Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Am crezut că schimbăm România dacă facem softuri și aplicații și ne-au zis că suntem naivi. Apoi am învățat să spunem NU

Suntem pe finalul unui an care se va încheia, sper eu, într-un ton optimist pentru fiecare dintre noi.

Bineînțeles, România mai are de trecut un hop mare odată cu alegerile parlamentare, care în momentul de față creează foarte mare agitație.

Ce e însă interesant de observat este un val de implicare și reacție la tot ce se aruncă acum dinspre media, cel puțin în mediul din care fac parte.

Au apărut partide noi, au apărut inițiative civice noi, ong-uri care militează pentru schimbare și care vin cu soluții practice.

Personal sunt implicat într-o inițiativă în sectorul IT, a cărei viziune a fost foarte bine primită, Romanian IT - un ecosistem global pentru IT-ul românesc, și alături de alte inițiative cu scop civic, căutăm să aducem și să dăm noi perspective despre ceea ce înseamnă o națiune implicată. 

Suntem probabil judecați uneori ca fiind naivi, crezând că o țară se schimbă făcând aplicații și softuri sau coagulând comunități în diaspora, dar nu se știe niciodată ce poate produce o abordare diferită.

Cum se spune:

„Becul nu a fost inventat făcând îmbunătățiri continue lumânărilor”.

(”The electric light did not come from the continuous improvement of candles”)

- Oren Harari

Păstrând acest context al abordării neconvenționale și în contextul sfârșitului de an când pregătim să facem lista de acțiune pentru anul următor, mă gândeam ca pentru 2017 această listă să fie construită diferit.

Dacă până acum am pus în ea ce lucruri vrem să facem, ce ne propunem, și ulterior să bifăm sau nu respectivele puncte, pentru anul care vine sugerez un nou mod de abordare. Bazat oarecum și din scepticismul foarte des întâlnit și lipsa de acțiune sau de motivație.

Transformăm Ce îmi propun să fac în 2017, în Ce îmi propun să NU fac în 2017

Câteva sugestii pe care bineînțeles sunteți bineveniți să le folosiți sau să le adaptați:

1. Să NU mai cred că nu se poate face nimic în țara asta

2. Să NU mai aleg să stau nepăsător

3. Să NU mai descurajez inițiativele celor din jur, oricât de neînsemnate ar părea

4. Să NU mai fug de responsabilități

5. Să NU mai dau vina pe cei din jur și pe stat pentru tot ce mi se întâmplă

6. Să NU mai trec cu vederea acte de corupție

7. Să NU mai fac compromisuri nesănătoase în viața personală și profesională

8. Să NU mai cred că dacă eșuez va fi sfârșitul lumii, așa încât să nici nu încep

9. Să NU mai plec urechea la vorbele celor care aleg doar să arunce cu noroi

10. Să NU îmi fie frică să visez și să lupt pentru visele mele

11. … 

Multora dintre noi ne vine greu să pornim în a face ceva, sau să îl ducem până la capăt. Va propun așadar să NU facem anumite lucruri, dacă de făcut ne vine atât de greu.

Sunt sigur că mulți dintre noi am fi putut face multe lucruri diferit în 2016. Sunt la fel de sigur că am învățat enorm de multe din tot ceea ce am făcut. Și totuși, îmi permit să cred că se poate și mai bine. De ce? Pentru simplul fapt că la început de 2016, când îmi scriam lista cu ceea ce îmi propuneam pentru anul care venea, habar nu aveam cum voi reuși să fac ceea ce scriam în momentul respectiv. La unele chiar scoteam un zâmbet, dar am îndrăznit să le las acolo; eram încurajat să fac asta.

(Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe)

Acum privind lista, îmi dau seama că aș fi regretat să nu le fi trecut, pentru că majoritatea le-am bifat; și nu au fost chiar lucruri mărunte.

Putem să începem să aplicăm, în scopul validării, încă de pe acum această abordare de a NU face lucruri.

Și dacă tot vin alegerile și sărbătorile fac și câteva propuneri:

1. Să NU stăm spectatori și să ieșim la VOT

2. Să NU mai avem așteptări de sărbători și să ne bucurăm pur și simplu de familie și de cei dragi

3. Să NU rămânem indiferenți față de cei mai necăjiți și să ne facem un cadou, dându-le o mână de ajutor și minima atenție.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • acu' 27 de ani aparuse un cantec : "a e i o u - invatati sa spuneti nu!"
    • Like 0
  • check icon
    „1. Să NU mai cred că nu se poate face nimic în țara asta...” / Semnez eu mari acreli pe aici, dar zău că-s atent la ce scriu... Ca urmare, privind acest inimos articol - mai exact citatul de mai sus - spun că astea-s glume de dat frumos. Și, implicit de făcut viața noastră mai plăcută, via simple vorbe.
    • Like 0
  • check icon
    Da, cam așa este, lumea trebuie să iasă la vot și în același timp să caște bine ochii la ce votează , ferindu-se pe cât posibil de manipularea de tip tabloid-populistă.
    • Like 2
  • Bravo, asa trebuie gandit, de tineri ca tune avem nevoie!
    • Like 1
  • check icon
    Dincolo de nevoia manifestării minimale prin vot - care este o idee corectă în sine - nu întrevăd altă soluție decât votarea unor gunoaie.
    Avem câteva opțiuni:
    a) să nu mergem să votăm fiindcă nu avem nici o alternativă rezonabilă și dezirabilă, fiindcă votând, indiferent de intențiile noastre, vom gira moarte, mizerie, hoție, sărăcie, lipsa valorilor, distrugerea viitorului, cedarea resurselor etc.
    b) să votăm unul din partidele aflate la butoane de peste 20 de ani și care au demonstrat un singur lucru, unul singur, că nu vor face nimic util, bun, corect etc.
    c) să votăm candidați independenți. Din păcate numărul independenților este prea mic, fiind descurajat de sistemul electoral actual și aceștia vor sfârși prin a fi prinși în miile de interese de culise existente în parlament, adică, mai devreme sau mai târziu vor face ce trebuie pentru sistem. În concluzie aș zice că este inutil să îți risipești votul pentru a promova un individ într-o structură care se manifestă prin majorități - în care individul tău, cel votat de tine, nu are nici o putere și nici nu știi dacă ar avea vreo dorință, să facă ceva.
    d) să votăm USR ca fiind o alternativă la actualele partide politice. Părerea mea este că și acest partid este la fel de blocat în interesele unor papițoi, la fel ca toate celelalte partide și că nu are nici o premiză realistă, în susținerea ideii de reprezentare a interesului public.
    Dacă considerăm că variantele b) ți c) nu sunt acceptabile din simplul motiv că nu vor face nimic pentru interesul general pe termen lung, ne mai rămân a) și d).
    În varianta a) am avantajul individual de a nu-mi face mustrări de conștiință, pentru anticipatele mizerii ce vor veni dinspre, aleșii noștri. Voi avea în schimb reproșul celorlalți care mă vor acuza de rezultatul final, indiferent care ar fi ăla - că toți suntem eroi după război.
    Varianta b) are câteva avantaje, dacă nu mă număr printre aceia care s-au hotărât să NU meargă la vot:
    1. este singurul partid care își desemnează candidații (atât pe partea de nominalizare sau propunere cât și pe partea de desemnare a lor) prin adunările generale - și nu ca în celelalte partide prin deciziile discreționare ale șefului de partid.
    2. are printre membrii persoane care au fost active în spațiul civic, atunci când nu reprezentau interese de partid. S-ar putea ca mulți din aceștia să-și păstreze demnitatea (în partidele vechi nu va exista niciunul care să își propună ceva legat de valori, principii, demnitate, corectitudine - ăștia au fost preselectați după alte criterii de către șefii de partide).
    3. După alegeri, când frica care îi domină pe lașii oportuniști din USR - și vor fi mulți așa - se va diminua, va exista o tendință de înscriere în partid, care va permite înscrieri fără posibilitatea cenzurării lor de către noii unși. Aceștia, cei noi, vor avea o șansă pe care în partidele vechi nu o au: să influențeze procesele decizionale interne astfel încât să se asigure diferența teoretică: să fie un partid care urmărește interesul general și nu exclusiv interesele meschine a unei trupe de hoți.
    Pe varianta d) mai apare o oportunitate.
    Să presupunem că s-ar realiza o minune și toți (mă rog, o majoritate) se vor pune de acord, să susțină, dincolo de opțiunile personale una din variantele de mai sus: a) sau d).
    Dacă ne decidem pentru a) să facem în așa fel încât aleșii să simtă că nu sunt doriți și că există o majoritate (de data asta coerentă), care așteaptă să-i linșeze public, fizic, ca în evul mediu.
    Dacă ne decidem pentru d) PNL va deveni penibil. Va fi o umbră a PNȚCD. Va fi un semnal pentru politruci, că nu au nici o garanție și că șansele lor sunt proporționale cu osteneală concretă, manifestă de susținere a unor interese publice. Se va propulsa în prim-plan un partid nou. Asta înseamnă că iluzia partidelor actuale că pot face ce vor se va șubrezi.
    Pe aceste 2 scenarii noi câștigăm și ei pierd.
    Mai trebuie ca noi să fim dispuși să renunțăm la orgolii și puncte de vedere personale pentru realizarea unui interes mai mare, mai general, mai serios, mai util și inclusiv mai convenabil pentru ei.
    Din câte am priceput eu din viața asta, mă îndoiesc, că există suficienți oameni dispuși să renunțe la minciunile care le țin de cald.
    • Like 0
    • @
      Hai să fim realiști, să nu mergi la vot va rezulta în câștigarea alegerilor de cei ce controlează masa de manevră. Cine spune altceva, ori este mult prea idealist, ori are interese în sensul a ceea ce am zis în prima frază.

      Scenariie în care protestul tacit și boicotarea votului vor duce la o schimbare reală tind spre zero.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      OK. Eu am sugerat două alternative.
      Eu voi vota sau nu voi vota după cum va reieși, dacă va reieși ceva ...
      Până acum, fiindcă ești primul și singurul, eu mă supun majorității și renunț la varianta a), adică voi apta pentru varianta d).
      Sunt curios dacă se va schimba situația.
      Dacă majoritatea vor susține însă varianta a) tu ce vei face?
      • Like 0
    • @
      Despre ce majoritate vorbim ? Majoritatea comentatorilor la această postare ? Ce procent din populația votantă ar reprezenta ?
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      Vezi, de aia crăpăm toți.
      Eu spun că votez cum votezi tu în ideea ipotetică că vrem ceva, mai mulți. Ceva care să depășească puncte de vedere superficiale.
      Tu votezi cum vrei tu. Nu vrei să intri în joc. Cu toate astea intervii la postarea mea criticând absenteismul. De ce?
      De ce critici absenteismul dacă tu nu vrei decât ce vrei tu?
      Eu nu merg la vot fiindcă vreau să iasă PSD. Nu vreau să iasă PSD. Dar prefer să risc să iasă PSD și să o ia peste bot PNL și USL și Iohanis și Cioloș. Vreau să-i fac să simtă cum pierd fiindcă sunt lași și proști și hoți. Și poate că după 4 ani de PSD vom ajunge la concluzia că trebuie să facem ceva fiindcă altfel murim. Ceva altceva decât să susținem hoți.
      Poate vor învăța și partidele că trebuie să asigure un sistem electoral care să permită alegeri libere și democratice fiindcă altfel va fi instabilitate și mizerie.
      Poate ca doar un plus de rahat PSD-ist ne poate salva de boala asta lungă și mizerabilă prin aceea că ne va aduce pe toți la limită, adică la un numitor comun, poate ne va învăța că este mai important să te raportezi la corect și normal decât să te minți ca un schizofrenic, să dai încontinu vina pe toți și pe toate și pe tine niciodată.
      Să fie mai rău înainte să fie mai bine. Oscioarele astea cioloșiste aruncate de guvern le găsesc insultătoare (reforma din educație redusă la o prostie de concurs și la reducerea declarativă a temelor pentru acasă și toate celelate pseudo-măsuri de reformă: toate mostre de incompetență și care put a interese financiare și a privilegii de castă).
      Ipocrizia coliției antipenali (PNL și USR) mi se pare mai greu de înghițit decât eticheta de hoți a PSD-iștilor. Iluziile pe care le aruncă prostimii Cioloș sunt mai mizerabile decât lăcomia primitivă a PSD.
      Toți vor să le fie mai bine și nimeni nu face nimic. Datul din gură este facil și ipocrit și el.
      Tu ști ce vrei? Sau votezi doar din spirit civic, chiar dacă votul tău înseamna susținerea și credibilizarea unor nemernici și asta n-ar fi o problemă. Problema este că nemernicii ăștia nu vor face nimic, niciodată pentru oameni, SIGUR. Sunt sigur fiindcă au dovedit că nu pot sau că nu vor. Au dovedit. Au adus probe, 26 de ani de furt și impostură.
      Și nu era vorba de majorități, ci de disponibilitate și de renunțare la propriile păreri de dragul unui interes comun.
      • Like 0
    • @
      1. Eu nu am criticat nimic, doar am prezentat unde va duce absenteismul. Fiecare decide și alege pentru el.

      2. "Ipocrizia coliției antipenali (PNL și USR) mi se pare mai greu de înghițit decât eticheta de hoți a PSD-iștilor. Iluziile pe care le aruncă prostimii Cioloș sunt mai mizerabile decât lăcomia primitivă a PSD" - Haideți că începeți să ne arătați ce doriți de fapt. Nu vă simțiti mai bine când sunteți sincer ? Mai aveți puțin și călcați pe urmele domnului Severin, care ne spunea că dacă toți încalcă legea, dacă toți fură, atunci legea e proastă.

      Limbajul ăsta în care valorile sunt iluzii, argumentele sunt povești, iar adevărurile relative, este un limbaj care distruge orice bază pentru a construi ceva. Într-o astfel de paradigmă orice poate deveni orice, sau nimic, nu mai există limite nu mai există bariere nu mai există alb sau negru, există doar diverse nuanțe de gri și e urât, zău că e urât. Eu sper că totuși există o cale de întoarcere, eu sper că există totuși o alegere pentru a reveni la rațiune și la valori, pentru că altfel se alege praful de tot...

      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult