Cât de mult este respectată femeia în zilele noastre

(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

De-a lungul timpului, femeia și-a găsit cu greu locul în societate. Dacă unele femei s-au luptat pentru dreptul de a fi egale bărbatului, altele s-au resemnat și au acceptat statutul de inferioare, trecând prin viață umile și nesemnificative, tolerând uneori comportamente ce aveau să le degradeze psihic, să le distrugă stima de sine, fiind chiar decăzute de la statutul de ființă umană la cel de animal. O a treia categorie de femei o reprezintă cele care, realizând că nu pot schimba această realitate, dar refuzând în același timp să o accepte, au ales să-și curme viețile.

Conform unor aparențe, am putea spune că în societatea modernă, actuală, lucrurile s-au schimbat și că femeia se bucură, într-un final, de recunoașterea statutului de egală a bărbatului. Însă, spre rușinea noastră a tuturor, dar în mod special a bărbaților, întrucât stă în sarcina noastră remedierea acestei situații, lucrurile nu s-au schimbat în mod fundamental.

Atât la nivel internațional, cât și la nivel național, găsim persoane de sex feminin ocupând cele mai înalte poziții atât în stat, cât și în cadrul organismelor internaționale. Spre exemplu, la cele mai recente alegeri prezidențiale Statele Unite ale Americii au fost foarte aproape de o nouă premieră, în sensul de a avea o femeie președinte, după ce cea mai înaltă funcție în stat a revenit unei persoane de culoare. Germania, cea mai puternică economie din Europa, este condusă de doamna Angel Merkel, în calitate de cancelar, de peste 10 ani. În România, în premieră avem o femeie prim-ministru. Am avut, inclusiv în România, doamne care au candidat la cea mai înaltă funcție în stat, avem femei ministru, femei parlamentar, femei care conduc instituții publice, inclusiv doamne care conduc instituții de forță în stat. Iar în mediul privat există foarte multe femei cu funcții de conducere în companii locale sau internaționale, femei care conduc corporații. Ce alte argumente ne mai sunt necesare pentru a trage concluzia că doamnele au acces până la cel mai înalt nivel în societate?

Totuși, la o privire mai atentă, vom constata o altă realitate, una contrară și tristă. Pentru a accede la masa celor puternici, doamnele și domnișoarele sunt frecvent constrânse să ofere servicii sexuale în orice domeniu, fie el politic, profesional, sportiv etc. Stă mărturie în acest sens un scandal de proporții considerabile ce a avut loc nu cu mult timp în urmă în SUA, cu rezonanță și în alte părți ale lumii, scandal ce a pornit de la „obstacolele” sexuale pe care pretendentele la diverse roluri în producții hollywoodiene erau nevoite să le abordeze, conduita integră având să le descalifice. Ceva mă face să cred că cinematografia nu reprezintă o excepție. În aceeași notă am aflat și despre un medic celebru care a abuzat de-a lungul timpului sute de gimnaste ale lotului național al SUA, fiind recent condamnat la 175 de ani de închisoare. Prețul succesului stătea și în suportarea abuzului, nu doar în talentul avut și efortul depus.

Am relatat mai întâi aceste două situații de peste ocean, pentru a demonta prejudecata că abuzul sexual este apanajul celor săraci, inclusiv cu duhul, al celor lipsiți de educație. Deși formele de manifestare diferă, femeia este abuzată și desconsiderată, atât în Orient, cât și în Occident. Doar ambalajul diferă. Există rețele internaționale specializate în traficul de carne vie și sclavie sexuală. Deși victimele sunt cu precădere racolte din Est, aceste sunt „puse în operă”, în mod special, în zona civilizată a lumii, în Vest.

În România, lucrurile stau la fel, o recentă anchetă jurnalistică, purtând semnătura GSP, dezvăluind modul în care reprezentanți ai autorităților de forță ale statului român, cei care ar fi trebuit să contribuie la destructurarea lor, protejau de fapt o rețea specializată în traficul de carne vie și prostituție, victimele, sclave sexuale, fiind în mare parte minore. Mai mult, ancheta penală desfășurată cu 10 ani în urmă a scos la iveală faptul că polițiști, comisari de la Garda Financiară, agenți din servicii secrete și procurori au fost identificați de victime în cadrul anchetei care-i viza pe proxeneții chinezi, ca fiind printre persoanele care frecventau localul respectiv și cu care au fost forțate să întrețină raporturi sexuale. Într-un final, cei doi proxeneți chinezi alături și de trei subordonați români au primit pedepse modeste, închisoare între 3 și 5 ani, cu suspendare, sau cu executare, semn că nici justiția nu a făcut prea mare caz din această stare de fapt. Față de cei 9 „bărbați de stat” implicați în acest dosar nu s-a luat niciodată nicio măsură, cazul fiind mușamalizat până ce faptele s-au prescris, aceștia ducându-și mai departe liniștiți cariera și viața, cu demnitatea specifică. 

O altă dovadă a faptului că statul român desconsideră femeia stă în derizoriul ordinelor de protecție. În a doua parte a lunii ianuarie 2018, într-un interval mai scurt de o săptămână, în România două femei au fost înjunghiate mortal de către foștii parteneri, cel puțin una dintre acestea purtând în buzunar ordinul de protecție împotriva criminalului. Ambele incidente au avut loc în spații publice, respectiv într-o grădiniță din București și într-un coafor din Titu.

Ordinul de protecție trebuie să fie efectiv, să-i asigure victimei o protecție în sens real, nu poate reprezenta doar o formalitate și nici nu poate consta în simpla prezumție că persoana violentă împotriva căreia a fost emis îl va respecta.

Am ascultat recent o dezbatere având ca temă ordinele de protecție, în cadrul emisiunii „România în Direct”, moderată de Moise Guran la postul de radio Europa FM. Două aspecte mi s-au părut notabile. Pe de o parte, doamnele care au intervenit în cadrul emisiunii plângeau realmente în timp ce își istoriseau dramele trăite, punctul comun al intervențiilor fiind impasibilitatea uneori dublată de disprețul manifestat de organul constatator care, deși pus în fața evidenței unei femei ce prezenta semne vizibile de violență, bagateliza situația. Al doilea aspect notabil a fost spre finalul emisiunii, când a intrat în direct și un agresor. Acesta a mărturisit faptul că-și agresează partenera, pe motiv că aceasta nu îl ascultă și face aceleași greșeli, deși sunt împreună de peste zece ani. Acesta a lăsat în permanență impresia că-i face o concesie partenerei bătând-o, alternativa fiind s-o părăsească. Nu vedea în partenera lui un egal, ci un subordonat care, sub sancțiunea violenței, trebuia să-i asculte și îndeplinească vrerea întocmai cum aceasta a fost exprimată.

Practic, în foarte multe dintre situațiile în care o persoană de sex feminin ajunge să depindă într-un fel sau altul de un bărbat, acesta din urmă va presupune că o are la discreție și că orice îi este permis.

Prostituția, ca orice altă formă de folosire a prestației sexuale ca monedă de schimb, are la bază o formă de desconsiderare. Pe lângă faptul că în mod real ne aflăm în fața unui act de autosatisfacere, din moment ce zisa parteneră nu este câtuși de puțin atrasă, dar nici interesată, de persoana clientului, fapt ce denotă oarece probleme de personalitate și o lipsă a stimei de sine în ceea ce-l privește pe cel care apelează, înțelege și acceptă un astfel de serviciu, aceasta mai are un efect pervers. Reduce persoana „partenerului” la nivelul de obiect, depersonalizând-o.

Îndreptarea acestei stări de fapt nu poate avea loc prin acordarea unei atenții speciale femeilor în anumite perioade ale anului. Pentru ca aceasta să se producă este necesară o implicare serioasă, este necesară colaborarea strânsă a mai multor factori. Cadrul legal există, legea civilă stabilește egalitatea deplină a partenerilor într-un cuplu, iar cea penală sancționează atât actele de violență domestică, cât și celelalte tipuri de abuz sexual. Autoritățile statului au obligația de a aplica legea, de a conferi și garanta siguranța membrilor societății în egală măsură. 

Societatea are la rândul ei un rol important, prin potențialul descurajării acestui fenomen, dar doar dacă înțelege să dezaprobe ferm faptele antisociale îndreptate împotriva femeilor. Efectul este în mod natural contrar atunci când comunitățile locale îi sprijină, spre exemplu, pe participanții la un viol în grup. Apoi, este rolul familiei și al școlii să educe în spiritul egalității, al echității și al respectului. Or, inclusiv aici suntem tributari unor mentalități păguboase. Am observat de-a lungul vieții abordări fundamental opuse în materie de comportament sexual al adolescentului. Astfel, mama de băiat este în general foarte permisivă și înțelegătoare când băiatul ei „capătă experiență”, schimbând partenerele în mod regulat, de partea cealaltă aflându-se mama de fată, foarte exigentă și restrictivă. Există și situația paradoxală, în care mama respectivă are și băiat și fată, manifestând larghețe în ceea ce-l privește pe fiu, dar intransigență în ceea ce o privește pe fiică. În opinia mea, orice băiat trebuie educat în primul rând să respecte omul reprezentat de partenera lui, trebuie să învețe să acorde respectul cuvenit persoanelor de sex feminin. Nu în ultimul rând, bărbatul trebuie să se autoeduce în sensul de a-și înfrânge instinctul nativ de a își subordona partenera.

Din nefericire, nici mișcările feministe nu servesc drepturilor și libertăților fundamentale ale femeilor, personal le văd mai degrabă ca urmărind interesele unui grup restrâns. Nici instituirea unor cote de gen nu cred că ajută. Nu trebuie să-i creezi femeii niște condiții favorabile, recunoscându-i astfel în mod tacit o situație de inferioritate. În schimb trebuie să-i oferi posibilitatea de a concura cu șanse egale.

În concluzie, în mod esențial femeia trebuie să se bucure atât în societate, cât și în viața privată de aceleași drepturi și libertăți ca bărbatul, reprezentând un partener egal, al cărui punct de vedere are valoare egală cu al bărbatului. În plus, le suntem datori cu o formă aparte de recunoștință pentru că ne dau viață, pentru sacrificiul lor, pentru înțelegerea de care dau dovadă, pentru spiritul neobosit al datoriei, evidențiat în mod special când noi avem nevoie de odihnă, deși am fost expuși aceluiași regim, dar și pentru pata de culoare adăugată vieților noastre.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp