Ce e grav în neregulă cu povestea acestui scurt-metraj:
1. Profesorii par fără apărare pentru că nu ar exista legi care îi protejează de bully-ingul parental, de agresivitatea și incultura reacțiilor unor oameni aflați pe o scară mai de jos a civilizației. Totuși, în România școlilor de azi, așa neajutorate cum par, nicio lege nu interzice să pui limită la ușa școlii - cui intră, când și de ce. În nicio școală din Europa nu poți depăși pragul decât după ce ai făcut programare, ai predat buletinul și ți-a fost creat spațiu de întâlnire, cu a treia și chiar a patra persoană de față, la discuție. Nicio lege nu-l împiedică pe Directorul unei unități să-și facă proceduri clare de pază și relație cu părinții pe care să și le respecte. Faptul că o doamnă cu probleme nervoase și de educație elementară îți poate intra la oră oricând este vina directorului, nu a țării, nu a legilor, nici măcar a nivelurilor de conștiință în care se bălăcesc oamenii ei.
Mergeți prin licee și vedeți cât de strânsă e paza în primele două săptămâni de școală și cât de repede se uită în timp regulamentul școlar: portarii lasă pe oricine înăuntru, în cancelarii se fumează, copiii au telefoane active în oră, ședințele cu părinții sunt mai mult dări de seamă, feed-back-ul despre cine e si ce face fiecare copil - inexistent.
Conducerile școlilor nu sunt perseverente, coerente, nu se țin de regulamente și proceduri. În schimb, se vaită că trebuie să le scrie, în amănunțime, pe hârtie. În documentele manageriale ale oricărei școli, veți găsi inclusiv proceduri pentru deplasarea în siguranță a elevilor în incinta școlii, proceduri de comunicare externă și internă (acestea includ relația cu părinții), de monitorizare a progresului elevilor, de pază și siguranță a personalului Există, dar nu se aplică. Directorii și adjuncți lor, șefii de comisii și catedre - o mare parte din ei - tratează locul de lucru cu mentalitatea unui spațiu public pe care altcineva ar trebui să îl protejeze.
Mentalitate de funcționar public, fără mare răspundere personală. Cu mult ridicat din umeri și dat vina pe legi și sistem.
2. Părinții agresivi par să fie neapărat cei cu bani, cu angajați și timp limitat. Profesorii par să fie cei singuri, săraci, vulnerabili. Doamna profesor din film trăiește singură, este plăpândă, sensibilă, cu aer de dăscăliță onestă, iubitoare, dedicată meseriei. Mama domnișoarei este o țoapă cu bani, strident machiată și, evident, o patroană care suge sângele poporului, inclusiv al profesorilor copilei ei.
Realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultători, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei? La întrebarea asta o să îl vedeți pe domnul director dând tot din umeri. Pare că argumentele clipului sunt că dacă cineva e profesor trebuie respectat "by default".
3. La final, se face un apel sufletesc la amintirile noastre frumoase din copilărie despre primul abecedar, primul buchet de flori si primul stilou sprijinit în mână noastră de dascăli. Mi-au dat lacrimile, da. Mi-e dor de mine în copilărie, de fetița timidă din curtea școlii. Dar mi-e rău când mă gândesc câți tovarăși de-ai mei de joacă au fost, ulterior acestor momente idilice ale amintirilor noastre, aliniați în fața clasei ca să râdem de ei că au greșit. Si multe alte umilințe trăite în tăcere și cu respectul "cuvenit" profesorilor noștri de atunci.
4. Se spune clar că educația începe acasă. Dacă părinții nu își fac treaba bine, noi, profesorii cei umiliți suntem, prin deducție imediată, și neputincioși: ne-am luat mâna de pe ei!!! Asta înseamnă un lucru incredibil: că cei 40% de copii săraci, abuzați, din familii dezorganizate, fără educație, fără orizont prea mare de cunoaștere - sunt de nerecuperat. Deci facem educație degeaba? Nu avem nimic transformator în noi?
Da, există suferința profesorului român nesprijinit, neconsiliat, neapărat. Există doamne extraordinare că Diana din clip care simt durere, umilință, cădere nervoasă, inutilitate personală. Bine ați venit în viața de adult. Cine nu simte asta? E cineva scutit?
Da, există mulți părinți care dau educație proastă. Unii au și bani. Unii dintre copiii lor sunt și aroganți. Există și muzică simfonică, și rock progresiv, și muzică populară, dar și manele. Toate se cheamă tot muzică. Te poate umili cu adevărat un copil? Poți să îl iei personal? Poți să te superi pentru câte mii de forme a luat, sufletește vorbind, specia asta a oamenilor, mai ales în adolescența ei? Fiecare după propria creștere emoțională.
E bine de făcut o campanie pentru integritatea fizică și emoțională a profesorului român. Dar nu așa grosolană, naivă, plină de prejudecăți sociale și dări din umeri a neputință ca în clipul de mai jos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Felicitari pentru extraordinara intuitie care va ajuta sa emiteti pareri despre un scurt metraj si nu doar despre acesta....Dar o cauza a lipsei de disciplina si respect in scoli este tocmai ,,credinta multor adulti conationali ca la educatie oricine se pricepe" si zau daca nu e asa.....eu ca si om care isi ,,pierde" timp prin cancelarii in care chiar nu se fumeaza cu multi ani inainte de a fi emisa legea antifumat inca nu pot afirma ca pricep la educatie, asa ca ma inclin in fata dumneavoastra, cea care ati descoperit toate misterele sistemului educational si mai ales marea carenta a sistemului: angajarea unor persoane imature pe post de profesori. :) Mult succes copilului/copiilor dumneavoastra, existenti sau viitori in viata de elev!
sau cum ati dori sa poata fi solutionata o astfel de situatie?
Cam DA!
Fără ce 7 ani d-acasă tre' să ai marele noroc al unui domn Trandafir de pe la grădi, care să aloce timp recuperării tale în mod special, altfel, poa' să aibă tac-to orişicâţi bănuţi, adio şi-un praz verde!, eşti halit, vei ieşi un rebut.
Părerea mea.
pe parinti cine-i invata sa-si faca treaba "bine"?
2- părinţii lor
Lăsând gluma de-o parte, la grădi tre' să ajungi ştiind deja nişte minime norme sociale general-valabile, începând cu "nu totul ţi se cuvine necondiţionat" şi terminând cu "ascultă-l pe cel matur, este cel pus de părinţii tăi să-ţi poarte de grijă şi să te înveţe cele necesare".
Educatorii nu pot recupera total, oricât s-ar strădui, ce n-or făcut părinţii.
Cauzele acestor derapaje cred ca se afla in sistemul politic. Profesorii se afla intre sistemul politic si populatie. Ei trebuie sa aplice decizii luate de factorul politic si sa le explice populatiei.
Cred ca profesorii trebuie aparati in primul rand de politic si nu de elevi.
Așa cum am tot repetat, chiar unii dintre părinți fiind supărați, toți banii și toate cadourile pe care părinții le fac dascălilor, viciază în mod grosolan actul de învățământ. Eu, nu voi avea niciodată vreun respect pentru cei care au cerut și au acceptat banii și cadourile primite de la ”părinți”. Am constatat că șpaga încasată de către educatori, învățători, profesori arată, începând cu clasa a V-a, adevărul despre nocivitatea acesteia. Dacă până în clasa a IV-a marea majoritate (90%) a copiilor primesc calificativul FB, începând cu clasa a V-a situația se schimbă dramatic, aproape se inversează, condiții în care doar o foarte mică parte a copiilor mai reușește să treacă de mijlocul unui clasament comparativ. Fiind vorba despre mai multe materii, mai mulți profesori, părinții interesați nu mai pot aduna sume suficiente pentru a-i recompensa pe toți, dar nici toți profesorii nu sunt de aceeași ”calitate”, refuzând să intre în acest joc dezastruos al complicităților pecuniare. Ca să nu mai vorbesc despre diminuarea drastică a ”temelor” pentru care ”se strâng bani”.
O mare deznădejde este creată de către inspectoratele școlare, subunități politice, care au doar interesul de a ascunde realitatea, abuzurile și șpaga, pentru că cei de acolo au ajuns să conducă tot pe bază de șpagă, susținere politică, intervenții dăunătoare.
Până și faptul că media gimnaziului contează pentru accederea la liceu reprezintă o altă formă de susținere a fraudelor; multe dintre note fiind obținute în mod dolosiv.
Ulterior, după ce s-a stabilit, prin concurs, locul pe care îl ocupă copiii la un liceu, prin diverse aranjamente (penale), sunt transferați cei care nu au reușit prin examen, în clase ce devin din ce în ce mai neîncăpătoare. De exemplu, de la 28 de elevi (cu concurs) s-a ajuns la 35 de elevi într-o clasă, după trensferuri succesive.
Revenind la calitatea dascălilor, fără a generaliza - pentru că am întâlnit oameni care nu au nicio legătură cu șpăgarii, dar sunt constrânși/influențați de către politruci, profesoarele care mi-au agresat copilul pentru că eu refuzam să dau șpagă și mă opuneam la ”chermezele” lor pe banii mei, au fost menajate de către inspectorii de profil, de către directorul roșu și de către așa-zisul consiliu, chiar dacă, în urma agresiunilor și victimizărilor lor în fața claselor unde au predat, copilul meu a fost amenințat în scris, i-au fost rupte hainele și i-a fost tăiat părul, ÎN ȘCOALĂ! A fost inoculată ideea că: ”pleacă doamna din școlă!”... d-na care ne-a dat note... pe bani... și ce mândrii erau părinți în cadrul ședințelor când, aceleași ”abuzatoare didactice” se lăudau tocmai cu performanțele copiilor care le plăteau meditațiile ... lipsind totodată rezultatele de la concursuri, olimpiade etc
Nu am dus copilul la meditațiile la acești nenorociți din sistemul de învățământ, copilul intrând cu note bune, la un liceu bun, doar cu ce am reușit să ”aprofundăm” acasă. Amintesc faptul că nici la tablă nu mai era scos copilul, fiind foarte greu să pună în practică ceea ce se întâmpla la clasă.
Așadar, pe lângă îndoielnicele forme prin care unii au ajuns ”dascăli”, șpaga reprezintă cea mai importantă cauză a dezastrului din învățământ. Politrucii de la minister nu au înțeles că trebuie să interzică și să sancționeze șpaga, cadourile și toate formele de a strâge bani de la părinți, nu a sancționat derapajele decât dacă au fost mediatizate, pentru că politizarea sistemului este un mod de a controla și perpetua tot ce se întâmplă, negativ, în școală, în țară
Sigur ca nu doreste nimeni ca un profesor sa pateasca asa ceva. Dar exista legi si trebuie aplicate regulamente. Poate este greoi sa aduci un astfel de caz in fata unei comisii de disciplina si apoi mai departe. Din punctul meu de vedere pentru astfel de cazuri ar trebui sa existe cel putin amenzi mergand de la contraventionale pana la penale (in cazul lovirii unei persoane). Cred ca este cea mai buna varianta avand in vedere ca scoala este obligatorie si practic nu poti da afara din scoala un elev fiindca el trebuie sa termine cele X clase obligatorii.
Pe de alta parte, cred ca totusi in aceste cazuri se poate da amenda contraventionala pe baza legislatiei in vigoare, nefiind necesare alte legi. Accesul la justitie trebuie sa fie insa facil in astfel de situatii.