La șapte ani de la „Două lozuri”, Sile (Dragoș Bucur), Dinel (Dorian Boguță) și Pompiliu (Alexandru Papadopol) revin pe ecrane cu o nouă idee de a face bani și noi moduri de a intra în încurcătură. În comedia „Încă două lozuri”, al cărei scenariu și regie sunt semnate de Paul Negoescu, cei trei găsesc o cale în pas cu vremurile de a se îmbogăți - minarea de criptomonede. Însă, cum personalitățile lor nu trec prin niciun upgrade de soft, rămân la fel de predispuși ghinioanelor - de data această altele. Cu ajutorul lui Ionuț, premiantul județului, jucat foarte expresiv de Eduard Cîrlan, reușesc să mineze criptomonede în valoare de 6 milioane de euro pe care le stochează pe un stick USB, ținut în siguranță de Dinel la chei, ca breloc. Asta până când pierde cheile cu totul și cei trei pleacă într-o căutare frenetică, cu final neașteptat.
Mi-a plăcut mult această comedie, pe care o poți vedea liniștit cu familia. Lipsită de cuvinte tari și stridențe, reușește să te facă să râzi de trăsăturile de caracter și situațiile imposibile în care ajung personajele - fără să pierdeți nici tu, nici ele din omenie.
Într-un ritm de Dacie 1300 binișor întreținută, care traversează povestea de la un capăt la celălalt, filmul reușește să creeze pe tot parcursul lui senzația de familiaritate, care contribuie la starea de bine cu care rămâi la final. Decorul, în care se regăsesc elemente din anii de dinainte și de după Revoluție, integrate într-un fel cald, amintește de fundalul propriei noastre povești, ca societate.
Dacia plină de păcate mecanice pe care o știm cu toții devine mașină de epocă și obiectul unei scene memorabile, în care Dinel e tras pe dreapta de polițistul interpretat de Iulian Postelnicu - același actor care joacă rolul polițistului Ilie din „Oameni de treabă”.
Situațiile comice, precum locul în care se poate afla niște chei, sunt recognoscibile în viața noastră de zi cu zi, chiar dacă nu suntem nevoiți să ne pierdem, căutându-le, „stima și mândria”, cum spune Mihai Bobonete, pe care protagoniștii îl întâlnesc la groapa de gunoi. De remarcat firescul actorilor și momentele de improvizație. „Provocator a fost să nu râd la toate glumele şi improvizaţiile colegilor mei, mai ales la monologul complet improvizat al lui Mihai Bobonete. Îşi propusese să facă reclamă în film brutăriei mele şi a scos ce era mai bun în el pentru asta, tot monologul fiind centrat pe asta.
Problema este că la câteva săptămâni după filmare, am schimbat numele brutăriei din Tănţica (aşa cum îi spune el în film) în Patiferia. Bobonete mi-a cerut să refilmam secvenţa, dar l-am refuzat”, spunea Dragoș Bucur.
Îl caracterizează pe Sile drept „un personaj incapabil să evolueze, este atât de convins că doar soarta stă în calea fericirii şi succesului său, încât nu are nici capacitatea şi nici dorinţa de a se schimba. Pe de altă parte, cred ca cinematografia ar pierde dacă Sile ar evolua, este un personaj naiv şi credul, aur pentru comedie!”.
Același lucru este valabil și pentru prietenii săi - Pompiliu, cel care nu ratează nicio teorie conspirationistă și se tratează cu remediul prescris de un veterinar, pentru că Big Pharma nu a ajuns la veterinari și Dinel, naivul peste poate și fără cale de scăpare.
Cu toții sunt însă animați de cele mai bune intenții. Ce îl face pe Sile să vrea să se îmbogățească după ce iese din închisoare este dragostea față de iubita lui, fostă lucrătoare sexuală, interpretată de Ilona Brezoianu. Tot dragostea îl face pe Dinel să creadă tot ce îi spune soția lui, Gina. Iar sentimentul de prietenie pe care îl are față de Sile îl face să dea dovadă de generozitate în cel mai mizerabil moment al său din film.
În cazul lor, bunele intenții nu le pavează iadul. Arată doar că fericirea e o chestiune de alegere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mulțumesc pentru spoiler, nici nu mai trebuie să văd filmul.