Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
În ultimii 17 ani, de când a aderat la Uniunea Europeană, România a devenit un beneficiar net al fondurilor europene. România a absorbit fonduri în valoare de 90,84 miliarde de euro de la UE și a plătit, la rândul său, la bugetul Uniunii Europene suma de 29,21 miliarde de euro. A rezultat astfel un plus de 61,6 miliarde euro, absorbție netă de fonduri nerambursabile reușită de țara noastră în 17 ani de apartenență la Uniunea Europeană. Tana Foarfă, expertă în afaceri europene și directoare executivă a Europuls (Centrul de Expertiză Europeană), declară într-un interviu pentru Republica că fondurile europene ne consolidează progresul, evoluția ca societate și, evident, partea de democrație.
„Mi-ar plăcea să nu mai văd tot timpul atitudinea aceasta de tipul „nu ne trebuie nimic” și să acceptăm că atunci când ai parte de ajutor nu este o greșeală, nu este o rușine, nu este o dramă, ci din contră, este modul în care evoluează societatea”, mai spune Tana, care va fi între 15 și 18 mai gazda unui Forum Global al Democrației la București, iar printre principalele teme de discuție va fi consolidarea democrației cu ajutorul fondurilor de la UE.
- România a absorbit fonduri europene de aproape 91 de miliarde de euro și a plătit la bugetul UE, la rândul său, circa 29 de miliarde de euro în 17 ani. Practic, rezultă un profit de aproape 62 de miliarde de euro absorbție netă de fonduri nerambursabile de la aderarea României la UE. Ce ne spune acest lucru și la ce ne-au ajutat banii ăștia?
Ca sumă generală, este o sumă enormă și nu putem să facem o paralelă între cum eram înainte și cum suntem acum. E clar că se vede o evoluție foarte mare, se vede un nivel de dezvoltare destul de mare. Problema este, din nou, că neavând o direcție strategică, am ajuns cu unele regiuni mai în urmă decât altele, am ajuns ca unele zone ale țării să fie mai bine conectate din perspectivă de infrastructură rutieră și feroviară decât altele.
Desigur, modul în care autoritățile locale gestionează fondurile europene este diferit și atunci, prin urmare, și gradul de dezvoltare al mediului privat din zonele respective este altul. Dar cred că dincolo de fonduri, care au fost extrem de utile și ne-a ajutat să ne deschidem perspectiva, noi nu am luat și bunele practici de la Bruxelles, n-am luat și mentalitatea de la Bruxelles. Cred că asta ne-a lipsit mai mult, pentru că fondurile acestea, dacă ar fi fost utilizate și cu anumite valori în minte și cu anumite principii, ne-ar fi consolidat și mai mult ca țară, ne-ar fi consolidat și mai mult ca societate.
Și aici mie mi se pare că avem foarte multe de recuperat, pentru că noi, ca societate, suntem divizați, suntem într-un exod destul de mare și în căutare de oportunități în alte țări. Cu toate acestea, România trebuie dezvoltată și gândită pentru că are un potențial foarte mare, de la turism, la infrastructura digitală. Problema e că noi nu am reușit să ne fructificăm aceste lucruri cu fondurile europene.
- Dar fondurile europene ne consolidează democrația românească?
Evident că fără fonduri nu puteam să ne uităm la o societate civilă dezvoltată, nu puteam să ne uităm la tot ce înseamnă partea aceasta de dezvoltare a dialogului social. Există clar o legătură foarte mare și, bineînțeles, că eu o să cred tot timpul că fondurile europene ne consolidează progresul, evoluția ca societate și, evident, partea de democrație. Cumva mi se pare foarte oportun, că întrebarea ta a legat așa frumos cele două elemente, pentru că de democrație vorbim practic anul acesta. Adică e un an electoral plin și dacă este să ne uităm la cum percepem democrația, ar merita să ne întrebăm dacă mai avem încredere în democrație.
Adică, da, fonduri europene ne consolidează democrația. Dar oare mai avem încredere în ceea ce înseamnă acuma pentru noi democrația? Și dacă răspunsul este „DA”, atunci trebuie să ne gândim cum putem să construim cu fonduri europene această încredere.
Asta este și tema pe care noi o să o explorăm în societate în perioada următoare. O să avem, de fapt, trei zile de dezbateri la Forumul Global al Democrației despre încrederea în democrație și cum ajungem să ne uităm la politica de coeziune, la fondurile europene, în general, dar și cum ne consolidăm democrația de la nivelul cel mai mic până la nivelul cel mai mare.
- Ce este acest Forumul Global al Democrației?
Este prima dată când acest forum internațional ajunge în Europa de Est și printr-un efort de lobby și de diplomație de succes, societatea civilă din România, prin Europuls și alți câțiva parteneri, aduce acest forum global de democrație la București. Deci, practic, Bucureștiul devine pentru trei zile hub-ul democrației în acest an de foc cu patru rânduri de alegeri. Și da, una din temele pe care le vom aborda exact aceasta va fi: „Cum consolidăm această coeziune democratică și prin ajutorul fondurilor europene?”.
- Ai adus în discuție societatea civilă. Ei bine, ce îi lipsește statului să facă un parteneriat cu societatea civilă pentru a atrage mai multe fonduri europene și a crește gradul de conștientizare referitor la cât de mult ajută UE țara noastră?
Păi îi lipsește încrederea. Cred că societate civilă mereu a fost deschisă să ajute, dar este foarte greu să admiți că ai nevoie de ajutor Și asta am am observat uneori în interacțiunile cu decidenții politici, fie că vorbim de autorități locale sau naționale.
Nu știu de ce se întâmplă asta și de ce noi, ca autorități, preferăm tot timpul să spunem că „e totul sub control”; „nu ne trebuie nimic”; „sunt bine” sau „avem de toate” în loc să spunem: „uite au venit, vin oamenii ăștia, vor să ne ajute, hai să-i lăsăm să ne ajute”.
Și îți spun sincer că mulți actori și din mediul privat, și din societatea civilă, și de la nivel local și, în general, think tank-uri la nivel național sunt dispuși să facă acest efort, acela de a sprijini statul. Dar societatea civilă nu poate să suplinească total statul, pentru că nici nu există fonduri pentru asta și nici nu avem cum, pentru că rolul societății civile este tocmai în a veni, a sprijini statul, nu în a-l înlocui.
Mi-ar plăcea să nu mai văd tot timpul atitudinea aceasta de tipul „nu ne trebuie nimic” și să acceptăm că atunci când ai parte de ajutor nu este o greșeală, nu este o rușine, nu este o dramă, ci din contră, este modul în care evoluează societatea. Așa cum ne sprijinim noi oamenii, unii cu ceilalți, așa ne putem sprijini și în societate, stat, partenerii privați, societate civilă și, evident, că lucrurile atunci vin mult mai simplu, pentru că fiecare vine cu o perspectivă mult mai clară: statul cu ceea ce are de îndeplinit și actorii din plan local vin cu partea practică, unde uneori statul are nevoie și are lacune pentru că nu poate să ajungă să înțeleagă pe deplin nevoile societății. Și acest lucru este normal, este ceva absolut firesc, ce nu trebuie văzut ca pe o rușine. Cred că asta e, de fapt, ceea ce ne lipsește: curajul să ne asumăm că avem nevoie de ajutor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.