista medic neurolog de gardă. Toate bune și acolo, copila își revenise complet. Plecăm acasă.

 A doua zi dupa-amiază, simptomele revin. Astfel că sâmbătă dimineață la prima oră (în Sâmbăta Paștelui) ne întoarcem la clinica privată: „Este nevoie și de un consult ortopedic și nu avem pe nimeni în gardă. Mergeți, vă rog, la Spitalul de copii, pentru că noi nu mai putem face nimic altceva”, vine răspunsul plin de neputință al medicului.

Cu inima cât un purice, intrăm la Camera de Gardă. Așteptăm cât așteptăm, până ne vine rândul. Copila este consultată, i se face și o radiografie – nimic suspect. Cu toate acestea, ni se recomandă insistent să ne internăm pentru a fi ținută sub supraveghere până luni în vederea unui consult neurologic (aveam să aflu mai târziu că nici măcar luni nu s-ar fi efectuat acest consult, fiind a doua zi de Paște și, implicit, toți medicii specialiști liberi). Vor chiar să îi ia și sânge – preventiv, în cazul în care va fi nevoie de analize. Adică să o înțepe degeaba, în contextul în care îi făcusem aceleași analize cu 2 zile în urmă. Am refuzat recoltarea, însă am acceptat internarea pentru că în continuare nu aveam un diagnostic...

Ajunse pe secție, trebuia să așteptăm ca medicul de gardă să o consulte și el. Au trecut câteva ore bune, timp în care copila ghici! iar și-a revenit. Alerga, râdea și se juca – nici urmă de vreo afecțiune. Revoltate la culme, medicul de gardă și asistenta au avut o reacție de-a dreptul șocantă:

- Doamnă, dar de ce v-ați internat, nu vedeți ca fata nu are nimic?

- Păi știți că de la Urgență au zis...

- Dumneavoastră nu știți câtă treabă avem noi?!

M-am blocat. Efectiv nu-mi găseam cuvintele. Jurnalist cu experiență, mamă revoltată, om – am rămas statuie în fața acelor halate albe, reci, fără pic de suflet, conștiință sau măcar un strop de logică. Adică eu altă treabă în Sâmbăta Paștelui nu aveam decât să stau cu copilul în spital. Cel puțin în concepția lor.

M-au informat pe un ton extrem de agresiv și autoritar că fata avea… gripă. Un virus de răceală care se instalase în mușchi și articulații în loc de nas și gât, cum ar fi fost normal. Avea să treacă în câteva zile cu antiinflamatoare și un antibiotic ușor (pe care am ales să i-l dau acasă și nu să o țin internată, în perfuzii).

Copila e bine acum și mă rog la Dumnezeu să rămână așa. Îi plătesc în continuare abonamentul la clinica privată, deși sunt conștientă că, în cazul unei situații mai deosebite, tot la stat vom fi trimiși. Și este frustrant să vezi și privatul atins de această neputință contagioasă a statului. Cu bani sau fără, suntem toți la fel de vulnerabili în fața unui sistem putred de bolnav, care te plimbă ca pe un măr stricat dintr-un coș in altul.

Câți trebuie să mai moară, să plângă, să sufere pentru ca roțile să înceapă să se învârtă? De ce nu e nimeni în stare să pună pe picioare un sistem complet, complex și funcțional – fie el și cu plată? Ce trebuie să se întâmple pentru ca această nevoie elementară a omului – sănătatea – să fie și la noi în țară un drept și nu un lux?

Mădălina Lungu

Și mă tot întreb - unde se termină profesia și unde începe omenia? De ce medicii buni nu pot fi oameni și viceversa? Cât este logică și rațiune în actul medical, cât automatism? Mi-a plăcut la privat că au fost oameni, însă nu au fost profesioniști. Nu au putut identifica o banală răceală, pentru care am plătit cu lacrimi amare de frustrare, îngrijorare și neputință la stat.

(Foto Guliver/Getty Images)

Câți trebuie să mai moară, să plângă, să sufere pentru ca roțile să înceapă să se învârtă? De ce nu e nimeni în stare să pună pe picioare un sistem complet, complex și funcțional – fie el și cu plată? Ce trebuie să se întâmple pentru ca această nevoie elementară a omului – sănătatea – să fie și la noi în țară un drept și nu un lux?

Răspunsurile le vom afla, probabil, într-o altă viață...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Marius check icon
    Citez dintr-un interviu al unei asistente plecata in Germania si revenita in Timisoara:

    "Acolo predomină puterea pacientului, pacientul are putere, nu cadrul medical, trebuie să pui foarte mult preț pe pacient. Dacă dorește să-i deschizi geamul, îl deschizi, dacă nu, atunci îl lași închis. Trebuie să îl consiliezi, să empatizezi cu el, să-i acorzi foarte multă atenție, să stai să-l asculți chiar dacă tu nu ai starea necesară, trebuie să simulezi că da, ești acolo, cu el. Dacă vrea să-l ții de mână, să-ți spună o durere, ce a visat azi-noapte, trebuie să-l asculți”, spune asistenta din Timișoara

    Gasiti articolul integral aici: http://www.tion.ro/asistenta-din-timisoara-dupa-ce-a-muncit-in-germania-nu-ai-grija-zilei-de-maine-dar-tu-ca-om-esti-mort-in-interior/1636963
    Cred ca nici doamna asistenta de la Timisoara nu isi da seama cat de mult greseste si, spune singura ca din cauza colectivului s-a intors acasa, insa nu pricepe ca nu dansa este pacientul, desi ar avea nevoie de multa recuperare.
    • Like 0
  • Marius check icon
    Concluzia mea este ca oricat vrem sa credem ca medicina trebuie sa trateze bolnavul si sa il faca bine, daca nu se abordeaza latura umana atunci tot degeaba.

    Ce a dorit sa sublinieze autoarea articolulului a fost faptul ca in privat primesti acea atentie umana (si sa nu veniti cu raspunsul ca acest lucru nu este important ca nu e adevarat) dar ca latura profesionala este mai slaba, iar la stat latura umana e mai slaba.

    Corpul este facut din trup si suflet (in ce ordine doriti) dar nu uitati ca tratamentul trupului fara suflet nu are acelasi efect.

    Din propria experienta si eu recomand privatul doar pentru simplul fapt ca acolo gasesti mai multi (sper ca se intelege ce inseamna mai multi, nu toti) oameni cu suflet decat la stat. Am intalnit oameni contrar acestor etichete, de ex. la stat o doamna doctor m-a lasat masca dupa ce mi-a facut o simpla injectie, felul cum a vorbit, faptul ca mi-a spus inainte ce avea sa imi faca, ca voi sta pe scaun si ca imi va face injectia, felul cum a procedat a fost ireal de bun, am ramas marcat de acea doctorita - latura umana conteaza destul de mult - iar la privat am intalnit o alta doctorita care te vedea ca esti in suferinta si era mai cruda, sau 'barbatoasa' cum se zice, si in momentele acelea m-am simtit mult mai rau din cauza ei.

    Generalizarea si etichetele sunt prostesti, in orice domeniu gasesti oameni pasionati si oameni nepasionati, dar asa functioneaza creierul omului, prin folosirea si atribuirea de categorii, sa ii fie mai usor pe viitor. Ce am observat este ca in domeniul medical, la stat, s-au adunat mai multi oameni nepasionati decat pasionati, si acest lucru se simte exact din atitudinea sociala, umana, exact asta este dovada ca un om este sau nu pasionat.
    • Like 1
  • Este procedură standard să se facă analize de către unitatea care vă internează chiar dacă le-ați mai făcut ieri. Și este una sănătoasă și logică. Aveți idee cît de dramatic se poate schimba starea organismului în doar cîteva ore? Ar trebui să aveți, ați trăit asta chiar cu copila dumneavoastră. Pacienții au și ei responsabilități, la fel ca și medicii. Cine v-a spus că aveți numai drepturi, v-a mințit. Și vă spune asta cineva prea familiarizat cu spitalele din postura de pacient, nu de medic.
    • Like 0
  • O poveste de viata, o mama ingrijorata si realitatile de la fata locului in sistemul de sanatate din Romania. Si ca de obicei, totul este mult mai complicat in Romania. Tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, avea o vorba:"Nu sunt boli ci bonavi". La fel sunt medici si oameni. Fiecare organism este unic in felul lui si se comporta altfel la factori perturbatori intrucatva similari. Imi amintesc un fragment dintr-o carte in care personajul se adreseaza medicului tinand intr-o mana o punga cu galbeni iar in cealalta un pistol incarcat..."asta-i rasplata pentru viata, iar asta pentru moarte". Putin in extremis insa asa se explica existenta notiunii de malpraxis, la fel si asigurarea. Am spus-o si o repet, in Romania coexistenta informatiilor paralele pe acelasi subiect este naucitoare. Ai cam aceleasi sanse sa identifici informatia utila si corecta cu a castiga la loto. Asta pentru ca fiecare are cate o parere, raportat la educatia primita, nivelul de cunoastere, pozitie in "sistem", situatie financiara si ego. Mai mult, existenta optiunilor multiple in cadrul unui domeniu nu simplifica catusi de putin lucrurile. Stat versus privat. Ei bine, incercati sa faceti alegerea cea buna, in aceste circumstante. Realmente, nu stii incotro sa o apuci. Asa ca pentru "siguranta" apelezi la privat si platesti suplimentar, un serviciu disponibil, spre a-ti fi de folos la nevoie. Asta pentru ca te astepti sa fii tratat altfel. Totusi, sa nu uitam ca, in mare, sistemul de stat si cel privat vehiculeaza cam aceleasi cadre medicale. Cu alte cuvinte, aceeasi mentalitate. De multe ori, personalul angajat la stat se descurca in alinarea suferintelor, mergand efectiv "pe sarma "asta datorita sistemului, infectat de know howul romanesc. Poti gasi oameni de valoare, obositi ori blazati, care sunt si raman profesionisti. Asta, daca iti permiti sa astepti si sa-i cauti. De multe ori, simtomatica bolii poate induce in eroare un medic, asta oriunde ar lucra, privat ori stat. Cei care lucreaza la stat au foarte multe situatii si feedback-uri de unde pot trage concluzii. Iar daca extind aceasta cunoastere in sfera privata la un alt nivel, toti am avea de castigat. Da, insa asta depinde de OAMENI si de motivatia fiecaruia. Daca nu ai timp, apelezi la o clinica privata. Se presupune ca aici ai fi in "siguranta". Si esti, in masura omenescului posibil, asta daca stii sa alegi ori iti poti permite.
    • Like 2
  • "Nu au putut identifica o banală răceală" Se vede ca nu era chiar asa de banala. Daca medicii de la clinica privata sunt incompetenti, de ce mai plătiti? Doar pentru ca isi ambalează frumos incompetenta dar va trimit tot la spitalele de stat?
    • Like 0
  • Semnalez un caz oarecum asemanator al unui adult operat pe cord ,sub medicatie cu Sintrom.A facut un epixtaxis sever cu cheaguri ce durau de cca 2 saptamani.Nu le enumar ca tot degeaba o fac .Am trecut pe la 3 spitale cu servicii ORL ,dar fara rezultate.Disperati am ajuns la un spital si cu cu OrL si Cardio.Am asteptat 2-3 ore cat au incercat doar- doar sa ne paseze la alt spital Sotul disperat a spus in camera de garda ca iese pe strada cu sangele siroind si va spune ca n-au vrut sa -l interneze. Intr-un final l-au acceptat. Dupa cca 10 zile disperati de situatie ( anemie , suferinta) am apelat la un spital privat. N-au vrut sa se implice. Ne-au spus ca e decompensat si gata.
    Acesta a fost periplul nostru in minunatul sistem sanitar. In Romania nu exista protocolul sa se solicite un specialist de la alt spital , daca esti de ex la ORL si ai nevoie de cardiolog ,etc.Intre privat si stat as alege tot sistemul de stat,.Sa te fereasca Dumnezeu sa ai probleme grave de sanatate .Ar fii necesara o continuare la" Moartea Domnului Lazarescu "
    • Like 2
  • Inteleg ingrijorarea dvs ca mama, am trait emotii similare. Insa trebuie sa recunosc ca emotiile ar fi fost mai mici fara reactiile exagerate ale unei alte mame, genul dvs.
    Am sa ma opresc asupra unor afirmatii:
    1.Vor chiar să îi ia și sânge ….. Adică să o înțepe degeaba, în contextul în care îi făcusem aceleași analize cu 2 zile în urmă.
    Sa inteleg ca dvs i-ati facut analizele cu doua zile inainte? Dvs? Ce analize ati facut dvs copilului? Ce notiuni aveti despre analize de sange? Discutam despre analize de rutina sau analize in caz de urgenta. Ce va indreptateste sa judecati decizia unui cadru medical?
    2. Nu au putut identifica o banală răceală, pentru care am plătit cu lacrimi amare de frustrare, îngrijorare și neputință la stat.
    O banala raceala trebuie identificata acasa. Inteleg ca panica v-a impiedicat sa realizati ca-i vorba de o raceala. Cand suntem atasati sentimental este greu sa avem o imagine justa. Tot din acest motiv avem tendinta sa exageram starea de inconfort a persoanei iubite si sa diminuam calitatea profesionala a celor implicati in tratarea celui drag. Este firesc sa actionati astfel, este o reactie umana.
    3. M-au informat pe un ton extrem de agresiv și autoritar că fata avea… gripă.
    Eu am rugat-o pe mama generatoare de emotii sa-si tina gura, tot autoritar. Doream sa ajung cu copilul la spital nu cu toata familia la morga. Cu totii avem limite, chiar si medicii :-)
    Interesant sa aflu ca doar unii au sentimente.
    • Like 5
  • Nu înțeleg cum de medicul a recomandat antibiotic pentru combaterea unei infecții virale-gripa..antibioticul de recomanda in infecții bacteriene!
    Cât despre empatia cadrelor medicale..foarte slaba! Aici e o mare problema in institutiile medicale(in special de stat),la felul cum tratează nu numai fizic dar și emoțional,pacienții!De știut că starea emotională acționează si asupra stării fizice!
    • Like 1
  • Cu parere de rau... barfe de 2 lei aud zilnic, oricat am munci, noi medicii, nu credeam ca o sa citesc asa ceva aici... Spitalul de pediatrie Brasov e unul dintre cele mai bune...Nu faceti decat sa cultivati nesiguranta, frustrarea,sa incurajati imbecilizarea cu informatii de pe internet...Pacat!
    • Like 3
    • @ Mihaela Zorici
      Nu puneti la suflet, este o diversiune. Doamna nu doreste sa stea la coada cand se prezinta la sectia de urgente si de aceea incearca sa-i convinga pe cititori sa renunte la serviciile acestora :-)
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Nu te-am mai citit pana acum si nu stiu cum scrii. Articolul acesta insa mi se pare slab, si scris din postura unei mame emotive.
    Medicii de la stat si-au facut pe deplin datoria, este gresita decizia ta de a refuza analizele la stat, este bine sa se faca in procesul de evaluare al pacientului, sunt parte din puzzle.
    Tu ai avut la stat un diagnostic inteleg bun, din prima. Dupa titlu si continut, ma asteptam la diagonistice gresite, plimbat mult timp intre spitale, etc.
    Da, o replica un pic mai acida, si un ton deplasat. Nu le scoate din context, fii un pic empatica. Cum poate nu au fost ei. Dar nici tu nu esti.
    • Like 10
    • @ Mihai
      @ Mihai
      Nu cred ca aveti copii, plus ca nu stiti ce simte mama cand copilul ei e bolnav.
      Nu va mai adresati cu "tu" persoanelor pe care nu le cunoasteti, exista un plural de politete.
      • Like 2
    • @ dordetine
      Mihai check icon
      Este complet irelevant daca am sau nu copii.
      Sa ai copii nu este o scuza sa ne comportam aiurea. Bun, pe moment, nopti nedormite, etc., Dar apoi, ne calmam - cand scriem articole dupa.
      Si pe moment - la spital, cu doctorii, cu atat mai mult, ii respectam, si ii ajutam sa-si faca datoria, nu ne credem noi mai destepti si mai anti-vaccinisti ca am citit pe net ceva.
      Si eu pot simti multe, insa asta nu inseamna sa facem tot ce simtim. Ci sa incercam sa fim rationali.
      D.ex. lasam doctorii sa faca analize ca sa ne faca bine.

      Respectul nu vine dintr-un pronume de politete, ci din fapte si atitudini si comportamente.
      Iar asta cu "tu" - ma adresez si CEO-ului din compania mea cu "tu". Nu are absolut nicio relevanta. Comunicarea sincera si directa si fara ezitari si politeturi aiurea - este f. buna si utila.
      Si i-ar trebui societatii Ro o mare doza de asa ceva.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult