Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Părintele întinde mâna după bani zâmbind: „Nu sunteţi din zonă, nu?” Pe margine, chicoteli: „Vai ce ruşine!” Cum m-am îndepărtat de Biserică și m-am apropiat de Dumnezeu

Imagine din biserică

Prima mea interacţiune cu credinţa a avut loc undeva în copilărie, până spre vârsta de şapte ani, când îmi petreceam vacanţele la bunici. Bunica mea era o femeie foarte bisericoasă. Pentru că obişnuia să citească texte religioase în fiecare seară, evident că şi eu, vrând-nevrând, am avut parte, în loc de „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”, de „Visul Maicii Domnului”. Nu, nu era acesta singurul text pe care mi-l citea seara la culcare. Dar dintre toate, a fost unul anume care mi-a marcat existenţa şi pe care îl solicitam de fiecare dată. Aşa cum se fixează copiii pe un anumit basm, aşa m-am fixat eu pe povestea Sfintei Filofteia.

În cazul în care nu ştiţi despre ce este vorba, o să vă spun pe scurt povestea ei. Filofteia provenea din frumosul oraş bulgăresc Veliko Târnovo şi fusese crescută într-o familie evlavioasă, respectând toate rânduielile creştineşti cu sfinţenie. După moartea mamei sale, tatăl se recăsătoreşte cu o femeie care are să îi fie o mamă „vitregă” în cele mai reprobabile sensuri ale cuvântului. 

Filofteia avea în obicei să ofere hrană şi haine celor săraci, fapt pentru care noua sa mama vitregă se mânie şi fără să stea prea mult pe gânduri, are grijă să-l întoarcă împotriva fetei pe propriul ei tată. Până aici, o adevărată „Cenuşăreasă” biblică.

Numai că Filofteia nu are fericita soartă a Cenuşăresei, iar când tatăl său află că aceasta donează săracilor mâncarea destinată prânzului său, îi curmă existenţa la doar doisprezece ani.

Din fericire sau nu (că după cum ar spune textele religioase, se pare că nu ajungi prea bine dacă încerci să fii prea blând), fără să vreau, acest text a rămas o piatră de temelie în educaţia mea. Astfel că am încercat să valorific pe cât posibil sensul său. Nu mă consider un om perfect nici pe departe, dar, cine a încercat să zboare împotriva vântului ştie exact cum este. Nu mi s-a întâmplat doar o singură dată să fiu acuzată de falsitate sau să fiu strigată „Maica Precista”, atunci când încercam să fac ceva bun sau să iau apărarea altcuiva. Uneori m-am lăsat păgubaşă, sau, cum ar spune Biserica, poate că diavolul m-a testat, iar eu am cedat.

Nu prea am înţeles niciodată de ce, copil fiind, trebuia să ţin post şi să mă spovedesc. Nici acum nu înţeleg acest lucru, deşi studiind postul, am înţeles că acesta, ţinut aşa cum este corect, te ajută nu numai să îţi cureţi corpul, ci şi sufletul. Şi nu, în postul adevărat nu se consumă cartofi prăjiţi.

Mult mai târziu, spre treisprezece ani, am ajuns la o Biserică, de Săptămâna mare, împreună cu copiii cu care mă jucam. Voiam să ne împărtăşim. O coadă uriaşă la lăcaşul de cult.

Intrăm şi ne punem la coadă. La scurt timp, puţin mai în faţă, un băieţel este pur şi simplu smuls de mână din rând şi azvârlit de un bătrân până aproape de ieşire: „Să stea la coadă, că şi eu am stat când eram ca el.” Toată lumea a tăcut mâlc. Nici enoriaşii şi nici preotul nu au spus nimic. Acela a fost momentul în care am luat ultima împărtăşanie şi în care m-am şi îndepărtat de Biserică. Cumva, în mintea mea de copil, ceva nu se lega. Am înţeles că, stând la coadă ca să-ţi spui păcatele unui străin care, de multe ori, te judecă şi să aştepţi să primeşti pedepse, aproape că mai mănânci şi bătaie. Şi aşa, tu eşti cel mai mare călău al tău.

Nu o singură dată mi s-a întâmplat să văd persoane egoiste şi răutăcioase la slujba de Înviere, foarte stresate de felul în care le stă baticul pe cap. Şi mă refer la femei tinere. Nici persoane care ţin post şi în acelaşi timp înjură sau lovesc. Nu vreau să dau nume acestui comportament, dar sună a tatăl Filofteiei. Cel care, de fapt, cred că ucide tot spiritul cel mai frumos din credinţă.

Pentru că tatăl meu s-a stins de ceva timp, iar tradiţiile religioase în familia mea au fost în general respectate, ne-am apucat şi noi către rânduielile de toate zilele. Mi-a plăcut mereu să cred că omul îşi face pomană pe timpul vieţii, iar ce se întâmplă după este pentru liniştea sufletească a celor ce rămân. Măcar în ultima clipă să ai şi tu senzaţia că ai făcut tot ce se putea mai bine. Sună urât, dar am întâlnit persoane care o fac şi pentru alte motive, mai mult josnice decât cele egoiste.

La scurt timp, am fost învăţate şi eu şi mama de către preot că multe dintre obiceiuri sunt păgâne şi nu au nicio legătură cu religia în sine. Pe lângă slujbele de Moşi, care sunt arhicunoscute, pe lângă micile atenţii care se oferă pentru ca cineva să îţi slujească la mormânt (fără chitanţă), pe lângă multe alte „legi” care am observat că diferă de la parohie la parohie, pe lângă faptul că un loc de veci moştenit din punct de vedere legal trebuie plătit de nou, aş vrea să vă povestesc un anumit episod în mod special.

Eram de Paşte la ţară, cu ceva timp în urmă. Am decis că voi face şi eu o colivă pentru tata şi voi merge la Biserica din sat. Intru în lăcaş, multă lume în picioare, strana aproape goală. Mă uit în jur şi întreb o bătrână de prin partea locului:

- Doamnă, mă pot aşeza aici?

- Dacă nu vine proprietarul, da.

Rămân blocată. Cum vine asta? Mă uit pe scaune: toate au nume inscripţionate. Cercetez în continuare şi aflu că fiecare dintre enoriaşii care au dorit a plătit cinci sute de lei la renovare, astfel încât şi-au cumpărat propriul loc în strană. Foarte nedumerită, întreb în jurul meu: „Păi şi dacă vine o mamă cu copil său un bătrân care nu are bani să plătească, stă în picioare?”. Aflu că în cele mai multe cazuri, da. Întreb câteva persoane dacă nu li se pare nedrept. Îmi răspund că da, dar nu iau niciun fel de atitudine. Oamenii se simt nedreptăţiţi deci în Casa lui Dumnezeu.

Mai aflu că toate pomenirile din săptămânile respective au costat şaizeci de lei. Fix. Şaizeci de lei. Fix. „Nici măcar în Bucureşti nu au pretenţiile acestea!”, protestez eu… Unele dintre doamnele prezente, probabil pentru că nu îşi pot permite suma, încercând să păcălească sistemul, pun în aplicare o găselniţă: fiecare plătește o parte, venindu-le rândul să facă colivă o dată pe săptămână.

În Biserică, rumoare. O doamnă se duce repede şi întinde un pomelnic împreună cu zece lei. Părintele întinde mâna şi le ia, zâmbind: „Nu sunteţi din zonă, nu?”. Pe margine, chicoteli: „Vai ce ruşine!”.

Cum spunea tata: „Dai un ban, dar scapi de el”.

În faţă, se înghesuie câteva doamne care au venit foarte devreme pentru a prinde loc la prima masă. Pesemne că Dumnezeu doar acolo te vede.

La uşă, doamna de la lumânări se răţoiește la cineva că nu are rest, cu banii pe masă.

Altă doamnă o dojeneşte.

Începe slujba. Nu am reuşit să rezist decât cincisprezece minute, timp în care mi-am dorit cu adevărat să ascult ce spunea părintele, însă a fost absolut imposibil să pot înţelege ceva din cauza rumorii.

Mă întreb câte dintre persoanele care cotizau şaizeci de lei - fix au ales să doneze zece lei pe lună unei asociaţii? Sau să dea, după posibilităţi, o pungă de făină unei familii sărace, fără vreo ocazie?

Cum am reuşit să îl găsesc pe Dumnezeu? Culmea, tot în Biserică. Având la un moment dat ceva probleme, mă plimbam aiurea pe străzi, până când o curte mi-a atras atenţia. O curte superbă, verde, cu nişte brazi imenşi. Iniţial nu am realizat că este curtea unei Biserici, decât după ce am văzut o construcţie mică de lemn, chiar în capătul curţii. Eram într-un moment, într-o situaţie disperată, fără să exagerez. Îmi repetam într-una în cap: „Dumnezeu m-a părăsit de această dată.”

Am intrat în Biserică şi o femeie de vârstă medie dădea cu aspiratorul. Mi-am cerut scuze, cumva jenată de faptul că am nimerit la o oră ce părea a fi „în afara programului de lucru”… Mi-a răspuns cu bunătate că în casa lui Dumnezeu sunt binevenită oricând. S-a oprit şi m-a lăsat să mă rog în linişte. Nu am stat în genunchi. M-am aşezat demnă în strană şi am ţipat la El că m-a părăsit. M-am dus apoi să sărut icoanele, din obişnuinţă. I-am cerut doamnei câteva lumânări şi hârtie ca să scriu un acatist. În rest, mă rog, de felul meu. Zilnic.

- Sunteţi bolnavă? Mă întreabă femeia, văzând probabil multă durere pe chipul meu.

- Nu.

Îmi intinde apoi o bucăţică de cârpă, spune ea, de la mormântul lui Iisus. Îmi mai spune că par să am nevoie de ea.

Şi iată: Dumnezeu – iubirea era chiar acolo, în faţa mea, sub chipul unei femei care stătea în genunchi şi dădea cu aspiratorul. Nu ştiu cum vi se pare dumneavoastră, dar eu am simţit atunci că El nu m-a părăsit. Mi s-a arătat nu la pomană, nu la slujbă, ci într-o Biserică mică, de lemn, goală şi al cărei hram nici în ziua de astăzi nu ştiu cum se numeşte.

Acestea fiind spuse, am reînceput să îl caut pe Dumnezeu în oameni şi în fapte bune. Peste tot în jurul meu. Mi-am amintit că Dumnezeu se află peste tot. Dumnezeu este iubire, bunătate, iertare şi altruism. Şi multe altele. Dumnezeu nu vrea bani, nu vrea mâncare, nu vrea turle aurite şi nici băbuţe care fac legea stranei. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Una din porunci este să nu judeci, deci eu nu vă judec pe dvs..dar eu personal nu mă duc la biserică să văd imperfecţiunile de acolo, indiferent care ar fi ele, ci mă duc să mă inchin punând capul în jos, îmi revăd păcatele de peste săptămână, încercând să evit pe viitor să le mai fac, mă gândesc pe cine am nedreptăţit ca să îmi cer iertare şi nu în ultimul rând mă gândesc şi ce ar mai trebui să mai fac ca să reuşesc la servici. Preotul din parohia unde sunt arondat a spus o vorbă mare pe care nu am mai auzit-o nicăieri** a spus **nu atrage-ţi atenţia nimănui care vine la biserică neconform, (ex. fără batic pe cap, în iegări, în pantaloni scurţi etc.) pentru că acel om se va simţi jignit, sau apostrofat şi nu va mai veni la biserică. Vorbă mai mare nu am mai prea auzit. Mă duc la biserică si-mi văd de pătrăţica mea, dacă am bani dau de pomană la cei care întind mâna (că nu o întind degeaba), mă analizez pe mine şi încerc să nu văd imperfecţiunile.
    • Like 1
  • Un tânăr merge la preotul paroh și îi spune:

    - Părinte, eu nu mai vin niciodată la Biserică.

    Preotul îl întrebă:

    - Ah. Poți să-mi spui care este motivul?

    Tânărul îi răspunde:

    - Dumnezeule! Aici văd o femeie care bârfește despre altă femeie; domnul din față nu citește bine; cei din cor se ceartă încontinuu; în timpul Liturghiei oamenii butonează telefonul mobil; fără să mai aduc în discuție și comportamentul egoist al persoanelor după ce pleacă de la Biserica...

    Preotul îi spune:

    - Ai dreptate. Dar înainte de a părăsi definitiv Biserica, aș vrea să-mi faci o favoare. Ia, te rog, acest pahar plin cu apă și înconjoară de trei ori biserica, fără să verși nicio picătură de apă din pahar. După poți pleca.

    „Doar atât?” - s-a întrebat tânărul.

    A făcut cele trei ture, așa cum i-a cerut preotul. După ce a terminat, i-a spus:

    - Părinte, am făcut.

    Preotul l-a întrebat:

    - În timp ce înconjurai biserica cu paharul în mână, ai observat vreo persoană care o bârfea pe alta?

    Și tânărul:

    - Nu.

    - Ai văzut persoane care butonau telefonul?

    Tânărul:

    - Nu.

    - Știi de ce? Erai concentrat asupra paharului pentru a nu vărsa apa. Și vezi... în viața noastră e la fel. Când inimile noastre se concentrează pe Iisus Hristos, nu mai avem timp să ne uităm la greșelile oamenilor. Cei care părăsesc Biserica din cauza creștinilor ipocriți, cu siguranță că niciodată nu au intrat în ea pentru Dumnezeu.
    • Like 4
  • Doamne ajuta si iertare!
    Eu cred ca ar fi mai usor sa inaintam intr-un loc in care sufletul, duhul este primordial printr-o purtare pe care o putem cauta si gasi in interiorul nostru si poarta numele de smerenie.
    Eu spun ca: "Întreb câteva persoane dacă nu li se pare nedrept", „Nici măcar în Bucureşti nu au pretenţiile acestea!, protestez eu ...” sunt fara de folos. Este mai usor sa intrebati preotul inainte si multe lucruri s-ar lamuri. Incerc sa spun ca poate o atitudine de intelegere, in care lucrurile nu se fac in marea graba, pregatite putin inainte (un telefon, o discutie) pot netezi interactiunea cu oamenii.
    Incercati sa cititi "Invatatura de credinta crestina ortodoxa" care prezinta sintetic (cu trimiteri la opera Sfintilor Parinti) sub forma unor intrebari si raspunsuri multe dintre gandurile noastre si ne ajuta sa ne apropiem de Dumnezeu pe o cale ce a fost explicata noua de Sfintii Parinti inca de acum aproape 2000 de ani. Este structurata in jurul celor trei mari virtuti teologice enumerate in Noul Testament: credinta, nadejde, dragoste, transmise de Apostolul Pavel.
    O zi implinita tuturor!
    • Like 4
  • Articol tendentios, antieclesial si anticlerical. Vrei sa manipulezi? Daca da, atunci scoti in evidenta anumite aspecte negative de grup, exagerandu-le, si ignori constient orice aspect pozitiv. In cazul de fata avem de a face cu o gandire de tip liber cugetator (de tip Ion Iliescu) iar articolul se inscrie cu succes in categoria unei gandiri de tip neomarxist,.
    • Like 2
    • @ Petre Martin
      Exista atei, exista agnostici, asa cum exista si homosexuali, bisexuali si frigizi ! Ei exista. Si nu ai niciun argument impotriva lor!
      Insa intre toate astea exista iubire! Reala, nerituala,neprestata, neplatita si chiar neconditionata! Pentru unii, asta e Dumnezeu!
      Despre asta este articolul.
      • Like 6
    • @ Petre Martin
      Aha, pentru ca liber cugetator inseamna automat Ion Iliescu si neomarxist, nu? Cum era cu manipularea? Autoarea nici macar nu se declara atee, din contra. Desi din punct de vedere logic si stiintific ateismul reprezinta pozitia corecta, nu biblia.
      • Like 5
    • @ Jonn Jonzz
      Sau agnosticismul ;)
      • Like 2
    • @ Danescu Cristina
      OK, sigur :P
      Diferentele intre cele 2 sunt insa destul de mici, eu de obicei le iau in aceeasi categorie.
      • Like 2
    • @ Petre Martin
      Corina check icon
      Gândire de tip Ion Iliescu... O asemenea concluzie nu poate veni după citirea întregului text, sau, dacă a fost citit, e ceva în flagrantă contradicție cu noima lui.
      • Like 3
    • @ Petre Martin
      danny check icon
      Scrie Dl. Petre Marin catre autoarea acestui articol: "...scoti in evidenta anumite aspecte negative de grup, exagerandu-le, si ignori constient orice aspect pozitiv..."
      Gresit.
      Tocmai, autoarea a scos in evidenta anumite aspecte negative (INDIVIDUALE si de grup) pentru a indrepta lucrurile strambe si a oferi o imagine realista a unei stari de fapt extrem de des intalnita, din pacate. NU LE=A EXAGERAT CU NIMIC, ba chiar (fata de experientele mele cel putin) dansa a fost chiar delicata cu descrierea unor "aspecte", cum spune Dl.Petre. . Si NU, NU a ignorat orice aspect pozitiv - mai cititi o data articolul, fara ura si cu mintea dechisa.
      • Like 1
  • Multumesc Alexandra Isac! Frumos articol!
    • Like 7
  • Flor check icon
    Banuiesc ca ne puteti spune numele bisericii si satul unde ati fost de Paste(sa dati o coliva pt tatal dvs).As fi curioasa sa verific informatia.
    • Like 1
    • @ Flor
      Uitați-vă pe YouTube și veți găsi destule reportaje legate de corupția care există la acest nivel. Cred că s-ar face o listă neîncăpătoare cu astfel de situații.
      • Like 0
  • Sa va zic si eu - CUM am scapat de spalarea asta pe creier in care ne nastem???

    Desi pare ,,miscator" - titlul are un mesaj subliminal - ,,exista dzeu" !!!

    Poliloghia pe care o vad si mai jos la unii - cu diferenta intre apostoli...cu diferente intre cutare situatie vs. cutare..... - TOATE au aceeasi radacina - ,,halucinatia...sau epilepsia conform careia ar exista.....ceva - orice - pt. unii dzeu...pt. altii un alt zeu...sau ...o vaca" etc !! - - - NU exista o alta problema.....PReotii cer bani .....................pentru ca cineva ODATA s-a ,,apropiat de dzeu" !!!!
    Deci retorica asta ieftina ,,cum m-am indepartat de biserica si m-am apropiat de dzeu" - va crea tot ,,apropiere de biserica....preoti" -!!!!
    Vreti vindecarea raului ??? - Parasiti perceptia epileptica a religiilor !!!

    Asa cum ,,cretinciosii" de pe aici ar rade de cel din India - cu ,vaca sacra" sau cu zeul elefant" - asa rad si cei care sunt lucizi , rationali si RAPORTATI la realitate (!!!) - de cei ,,de pe aici |" - cu zeul rastignit....care s-a sacrificat...desi nimeni nu i-a cerut-o!!! - - Asa-i ca zeul cu trompa al hindusilor starneste un zambet dispretuitor.....??? - Zeita cu 8 brate de astemenea.....?? - !!!
    Si ,,fiul" rastignit pe degeaba (repet - fara sa fi cerut cineva asta !!) - starneste compasiunea chiar si celor din alte religii !!!
    Musulmanii, spre exemplu, critica pe drept cuvant notiune de ,,fiu al lui dzeu" !!
    Toate aceste ,,probleme" - vor exista mereu.....totdeauna se vor gasi ,,critici" ai preotilor dar sustinatori ferventi ai lui dzeu......fara sa isi dea seama care e cauza si care e efectul !!!
    • Like 5
    • @ Nevi Dagosaiel
      As mai putea da un titlu - Cum am starnit pe doi ,,cretinciosi" ortodocsi !!! - - Le-am zis ca, atunci cand eram indoctrinat si copil, nu am inteles niciodata.....daca ,,fiul" e si el dzeu........si a existat din totdeauna.....sau nu e si a fost ,,creat ulterior" !!! -
      Incredibil..................DAR ,,cretinciosii" - desi ar fi fost mai corect sa se uneasca intr-o opinie - s-au contrazis reciproc - unul zicea ca a existat.....altul ca a aparut ulterior.....Au invocat fiecare fel de fel de sfinti.....
      Rezultatul a fost confirmarea, daca mai era nevoie - ca ,,cretinciosii" habar nu au in ce cred macar !!!!
      - Nu au macar nivelul alora din India......Acolo nu sunt probleme intre membrii acelorasi confesiuni !!!
      • Like 4
  • Stimata dna Alexandra Isac, noi romanii suntem afiliati crestinatatii. Bisericile si crucile de pe ele semnifica faptul ca Dumnezeul Nostru este Iisus Cristos, adica Fiul. Crestinismul n-are treaba cu Decalogul dat lui Moise pe Muntele Sinai. Decalogul mentioneaza ca exista un singur Dumnezeu si numai lui sa ne rugam. De altfel Domnul nostru Isus Cristos chiar ne atentioneaza : "Eu sunt Calea si Adevarul Si Viata !". Ca sa ne faca sa credem in Dumnezeu si in cele 10 porunci ar fi trebuit sa spuna : "Dumnezeu este Calea si Adevarul si Viata !".
    Deci in bisericile crestine nu-l cautati pe Dumnezeu ca nu-L veti gasi. Trebuie sa-L cautati pe Domnul Iisus Cristos. NT este alceva decat VT, cel care ne lumineaza cu intelepciunea Decalogului.
    • Like 1
    • @ Cristescu P. Radu
      Teodora check icon
      Complicați lucrurile inutil. Credinta în secolul nostru începe iasa din normele impuse de instituția bisericii. De fapt, se cam pierde. Iar acolo unde rămâne, este un fel de filozofie de viață personala.
      Așadar, ca îl caută pe Dumnezeu sau pe Isus, în biserici creștine sau pe un câmp, prea puțin contează.
      • Like 1
    • @ Cristescu P. Radu
      Corina check icon
      Creștinismul n-are treabă cu decalogul și cu Dumnezeu! Așa ceva n-am mai auzit!
      • Like 1
    • @ Cristescu P. Radu
      Vechiul Testament face parte din biblie si implicit si din crestinism, fie ca va place sau nu.
      • Like 2
  • Ada check icon
    Dumnezeu nu ne paraseste niciodata. Noi il parasim pe el. Il putem vedea in oamenii simpli, normali, sinceri, cu bun simtit, cu respect.
    Iar la asemenea preoti sa le fie rusine. Oricum BOR e pe duca.
    • Like 1
  • foarte adevarat scris.m-am regasit in vorbele tale asternute aici si m-am linistit - credeam ca sunt eu "defecta" pt ca ma rog in felul meu si carcotesc vis a vis unele chestii cum ar fi mersul la slujba" de dragul de-a vedea vecina ce haina ne-am mai cumparat" , pupat icoane pana ajung la tencuiala, bani pe pomene - si nu putini.....de fapt uita , foarte multi , esenta - de a fi buni si de a face milostenie....multumesc pt articol.
    • Like 2


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult