Spuneţi STOP presiunii temelor de vacanţă. Cum să le oferim copiilor noştri experienţe de învăţare care conectează mintea cu corpul şi cu inima

A venit vara si vacanţa mult aşteptată. Pentru mulţi dintre copii bucuria sfârşitului de an şcolar este umbrită de numărul impresionant de teme pe care le au de făcut până la începerea noului an.

O parte dintre părinţi salută această practică pedagogică şi solicită teme suplimentare pentru copiii lor, iar dacă nu le primesc, le dau ei copiilor ceva de făcut. Nu contează ce fac, important e să facă ceva şi să „nu stea degeaba”.

Ei au credinţa că, atâta timp cât copilul face ceva, el va avea un beneficiu (Kohn, 2006). Părinţii din acestă categorie supraestimează rolul activităţii academice în dezvoltarea copiilor şi subestimează valoarea jocului, a relaxării, a perioadelor de odihnă pentru dezvoltarea cognitivă, emoţională, fizică şi socială a copiilor (Crain, 2003). 

O altă parte dintre părinţi sunt interesaţi să creeze un echilibru în viaţa copiilor şi preferă să folosească timpul de vacanţă pentru a petrece timp de calitate cu copiii lor, indiferent de contextele în care se află.

De ce primesc copiii multe teme în vacanţa de vară?

Această practică pedagogică se bazează pe credinţa că vacanţa de vară oferă copiilor o pauză prea mare ceea ce îi face să piardă o parte din achiziţiile anului anterior. Această credinţă se bazează pe faptul că rezultatele obţinute de copii la teste sunt mult mai slabe la începutul anului comparativ cu cele de la finalul anului precedent. În cuvinte simple, cadrele didactice justifică utilitatea temelor de vacanţă prin faptul îi ajută pe copii să nu uite să citească, să socotească sau să scrie etc. 

Există o serie de studii care arată că vacanţa de vară este responsabilă de apariţia unui decalaj între copiii care provin din medii defavorizate şi cei care trăiesc în medii stimulative. Conform acestor studii, riscul cel mai mare al rămânerii în urmă îl au copiii din mediile defavorizate. 

Mulţi dintre copii au în realitate o singură săptămână de vacanţă. După prima săptămână începe calvarul luptelor de putere, al certurilor zilnice şi ameninţărilor cu interdicţia de a mai avea acces la activităţi plăcute. Copiii nu mai merg la şcoală, dar fac exerciţii acasă sau lucrează cu diferiţi meditatori. Şi atunci ne întrebăm... este vacanţă sau sunt ore la domiciliu? 

În realitate, copiii pot exersa în vacanţă toate abilităţile academice, dar sub o altă formă decât cea promovată de cadrele didactice. Nu au nevoie de caiete de teme sau de culegeri pentru face acest lucru. Mai degrabă au nevoie de părinţi creativi care să înţeleagă nevoia lor de a se bucura de timpul lor liber. Jocul şi distracţia îi ajută să nu perceapă efortul şi să nu simtă că repetă sau învaţă. Copiii au nevoie de pauză de la activitatea şcolară. Dacă creierul nostru ar fi avut capacitatea de a munci continuu, nu am mai fi avut nevoie de somn sau de odihnă. Am fi putut să muncim şi ziua şi noaptea fără întrerupere. În realitate avem nevoie să dormim şi să ne relaxăm. 

Pentru a înţelege ce li se întâmplă copiilor gândiți-vă la următorul scenariu. Vă luaţi concediu, dar şeful dvs. nu vă permite să plecaţi fără să vă asumaţi că va trebui să lucraţi cel puţin o oră din timpul dvs. liber pentru serviciu. Cum credeţi că ar arăta concediul dvs.? Cât de uşor v-ar fi să vă deconectaţi? Cât de relaxaţi aţi fi? Oferirea unui model sănătos în care ne permitem momente de timp liber reprezintă o investiţie pe termen lung - le oferă copiilor oportunitatea de a-şi dezvolta rutine sănătoase şi un stil de viaţa sănătos. 

Dacă noi, adulţii, nu avem o relaţie bună cu timpul nostru liber şi nu înţelegem care este valoare jocului şi relaxării în funcţionarea noastră ca persoană, asta ne împiedică să înţelegem şi să respectăm nevoia de timp liber a copiilor şi ne vom aştepta să îi vedem tot timpul ocupaţi. Mulţi dintre copii au în realitate o singură săptămână de vacanţă. După prima săptămână începe calvarul luptelor de putere, al certurilor zilnice şi ameninţărilor cu interdicţia de a mai avea acces la activităţi plăcute. Copiii nu mai merg la şcoală, dar fac exerciţii acasă sau lucrează cu diferiţi meditatori. Şi atunci ne întrebăm... este vacanţă sau sunt ore la domiciliu? Chiar dacă perioada în care un copil exersează este mai redusă decât cea cu care a fost obişnuit de-a lungul anului şcolar, asta nu schimbă cu nimic situţia. Pentru a ne odihni, avem nevoie să facem, o perioadă mai mare de timp, nu o săptămână, alte tipuri de activităţi decât cele care le asociem cu munca şi cu efortul. Nu întâmplător, concediul nostru al adulţilor este de cel puţin 21 de zile lucrătoare. 

O altă credinţă care susţine practica temelor de vancanţă este cea conform căreia activitatea intelectuală este mult mai relevantă pentru dezvoltarea copiilor decât celelalte tipuri de activităţi. Cu alte cuvinte, pentru mulţi dintre adulţi a merge cu bicicleta, a bate mingea în curte sau a se juca cu prietenii reprezintă activităţi care au o valoare foarte mică în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea copiilor. În realitate, activitatea fizică este foarte importantă. Alergatul, săritul, lovirea mingii, mersul pe bicicletă au un impact pozitiv atât asupra corpului cât şi a creierului. Mulţi copiii au tendinţa de a vorbi, citi şi scrie mai bine după ce creierul le-a fost stimulat prin activităţile care antrenează grupele mari de muşchi. Cu alte cuvinte, centrii lor verbali se trezesc deoarece mişcarea corpului a stimulat întregul corp (Gurian, 2005).

Pentru toţi copiii vacanţa trebuie să fie momentul ei au nevoie să ia o pauză de la presiunea temelor şi a notelor şi au nevoie să intre în contact cu un alt tip de învăţare - care conectează corpul cu mintea şi cu sufletul: timp de calitate, experienţe de învăţare împreună, „lecţii în natură”, jocuri cu familia şi prietenii şi multă voie bună!

Cum îi putem ajuta pe copii să exerseze abilitatea de a scrie, citi, socoti fără să fie nevoie de lacrimi, efort, tras de timp sau ameninţări?

Folosiţi-vă de fiecare situaţie de viaţa pentru a încuraja exersarea abilităţii de calcul: când mergeţi la cumpărături, cu maşina (ex. câţi km au parcurs, câţi au mai rămas etc.), când vă jucaţi (ex. Monopoly, diferite jocuri de cărţi). Sportul este un alt domeniu în care copiii se pot întâlni cu multe cifre. De exemplu, dacă unui copilul îi place forbalul vă puteţi folosi de scorurile şi statisticile din ziarele sau revistele de specialitate să îl încurajaţi să calculeze media golurilor sau de câte goluri ar mai avea nevoie echipa preferată pentru a-şi doborî propriul record. Administrarea propiilor finanţe oferă un context foarte oportun pentru a exersa abilităţile de calcul: cât are, ce primeşte, ce cheltuie, cu cât rămâne. Copiii învaţă foarte bine atunci când lucrurile pe care le învăţă au sens pentru ei. Utilizaţi matematica într-un mod distractiv, oferiţi-le posibilitatea de a crea ei înşişi probeme haioase şi toţi veţi avea de câștigat. (Ex. Am avut 24 de furnici, 14 le-am pus în dulapul surorii mele şi trei le-am dat broscuţei mele. Câte mai am?)

Exersarea abilităţilor verbale se poate face foarte uşor şi distractiv indiferent de locul în care sunteţi (acasă, în concediu, în maşină sau pe stradă). De exemplu, pentru copiii de clasa 0 şi I puteţi folosi un set de litere/cuvinte magnetice pe care să le puneţi pe frigider. Stabiliţi un moment zilnic pe care să îl dedicaţi jocului cu cuvintele: să formeze propoziţii, să le citească. Când pregătiţi masa, rugaţi-l să caute cuvintele care descriu feluri de mâncare pe care le pregătiţi sau să să facă meniul zilei. Jocurile cu cuvinte pot fi jucate oriunde: la masă, în maşină, la restaurant etc.

Copiii pot fi exersa scrisul în fiecare zi dacă varinta propusă este distractivă. Jurnalul de vacanţă al familiei poate să fie o ideea foarte bună. Este important ca toţi membrii familiei să contribuie la completarea lui. Îmbinarea scrisului, cu desenul şi fotografia poate să crească gradul de atractivitate. Scrisul se poate exersa şi în concediu dacă familia ţine un jurnal de călătorie. Fotografiaţi cele mai frumoase momente şi locuri şi alegeţi fiecare să descrieţi ce v-a plăcut mai mult. Este posibil ca băieţilor să le vină mai uşor să redea detaliile senzoriale prin desen decât prin cuvinte. De aceea le puteţi oferi posibilitatea de a descrie experienţa lor sub forma unor benzi desenate.

Pasiunea de a citi nu se cultivă prin coerciţie. Numeroase studii arată că tinerii nu sunt interesaţi de lectură pentru că ceea ce primesc pe lista obligatorie nu este în acord cu interesele lor. Cercetările arată că adolescenţii, în special băieţii, citesc ceea ce li se pare interesant, dar resping ceea ce este plicitisitor.(Diana Ravitch, 2003). De exemplu sunt elevi, în special băieţi, care nu vor să citească „Baltagul”, dar sunt încântaţi să citească o carte tehnică sau SF sau o biografie a unui sportiv sau o carte cu benzi desenate. 

Cititul este o pasiune, iar cultivarea ei nu se va face niciodata prin coerciţie sau impunere. Daca ne dorim ca propriii noştri copii să exerseze cititul putem începe să citim împreună subiecte care îi interezează (ex. biografia unui jucător de fotbal). Experienţa ne arată că mult mai mult câştigă un copil care citeşte cu plăcere despre dinozauri şi face un plan a ideilor principale decât un copil care s-a plicitsit îngrozitor de o carte impusă şi a sfârşit prin a căuta pe net un rezumat şi a copia câteva idei de acolo. 

Dacă dorim să le cultivăm copiilor dragostea de citit este important să le oferim un model în acest sens – în fiecare seară să existe momentul de citit în familie, fiecare membru al familiei va citi ceva ce îi place şi va împărtăşi celorlalţi ce a aflat. Studiile arată că băieţii au nevoie de sprijin mai mare în exersarea abilităţilor de citire. Ei sunt în dezavantaj faţă de fete şi diferenţa rezultă din modul în care funcţionează creierul lor în mica copilărie (Gurian, 2005).

Folosiţi-vă de orice moment pentru a le oferi copiilor „lecţii în aer liber”. Orice lucru din natură, chiar şi un fluture poate să le cultive dragostea pentru cunoaştere. Folositi-vă de curiozitatea înnăscută a copiilor. Creierul uman este programat să acumuleze informaţiile din mediul natural de aceea copiilor le plac lecţiile în aer liber. Creierul băieţilor este proiectat să manipuleze obiectele mai mult decît să manipuleze cuvintele (Gurian, 2005). Două-trei ore de activităţi în aer liber îi ajută pe copii să înveţe mai mult decât într-un an de şcoală.

Folosiți-vă de concediile pe care le faceţi şi de locurile pe care le vizitaţi pentru a îmbunătăţi informaţiile copiilor despre istoria şi geografie locurilor pe care le vedeţi. Citiţi împreună ghidurile de călătorie, căutaţi informaţii pe net, rugaţi-i pe ei să se pregătească şi să fie ghizii dvs. Tot ceea ce vor învaţa printr-o astfel experienţă va rămâne pentru mult timp întipărit în memoria lor.

Bibliografie:

Cooper, H., Robinson, J. C., & Patall, E. A. (2006). Does homework improve academic achievement? A synthesis of research, 1987–2003. Review of Educational Research, 76(1), 1–62.

Crain, W. (2003). Reclaiming childhood: Letting children be children in our achievement-oriented society. New York: Holt.

Gurian,M., Stevens, K.(2008). Înţelege-l şi ajută-l pe băieţelul tău. Cum să-i ferim pe băieţi de insucces la şcoală şi în viaţă, Teora USA LLC.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp