Foto: Profimedia Images
Sustenabilitatea e un termen care acoperă mai multe domenii, dar în general are la bază conceptul potrivit căruia trebuie să fim atenți la ceea ce facem astăzi pentru ca următoarea generație să poată să beneficieze mai departe de ceea ce este în jurul nostru. Sustenabilitatea nu înseamnă doar acțiuni pentru îmbunătățirea mediului, ci și recurgerea la moduri în care unele business-uri și reconfigurează prioritățile pentru a rămâne competitive pe piața muncii. Iar Codruț Nicolau, fondatorul Sustain Future (o companie de training și advising în zona de sustenabilitate), declară într-un interviu pentru Republica.ro că „sustenabilitatea în business înseamnă că firma ta este capabilă să producă valoare și astăzi, și mâine, și poimâine”. Acesta mai atrage atenția că asistăm la o perioada de tranziție, iar multe firme vor da faliment dacă nu se adaptează noilor reguli, așa cum multe business-uri vor face bani cu lopata și vor câștiga piețe, respect și loialitate prin adaptarea la schimbare.
- Ce trebuie să reținem când vorbim de sustenabilitatea unui business?
Sustenabilitatea în business înseamnă ceva foarte pragmatic, dar și simplu în același timp. Înseamnă că firma ta este capabilă să producă valoare și astăzi, și mâine, și poimâine. Iar această valoare înseamnă profit și dividende pentru acționari, și beneficii reale pentru ceilalți stakeholderi cu care compania interacționează. Adică angajați, clienți, furnizori, autorități, consumatori și comunitate. Să nu uităm de “natură”, ca stakeholder tăcut.
Am spus beneficii reale, adică nu doar povești de marketing și PR.
Pe de alta parte, noi trebuie sa fim onești, și să recunoaștem că în majoritatea business-urilor de astăzi, acționarul e, de departe, pe locul I, la mare distanță de ceilalți stakeholderi, poate cu excepția autorităților. Sunt multe firme care chiar și astăzi consideră că „singura responsabilitatea a unei prăvălii este să genereze profit pentru acționari”, cum greșit se exprima domnul Milton Friedman, în anii 1970. Compania trebuie să respecte regulile jocului și să se comporte etic.
Companiile astăzi valorizează mai mult ceea ce se numește „licență de operare” (trebuie să fim atenți față de autorități, ca să nu ne suspende licența de funcționare) și, în al doilea rând, valorizează profitul, randamentul mare al investiției, preferabil pe termen scurt (cerute de acționari).
O companie sustenabilă înțelege că nu prea mai este de ajuns ca să poți să speri că vei face business și mâine. Devine tot mai greu să-i „manipulez” pe ceilalți stekeholderi și să îi „servesc, satisfac”, câteodată chiar să îi plătesc, într-o proporție mai mare decât facem acum.
Asta deoarece, ca firmă, îți mai trebuie o „licență” ca să speri că vei mai exista în modelul nou de economie – îți va trebui și „licența socială”, care este o consecință/rezultantă a faptului că îi valorizezi pe ceilalți stakeholderi aproape la fel de mult ca pe acționar…
Nu vreau să pară că folosim cuvinte prea mari, însă chiar este important să conștientizăm că nu prea mai există business pe o planetă moartă… Sună melodramatic, dar oamenii de știință nu contenesc să ne spună ca felul în care facem noi afaceri astăzi nu este deloc OK.
În anii ’80, omenirea a avut o problemă cu distrugerea stratului de ozon. Vinovate erau doua industrii care produceau freon și alte gaze care nenoroceau stratul de ozon. Riscam ca oamenii să se îmbolnăvească pe capete, deoarece am fi intrat în contact direct cu razele ultaviolete ale soarelui și ne-am fi prăjit într-o multitudine de cancere. Am fi murit pe capete.
Așa ca reglementatorul a chemat toți jucătorii din industriile astea, și oamenii de știință le-au spus ce fel de gaze NU MAI AU VOIE să emită și cum anume să inoveze în procesul de producție ca să continue să facă treabă în companiile lor.
- Despre ce industrii era vorba?
Era vorba despre industria cosmeticelor și cea a refrigerarii (de la frigidere, la aere condiționate, și toate echivalentele lor industriale). Firmele care au inovat primele au fost cele câștigătoare. Altele, mai tradiționaliste, au dat faliment sau li s-a ridicat licența de operare. Companiile care au avut cel mai mult de câștigat au fost cele care au transformat această regulă nouă a jocului într-un avantaj competitiv și l-au prezentat ca atare.
Astăzi, la 30-40 de ani distanță, stratul de ozon este impecabil, funcționează cel mai bine dintre toate analizele medicale pe care și le face planeta la doctor. Modelul “9 Planetary Boundaries” este creat de oamenii de știință ca să explice politicienilor, oamenilor de afaceri și cetățenilor cum arată analiza medicală a planetei.
Din nouă analize medicale esențiale, trei sunt pe verde (stratul de ozon este printre ele), iar șase sunt pe roșu, din care jumătate în afara oricăror limite imaginabile. Dacă un doctor ar vedea setul ăsta de analize, ar băga planeta în ATI urgent.
De 30 de ani încoace, oamenii de știință ne tot spun, din ce în ce mai imperativ, că ne ducem de râpă… Ne cer să aplicăm, din nou, aceeași strategie, câștigătoare, pe care am implementat-o la povestea cu stratul de ozon.
Reglementatorul în sfârșit a schimbat legile și regulile jocului (și va continua să le schimbe). Pentru ca a înțeles că foarte multe afaceri astăzi sunt nesustenabile.
Doar că azi, spre deosebire de anii ’80, este mult mai greu. Nu mai vorbim de 2-3 industrii, vorbim de felul în care producem și folosim energia, motorul:
• tuturor industriilor,
• agriculturii,
• a felului în care transportăm lucruri (inclusiv pe noi înșine)
• și a felului în care trăim și muncim în orașe, acolo unde am construit multe clădiri care trebuie încălzite, răcite și iluminate.
Planeta noastră este în ATI din cauză că noi ardem combustibili fosili în neștire, ca să încingem o economie și o societate tot mai dornică să consume energie în neștire.
- Așa zic toate ONG-urile care luptă împotriva schimbărilor climatice. Însă mediul de business ce direcție trebuie să urmeze ca să facă în continuare profit, dar să aibă și o afacere verde?
Aș vrea să explic ca poziția mea nu este cea a unui ONG-ist. Nu sunt vreo Maica Tereza. Am fost Director General Adjunct de bancă și CEO de multinațională. Fundamental, sunt un om de business. Și vorbesc foarte asumat când afirm că nu există, încă, o înțelegere profundă în mediul de business referitor la nivelul de gravitate, generat de situația climatică sau a degradării biodiversității.
Acesta este motivul pentru care am ieșit din mediul bancar sau corporativ, și am înființat o companie mică, Sustain Future, care face training si advising.
Sunt multe riscuri pe care ni le asumăm ca oameni și ca business people, dacă vom continua să facem afaceri în felul în care am făcut în ultimii 50-70 de ani.
Deoarece, reglementatorul tocmai a schimbat regulile jocului, iar solicitarea pentru companii este să se decarbonizeze rapid. Iar solicitarea către bănci și piața de capital este să acorde credite verzi cât mai multe, să finanțeze activitățile sustenabile ale companiilor (așa cum sunt definite în Taxonomia UE de mediu, de exemplu) și să își înverzească bilanțurile.
Băncile au devenit (cu sau fără voia lor) un instrument de politică publică. Au indicatori noi (Green Asset Ratio, de exemplu) și sunt descurajate să mi dea credite maro.
Așa ca firmele se confruntă cu riscuri mari (pe termen scurt, mediu și lung), dacă nu se vor adapta rapid la noua legislație și la noul cadru de reglementare.
Pe de altă parte, sunt extrem de multe oportunități pentru companiile care înțeleg repede că se schimbă jocul de business, și văd în asta șansa de a construi avantaje noi competitive și piețe noi de clienți. Uniunea Europeană își propune să transforme acest lucru într-un avantaj competitiv și a pus enorm de mulți bani la bătaie.
- Ce spui acum ai spus și într-un interviu de acum doi ani, din anul 2022. Atunci ai atenționat că modul clasic de business, axat pe profit, şi-a arătat limitele şi că suntem în proces de tranziţie spre modelul de dezvoltare sustenabilă a afacerilor şi pe piaţa locală. Ce înseamnă mai exact această tranziție și ce reprezintă destinația finală?
O completare necesară înainte de toate. Eu am spus întotdeauna că profitul este extrem de important. Profitul este ca sângele unei companii.
Dacă nu este subțiat prin dividende prea mari, profitul este garanția că organizația se poate dezvolta. Companiile se pot compara ușor cu o entitate vie. Orice organism care trăiește are nevoie de energie. Problema nu este că modelul de business actual este orientat spre profit. Profitul este OK. Este energia pentru ca firma să trăiască și să se dezvolte.
Problema este cum se obține astăzi profitul. Obțin profit călcând pe cadavre? Atunci generez externalități negative, cum se numesc pompos problemele/ “impacturile negative” pe care le generează firmele în jurul lor.
De la poluare, până la munți de deșeuri și exploatarea nesătulă a resurselor. De la inegalități economice tot mai mari dintre miliardarii lumii și lumea de rând. Cu angajați tot mai stresați, care sunt încurajați, însă, să consume cât mai mult, prin susținerea de bugete generoase de marketing.
Problema este că aceste externalități negative nu sunt balanța companiei, ele nu se regăsesc în contul de profit și pierderi al firmei care generează efecte negative.
Dacă cineva se îmbolnăvește din cauza poluării, plătește „reparația” la spital din buzunarul său. Plătește pentru un necaz care nu s-a întâmplat din cauza lui. Și era firesc ca lucrurile să se schimbe.
Legislația nouă și cetățenii „consumatori” schimbă aceasta regulă a jocului și îți solicită că afacerea să nu mai fie centrată exclusiv pe profit (de preferință, făcut cât mai repede, ca să ne luăm bonusuri mari, pentru că avem puțini ani de mandat ca CEO).
Iar dacă nu vei schimba modelul de business în organizație, atunci ai minim două efecte negative:
• te supui riscului de a plăti amenzi
• vei pierde clienți și consumatori
Iar ca să mai punem o cireașă pe tort, se schimbă și regulile prin care se acordă firmelor finanțare. Atât de pe piața de capital, cât și din zona bancară.
Deoarece finanțatorilor li se cere să nu prea mai finanțeze activitățile economice “maro”. Li se cere ca o proporție cât mai mare de credite să fie verzi. Și nu doar din creditele noi.
Băncilor li se cere explicit să își curețe bilanțurile existente și să aibă foarte multe credite verzi. Și atunci băncile devin interesate să ajute clienții să se „înverzească”, să facă eficiență energetică, să diminueze cantitatea de deșeuri, să schimbe modelul de producție ca să deseneze produsele într-o manieră cât mai „circulară”. Adică să-și facă un plan de tranziție către un model de business mai sustenabil, care să facă profit, dar să genereze cât mai puține lucruri rele pentru ceilalți.
Mai mult decât atât. Pentru că înțelege că poartă o responsabilitate pentru felul în care arată lumea astăzi, companiile ar trebui și să contribuie în mod activ la rezolvarea unor probleme, la prevenirea de a face deranj prea mare în viitor și la găsirea unor soluții de îmbunătățire, așa cum se comporta un bun vecin în cartierul în care locuiește.
- Prin proiectele în care SUSTAIN FUTURE se implică urmăriți aspecte precum amprenta de carbon, realizarea de proiecte care acoperă zona de nutriţie şi alimentaţie sănătoasă, dar şi partea de evitare a risipei alimentare sau diversitatea şi incluziunea. Povestește-ne mai mult despre ele? Cum arată un astfel de proiect din faza de proiectare până în faza de implementare într-o companie?
Orice firmă este responsabilă de generarea de emisii de gaze cu efect de seră. Nu am fost învățați să gândim așa când facem business, însă acesta este adevărul.
Orice emisie de gaze cu efect de seră (CO2, CH4, NO2, gaze de sinteză) contribuie negativ la modificarea climatică. Orice firmă este responsabilă, direct sau indirect, de distrugerea biodiversității.
Sustain Future merge din oraș în oraș (alături de o bancă și de un ONG) și ne întâlnim cu o sală plina de directori financiari, directori generali sau antreprenori români. Le povestim ce reguli se schimbă și majoritatea sunt surprinși de modificarea legislației. Foarte puțini știu în detaliu care este proporția schimbării care urmează.
Dar este, dacă vreți, și o epifanie, în același timp, deoarece majoritatea conștientizează că dacă o firmă vinde online salam, atunci este răspunzător indirect de o mulțime de lucruri:
- de tăierea unei păduri din America de sud, deoarece era nevoie de pământ pentru a face agricultură și zootehnie,
- de toate emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la producerea cărnii și până la transportul ei la ușa depozitului tău, care consumă combustibil fosil ca să producă energia cu care se produce electricitatea cu care se răcește depozitul.
Conform Corporate Social Responsibility Directive, transpusă și în România din ianuarie 2024, conform … legii, adică, se stabilește explicit că firma trebuie să explice care este cantitatea de emisii de care se face responsabilă, atât Scope 1 (adică ce emisii generează în prăvălia proprie), cât și Scope 2 (emisiile din electricitatea cumpărată). Scope 3 acoperă toate celelalte emisii indirecte care apar în lanțul valoric al companiei.
Partea frumoasă însă este ca ai o mulțime de soluții la îndemână ca să diminuezi aceste emisii, ba, mai mult, să faci și bani suplimentari, din eficiența energetică, de exemplu, odată ce înțelegi ce reguli se schimbă.
Sustain Future a avut anul acesta peste 1.000 de CEOs, CFOs, reprezentanți de bănci și companii la cursurile, atelierele sau prezentările noastre, și dăm mereu exemplul acesta. Acum ceva ani, Federația Internațională de Fotbal a decis schimbarea regulilor meciului de fotbal în sensul în care „pasa dată de la fundaș la portar nu mai poate fi prinsă în mâna de către acesta. În caz de non-compliance (adică de nerespectare a regulii) se penalizează echipa de fotbal cu o lovitură indirectă”.
Îmi amintesc atunci că au fost mulți antrenori care au spus că „oamenii care stabilesc regulile nu au jucat în viața lor fotbal!” sau că „că nu se pricep și o să distrugă jocul” ori „că regula e o prostie care ne distruge competitivitatea pe continentul european și că legea nu va avea viață lungă”.
Dar dacă vă uitați la echipele șmechere, ca Manchester City, Real sau Barcelona, toate au avut o altă abordare. Au înțeles ce se schimbă și s-au gândit cum pot transforma asta într-un avantaj, din care să câștige ceva.
Și așa au investit training în portar, ca sa își dezvolte un joc de picior impecabil. Și l-au transformat pe portar în al 11-lea jucător care ajută echipa să construiască, generând imediat o superioritate și un avantaj competitiv.
Mulți antrenori de fotbal au dat-o în bară, așa cum multe firme vor da faliment dacă nu iau în serios lucrurile, însă și multe echipe au înflorit, așa cum multe business-uri vor face bani cu lopata și vor câștiga piețe, respect și loialitate.
- În nenumărate rânduri ai spus că este foarte important ca orice angajat al unei companii să se implice în proiectele sociale şi de mediu. Care sunt stimulentele pentru a face acest lucru și cum e motivat un angajat să facă asta, dup 8 sau 10 ore de muncă asiduă într-o companie?
Companiile vor fi încurajate tot mai mult să se implice în comunitate. Nu doar din considerente de marketing și PR, ci de-adevăratelea. Asta înseamnă inclusiv (dar nu doar) mai multe ore de voluntariat pentru angajații lor, ca să înțeleagă în profunzime problemele cu care se confruntă comunitatea, poate chiar pe subiecte de interes pentru companie.
Angajații vor fi mai motivați să lucreze pentru acel angajator, deoarece este o dovadă clară că firmei chiar îi pasă de ceea ce se întâmplă în orașul în care operează. Angajații vor avea o semnificație dublă a muncii – atât prin ceea ce fac zi de zi la birou, cât și prin efortul investit în comunitate.
Mai mult, firma poate propune soluții noi (inclusiv produse și servicii) care rezultă din acest feedback-ul oferit de experiența de voluntariat. Care se face în timpul orelor de program.
- Care sunt punctele tari și punctele slabe ale mediului de afaceri din România? Se dezvoltă corect zona de sustenabilitate de business pe piața locală?
Asistăm la o perioada de tranziție, coordonată prin:
stick (băț)
• legislație nouă, obligații noi pentru internalizarea externalităților negative în bilanț și contul de profit și pierderi, amenzi, etc,
• raportul de sustenabilitate devine la fel de important ca raportul financiar (în fapt, legea spune că este un singur raport, predat cu ocazia Raportului Administratorilor),
carrot (morcov)
• finanțare preponderent pentru activități economice sustenabile / verzi (foarte mulți bani)
• granturi / subvenții / fonduri europene pentru planuri de tranziție / modificarea modelelor de business pentru a deveni mai verzi.
- Cum va arăta anul 2025 pentru piața muncii în România și la ce provocări să ne așteptăm?
Se pot identifica ușor niște trenduri:
• va fi deficit de forță de muncă în multe domenii
• va fi nevoie de imigranți
• va fi nevoie de reconversie profesională pentru multe joburi „maro” sau pasibile de a fi ușor înlocuite de inteligența artificială
• vor apărea multe joburi „verzi”
• companiile vor căuta disperate experți în ESG (environment, social, governance), business circular, ingineri, biochimisti și specialiști în energie
Va fi o nevoie majoră de inovație și va fi nevoie ca noi, ca adulți, să înțelegem că va fi util să învățăm în permanență.
Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.