Am crezut că schimbăm România dacă facem softuri și aplicații și ne-au zis că suntem naivi. Apoi am învățat să spunem NU

acu' 27 de ani aparuse un cantec : "a e i o u - invatati sa spuneti nu!"

„1. Să NU mai cred că nu se poate face nimic în țara asta...” / Semnez eu mari acreli pe aici, dar zău că-s atent la ce scriu... Ca urmare, privind acest inimos articol - mai exact citatul de mai sus - spun că astea-s glume de dat frumos. Și, implicit de făcut viața noastră mai plăcută, via simple vorbe.

Da, cam așa este, lumea trebuie să iasă la vot și în același timp să caște bine ochii la ce votează , ferindu-se pe cât posibil de manipularea de tip tabloid-populistă.

Bravo, asa trebuie gandit, de tineri ca tune avem nevoie!

Dincolo de nevoia manifestării minimale prin vot - care este o idee corectă în sine - nu întrevăd altă soluție decât votarea unor gunoaie.
Avem câteva opțiuni:
a) să nu mergem să votăm fiindcă nu avem nici o alternativă rezonabilă și dezirabilă, fiindcă votând, indiferent de intențiile noastre, vom gira moarte, mizerie, hoție, sărăcie, lipsa valorilor, distrugerea viitorului, cedarea resurselor etc.
b) să votăm unul din partidele aflate la butoane de peste 20 de ani și care au demonstrat un singur lucru, unul singur, că nu vor face nimic util, bun, corect etc.
c) să votăm candidați independenți. Din păcate numărul independenților este prea mic, fiind descurajat de sistemul electoral actual și aceștia vor sfârși prin a fi prinși în miile de interese de culise existente în parlament, adică, mai devreme sau mai târziu vor face ce trebuie pentru sistem. În concluzie aș zice că este inutil să îți risipești votul pentru a promova un individ într-o structură care se manifestă prin majorități - în care individul tău, cel votat de tine, nu are nici o putere și nici nu știi dacă ar avea vreo dorință, să facă ceva.
d) să votăm USR ca fiind o alternativă la actualele partide politice. Părerea mea este că și acest partid este la fel de blocat în interesele unor papițoi, la fel ca toate celelalte partide și că nu are nici o premiză realistă, în susținerea ideii de reprezentare a interesului public.
Dacă considerăm că variantele b) ți c) nu sunt acceptabile din simplul motiv că nu vor face nimic pentru interesul general pe termen lung, ne mai rămân a) și d).
În varianta a) am avantajul individual de a nu-mi face mustrări de conștiință, pentru anticipatele mizerii ce vor veni dinspre, aleșii noștri. Voi avea în schimb reproșul celorlalți care mă vor acuza de rezultatul final, indiferent care ar fi ăla - că toți suntem eroi după război.
Varianta b) are câteva avantaje, dacă nu mă număr printre aceia care s-au hotărât să NU meargă la vot:
1. este singurul partid care își desemnează candidații (atât pe partea de nominalizare sau propunere cât și pe partea de desemnare a lor) prin adunările generale - și nu ca în celelalte partide prin deciziile discreționare ale șefului de partid.
2. are printre membrii persoane care au fost active în spațiul civic, atunci când nu reprezentau interese de partid. S-ar putea ca mulți din aceștia să-și păstreze demnitatea (în partidele vechi nu va exista niciunul care să își propună ceva legat de valori, principii, demnitate, corectitudine - ăștia au fost preselectați după alte criterii de către șefii de partide).
3. După alegeri, când frica care îi domină pe lașii oportuniști din USR - și vor fi mulți așa - se va diminua, va exista o tendință de înscriere în partid, care va permite înscrieri fără posibilitatea cenzurării lor de către noii unși. Aceștia, cei noi, vor avea o șansă pe care în partidele vechi nu o au: să influențeze procesele decizionale interne astfel încât să se asigure diferența teoretică: să fie un partid care urmărește interesul general și nu exclusiv interesele meschine a unei trupe de hoți.
Pe varianta d) mai apare o oportunitate.
Să presupunem că s-ar realiza o minune și toți (mă rog, o majoritate) se vor pune de acord, să susțină, dincolo de opțiunile personale una din variantele de mai sus: a) sau d).
Dacă ne decidem pentru a) să facem în așa fel încât aleșii să simtă că nu sunt doriți și că există o majoritate (de data asta coerentă), care așteaptă să-i linșeze public, fizic, ca în evul mediu.
Dacă ne decidem pentru d) PNL va deveni penibil. Va fi o umbră a PNȚCD. Va fi un semnal pentru politruci, că nu au nici o garanție și că șansele lor sunt proporționale cu osteneală concretă, manifestă de susținere a unor interese publice. Se va propulsa în prim-plan un partid nou. Asta înseamnă că iluzia partidelor actuale că pot face ce vor se va șubrezi.
Pe aceste 2 scenarii noi câștigăm și ei pierd.
Mai trebuie ca noi să fim dispuși să renunțăm la orgolii și puncte de vedere personale pentru realizarea unui interes mai mare, mai general, mai serios, mai util și inclusiv mai convenabil pentru ei.
Din câte am priceput eu din viața asta, mă îndoiesc, că există suficienți oameni dispuși să renunțe la minciunile care le țin de cald.