Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Românii sunt de multe ori surprinși când vorbesc de bine acest oraș și această țară“. Un belgian care, din prea multă iubire de București, i-a compus un imn

Hans Comyn

„Mă bucur, mă București, te iubesc, ma București!” Cișmigiu, Victoriei, Herăstrău și alte locuri emblematice sunt amintite cu nostalgie, propununțate ușor stâlcit de Hans Comyn în cântecul lui simplu și sincer despre Capitală. Compoziția se numește „Imnul Bucureștiului” și dezvăluie de la început că e dedicat unui oraș cu multe contradicții, cu blocaje de trafic, dar și grădini fermecătoare, cu locuitori agresivi, dar și femei seducătoare. De altfel, una din versiunile cântecului începe cu câteva acorduri din „Fetițele din București” al lui Gică Petrescu. 

Cântecul este scris și interpretat de belgianul în vârstă de 44 de ani, doctor în filosofie, autor, compozitor, profesor de seducție, fost fotbalist semi-profesionist și pasionat de mountain biking. Un adevărat aventurier fără rădăcini, dar plin de curiozitate, care se mută dintr-o țară în alta, o dată la câțiva ani, în funcție de oportunități, nevoi sau inspirație.

„Am călătorit și am trăit până acum în peste 50 de țări în ultimii 12 ani. Dintre ele: Brazilia, SUA, Canada, România, Kenya, Australia, Thailanda, Columbia... “

După ce a văzut lumea întreagă și a cunoscut oameni de toate felurile, a compus un cântec despre București. Nu despre Paris, nici despre Los Angeles. Te face să te întrebi dacă el nu a văzut la tot pasul ruine, gropi, bălți și fecale de căței…?

„Am observat că românii au un complex de inferioritate, sunt și pesimiști. Sunt de multe ori surprinși când vorbesc de bine acest oraș și această țară.“

Aventurierul vede jumătatea plină a paharului. Partea boemă a orașului. Oamenii frumoși. Deschiși la comunicare. De altfel, asta l-a făcut să rămână aici, Comyn este fascinat de relații, explorează domeniul și a transformat îmbunătățirea lor în profesia lui.

După ce și-a luat licența la Belgia și masteratul în SUA, ambele în sociologie, a făcut un doctorat în filosofie înapoi în țara sa natală. A lucrat un an pentru un minister din Belgia și a făcut cercetare în domeniul educației, mai precis încercat să afle care e cel mai eficient mod de a învăța oamenii lucruri noi. Atunci perspectiva asupra vieții în general i s-a schimbat total. „Am arătat că vechiul sistem de educație este un mod greșit de a preda, că de fapt oamenii se adună în funcție de interese și astfel devin interesați de lucruri noi, ei nu sunt atrași de cunoștințe pur și simplu, ci au diverse preocupări, griji, interese.“

Cum oamenii sunt în permanentă căutare a fericirii, iar fericirea, cât și sănătatea noastră depind în mare măsură de relațiile din viețile noastre, Hans Comyn s-a hotărât să lucreze activ la acest capitol și a devenit coach, trainer și public speaker pe teme de legate de relații, seducție, sex. În cazul ăsta, relația locuitorilor cu acest oraș l-a pus în dificultate. Noi nu ne iubim orașul, deși pe el la cucerit.

„Găina veciunului e întotdeauna mai grasă. București nu e perfect, dar niciun oraș nu este. București are multe elemente frumoase, cred că fiecare ar trebuie să încerce să cinstească orașul în care trăiește sau să încerce să trăiască în altă parte. Să te plângi întruna nu ajută pe nimeni. Mi-ar plăcea ca imnul compus de mine să facă mândri pe locuitori, să se simtă mai interconectați.”

În România, Hans a descoperit mountain-biking-ul și de atunci nu trece an fără să participe la o competiție în care își depășește pripriile limite fizice, pedalând pe culmile munților și îmbătându-se cu peisaje de vis. În București a descoperit oameni cu care a legat prietenii profunde, a învățat limba română, s-a îndrăgostit, a compus cântece, s-a plimbat și a învățat lucruri noi despre el însuși. Bucureștenii cu siguranță înțeleg acest farmec aparte orașului care i-a provocat dependență belgianului: nu ne omoară, cel puțin nu brusc, și sperăm să ne facă mai puternici. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt foarte nemulțumiți de București,
    aceia care nu prea contribuie cu ceva la infrumusețarea lui ,nici macar cu un comportament civic adecvat.
    • Like 2
  • Dacă belgianul vine in Timișoara,sigur va rămâne în acest oraș.
    • Like 2
  • Belgian, în București? Cu atîția copii homleși? Hmmm...
    • Like 2
    • @ Ionut Catalin Dimache
      check icon
      Esti un om rau cu suflet negru. Cataline, nu tot ce zboara se mananca.
      Deci, belgianul si-a permis sa vada 50 de tari si a ajuns la cocluzia ca-i place Bucurestiul. Probabil ca sta in centru. Apa curge, metroul merge, mancarea-i ieftina, fetele interesante, atentate nu-s, violenta... mai mult vorbe.
      Deconectati-va odata de la tembelizor si vedeti lumea cu ochii vostrii!
      • Like 3
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Înțeleg unde ”bați” ... S-ar putea să ai dreptate dar să nu ne prelungim imaginația și să condamnăm fără dovezi ! Oricum, în orice situație se recomandă să trăim cu ochii deschiși (și mintea la fel) ....
      • Like 2


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult