„Our religion seems foolish to you, but so does yours to me.” – Sitting Bull, 1889
„Unbelievers deserve not only to be separated from the Church, but also... to be exterminated from the World by death." - Thomas Aquinas (Summa Theologica, 1271).
„They came with a Bible and their religion. They stole our land and crushed our spirit and now tell us we should be thankful to the „Lord’ for being saved." - Chief Pontiac
În „Citadela”, Antoine de Saint-Exupery are un capitol unde un musulman care propovăduia rozariul cu un alt număr de mătănii decât cel oficial este adus în fața conducătorului cetății. Ereticul îl întreabă pe conducător: de ce vă cramponați de numărul acesta de mătănii, ce valoare are el? Conducătorul îi răspunde: „Valoarea capetelor care au căzut pentru dânsul.”
Sfințit cu sânge e o sintagmă ce apare mereu când este vorba de importanța valorilor noastre. Nu există o justificare mai puternică.
Dar este un sofism. În confruntarea sângeroasă dintre două lumi diferite, se sfințesc cu sânge valorile fiecăreia. Dar totdeauna, în ochii lumii, e mai sfânt sângele învingătorilor, după cum e mai sfânt sângele alor noștri.
Cât este de justificabil să ne apărăm sau să ne impunem cu vărsare de sânge principiile?
Între două lumi care intră în contact, apare mereu o tensiune culturală. E inevitabil. În cele mai multe cazuri, cultura mai puternică se impune și o asimilează pe cea mai slabă. Atenție! o asimilează, nu o înlocuiește. Când culturile sunt de putere relativ egală, apare schimbul cultural sau influența reciprocă. Împrumutul cultural e forma cea mai puțin „violentă” de adoptare a unui element dintr-o altă cultură. Nu am intenția să epuizez aici posibilitățile.
Tensiunea apare din cauza instinctelor de conservare și de dominație specifice oricărui organism. Dar această tensiune este, în final, benefică. Soarta oricărui organism izolat este entropia. În schimb, organismele aflate în tensiune cu alte organisme evoluează.
Ne putem împotrivi evoluției? Nu. Dar încercăm din răsputeri să rămânem închistați într-un aici, acum și așa pe care alții, diferiți de noi, îl periclitează. Dacă ne împotrivim cu tot dinadinsul, stagnăm o vreme după care decădem și, într-un final, riscăm să dispărem. Și se vede cel mai bine în state cu politică izolaționistă, cum ar fi Cuba sau Coreea de Nord. România lui Ceaușescu, pe care o regretă atât amar de români, e exemplul cel mai bun pentru noi. O regretă din același instinct de conservare care face schimbarea atât de dificil de asimilat.
Ca ființe raționale, ne mândrim cu stăpânirea instinctelor. Dar rațiunea trebuie antrenată și educată pentru a putea face față instinctelor. Și, foarte important, omul trebuie să știe să-și păstreze instinctele active, nu să le eludeze. Tensiunea dintre rațiune și instincte, ca și aceea dintre culturi, e benefică.
Identitatea culturală este ceea ce ne definește ca comunități. E ceva ce avem în comun. Dar în fiecare comunitate există grupuri cu identități care le definesc, formate din indivizi cu identități care îi definesc. Ceea ce determină coeziunea acestor indivizi diferiți este faptul că aderă la anumite principii sau valori specifice, inițiate de un anumit individ și acceptate, într-un final, de ceilalți. În orice grup e firesc să existe o tensiune între indivizi, dar tocmai această tensiune duce la evoluție.
Abordarea tensiunii între două identității se educă. Instinctiv, primul lucru pe care îl face copilul când cineva îl contrazice este să se manifeste violent: țipă, mușcă, lovește. Dacă vede că nu merge, terorizează printr-un comportament neplăcut celui pe care vrea să-l domine. Orice copil mic e un terorist în fașă. Prin educație însă, copilul învață să-și domine instinctele. În funcție de modul în care este educat, copilul va învăța 1. să se teamă (și să impună prin teamă), 2.să manipuleze pentru a se impune, 3. să accepte formal și să ignore sau 4. să asculte, să-și expună punctul de vedere, să dialogheze adică, și să accepte ceea ce este în general acceptat. Asta nu înseamnă însă că instinctul din el nu creează o tensiune internă, o strângere de inimă, o dorință de revanșă.
Primele 3 tipuri de educație duc la dezvoltarea individului numit „buricul pământului”. El e cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai tare etc. Dacă nu se poate impune ca atare, găsește scuze condamnându-i pe ceilalți.
La nivel de comunitate etnică, buricul pământului este etnocentrist. Etnocentrismul cunoaște diferite intensități. Etnocentrismul exacerbat se numește xenofobie, adică ura față de alte etnii.
La nivel de comunitate rasială, avem de a face cu ideologia raselor a cărei formă exacerbată este rasismul.
La nivel de comunitate religioasă, avem de-a face cu poporul ales (fiecare grup etnic se consideră ales de Dumnezeu), cu conceptul de Dumnezeu dominant sau Dumnezeu unic.
Din păcate, toate acestea se pot întâlni în aceeași comunitate, iar acea comunitate devine o amenințare pentru alte comunități cu care intră în contact.
Individul educat să dialogheze știe că diferența și tensiunea care rezultă din ea sunt în beneficiul tuturor.
Dar ce se întâmplă când se întâlnește dialogul cu forța, cu manipularea, cu ignoranța? Rațiunea cu instinctul?
Ca și în cazul unui singur individ, instinctul nu poate fi dominat cu adevărat de rațiune decât prin educație. Dacă rațiunea lasă deoparte educația pentru dialog în spiritul diferenței care duce la progres și adoptă armele instinctului, vom avea de a face cu războiul. Vărsarea de sânge. O luptă între dobitoace.
Dar asta nu înseamnă că rațiunea nu trebuie să aibă armele instinctului. Din contră. În tensiunea proprie, instinctul este puternic, se dezvoltă pe măsură ce se dezvoltă rațiunea, în tensiunea permanentă dintre ele. Și, atunci când intră în conflict cu o comunitate bazată pe instinct, o comunitate bazată pe rațiune trebuie să arate că are forță, că poate să manipuleze și că știe să ignore, fără a se folosi de ele. Căci, pentru a câștiga războiul, trebuie să arate că știe să educe.
Dacă tu, ca individ dominat de rațiune, intri în conflict cu un individ dominat de instinct, ce faci? Îi arăți că ai forță, că ești manipulator, că poți să-l ignori. Dar dacă nu încerci să îi educi instinctul, nu faci decât să amâni conflictul pentru următoarea întâlnire.
Citeam, într-un volum de Eliade, una dintre scrisorile lui Ștefan cel Mare către principii vest-europeni, în care sublinia că a slăbit ca forță în fața puterii crescânde a Imperiului Otoman și că e necesară o coagulare a forțelor occidentale. Pe ce element mizează domnitorul român să realizeze coeziunea? Pe creștinătate, amenințată de islam.
Religia a fost mereu un instrument politic de impunere a dominației. Creștinii au făcut pretutindeni uz de ea. De ce a fost atât de eficientă? Pentru că impune omului spiritul supunerii. Musulmanii au făcut la fel.
De ce n-au făcut-o romanii? Romanii, înaintea unui război de cucerire, invocau zeii inamicilor și îi chemau să se așeze în Panteonul roman. Pentru că religia lor era de o altă natură. Era politeistă, adică accepta diferența chiar și între zei, căci zeii din religiile politeiste erau croiți după chipul și asemănarea oamenilor. În religiile politeiste, oamenii erau liberi să slăvească orice zeu fără a se supune lui. Pentru a fi benefici, zeii trebuia înduplecați. Oamenii nu erau supușii, robii pe care zeii aveau datoria să-i ocrotească și să îi ajute.
Aud tot mai des invocată slăbiciunea creștinătății în fața islamului care-și arată colții. Citesc că problema occidentului sunt bisericile goale și transformarea lor în moschei. Se invocă o Europă clădită pe principii și valori creștine amenințată de islam. Mă doare dramul de minte pe care-l (mai) am.
Dar occidentul, în fața terorismului, nu e decapitat, slab sau învins. Din contră, actele teroriste sunt tocmai dovada că occidentul este puternic. La fel ca un copil care sparge, face gesturi obscene sau zgomote deranjante pentru că nu se poate impune altfel, acești indivizi radicalizați, precum și grupările la care aderă sau care îi revendică, își dovedesc, prin semănarea terorii, doar neputința de a-și impune valorile. Și trebuie tratați ca atare.
Libertatea, egalitatea și fraternitatea, dreptul la diferență sunt principii seculare, care s-au impus în tensiune cu creștinismul bisericii, nu prin el. Biserica (sau bisericile) a fost mereu conservatoare, totalitaristă (ceva firesc, în conformitate cu Dumnezeul pe care îl slăvește) și a acceptat cu greu diminuarea dominației politice. În sânul ei, a acceptat foarte puțin diferența, posibilă în principal prin schisme.
Dar occidentul, în fața terorismului, nu e decapitat, slab sau învins. Din contră, actele teroriste sunt tocmai dovada că occidentul este puternic. La fel ca un copil care sparge, face gesturi obscene sau zgomote deranjante pentru că nu se poate impune altfel, acești indivizi radicalizați, precum și grupările la care aderă sau care îi revendică, își dovedesc, prin semănarea terorii, doar neputința de a-și impune valorile. Și trebuie tratați ca atare.
Acești indivizi cred, asemeni personajului din Citadela, că toate capetele căzute pentru islam îi conferă acestuia valoare. Câți nu suntem ca ei? Câți nu credem că creștinismul are valoare pentru capetele martirilor, pentru sângele mielului? Câți nu considerăm că pământul nostru este sfânt pentru că e udat de sângele strămoșilor? Câți nu considerăm că valorile culturii occidentale sunt cu atât mai importante cu cât s-au împărtășit cu sacrificiul arșilor pe rug, morților în cruciade, căzuților în revoluții? Ce face diferența între noi și ei?
Răspunsul pe care mi-l doresc eu la întrebarea asta este că, pentru noi, spre deosebire de ei, sângele vărsat pentru cauză a ajuns să aibă doar valoare simbolică.
Cred cu tărie că superioritatea occidentului față de terorism stă în educația în spiritul diferenței. Haideți să ne bucurăm de diferențele dintre noi, să le căutăm, să le cultivăm în alții și în noi înșine.
Be different and let others be different!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Islamul a luptat contra crestinilor inca de la infiintarea sa; spre deosebire de dl.Marcu Jura, eu am rasfoit Coranul si astfel am putut citi, negru pe alb, cum musulmanii sunt indemnati explicit sa-i treca prin foc si sabie pe "necredinciosi", adica pe crestini.
Tocmai "Corectitidinea politica" imbecila a politicii occidentale a permis invadarea lumii civilizate de catre hoardele de islamici incapabili sa adere la principiile democratiei, dar perfect capabili sa ucida oameni nevinovati.
Cine a colindat prin Paris sau prin Londra, a putut constata ca in aceste metropole exista cartiere intregi unde te poti crede la Rhiad, nu in Europa.
Islamicii nu pot, deocamdata, sa cucereasca militar Occidentul crestin.
Insa au sanse bune sa castige acest razboi al civilizatiilor datorita prostiei, orbirii si ateizarii accelerate a lumii libere.
Dl. Marcu Jura ar trebui sa stie ca primele scoli si spitale au aparut in sanul Bisericii, iar cele 10 porunci biblice inca guverneaza lumea crestina; aceste porunci au fost inglobate mai tarziu in Codurile Penale ale tuturor natiunilor civilizate.
Distinsul autor ar acestui articol pare sa nu priceapa ca invadarea Europei occidentale de catre milioane de islamici in decursul ultimilor 2 ani nu are alt scop decat destructurarea statelor vest-europene. Au recunoscut acest lucru in predicile lor imamii din Occident, din statele arabe si din Iran.
In incheiere, merita subliniat ca nimeni nu are nimic contra comunitatilor musulmane care s-au integrat si traiesc pasnic in statele crestine. Un bun exemplu il constituie comunitatea musulmana din Romania, care este loiala statului roman si, lucru remarcabil, vorbeste perfect limba romana.