Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

5 semne că școala românească e un sistem defect

Fata biblioteca

Foto: Guliver Getty Images

De multe ori în psihoterapie vorbim foarte mult despre influența părinților în felul în care am evoluat și în care vedem viața. Cel puțin la fel de importantă este infleunța culturii în care creștem. Zic „cel puțin la fel de importantă” pentru că, dacă ne gândim că și părinții noștri au avut parte în mare măsura de aceeași educație culturală, putem considera că multe dintre lucrurile spuse și făcute de ei erau dictate cultural. Deci, influența culturală poate fi chiar mai importantă decât cea a părinților din multe puncte de vedere. Școala este un mediu în care se învață nu doar materie, cât (poate mai ales) cultură. Se învață cum să funcționezi în societatea din care faci parte. Aici se aleg roluri, se prescriu destine și se aleg atitudini pe care, mai târziu, va fi foarte dificil să le schimbăm. Din acest motiv, este important să reflectăm ce anume învățăm în școală despre a fi om, apoi femeie sau bărbat, apoi parte dintr-un grup (școală, oraș, grup etnic, religios etc.).

Ajunsă la vârsta adultă îmi dau seama cât de nocivă a fost și este educația primită în școală. Când eram eu la școală nu prea aveam timp să contemplez la acestea, eram prea ocupată să fiu cea mai bună din clasă și să îmi antrenez memoria vizuală pentru olimpiade. Asta pe lângă preocupările legate de colegi, viață socială, că sunt prea grasă, am ochelari, nu mă place X și tot așa. Însă acum, lucrând cu clienții și vorbind cu copiii din jurul meu care sunt încă la școală în România încep să-mi amintesc și am tot felul de revelații, care mai de care mai „iluminatoare”. 

Am detaliat aici câteva lucruri care se învață în școală (și le-am învățat și eu) și pe care ar fi bine să ne gândim cât timp vrem să le mai perpetuăm. Este important de menționat încă de la început că aceste lucruri nu sunt emise de către cadrele didactice, nu este vorba aici despre ele. Ci despre moștenirea noastră culutrală, transmisă în contextul școlar, învățătorii și profesorii fiind tot români, ca noi toți. Felul în care am organizat sistemul de învățământ ne reflectă valorile sociale și culturale și pe perpetuează în mințile generațiilor viitoare. Așadar:

1. Ori ești cel mai bun, ori ești „stricat” pe undeva.

Fiecare părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să fie cel mai bun/ cea mai bună din clasă. Acest lucru este o imposibilitate statistică. Pe curba lui Gauss, 68% din oameni sunt în medie, deci nici foarte buni, nici la coada clasamentului. Să fii cel mai bun este o excepție. Însă, pe lângă ce își doresc părinții, cadrele didactice își doresc și le face plăcere să lucreze cu copiii cei mai cooperanți și care au rezultatele cele mai bune. Într-un fel este firesc, sunt foarte mulți copii în clasă, nu este spațiu și timp pentru a lucra cu plăcere cu copiii pe mai multe niveluri. Însă eu vreau să mă axez pe ce înseamnă asta pentru copil. Copiii tânjesc după validare. Toate acțiunile lor se vor concentra către a primi o formă de recunoaștere. Așa că, la început, ei încearcă și își doresc să facă pe plac profesorilor și părinților și să facă performanță. Totuși, fiecare are modalitatea lui de a fi inteligent și talentat, iar în note se reflectă în principal inteligența verbală și capacitatea de a memora. E normal, atunci, ca nu toți să ia note bune. Ce se întâmplă cu cei care nu sunt printre primii? Părinții fac acasă eforturi să tragă de ei, să îi convingă să „învețe” (ce înseamnă asta, mai exact?). Când încă nu reușesc, încep certurile și reproșurile. Atunci mesajul pe care îl primește copilul este că nu este capabil, că dezamăgește, că este „stricat”. 

2. Nu este productiv să ai păreri.

Cui i-a folosit vreodată la școală să contrazică un profesor sa ridice mâna. Dacă scopul principal sunt notele, părerile personale nu își au locul în procesul de notare, așa că la ce bun să spui ce crezi tu? Mai ales când nu te întreabă nimeni. Accentul se pune pe acumulare de material, nu pe logică sau originalitate. Nu trebuie să ne uităm mai departe de examenele naționale ca să avem exemple. Comentariile literare pe care trebuie să le compună elevii sunt doar bucăți de vorbe puse împreună pe care ei le învață pe dinafară. Dacă își spun părerea, efectiv pierd puncte. Deci cine e nebunul care ar vrea să facă asta cu tot dinadinsul? Drama este că nespunându-și părerile ajung să nu le mai aibă, pentru că nu au unde să le exerseze. Și legăturile neuronale nefolosite se pierd. Se fortifică, în schimb, legaturile cele mai folosite. În cazul acesta, cele care au legătură cu memorarea.


3. Win or die trying.

Notele, premiile, ierarhiile încurajează copiii să fie competitivi într-o manieră nesănătoasă. Atunci când pierd, ei plătesc costul stimei de sine și al decăderii în ochii celorlalți. Așadar, să iei note mici, să scazi în clasament, să îți ia cineva locul din vârf este foarte periculos pentru copii, miza este foarte mare. Atunci, competiția nu va mai fi una bazată pe fair-play și dorință de a deveni mai bun. Va fi una concentrată pe a împușca note, a copia, a învăța doar când știi că te ascultă. Și stres. Foarte mult stres. În rest, dragoste de cunoaștere nu are nimeni. Curiozitatea moare pe altarul notelor la teză. Dar părinții sunt mulțumiți, profesorii spun cuvinte de laudă, toată lumea e fericită.

4. Evaluarea propriei persoane este mereu făcută prin ochii celorlalți.

Ceea ce contează cât timp ești la școală este cum te văd alții. Ce părere ai tu despre tine nu pare să conteze sau să te ducă mai departe către scopurile tale. Cei care îți decid destinul sunt ceilalți. Ei îți pun notele, ei te cataloghează ca fiind prost sau deștept, ei îți prezic dacă se va alege ceva de tine sau nu. Am auzit de multe ori despre profesori spunând elevilor să nu mai dea la liceu, că nu intră. Să nu dea admitere la facultate, că nu au nici o șansă. Dacă ești cel mai bun din clasă, nu ai cum sa eșuezi, pur și simplu este imposibil. Fă ce vrei acum cu presiunea asta. Cu alte cuvinte, îți spune mereu altcineva care îți sunt șansele și la ce ai dreptul sa aspiri, când și dacă ai voie să mai și greșești. 

5. Dacă ești la coada clasamentului, acolo o să rămâi.

Eșecul școlar pare să fie total atribuit persoanei care este copilul respectiv. Dacă ai eșuat în sistemul acesta de învățământ, ești un eșec ca persoană. Acesta este suma totală a capacităților tale. Un elev „prost” este privit cu lipsă de respect atât de câtre profesori, cât și de către colegi. Este așezat în ultima bancă, trecut cu vederea, nu se așteaptă nimeni de la el sau ea să își depășească nivelul. Să nu creadă nimeni în tine doare, iar un copil îndurerat nu se va simți motivat să depună mai mult efort, nu se va simți capabil să contrazică așteptările celorlalți.

De multe ori, părinții nu împing copiii către performanță, însă, copiii sunt, totuși, foarte stresați. De ce? Pentru că este în joc rolul care li s-a asignat și cu care, acum, se identifică. Este în joc stima lor de sine, cu fiecare examen important se joacă ruleta „Sunt prost sau deștept?”, „Am sau nu șanse în viață?”. Ei singuri nu pot decide, nu părerea lor este cea care da definiția vieții lor. Din școală ei învață că nu își pot decide singuri destinul, nu îl pot schimba dacă li se pare că li se potrivește, sunt blocați în rolurile în care s-au nimerit. Aleargă după niște note care par să se obțină arbitrar, în speranța că vor face pe plac celor din jurul lor. Sunt concentrați pe formă și nu pe fond. Iar forma fără fond este o moștenire culturală românească pe care o transmitem din generație în generație. Până când?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Problema apare cu elevii buni, pentru că e frustrant să-ti atârne de picioare câteva sutimi în minus datorită unor materii ca muzica, desenul etc. când esti bun la matematică si fizică. Pentru licee ar trebui să se dea admitere, nu aiureală aia de evaluare națională.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Tocmai de asta nu e bine ca standardele examenelor sa fie scazute. In orice caz muzica si desenul nu au de ce sa constituie o problema pentru elevii buni.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Critica plastică necesită acelasi efort ca cea literară. Numărați câte ore de română sunt alocate în programă comparativ cu cele de educație plastică si veți înțelege dacă e o problemă pentru orice elev, nu doar pentru cei buni.
      • Like 0
    • @ Valentin
      La desen nu se da examen de evaluare nationala. De asemenea programa nu prevede obligativitatea comentariilor plastice. Asa ca nu, oricum nu constituie o problema.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Cerințele părinților nu sunt absurde. Vor doar o educație mai bună si trag de note doar ca să nu nimereasca în licee unde predau profesorii cu 4 la titularizare, ca să nu mai vorbim de necalificați.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Depinde de parinti si de cerinte. Daca ii ceri copilului 10 pe linie cand clar nu poate asta da, e absurd. Daca tot sunt liceele "slabe" o problema, hai atunci sa ne concentram sa rezolvam problema aceea, in loc sa ne concentram pe alte lucruri aiurea.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Delia MC Delia MC check icon
      Liceele "slabe" sunt fostele școli profesionale. Nu au nimic de căutat la capitolul învățământ teoretic. Problema e că acum toți trebuie să absolve liceul, cu bacalaureat dacă se poate. Dar asta e, statistic vorbind, o imposibilitate. De aceea există atât de mulți absolvenți de liceu cu diplomă și fără nici o calificare.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Pai daca au fost regandite pentru invatamant teoretic atunci ar cam trebui sa aiba de cautat. E stupid ca s-au desfiintat scolile profesionale, asta e adevarat, inca n-am ajuns in era in care sa nu mai fie nevoie de meserii. Mai avem cateva decenii pana preia Skynet munca aceea ;)
      Cat despre diplomele care nu mai valoreaza nimic, asta e rezultatul renuntarii la corigenta si repetentie.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu vorbeam de elevii slabi, ci de cei buni, pentru care muzica sau desenul pot conta la sutimi (religia e acum opțională).
      • Like 0
    • @ Valentin
      Daca sunt buni, atunci muzica si desenul nu au de ce sa constituie probleme.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Cu o oră pe săptămână nu poate fi nimeni bun. Luați în calcul doar cerințele de critică plastică, la fel de dificile ca cele de critică literară de la orele de română. Asta ca să nu mai adăugăm studiul cromaticii (absolut util unei persoane lipsite de talent).
      • Like 0
    • @ Valentin
      Ba da, poate, pentru ca si programa e pentru o ora pe saptamana.
      • Like 0
  • "Ajunsă la vârsta adultă îmi dau seama cât de nocivă a fost și este educația primită în școală. Când eram eu la școală nu prea aveam timp să CONTEMPLEZ LA ACESTEA"
    Nici eu n-am reusit sa contemplez la tot acest sir de clisee si truisme pana la capat.
    • Like 2
  • "Ajunsă la vârsta adultă îmi dau seama cât de nocivă a fost și este educația primită în școală."
    Mai departe, la punctul 1: "Părinții fac acasă eforturi să tragă de ei, să îi convingă să „învețe” (ce înseamnă asta, mai exact?). Când încă nu reușesc, încep certurile și reproșurile." - pai parca vorbeam de problemele sistemului de invatamant. Greselile parintilor sunt ale parintilor, nu ale sistemului de invatamant.

    "Cui i-a folosit vreodată la școală să contrazică un profesor sa ridice mâna. " - aici, da. Am avut profesori normali cu care se putea discuta normal, chiar si in contradictoriu. Politicos, desigur, nu era nevoie de cearta sau ridicat vocea. Cu oamenii care nu au nesiguranta sau complexe de inferioritate se poate discuta foarte bine, din cate am observat.
    "Comentariile literare pe care trebuie să le compună elevii sunt doar bucăți de vorbe puse împreună pe care ei le învață pe dinafară. Dacă își spun părerea, efectiv pierd puncte." - de unde rezulta asta? Mie nu mi s-a spus niciodata sa invat pe dinafara. Comentariile le faceam schematic in clasa expunandu-ne parerile si discutand diverse argumente cu profa.

    "Notele, premiile, ierarhiile încurajează copiii să fie competitivi într-o manieră nesănătoasă. Atunci când pierd, ei plătesc costul stimei de sine și al decăderii în ochii celorlalți. " - asta e vina sistemului sau a parintilor? Pentru ca am stabilit deja ca ambele elemente joaca un rol in povestea asta.

    "Evaluarea propriei persoane este mereu făcută prin ochii celorlalți." - si in viata de zi cu zi conteaza ca tu te crezi cel mai tare chiar daca nu esti de fapt? Poate ar fi nevoie de o evaluare obiectiva. Cum se face in mod normal la scoala/facultate/etc.

    "Eșecul școlar pare să fie total atribuit persoanei care este copilul respectiv. Dacă ai eșuat în sistemul acesta de învățământ, ești un eșec ca persoană. Acesta este suma totală a capacităților tale. Un elev „prost” este privit cu lipsă de respect atât de câtre profesori, cât și de către colegi. Este așezat în ultima bancă, trecut cu vederea, nu se așteaptă nimeni de la el sau ea să își depășească nivelul." - de unde rezulta ca asa sunt tratati de obicei elevii slabi? Nu de alta, dar sunt destul de multe detalii date aici.
    • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Delia MC Delia MC check icon
      Problemele sistemului de învățământ merg mâna în mână cu cele ale părinților. Explicați dvs unor părinți despre curba lui Gauss. La ei se manifestă foarte des sindromul aspirației geniului: și-ar dori ca odrasla lor să fie un mic Einstein și nu acceptă că de fapt se încadrează în medie. Copilul are nevoie de meditații dar părintele tot mai speră...Iar profesorii se bucură că au "clienți" la meditații și în plus și participanți la concursuri și olimpiade, ceea ce le umflă lor dosarele...
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Roxana B check icon
      Aia cu evaluarea prin ochii celorlalti mi-a"aprins" un beculetz..
      Spre ex si Viorica e in situatia asta.
      "Ceilalti" o cred proasta, analfabeta functional samd, in schimb ea poate ca se crede cea mai tare din parcare, nu?
      N-a ajuns ea prim-ministru dupa ce a fost europarlamentar?
      Si eyroparlamentar dupa ce a predat nu stiu ce tehnologii la liceul tehnologic?
      Deci, exemplul exista....si mai era si ..neconflictuala, necompetitiva, dar iata....a ajuns sa taie si sa spinzure deocamdata-n PSD...
      "Reversul medaliei" ca sa zic asa: la liceul Gheorghe Lazar am avut un coleg care era la A.Mate-fizica.Si cu care fusesem colega si de scoala generala.
      A terminat sef de promotie.
      Si era.un tip care a terminat cu 10 pe linie, si nu pe pile....Il ducea capul atit la mate cit si la romana, nu mai vorbim de chimie si fizica.Ca astea erau pe vremea aia materiile la bac.
      Se pregatea pt admitere la medicina.
      Nimeni n-avea nici o indoiala ca nu va intra.....
      Dar a picat in stil mare....toata lumea a fost mai mult decit socata.
      N-a mai incercat.
      Deci poate ca autoarea articolului are ...dreptate...............
      • Like 0
    • @ Roxana B
      Poate. Sau poate ca tipul pur si simplu a avut o zi proasta, sau s-a intamplat ceva in familie. Faptul ca a picat un test din cine stie cate a dat de-a lungul timpului nu il face mai putin destept. Nu stiu cata dreptate are autoarea. Veorica oricum mi s-a parut un exemplu excelent :D
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Pai asta imi pare exact o problema a parintilor: si daca nu stii despre statistica si curba lui Gauss, mi se pare totusi evident ca nu toti copiii sunt "genii", ca de fapt aceia reprezinta exceptia si nu regula. Daca parintele trage aiurea de copil sa ia 10 pe linie de exemplu, sau sa obtina nu stiu ce rezultat la olimpiade, cum mai e profesorul de vina? Sau scoala?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Delia MC Delia MC check icon
      Este! Se potențiază reciproc.
      • Like 0
  • mike mike check icon
    De aceea, am toata admiratia pentru cei care abandoneaza scoala si isi pun in practica ideile (Steve Jobs, Bill Gates, etc). Oricum, am ramas cu amintiri frumoase din scoala romaneasca, mai ales acelea din liceu de la orele de engleza, cand profesoara - o roscata sexy pe la 27 de ani - ma punea sa inchid geamul si ma tinea de fund ca sa nu cad de pe calorifer. Am reusit performanta sa nu cad peste ea...
    Cred ca mentalitatea aceasta de a fi cel mai bun, de a avea notele cele mai mari, de a iesi in evidenta, provine din spatiul ex -sovietic. Nu am intalnit in Occident o astfel de mentalitate. Nu vreau sa vorbesc acum despre scoala vestica si metodele de invatamant, insa scopul este altul aici, iar accentul se pune pe invatarea logica si pe intelegerea fenomenelor.
    • Like 0
  • Excelent articolul!

    Prima caracteristică tipic românească pe care o atribui eu școlii din prezent este minciuna/falsitatea, încă din clasele primare: se pune ștacheta sus, cât mai sus, se fac la clasă „avioane”, acasă iarăși se pretind celor mici să facă „avioane” din culegeri, și din toată această muncă la nivel înalt, elevii rămân cu foarte puțin. Mai rău, rămân cu impresia că ei nu se pot descurca singuri, că au nevoie de ajutor. Asta vrem, să facem din ei niște asistați?

    Cred că sistemul românesc de învățământ seamănă izbitor cu economia românească de stat: efort mare alocat, rezultate slabe, uzură înainte de vreme. O mare porcărie, o anomalie care trebuie să dispară cât mai repede!
    • Like 1
  • Diana N. check icon
    Mi-a placut si articolul si ideea de a incerca sa identificam franele pe care ni le punem involuntar (noi, societatea romaneasca din acest moment).
    E limpede ca ne vin de undeva usurinta de a accepta ordine si umilinte, de a trece cu vederea furtul, frauda (apropo de copiatul masiv din scoala noastra, fara vreo sansa de a fi eradicat), lipsa de repere ierarhice bazate pe merite si talent... Dar sa nu ne iluzionam: asa e societatea noastra intreaga, de la sat pana la capitala, cu totii am trecut prin matrița asta (specialisti si muncitori necalificati, tineri si batrani, viteji si lasi) si nimeni nu cunoaste o alta reteta de aplicat unei tari intregi. E o lupta individuala, dar mereu va veti lovi de cei care nu "lupta", care cred ca aceasta e normalitatea si nu simt ce e pervertit aici.
    Binele si raul - despre a respecta regula, nu a te preface ca o respecti (convins ca si ceilalti sunt impostori si ca fiecare se "descurca"), despre a crede ca exista cu adevarat ceva respectabil si entuziasmant - despre asta cred ca e revelatia unor romani care au crescut... Fiecare o aplica in felul sau si se elibereaza intorcandu-se la primele notiuni de morala (apropo, nu doar scoala, ci si biserica noastra ne invata sa ne prefacem), le aplica, respecta norme, cuvantul dat, munca, valoarea... iar viata devine simpla si bucuriile multe.
    • Like 1
  • Alien check icon
    6. Succesul "scolii" romanesti e dat de cei 3 olimpici "scosi" care nu-s scosi de scoala ci de "scoala paralela" a meditatiilor extrascolare.
    7. Ne laudam ca producem hamsteri cu tastatura care lucreaza la Feisbuc. Feisbuc is evil, au o etica dubioasa si sa lucrezi pentru ei nu are nimic de lauda, decat daca singura valoare in care crezi e banu'.
    8. In ciuda celor cu 10 pe linie cu care ne laudam n-am produs niciun premiu Nobel, nicio medalie Fields, niciun antreprenor de geniu, nici macar un activist, oengist sau hastagist cu adevarat deosebit. Unii produc 10 pe linie si olimpici, altii produc oameni remarcabili. Pana si infractorii pe care ii producem sunt banali, predictibili si de anvergura limitata.
    9. Conform statisticilor PISA, numarul celor cu competente ridicate este la jumatate fata de numarul celor care se nasc taletati. De exemplu nu producem 0.9% performeri in matematica. Daca tinem cont ca se nasc 2% dotati natural pentru matematica, mai mult de 50% dintre ei sunt "pierduti" de catre sistemul nostru cel axat pe olimpici si 10 pe linie.
    • Like 1
  • Ionel check icon
    Prima data ar trebui sa invatam gramatica atunci cand redactam un text si il publicam ! Cand afirmi in titlul articolului ca "5 semne că școala românească scoate oameni „defecți”", inseamna ca toti suntem defecti, inclusiv cel ce scrie! Acum fiecare cu pareea lui despre el, dar sa generalizam !!!! Este prea mult ! Daca scria "5 semne că școala românească scoate SI oameni „defecți”" era cu totul altceva.
    • Like 0
    • @ Ionel
      Nu a gresit cu nimic, pentru ca scoala romaneasca scoate numai defecti mental si cultural. Asta pentru ca sistemul de invatamant se incapataneaza sa fie la fel ca cel din urma cu 30 de ani, adica la fel de prost. Este un sistem care preda numai toceala, diferente intre elevi, stres, discriminare, anxietate, mentalitate preconceputa, si mai ales memorare inutila si teme, multe teme ptr. acasa. Cand o sa se schimbe cu un sistem de predare cognitiv, adica pe cel de dezvoltare si logica, cu interactionarea elevului si mai ales a grupului de clasa, nu doar cu cei din primele banci cu note mari si multe olimpiade, iar cei din ultimele banci aratati cu degetul, catalogati lenesi si prosti, atunci inseamna ca prima generatie de copii o sa aibe sanse de un viitor mai bun si diferit de prezentul cu olimpici putini(care oricum or sa emigreze la maturitate) si analfabeti functionali multi.
      • Like 4
    • @ Daniel Mirel Grigore
      Dezvolatare logica o fac profesorii buni. De unde rezulta ca in tot sistemul in general se incurajeaza memorarea inutila, de exemplu? De predat nu preda diferente intre elevi, acele diferente pur si simplu exista. Nu sunt toti la fel.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult
Text: Corina Ștefan/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon