Câteva lebede albe se răsfață în soarele dimineții de toamnă, pe ceea ce pare o insulă în mijlocul Dâmboviței care e mai lată și curge mult mai domol. Lângă, un stol de rațe sălbatice își ia zborul razant pe deasupra apei. Aproape de mal a crescut stuf, ca în Deltă.
„Acum doi ani erau aici și doi pelicani, dar au zburat pe Lacul Morii”, îmi spune persoana care mă însoțește. Tresar, după ce în iarba mare, culcată la pământ, văd un șarpe subțirel, maroniu. Pe marginea străzii înguste au crescut mai multe tufe de roșii, cu fructe mici și rotunde, care dau în pârg. Gustul lor dulce îmi aduce aminte de roșiile din grădina bunicii, pe vremuri. Suntem la 11 kilometri sud-est de centrul Bucureștiului, pe malul drept al râului Dâmbovița. Aici se află Stația de epurare a apelor uzate Glina, în zona comunei cu același nume.
Scopul stației de epurare este de a curăța apele uzate menajere provenite de la cei aproape două milioane de bucureșteni, precum și apele pluviale.
Pe scurt, apele de la toaletele locuitorilor Capitalei și apele de la ploi, strânse prin canale colectoare, ajung să intre în uzina de epurare, sunt curățate, apoi ajung în Dâmbovița, iar de acolo mai departe în râul Argeș, în Dunăre și în Marea Neagră.
„Uitați-vă cum arată apa care iese din uzina de epurare, față de culoarea închisă a apei ce curge pe Dâmbovița”, îmi atrage atenția însoțitorul meu.
Construcția stației de epurare a început în anii '80, iar în 1989 lucrarea era realizată în proporție de doar 15-20%.
În 1996, când autoritățile au încercat punerea în funcțiune a stației, o deversare accidentală de păcură de la o centrală termică din București avea să întrerupă din nou funcționarea stației.
În 2006 a demarat faza I a proiectului, pe baza unei finanțări cu bani europeni din Programul ISPA, dar și de la Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, la care s-a adăugat o cofinanțare de la Guvern. Constructorul desemnat: compania Aktor din Atena. Lucrările la această primă fază au durat până în 2011. În total 108 milioane de euro a fost costul proiectului.
Apa Nova a preluat în operare în 2011 stația de epurare
Stația de Epurare Ape Uzate Glina a fost preluată în operare în iulie 2011 de către Apa Nova București, deținută de grupul francez Veolia.
Faza 1 a proiectului prevede epurarea completă a aproximativ 38% din debitul estimat a fi colectat în reţeaua de canalizare orăşenească pe timp uscat şi epurarea parţială a debitului suplimentar, în caz de precipitaţii.
Epurarea primară în linia 1 constă în trecerea apei uzate prin: grătare rare, pompare, grătare dese, deznisipare şi decantare primară.
După preluarea efectivă în operare a staţiei în iulie 2011, Apa Nova București s-a preocupat, printre altele, de asigurarea de personal pentru exploatarea stației, asigurarea dotărilor pentru operarea şi întreţinerea Staţiei în condiţii de siguranţă, formarea practică a personalului de operare şi mentenanţă cu o echipă de specialişti de la Veolia Viz Budapesta şi Aquiris Bruxelles, asistenţă tehnică la operarea Staţiei cu specialişti de la VWST România; instruirea specifică a personalului de operare pentru securitatea muncii, situaţii de urgenţă, igienă, lucru în spaţii închise, lucru la înălţime, testări psihologice etc, redactarea şi implementarea procedurilor preliminare de operare, realizarea propriilor teste de verificare a capacităţii de epurare a Staţiei.
Primul an de la preluare. „În acea iarnă am luat degivrant folosit la avioane pentru a dezgheța anumite instalații”
„Stația de epurare a fost construită de un consorțiu internațional – Akor Atena – și din păcate au construit-o pentru o temperatură mai de vară, mai ca la ei, să spunem. În prima iarnă - 2011-2012 - după ce am preluat în operare Stația de epurare ne-am confruntat cu unele greutăți, neavând partea de izolații bine pusă la punct. A fost o iarnă grea. Am făcut rost de degivrant care se folosește la avioane ca să putem să dezghețăm anumite zone ale instalațiilor. Ușor-ușor ne-am pus pe picioare și stația funcționează în parametri”, îmi povestește Olimpia Burghiu, directorul Direcției epurare ape uzate din cadrul Apa Nova București.
Etapa I care a fost dată în exploatare în 2011 are capacitatea de a epura parțial, mecanic, până la 10 metri cubi pe secundă, din care numai 5 metri cubi pe secundă cu epurare completă, biologică și terțiară. De asemenea, un aport suplimentar de 3 metri cubi pe secundă este tratat mecanic în bazinele de retenție, funcționând ca decantoare primare.
„Epurare biogic si terțiar înseamnă că apa corespunde din punct de vedere tehnologic normelor europene în domeniu”, mi se explică.
Rețeaua colectoare care traversează Bucureștiul are o lungime de aproximativ 42 de kilometri și adună atât apele menajere, cât și apele pluviale. După ce e curățată, apa din stația de epurare ajunge în Dâmbovița, care trece chiar pe lângă uzină.
Odată, în grătarele mari s-a blocat un porc de 150 de kilograme
Apa menajeră și pluvială colectată ajunge mai întâi într-o stație de gratare rare, cu dimensiuni între bare mai mari de 50 de milimetri. care rețin deșeurile grosiere.
„Aici pot să spun că noi colectăm diverse deșeuri, ceea ce indică despre noi, cei ce locuim în oraș, că avem mult de învățat”, zâmbește interlocutoarea mea.
Între deșeurile de dimensiuni mari care se opresc la „grătarele mari” se numără leșuri de animale pe care unii oamenii le aruncă în rețeaua de canalizare.
„Există anumite canale pe care din păcate unii oameni pot să le deschidă și aruncă leșuri de animale. Am găsit porci, jumătăți de vacă, oi, capre. Sunt firme sau cetățeni particulari, cărora li se întâmplă să le moară animale. Singurul caz mai mediatizat a fost acum 2-3 ani când, după un control în zona Obor, au aruncat în canale o cantitate mare de pește, care a ajuns la grătarele rare”, arată Olimpia Burghiu.
„ Acum câtiva ani a ajuns la grătarele mari un porc de 150 de kilograme.(vezi foto - n.n.) Se oprise în grătare și bloca racleta. Colegii de la dispecerat au sesizat acest lucru pe ecrane. Au oprit local grătarul și au chemat ajutoare. Atunci cred că au fost 6 persoane, iar cu ajutorul unei macarale, care de obicei se folosește pentru extragerea pieselor din zonă când se face mentenanță, porcul a fost legat de un picior și tras afară”, își amintește șefa uzinei de epurare.
70 de tone de deșeuri după o ploaie puternică
O cantitate impresionantă de cârpe sunt aruncate de bucureșteni în sistemele de colectare a apelor uzate. Traverse de cale ferată, bidoane, lemne, plăpumi, haine groase, mobilă ajung, pe calea apei, la stația de epurare, mai ales odată cu ploile importante cantitativ.
La un moment dat, după o ploaie foarte puternică, cei de la uzina Glina au strâns din apele colectate circa 70 de tone de deșeuri.
După ce trece de grătarele rare, apa intră în stația de pompare. Stația este dotată cu cinci pompe, două cu turație variabilă și 3 cu turație fixă, de 2 metri cubi pe secundă fiecare.
Apa este urcată astfel la o înălțime de 10 metri deasupra solului, iar apoi curge gravitațional până la ieșire.
După pompare ape trece prin grătarele dese, care au o dimensiune între bare de 6 milimetri, apoi merge la denisipare și îndepărtare a grăsimilor.
Inițial uzina nu a fost prevăzută cu separatoare de grăsimi, ulterior s-a constatat că în apele colectate era o cantitate mare de grăsimi.
„Prezența pescărușilor pe care îi vedeți tocmai asta indică, prezența grăsimilor. Ei sunt pentru noi un „indicator” de grăsime. Uitați-i pe decantoare. Dacă se agită așa, înseamnă că au ceva de mâncat. Când îi vedem de pe geam exclamăm: au intrat grăsimi! Ceea ce pentru noi nu este o bucurie mare”, continuă ea, arătând către câteva zeci de pescăruși așezați pe marginea unor bazine de decantare.
După ce trec de partea de denisipare, apele menajere ajung la decantare, iar mai apoi apa epurată mecanic merge către o minihidrocentrală unde, printr-o cădere de la 4 metri înălțime, se produce și o cantitate mică de energie.
Producție zilnică de 250 de tone de nămol din care se produce biogaz
Din apă rezultă și nămol, pe lângă deșeurile de la grătare. Deșeurile de nămol sunt în cantități foarte mari, nămolul fiind folosit la producerea de energie.
Nămolul, atât din partea de decantare primară, cât și din partea de decantare secundară, este dus la ceea ce se numește „linia nămolului”, este îngroșat și merge către fermentatoare, un fel de „ouă” imense, cu o capacitate de 8.000 de metri cubi fiecare.
Aici are loc un proces anaerob, în prezența enzimelor, iar din nămol se obține biogaz.
Reacțiile care au loc în timp în „burta” fermentatoarelor sunt reacții care au loc la 37 de grade Celsius, temperatură la care materia organică din nămol este transformată în biogaz.
După ce trece de desulfurizare, ajunge la partea de cogenerare, unde pe timpul verii stația de epurare produce doar energie electrică, iar din noiembrie până în primăvară produce energie termică. Uzina produce în jur de 60% din consumul său zilnic de energie electrică.
Nămolul rezultat este deshidratat și este stabilizat cu var. În prezent cantitatea zilnică de nămol este de 250 de tone.
„Acest nămol este valorificat în agricultură. Nu îl vindem, plătim pentru a-l duce pe terenurile agricole, acolo e monitorizat, prin analize făcute la sol și analize la culturi”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.