prof. dr. univ. Ruxandra Ulmeanu
Marian, un bărbat din sudul țării, care avusese în urmă cu câteva săptămâni simptome asemănătoare unei viroze, împreună cu familia sa, a ajuns la spital după ce a constatat că „răceala” sa părea să persiste, în timp ce toți ai lui deja se vindecaseră de ceva vreme. Pentru că îi era tot mai greu să respire pe zi ce trecea, a mers la spital, unde spera că va primi un antibiotic și totul urma să fie în regulă.
După o radiografie pulmonară și alte analize și investigații, medicii i-au dat însă cumplita veste: la nivelul plămânilor, bărbatul avea o imagine suspectă, care s-a dovedit, în final, a fi cancer bronho-pulmonar.
Marian fuma încă din adolescență, de vreo 30 de ani. Considera că era firesc să tușească mai ales dimineața, să expectoreze flegmă, pentru că era fumător și avea aceste simptome de ani și ani de zile. În ultimul an se simțea parcă mai obosit, nu mai putea să facă efort prea mult, dar a considerat că era normal, pentru că treceau anii, „nu mai poți fi ca la tinerețe, s-a mai îngrășat...” . Când doctorul i-a spus diagnosticul, bărbatul a început să plângă și i-a mărturisit că, după ce tatăl său a murit de cancer pulmonar, și-a propus de mai multe ori să se lase de fumat, dar nu a reușit.
Simptome. Factori declanșatori - fumatul, pe primul loc
Medicii pneumologi și oncologi se confruntă deseori cu astfel de cazuri.
„Cancerul bronho-pulmonar poate să apară aparent spontan, dar și în anumite situații favorizante. Fumatul reprezintă cea mai frecventă cauză favorizantă. În afara factorilor de risc individuali, există și diverse condiții de mediu care favorizează apariția cancerului bronho-pulmonar, precum aerul poluat. Un alt factor favorizant este reprezentat de antecedentele patologice personale individuale. Una dintre aceste boli este bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO), afecțiune întâlnită mai ales la pacienții vârstnici, cel mai des fumători cu bronșită cronică, cu afecțiuni cardiace, cu un anumit teren alergic.”, explică prof. dr Dana Lucia Stănculeanu (foto), președinte al Consiliului Director al Societății Naţionale de Oncologie Medicală din România (SNOMR), într-un interviu pentru Republica.ro.
Despre simptomele cancerului bronho-pulmonar medicul spune că sunt variate. „Tuse, tuse cu expectorație, tuse care nu cedează la antitusive, schimbarea caracterului tusei la un pacient fumător, scădere în greutate, febră la ore fixe, spută care poate să fie hemoptoică, poate să fie și hemoptizie (expectorație cu sânge). Un pacient poate să tușească și din alte cauze, de exemplu pneumonie bacteriană, gripă, o infecție respiratorie acută, dar acesta este un diagnostic care este realizat de medic și nu de pacient. În cancerul bronho-pulmonar, la fumătorii și tușitorii cronici, tusea nu cedează la antitusivele clasice și își schimbă caracterul. În principiu, la cancerul bronho-pulmonar vorbim de o tuse persistentă, care nu cedează la tratamentul clasic, iar în acest caz este indicat ca pacientul să revină la control.”, spune dr. Stănculeanu.
În acest context, Societatea Română de Pneumologie (SRP), alături de Societatea Română de Radioterapie (SRR), Societatea Română de Radioterapie și Oncologie Medicală (SRROM), Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF), Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov (AMF-B), Societatea Națională de Oncologie Medicală din România (SNOMR), Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), cu sprijinul Bristol Myers Squibb, au lansat campania Ascultă-ți tusea!, un proiect-pilot de conștientizare privind cancerul bronho-pulmonar în rândul publicului general. În următoarele săptămâni, vom publica pe Republica interviuri cu medici pneumologi, oncologi și de familie, dar și cu reprezentanți ai pacienților. Vom vorbi despre cum poate fi diagnosticată boala, despre ce traseu trebuie să urmeze prin sistemul medical o persoană diagnosticată cu cancer bronho-pulmonar și despre ce trebuie făcut pentru a crește șansele de supraviețuire ale celor care se luptă cu această afecțiune.
Un diagnostic precoce - „piatra de temelie”
Cât privește statisticile, acestea sunt tulburătoare. La fiecare 30 de secunde, în lume o persoană moare din cauza cancerului bronho-pulmonar. Doar una din 10 persoane cu cancer bronho-pulmonar mai este în viață la 5 ani de la diagnostic. La nivel mondial, între 70 și 75% din cazuri sunt depistate în stadii avansate. Și asta pentru că simptomele nu sunt specifice în cazul cancerului pulmonar, iar momentul prezentării la medic este de multe ori tardiv, în stadii foarte avansate de boală.
„Cancerul bronho-pulmonar este, cum spunea unul dintre pacienții mei, cel mai rău dintre toate cancerele”, spune prof dr Ruxandra Ulmeanu, Președintele Secțiunii de Cancer pulmonar a Societății Române de Pneumologie, într-un interviu pentru Republica.ro. Dintre toate neoplaziile, cancerul pulmonar omoară cel mai mult și, în același timp, supraviețuirea este cea mai redusă, continuă dr Ulmeanu, tocmai din cauza faptului că e diagnosticat foarte târziu.
„Nu e diagnosticat foarte târziu din cauza inconștienței oamenilor sau a neputinței medicilor, ci din cauză că nu are simptome specifice, nu se manifestă într-o manieră specifică. Omul trebuie atenționat că dacă tusea se schimbă, dacă tusea nu trece la un tratament standard, dacă tusea nu îl mai lasă să trăiască efectiv, atunci e un semnal de alarmă. Dar nici asta nu e suficient, pentru că de obicei când tusea e deja așa, lucrurile pot fi destul de severe”, descrie dr Ruxandra Ulmeanu. Un diagnostic precoce este „piatra de temelie”, punctează medicul, pentru că de aici tratamentul și monitorizarea pacientului cu cancer pulmonar vor putea fi făcute mult mai eficient, mai ales cu noile descoperiri în domeniul tratamentelor. Evaluarea periodică și screening-ul persoanelor cu risc pentru această afecțiune (marii fumători, pacienții cu BPOC, persoanele cu expunere profesională la poluare) poate crește spectaculos depistarea precoce a cancelului pulmonar.
Despre traseul pe care îl urmează prin sistemul medical o persoană care ajunge să fie diagnosticată cu cancer bronho-pulmonar, dr. Lucia Stănculeanu spune că este unul care începe la medicul de familie. „În primul rând, pacientul ar trebui să ajungă, de la medicul de familie, la pneumolog, iar pneumologul mai departe îi îndrumă pașii pentru a pune un diagnostic. După aceea, într-o comisie multidisciplinară - unde alături de pneumolog sunt și anatomopatolog, oncolog, chirurg de chirurgie toracică, radioterapeut, specialist in biologie moleculară, psihooncolog – echipa de medici stabilește o conduită terapeutică, ce variază în funcție de mai mulți factori, printre care vârsta pacientului, comorbidități, tipul tumorii”, arată dr. Lucia Stănculeanu.
De ce ajung târziu la medic persoanele bolnave. „Tusea și expectorația fac parte din viața lor”
Întorcându-ne la statisticile la nivel mondial, aflăm că peste 80% dintre pacienții cu cancer pulmonar sunt fumători. Fumătorii cronici - marii fumători - care ar trebui să vină la doctor înainte să devină bolnavi, consideră normal să tușească și să expectoreze ani de zile, 20-30 de ani, înainte să apară altceva, a constatat dr Ruxandra Ulmeanu, medic șef la Laboratorul de Endoscopie Bronșică de la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, care în decursul carierei sale a îngrijit mii de pacienți. „Tusea și expectorația fac parte din viața lor, a fumătorilor cronici. Trec 20-30 de ani, oamenii aceștia îmbătrânesc și atunci pun faptul că obosesc – dispneea - pe seama înaintării în vârstă și a creșterii în greutate. Și atunci ei vor veni foarte târziu la medic - când scuipă sânge, când tușesc fără oprire și tusea „nu mai trece cu nimic”, când îi doare foarte rău sau când, din păcate, respiră atât de greu încât simt nevoia să ceară ajutor medical”, explică prof dr Ulmeanu.
Între 1,7 și 1,8 milioane de oameni mor de cancer pulmonar în fiecare an. Aproape cât populația Bucureștiului. Cancerul pulmonar e responsabil de unu din cinci decese la nivel global.
„Problema e că, fiind depistați atât de târziu, ei vor trăi foarte puțin, pentru că la trei sferturi din ei nu poți să le mai oferi un tratament curativ - asta însemnând, în primul rând, tratament chirurgical - pentru vindecare. Și atunci ce le oferi la trei sferturi din ei este un tratament paliativ, care să îi ajute, să le prelungească viața, să le amelioreze simptomele, să aibă o calitate a vieții mai bună. Dar nu să vindece boala, acest lucru nu e posibil. Supraviețuirea este extrem de redusă la 5 ani de la depistare”, arată dr Ulmeanu.
Numărul de cazuri de cancer pulmonar în România este în creștere la femei, la adolescenți, la tinerii adulți, în paralel cu creșterea obiceiului de a fuma la aceste categorii de indivizi.
„Copiii încep și la vârste de sub 10 ani să fumeze”, continuă medicul.
La fiecare 15 -16 minute un român moare de cancer pulmonar.
Un exemplu de bune practici în ceea ce privește politica antitutun îl reprezintă Statele Unite ale Americii, unde incidența cancerului pulmonar a început să scadă în momentul în care s-au pus în aplicare reguli antifumat - o diminuare a incidenței cu până la 50% la femei și cu un sfert la bărbați.
Fumatul e responsabil de cancerul pulmonar în proporție de peste 50%, spun unele studii, iar în România e peste 80%, crede dr Ruxandra Ulmeanu.
Fumatul „la mâna a doua” și „la mâna a treia”
Un risc în declanșarea cancerului bronho-pulmonar îl prezintă și fumatul pasiv. Un sfert din cancerele pulmonare apare la cei ce sunt supuși la fumatul pasiv - este așa-numitul fumat second hand - cei ce stau în încăperi cu oameni ce fumează. Totodată, există și fumatul third hand - sunt copiii ai căror părinții fumează în mașină sau în casă. Substanțele din fumul de țigară care generează cancerul se depun peste tot – de exemplu, pe tapiseria de la mașină, pe covoare etc. Copiii stau mult pe jos și intră în contact cu aceste substanțe. Acesta este un factor de risc suplimentar, atrag atenția oncologii. De asemenea, alt factor de risc este fumatul alternativ, pornind cu țigara electronică și toate variantele conexe. Medicii vorbesc de apariția în acest context a unui subtip de cancer, adenocarcinom.
Foto: Conor Caffrey / Sciencephoto / Profimedia
Poluarea, ca factor de risc
Reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au declarat că factorii care cauzează cancerul la oameni sunt pe de o parte gazele de la motoarele diesel și pm 2.5, particule de materie mai mici de 70 de ori decât un fir de păr. Acestea pot intra foarte adânc în plămâni, iar la un moment dat trec bariera alveolo-capilară - bariera plămânului - și ajung în sânge, devenind un factor de risc extrem de sever.
Un risc suplimentar îl au persoanele cu Bronhopneumopatie Cronică Obstructivă (BPOC). „Foarte mulți dintre pacienții cu cancer pulmonar, majoritatea fumători de 20-30 de ani, înainte să facă cancerul pulmonar, fac o altă boală: BPOC, bronșita obstructivă a fumătorului. Cei ce au bronșită cronică tabacică tușesc și expectorează. În momentul în care apare bronșita obstructivă, se produc leziuni ireversibile pe bronșii - tubușoarele ce se ramifică și duc aerul către plămâni - treptat aceste bronșii începând să se astupe. Și atunci, pe lângă faptul că pacientul tușește și expectorează, începe să piardă din funcția pulmonară, nu mai respiră atât de bine cum ar trebui la vârsta, greutatea și înăltimea pe caee le are. Începe și obosește. BPOC reprezintă un context inflamator, care în sine reprezintă un factor de risc. Cei ce sunt fumători sau au fost fumători și au BPOC, față de fumătorul fără BPOC, au un risc de peste șase ori mai mare de a face cancer pulmonar”, explică dr Ulmeanu.
Paradoxuri în cancerul pulmonar
Medicii vorbesc și despre existența unor paradoxuri în cancerul bronho-pulmonar. Există pacienți simptomatici, dar la care radiografia pulmonară - care intră obligatoriu în evaluarea unui pacient simptomatic - poate fi normală. De aceea, dacă simptomele persistă, medicul specialist va recomanda alte investigații necesare.
O altă analiză ce joacă un rol important în diagnosticul cancerului pulmonar este bronhoscopia, evaluarea endoscopică a plămânului. Pe de altă parte, pot fi pacienți asimptomatici și la care radiografia sau tomografia computerizată mai ales pot avea modificări, de aceea evaluarea periodică a persoanelor cu risc este atât de importantă.
Bronhoscopia, procedura de stabilire în timp scurt a diagnosticului
Bronhoscopia este o procedură care stabilește cu certitudine și în timp foarte scurt diagnosticul de cancer pulmonar. Aceasta oferă o examinare-diagnostic a marilor canale de aer ale plămânilor, numite bronșii sau căi aeriene.
Bronhoscopul este un tub flexibil, de grosimea unui creion, alcătuit din fibre de sticlă ce transmit lumina și care se introduce prin gură sau prin nas în căile aeriene, permițând medicului să vadă clar prin el. Astfel cancerul pulmonar poate fi analizat printr-o mostră de țesut, numită biopsie, obținută prin folosirea bronhoscopului, prin spălarea cu mici cantități de lichid sau perierea cu mici dispozitive a căilor aeriene (aspiratul bronșic sau lavaj). Mostrele sunt trimise la laborator pentru analize și astfel medicul poate stabili un diagnostic de foarte multe ori.
Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta este cel mai mare centru de bronhoscopie din România, asigurând 60-70% din bronhoscopiile făcute în țară. „Nevoia de bronhoscopie e foarte mare. Este nevoie de mai multe laboratoare de bronhoscopie în țară. Avem centre de pregătire pentru bronhoscopie în care pregătim mulți medici și foarte mulți tineri sunt pregătiți, dar ei trebuie să aibă unde să lucreze, să fie laboratoare de bronhoscopie bine dotate și cu personal aferent. Mai este nevoie de ceva esențial pentru a obține diagnosticul prin bronhoscopie – de laboratoare de anatomie patologică și de laboratoare de biologie moleculară care să asigure prelucrarea adecvată a produselor prelevate la bronhoscopie”, subliniază medicul șef al Laboratorului de Endoscopie Bronșică de la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta.
„Dincolo de noi este Dumnezeu”. Tratamente personalizate pentru prelungirea supraviețuirii bolnavilor de cancer pulmonar
„Dincolo de noi este Dumnezeu”, spune dr Ulmeanu. „Există situații în care, după toate rigorile științifice, pacienții respectivi ar fi trebuit să nu mai fie de mult timp. Și totuși ei sunt. Sunt oameni care au avut încredere în medic și care au făcut pas cu pas ceea ce le spune medicul, asta e un lucru foarte important. Sunt oameni care au fost depistați în stadii inoperabile și care trăiesc și la 10 ani după ce au fost diagnosticați. Dar pentru marea majoritate nu se întâmplă acest lucru.
Dar aici mai intervine ceva - pentru acești oameni cu cancer pulmonar avansat, cancer pulmonar metastazat, particularizându-se acest diagnostic cu teste de biologie moleculară, apar dacă sunt pozitivi la anumite mutații oncogenetice – li se face tratament personalizat. Este tratament cu imunoterapie, este tratament cu inhibitori de tirozin-kinază, sunt tratamente personalizate, iar aceste tratramente încep să prelungească supraviețuirea acestor oameni cu peste 3 ani, 3 ani și jumătate. Și poate cineva neavizat ar zice - e, ce înseamnă 3 ani? Pentru oamenii aceștia înseamnă enorm... Fiecare zi în plus este un dar de la Dumnezeu. Mai mult, acești oameni au o supraviețuire fără progresie a bolii și atunci au o calitate a vieții bună. Contează foarte mult.
Eu zic că sunt speranțe foarte mari - că vorbim și începem să facem acest lucru, că se va întâmpla și la noi acest screening, pentru persoanele cu risc, pentru depistarea precoce, cu atat mai mult cu cât în România există aceste terapii noi pentru subtipurile de cancer pulmonar.
Un lucru uluitor se întâmplă deja în ultimii 10 ani: de la o afecțiune incurabilă, cancerul pulmonar devine treptat o afecțiune cronică. Nici cei cu hipertensiune, cei cu diabet sau cei cu boli autoimune nu se vindecă, dar trăiesc și au un confort de viață mulțumitor sau chiar bun. În acest sens sper și cred că vor evolua și pacienții noștri cu cancer”, spune cu optimism medicul Ruxandra Ulmeanu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.