„Bir pe buzunarele burgheze”. Impozitarea pe cifra de afaceri a companiilor mari ne-ar izola și mai mult, se vor închide uși pe care ulterior le vom redeschide foarte greu

Foto: Getty Images

Declarația făcută de dl. Ciolacu, președintele PSD și foarte probabil viitor prim-ministru în câteva luni, nu este întâmplătoare. Spunea el la Brăila: „Nu vor exista impozite mai mari la capitalul românesc, la IMM-uri, la Horeca. Dar e corect ca și companiile mari care activează în România să plătească la fel ca și companiile românești: cel puțin 1% din cifra de afaceri. Avem datoria să creăm acest echilibru concurențial. Avem cea mai mare impozitare pe muncă din Europa, 45%. Păi nu vă așteptați să ne vină rudele înapoi din diaspora cu așa impozite. Trebuie să găsim un echilibru”.

Prin această declarație, el reîncălzește o temă fiscală mai veche în PSD, impozitarea cifrei de afaceri - nu a profitului - pe ideea că profitul este foarte ușor de mutat în altă parte, mai ales de către companiile străine care ne „colonizează” și ne „exploatează” resursele și forța de muncă.

În primul rând, trebuie spus că aceste declarații nu fac bine unui buget de stat puternic dependent de companiile mari și de un număr foarte redus de taxe indirecte, de un număr foarte redus de sectoare de activitate și de un număr foarte redus de companii (majoritatea multinaționale). 

Din execuția bugetară pe 2022 și din bugetul aprobat pe 2023, observăm că mai mult de 50% din veniturile fiscale sunt obținute prin trei taxe: TVA (24,44% estimat pentru 2023), accize (13,99% estimat pentru 2023) și impozit pe profit (12%). Acestea sunt impozite indirecte pentru a căror colectare statul nu cheltuiește semnificativ, totul fiind pus în spinarea operatorilor economici din piață. Conform COFACE România, circa 37% din veniturile la bugetul de stat sunt realizate de doar 10 sectoare, dintre care primele trei sectoare (comerț cu ridicata al produselor din tutun (12%), comerț cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate (9%), comerț cu amănuntul în magazine nespecializate (4%)). De fapt, primele două sectoare, dominate de capital străin și companii multinaționale, furnizează bugetului de stat peste 20% din venituri, identic cu contribuția anuală a tuturor fondurilor europene (inclusiv PNRR) la acesta. În plus, primele 10 companii din România (majoritatea multinaționale, pe primul loc fiind o companie din tutun și pe următoarele locuri două companii din sectorul de carburanți) furnizează 10% din veniturile la bugetul de stat, cât jumătate din fondurile europene pe 2023. Companiile mari care susțin în bună măsură astăzi cheltuielile statului au nevoie de predictibilitate și de transparență, astfel de declarații în spațiul public clar nu ajută și pun în pericol stabilitatea bugetară, și așa aflată într-o situație precară, de deficit excesiv finanțat în condiții de dobânzi foarte ridicate. Orice modificare fiscală trebuie discutată în primul rând cu acești actori foarte importanți și de pe poziții de parteneri, nu de pe poziții de forță.

În al doilea rând, taxarea cifrei de afaceri este nedreaptă și extrem de prociclică. Este nedreaptă pentru că într-o afacere contează profitul și nu cifra de afaceri. Orice carte de economie îți poate spune că obiectivul central al unei afaceri și al tuturor acțiunilor angajaților din spatele ei este maximizarea profitului, nu maximizarea vânzărilor. O companie care nu urmărește acest obiectiv, dă faliment prin problemele de productivitate și de eficiență pe care le acumulează în timp. Companiile cheltuiesc ca să producă o cifră de afaceri zi de zi. Cheltuiesc capital pe termen lung (investițiile pe care le realizează) și cheltuiesc capital pe termen scurt (pentru stocuri de materii prime sau produse finite, pentru creditul comercial etc.). Antreprenorul (mai mic sau mai mare) rămâne în mână cu diferența dintre cifra sa de afaceri (vânzările) și cheltuielile sale. Taxarea ar trebui să vizeze profitul și nu volumul vânzărilor. Este foarte probabil ca, prin această taxare pe cifra de afaceri, afacerile cu marjă de profit foarte redusă și cu valoare adăugată foarte mică (cum sunt multe afaceri în România) să dispară instantaneu, pentru că ele trebuie să plătească un impozit la cât vând și nu la cât adaugă ca valoare. Mai ales în acele sectoare unde concurența este foarte mare și bătălia se dă prin preț (produse cu grad de prelucrare redus, produse intermediare), o astfel de taxă va pune serioase probleme de competitivitate externă, diminuând capacitatea de export pentru toate companiile românești taxate astfel. 

În plus, în recesiune profitul scade semnificativ, iar o taxă pe cifra de afaceri devine extrem de păguboasă, prociclică, adâncind și mai mult problemele cu care se confruntă mediul de afaceri privat, cel care ar trebui să acționeze ca un veritabil mecanism anti-ciclic. O altă nedreptate este legată de faptul că afacerile nu sunt toate la fel, nu evoluează toate la fel în recesiune și în boom. Unele afaceri au volum mare de vânzări și profit mic, altele au volum mic de vânzări și profit mare (cele inovative, cele creative). Ai putea spune că o astfel de taxare ar încuraja inovarea, creativitatea sau investițiile în tehnologie. Din păcate, în România lipsesc competențele și capitalul pentru a fi inovativ, creativ sau intensiv în tehnologie. O astfel de taxare ar încurca mai mult prin presiunea pusă asupra unui mediu de afaceri sărac în resurse și competențe, descurajând și mai mult efortul antreprenorial.

Deja există însă o taxă pe cifra de afaceri – TVA-ul. Este drept că aici vorbim de o regularizare de TVA și nu mică (din TVA colectat la bugetul de stat, statul pierde cam jumătate din tot felul de defalcări și regularizări). Un impozit pe cifra de afaceri intră direct în conflict cu TVA-ul și ar apărea chiar o taxare în cascadă (impozitul pe cifra de afaceri se va aplica și la valori cu TVA). Ce sens are așa ceva? Din gestionarea mai bună a regularizărilor de TVA, a TVA-ului aplicat comerțiului intracomunitar și a defalcărilor de TVA statul ar câștiga mult mai mult decât acest haos fiscal inutil și antieconomic.

În plus, orice taxă pe care o aplici mediului de afaceri nu rămâne acolo. Nu există taxă perfectă pe care să o poți aplica și care să o suporte exclusiv compania mare sau compania cu capital străin. Mai devreme sau mai târziu, această taxă va ajunge la companiile partenere (IMM-uri locare aflate integrate în lanțurile de distribuție ale celor mari) sau la consumatorii finali, prin preț. Taxarea cifrei de afaceri ajunge imediat în prețul final. Pentru că este taxat la cifra de afaceri, producătorul va încerca două lucruri: să diminueaze costurile de aprovizionare/producție cu taxa pe cifra de afaceri și să crească prețurile de vânzare cu această taxă. Vor fi loviți deopotrivă toți cei implicați în afacere, însă cel mai puțin lovit fiscal va fi investitorul, mai ales cel străin (care adesea e scutit în țara de rezidență de impozit pe dividend, în timp ce la noi a fost majorat la 8%). 

Nu în ultimul rând, trebuie punctat faptul că statul deja impozitează semnificativ profitul: 16% în momentul declarării acestuia de către companii și 8% pentru rezidenții care obțin parte din acest profit ca dividend (în cazul în care el nu este reinvestit). Vorbim de un impozit de circa 25% pe veniturile din capitalul investit în România în orice tip de activitate antreprenorială. Înlocuirea acestui impozit cu unul și mai usturător, care nu ține cont de diferențele între sectoare, de valoarea adăugată, de ciclul economic etc, va înrăutăți și mai mult situația pe partea ofertei de bunuri și servicii în piață. Perspectiva inflației și cea a deficitului de balanță comercială (importuri mai mari decât exporturi) nu au cum să fie bune într-o astfel de conjunctură. România este dependentă de companiile mari, este dependentă de capitalul străin, pentru că este o economie deschisă și o economie integrată în economia globală. Astfel de măsuri ne vor izola și mai mult, vor închide niște uși pe care ulterior le vei redeschide foarte greu. Noi nu o ducem rău pentru că sunt prea multe companii mari sau prea multe multinaționale puternice pe aici. Dimpotrivă, mai avem pași importanți de făcut până când lucrurile cu adevărat mărețe să se întâmple și pe la noi, nu doar pe la vecini.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp