Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Spuneţi STOP presiunii temelor de vacanţă. Cum să le oferim copiilor noştri experienţe de învăţare care conectează mintea cu corpul şi cu inima

A venit vara si vacanţa mult aşteptată. Pentru mulţi dintre copii bucuria sfârşitului de an şcolar este umbrită de numărul impresionant de teme pe care le au de făcut până la începerea noului an.

O parte dintre părinţi salută această practică pedagogică şi solicită teme suplimentare pentru copiii lor, iar dacă nu le primesc, le dau ei copiilor ceva de făcut. Nu contează ce fac, important e să facă ceva şi să „nu stea degeaba”.

Ei au credinţa că, atâta timp cât copilul face ceva, el va avea un beneficiu (Kohn, 2006). Părinţii din acestă categorie supraestimează rolul activităţii academice în dezvoltarea copiilor şi subestimează valoarea jocului, a relaxării, a perioadelor de odihnă pentru dezvoltarea cognitivă, emoţională, fizică şi socială a copiilor (Crain, 2003). 

O altă parte dintre părinţi sunt interesaţi să creeze un echilibru în viaţa copiilor şi preferă să folosească timpul de vacanţă pentru a petrece timp de calitate cu copiii lor, indiferent de contextele în care se află.

De ce primesc copiii multe teme în vacanţa de vară?

Această practică pedagogică se bazează pe credinţa că vacanţa de vară oferă copiilor o pauză prea mare ceea ce îi face să piardă o parte din achiziţiile anului anterior. Această credinţă se bazează pe faptul că rezultatele obţinute de copii la teste sunt mult mai slabe la începutul anului comparativ cu cele de la finalul anului precedent. În cuvinte simple, cadrele didactice justifică utilitatea temelor de vacanţă prin faptul îi ajută pe copii să nu uite să citească, să socotească sau să scrie etc. 

Există o serie de studii care arată că vacanţa de vară este responsabilă de apariţia unui decalaj între copiii care provin din medii defavorizate şi cei care trăiesc în medii stimulative. Conform acestor studii, riscul cel mai mare al rămânerii în urmă îl au copiii din mediile defavorizate. 

Mulţi dintre copii au în realitate o singură săptămână de vacanţă. După prima săptămână începe calvarul luptelor de putere, al certurilor zilnice şi ameninţărilor cu interdicţia de a mai avea acces la activităţi plăcute. Copiii nu mai merg la şcoală, dar fac exerciţii acasă sau lucrează cu diferiţi meditatori. Şi atunci ne întrebăm... este vacanţă sau sunt ore la domiciliu? 

În realitate, copiii pot exersa în vacanţă toate abilităţile academice, dar sub o altă formă decât cea promovată de cadrele didactice. Nu au nevoie de caiete de teme sau de culegeri pentru face acest lucru. Mai degrabă au nevoie de părinţi creativi care să înţeleagă nevoia lor de a se bucura de timpul lor liber. Jocul şi distracţia îi ajută să nu perceapă efortul şi să nu simtă că repetă sau învaţă. Copiii au nevoie de pauză de la activitatea şcolară. Dacă creierul nostru ar fi avut capacitatea de a munci continuu, nu am mai fi avut nevoie de somn sau de odihnă. Am fi putut să muncim şi ziua şi noaptea fără întrerupere. În realitate avem nevoie să dormim şi să ne relaxăm. 

Pentru a înţelege ce li se întâmplă copiilor gândiți-vă la următorul scenariu. Vă luaţi concediu, dar şeful dvs. nu vă permite să plecaţi fără să vă asumaţi că va trebui să lucraţi cel puţin o oră din timpul dvs. liber pentru serviciu. Cum credeţi că ar arăta concediul dvs.? Cât de uşor v-ar fi să vă deconectaţi? Cât de relaxaţi aţi fi? Oferirea unui model sănătos în care ne permitem momente de timp liber reprezintă o investiţie pe termen lung - le oferă copiilor oportunitatea de a-şi dezvolta rutine sănătoase şi un stil de viaţa sănătos. 

Dacă noi, adulţii, nu avem o relaţie bună cu timpul nostru liber şi nu înţelegem care este valoare jocului şi relaxării în funcţionarea noastră ca persoană, asta ne împiedică să înţelegem şi să respectăm nevoia de timp liber a copiilor şi ne vom aştepta să îi vedem tot timpul ocupaţi. Mulţi dintre copii au în realitate o singură săptămână de vacanţă. După prima săptămână începe calvarul luptelor de putere, al certurilor zilnice şi ameninţărilor cu interdicţia de a mai avea acces la activităţi plăcute. Copiii nu mai merg la şcoală, dar fac exerciţii acasă sau lucrează cu diferiţi meditatori. Şi atunci ne întrebăm... este vacanţă sau sunt ore la domiciliu? Chiar dacă perioada în care un copil exersează este mai redusă decât cea cu care a fost obişnuit de-a lungul anului şcolar, asta nu schimbă cu nimic situţia. Pentru a ne odihni, avem nevoie să facem, o perioadă mai mare de timp, nu o săptămână, alte tipuri de activităţi decât cele care le asociem cu munca şi cu efortul. Nu întâmplător, concediul nostru al adulţilor este de cel puţin 21 de zile lucrătoare. 

Teme de vacanță

O altă credinţă care susţine practica temelor de vancanţă este cea conform căreia activitatea intelectuală este mult mai relevantă pentru dezvoltarea copiilor decât celelalte tipuri de activităţi. Cu alte cuvinte, pentru mulţi dintre adulţi a merge cu bicicleta, a bate mingea în curte sau a se juca cu prietenii reprezintă activităţi care au o valoare foarte mică în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea copiilor. În realitate, activitatea fizică este foarte importantă. Alergatul, săritul, lovirea mingii, mersul pe bicicletă au un impact pozitiv atât asupra corpului cât şi a creierului. Mulţi copiii au tendinţa de a vorbi, citi şi scrie mai bine după ce creierul le-a fost stimulat prin activităţile care antrenează grupele mari de muşchi. Cu alte cuvinte, centrii lor verbali se trezesc deoarece mişcarea corpului a stimulat întregul corp (Gurian, 2005).

Pentru toţi copiii vacanţa trebuie să fie momentul ei au nevoie să ia o pauză de la presiunea temelor şi a notelor şi au nevoie să intre în contact cu un alt tip de învăţare - care conectează corpul cu mintea şi cu sufletul: timp de calitate, experienţe de învăţare împreună, „lecţii în natură”, jocuri cu familia şi prietenii şi multă voie bună!

Cum îi putem ajuta pe copii să exerseze abilitatea de a scrie, citi, socoti fără să fie nevoie de lacrimi, efort, tras de timp sau ameninţări?

Folosiţi-vă de fiecare situaţie de viaţa pentru a încuraja exersarea abilităţii de calcul: când mergeţi la cumpărături, cu maşina (ex. câţi km au parcurs, câţi au mai rămas etc.), când vă jucaţi (ex. Monopoly, diferite jocuri de cărţi). Sportul este un alt domeniu în care copiii se pot întâlni cu multe cifre. De exemplu, dacă unui copilul îi place forbalul vă puteţi folosi de scorurile şi statisticile din ziarele sau revistele de specialitate să îl încurajaţi să calculeze media golurilor sau de câte goluri ar mai avea nevoie echipa preferată pentru a-şi doborî propriul record. Administrarea propiilor finanţe oferă un context foarte oportun pentru a exersa abilităţile de calcul: cât are, ce primeşte, ce cheltuie, cu cât rămâne. Copiii învaţă foarte bine atunci când lucrurile pe care le învăţă au sens pentru ei. Utilizaţi matematica într-un mod distractiv, oferiţi-le posibilitatea de a crea ei înşişi probeme haioase şi toţi veţi avea de câștigat. (Ex. Am avut 24 de furnici, 14 le-am pus în dulapul surorii mele şi trei le-am dat broscuţei mele. Câte mai am?)

Exersarea abilităţilor verbale se poate face foarte uşor şi distractiv indiferent de locul în care sunteţi (acasă, în concediu, în maşină sau pe stradă). De exemplu, pentru copiii de clasa 0 şi I puteţi folosi un set de litere/cuvinte magnetice pe care să le puneţi pe frigider. Stabiliţi un moment zilnic pe care să îl dedicaţi jocului cu cuvintele: să formeze propoziţii, să le citească. Când pregătiţi masa, rugaţi-l să caute cuvintele care descriu feluri de mâncare pe care le pregătiţi sau să să facă meniul zilei. Jocurile cu cuvinte pot fi jucate oriunde: la masă, în maşină, la restaurant etc.

Copiii pot fi exersa scrisul în fiecare zi dacă varinta propusă este distractivă. Jurnalul de vacanţă al familiei poate să fie o ideea foarte bună. Este important ca toţi membrii familiei să contribuie la completarea lui. Îmbinarea scrisului, cu desenul şi fotografia poate să crească gradul de atractivitate. Scrisul se poate exersa şi în concediu dacă familia ţine un jurnal de călătorie. Fotografiaţi cele mai frumoase momente şi locuri şi alegeţi fiecare să descrieţi ce v-a plăcut mai mult. Este posibil ca băieţilor să le vină mai uşor să redea detaliile senzoriale prin desen decât prin cuvinte. De aceea le puteţi oferi posibilitatea de a descrie experienţa lor sub forma unor benzi desenate.

Pasiunea de a citi nu se cultivă prin coerciţie. Numeroase studii arată că tinerii nu sunt interesaţi de lectură pentru că ceea ce primesc pe lista obligatorie nu este în acord cu interesele lor. Cercetările arată că adolescenţii, în special băieţii, citesc ceea ce li se pare interesant, dar resping ceea ce este plicitisitor.(Diana Ravitch, 2003). De exemplu sunt elevi, în special băieţi, care nu vor să citească „Baltagul”, dar sunt încântaţi să citească o carte tehnică sau SF sau o biografie a unui sportiv sau o carte cu benzi desenate. 

Cititul este o pasiune, iar cultivarea ei nu se va face niciodata prin coerciţie sau impunere. Daca ne dorim ca propriii noştri copii să exerseze cititul putem începe să citim împreună subiecte care îi interezează (ex. biografia unui jucător de fotbal). Experienţa ne arată că mult mai mult câştigă un copil care citeşte cu plăcere despre dinozauri şi face un plan a ideilor principale decât un copil care s-a plicitsit îngrozitor de o carte impusă şi a sfârşit prin a căuta pe net un rezumat şi a copia câteva idei de acolo. 

Dacă dorim să le cultivăm copiilor dragostea de citit este important să le oferim un model în acest sens – în fiecare seară să existe momentul de citit în familie, fiecare membru al familiei va citi ceva ce îi place şi va împărtăşi celorlalţi ce a aflat. Studiile arată că băieţii au nevoie de sprijin mai mare în exersarea abilităţilor de citire. Ei sunt în dezavantaj faţă de fete şi diferenţa rezultă din modul în care funcţionează creierul lor în mica copilărie (Gurian, 2005).

Folosiţi-vă de orice moment pentru a le oferi copiilor „lecţii în aer liber”. Orice lucru din natură, chiar şi un fluture poate să le cultive dragostea pentru cunoaştere. Folositi-vă de curiozitatea înnăscută a copiilor. Creierul uman este programat să acumuleze informaţiile din mediul natural de aceea copiilor le plac lecţiile în aer liber. Creierul băieţilor este proiectat să manipuleze obiectele mai mult decît să manipuleze cuvintele (Gurian, 2005). Două-trei ore de activităţi în aer liber îi ajută pe copii să înveţe mai mult decât într-un an de şcoală.

Folosiți-vă de concediile pe care le faceţi şi de locurile pe care le vizitaţi pentru a îmbunătăţi informaţiile copiilor despre istoria şi geografie locurilor pe care le vedeţi. Citiţi împreună ghidurile de călătorie, căutaţi informaţii pe net, rugaţi-i pe ei să se pregătească şi să fie ghizii dvs. Tot ceea ce vor învaţa printr-o astfel experienţă va rămâne pentru mult timp întipărit în memoria lor.

Bibliografie:

Cooper, H., Robinson, J. C., & Patall, E. A. (2006). Does homework improve academic achievement? A synthesis of research, 1987–2003. Review of Educational Research, 76(1), 1–62.

Crain, W. (2003). Reclaiming childhood: Letting children be children in our achievement-oriented society. New York: Holt.

Gurian,M., Stevens, K.(2008). Înţelege-l şi ajută-l pe băieţelul tău. Cum să-i ferim pe băieţi de insucces la şcoală şi în viaţă, Teora USA LLC.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu sunt o invatatoare care nu da teme de vacanta. NICIODATA! Vacanta este vacanta pentru copii, asa cum concediul parintilor este concediu, nu sarcina de serviciu.
    • Like 0
  • Articolul este super. Comentariile la fel, inclusiv diverse. Deci avem o diversitate super. Am analizat si articolul si comentariile cu atentie, iar concluzia e simpla, chiar daca avem o diversitate super: problema de fond va ramane in continuare si dupa acest articol si aceste comentarii atata timp cat sursa/izvorul problemei ramane. Nici in articol si nici in comentariile aferente nu am observat urmatoarele delimitari si cuvinte cheie extrem de importante pentru problema discutata: abilitate, competenta, acumulare de cunostinte. In articol se aduce in atentie ca exista o dezvoltare intelectuala si o activitate practica, empirica sub forma jocului. Numai ca dezvoltarea intelectuala la care face referire autorul este sinonima cu acumularea de cunostinte. Da, sistemul nostru de invatamant este axat pe acumularea de cunostinte/informatii, deci pe o dezvoltare intelectuala de tip biblioteca ambulanta si nu pe o dezvoltare intelectuala de tip abilitati/competente. Iar cei care au obiectii asupra sistemului si le-au exprimat prin comentarii in cadrul articolului, le au asupra dezvoltarii intelectuale de tip acumulare de cunostinte. Si da, temele de vacanta sunt pentru a exersa acumularea de cunostinte din anul scolar si nu pentru dezvoltarea intelectuala de tip abilitate/competenta. Puneti-va si voi urmatoarele intrebari: 1. eu folosesc termenul de abilitate/competenta? 2. Daca da, stiu ce inseamna? 3. Stiu cum se formeaza o abilitate/competenta? Pe scurt: abilitatea/competenta inseamna tot o dezvoltare intelectuala, adica o invatare. Doar ca este formata din 4 mari componente: acumularea de cunostinte, jocul/aplicarea/exersarea practica a cunostintelor acumulate (autorul face referire la acestea si chiar propune metode creative in acest sens), deprinderea si dezvoltarea deprinderii (reluarea ciclului in sens de evolutie). Repet, aceasta este o definire pe scurt a abilitatii/competentei. In realitatea, chestiunea este putin mai complexa (si include sportul, odihna, alimentatia, mediul familial, timpul liber, socializarea etc.). Asadar, de fiecare data cand vorbim despre invatare, munca intelectuala, sistem romanesc de invatamant etc., trebuie sa facem obligatoriu delimitarea intre invatarea/dezvoltarea intelectuala de tip acumulare de cunostinte si invatarea/dezvoltarea intelectuala de tip abilitate. Daca aceasta delimitare nu se face de fiecare parinte, de fiecare copil, de fiecare politician, de fiecare functionar public, de fiecare profesor, de fiecare jurnalist si de fiecare comentator, atunci problema va ramane vesnic, caci cauza nu este eliminata. Restul e can-can. :)
    • Like 0
  • Binențeles că există și opinii contra articolului.Persoane care au fost comvinși că singura lor realizare în viață este să învețe tot timpul ,fără bucuriile copilăriei,indiferent cât de puțin folositor le fa fi acel amalgam de informații,și indiferent cât de mult vor fi afectați negativ de un sistem de învățământ tot mai obositor,traumatizant și ineficent.Aceste avertismente vin tot mai mult din partea specialiștilor în problemele învățământului românesc ,a unor academicieni și chiar de la elevi eminenți.Dar binențeles că contestatarii nu vor înțelege,până când sistemul de învățământ va fi schimbat ra
    dical.Atunci vor fi nevoiți să găsească alte realizări în viața propriilor copii.Realizări mai umane !
    • Like 0
  • Corect! Eu abia am așteptat să se termine anul școlar, ca să scape copilul de presiunea manualelor idioate și să fac cu el DE PLĂCERE părțile importante, la care știu că nu stă așa de bine, și ce să vezi - doamna învățătoare le și pregătise la serbare o culegere la matematică și una cu texte tembele de citit (spun tembele pentru că nu se potrivesc prea bine cu vârsta copilului, și sunt și insipide, multe dintre ele!) Ghiciți ce voi face: îmi voi stresa copilul cu îndatoriri „OBLIGATORII” având același stil sec al manualelor, în timp ce doamna învățătoare stă cu zgăibăraca la soare și se deconectează (că deh, ea e stresată), sau voi face cum cred eu că este mai bine pentru copilul meu?
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Şi un adult este supravegheat la serviciu. Constant. Temele de vacanţă nu sunt teme restante, ci teme noi. În mod normal copilul ar trebui direcţionat către activităţi de vacanţă, nu către teme. La noi există însă o idee că învăţătura trebuie să fie un ogor pe care copilul să are constant. Lecturile obligatorii nu sunt teme, ci lectură. Problema se pune dacă celui mic îi este cultivat gustul pentru lectură. Nu, nu îi este cultivat. Nu ai gust pentru lectură când şcoala te obligă să mesteci comentarii literare anoste. Copii din alte ţări citesc mai mult, dar şi scriu. Există platforme de literatură în care tinerii scriu şi îşi citesc propriile creaţii. Nu capodopere, dar scriu. Învaţă literatura pe viu, fără să simtă. Aşa ceva nu există în România. Noi oricum suntem cu vreo cincizeci de ani în urmă.
    • Like 1
  • check icon
    copiii din ziua de azi abia daca isi fac temele in timpul anului scolar, daramite in vacanta cand sunt si mai putin supravegheati. temele din vacanta sunt temele pe care nu le-au facut in timpul anului. nu mi-as face griji pentru asta. dar lecturile obligatorii si cele recomandate intra tot la teme daunatoare, doamna Petrica?
    • Like 0
  • Sunt de acord cu dumneavoastra in aproape toate privintele, copii trebuie lasati sa aibe un contact mult mai mare cu natura, jocul, familia si orice fel de creativitate. Temele de vacanta sunt o tampenie. Chiar exista multe moduri de ai ajuta sa exerseze matematica, cum ati exemplificat si dumneavoastra cu calcule legate de lucruri concrete si activitatile de familie sunt extraordinar de educative, orice discutie plina de rabdare ajuta enorm. Doar o mica observatie as vrea sa fac: majoritatea lucrurilor pe care le-ati recomandat in cazul baietulor merg la fel de bine si in cazul fetelor. Si lor poate sa le placa cartile SF sau tehnice si benzile desenate. Nu e bine sa ii separam asa de mult pe baieti si fete. Inteleg argumentul cu lectura, poate aveti dreptate ca baietilor le este mai greu in aceasta zona, am vazut ca ati mentionat in bibliografie o carte legata de acest subiect. Insa in rest ei trebuie sa faca de toate indiferent de gen, o fata se poate juca si cu masinute si lego si un baiat se poate juca si cu papusi. E important sa ii expunem la orice fel de joaca si in general sa nu facem diferentieri pe sexe pentru a le stimula inteligenta in mai multe directii si a descoperii cu adevarat ce li se potriveste. De asemenea acest lucru ii invata toleranta, ii pune laolalta. Altfel, devenim adulti si ne luam dupa stereotipuri cum sa femeile nu pot sa fie ingineri sau programatori buni sau ca e rusinos pentru un barbat sa fie asistent medical sau alte meserii pe care le asociem in general cu femeile. In rest, un articol extrem de binevenit, plin de sfaturi foarte bune!
    • Like 3
  • Valentin check icon
    Nu este o noutate că sistemul de învăţământ românesc este o stupizenie. Există ţări în care timpul liber al copilului este GARANTAT PRIN LEGE la 4 ore zilnic în care copilul este obligat să se joace în aer liber. Nu mai vorbim de vacanţe. Sistemul autohton este un tocător de creiere, o cruzime fără margini girată de lăcomia şcolilor de a aduna puncte şi iresponsabilitatea părinţilor care confundă educaţia cu aratul pe ogor. Este un sistem în care apetitul pentru lectură este anulat de limba de lemn a comentariile literare - în timp ce în ţări normale la cap comentariile sunt înlocuite cu scriere creativă (copilul este încurajat să scrie poezii, nuvele, romane etc.) - , este un sistem în care creativitatea e complet anulată, în care timpul liber este măcelărit cu cruzime. Este un sistem împotriva căruia ar trebui să luăm atitudine în primul rând noi, ca părinţi. Lectura presupune timp. A citi de plăcere înseamnă a te abandona, a te lăsa pradă unei lecturi, a te lăsa absorbit. Când onor sistemul de învăţământ, girat de inteligenţa părinţilor care participă benevol la acest genocid îţi oferă cam 30 de minute pe zi de timp liber singurul lucru pe care îl poţi citi este ghidul de funcţionare al cuptorului cu microunde. Evident, nu pe tot.
    • Like 4
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Daca fortezi un copil sa citeasca nu-i starnesti pofta de citit, asa e, o stiu din proprie experienta (cu oarecare rusine recunosc ca nu citesc nici in ziua de azi beletristica, doar carti mai "tehnice"). Pe de alta parte, sa inveti un elev niste baze ale analizei literare nu e genocid, sa fim seriosi. E adevarat ca unii pluseaza cam mult pe limbajul de lemn, dar se mai preda si normal, cu explicatiile de rigoare, in limbaj uzual (nu avem niste date statistice sa aflam cati profesori exagereaza cu limbajul de specialitate, ar fi interesant de stiut). Cat despre timpul pentru teme, e foarte bine ca elevul sa invete sa il gestioneze, ideal si cu participarea parintilor. Cu cat muncesti mai eficient, cu atat ai mai mult timp la dispozitie. Cu cat pornesti mai din vreme, cu atat mai bine. Cu cat lasi mai mult pe ultimul moment, cu atat ai mai mult de suferit. Haideti sa incetam cu exagerarile, nu suntem noi singurii cu un astfel de sistem si nici nu e sistemul nostru cel mai greu pentru elevi. In Korea de Sud de exemplu nu prea exista notiunea de timp liber. Daca elevii nu sunt la scoala, fac teme. Daca nu fac teme, fac lectii de vioara, sau de oboi, antrenament de arte martiale (de retinut ca ei sunt gata de razboi cu cei din nord cam tot timpul) sau, nu-i asa, niste meditatii.
      • Like 0
  • Adi check icon
    Scuza-mi enervarea, dar da-mi si mie te rog definitia corpului, a mintii, si a inimii, daca tot esti asa didactica.
    • Like 0
    • @ Adi
      Un articol mai mult decât decent și o reacție la acesta mai mult decât deplasată.
      Citez come
      Corpul reprezintă suma acțiunilor noastre, mintea suma ideilor, iar sufletul suma emoțiilor și sentimentelor. Împreună ele alcătuiesc nu doar ceea ce suntem, ci, mai ales, ceea ce devenim. Cu care dintre cele 3 ar trebui să respirăm înainte de a critica sau ironiza?
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult