Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cea de-a doua cădere a României sub dictatura proștilor

Proști, dar mulți

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

România a avut parte de două (de)căderi sub dictatura proștilor în secolul al XX-lea (1945, 1989). Și nu suntem singura națiune care am intrat pe mâna proștilor. Rusia a căzut pe mâna proștilor în 1917, Germania în 1930.

Lenin a încurajat ascensiunea proștilor prin celebra zicere: „Bucătăreasa trebuie să știe să conducă statul”.

În Germania filosoful și scriitorul Thomas Mann a emis, în acea perioadă, celebrul citat: „Cu ce drept partea mai puțin instruită a societății exercită dreptul de conducere și control asupra celorlalți?”

România a intrat sub dictatura proștilor prima dată în anul 1945, când s-a promovat cultul pentru celebra clasă cu origine sănătoasă care, în mare parte, era analfabetă.

Poate elementul declanșator al dictaturii proștilor a fost numirea unui neștiutor de carte în Guvernul Petru Groza, fapt sancționat de Păstorel Teodoreanu cu o epigramă: „Caligula imperator/ A făcut din cal senator./ Petru Groza mai sinistru/ A făcut din bou ministru.”

S-au înființat în acea perioadă facultățile muncitorești unde se intra pe bază de dosar (adică origine sănătoasă, fii de plugari, de muncitori). Cursurile serale au explodat peste tot în încercarea de a alfabetiza o populație loială noului regim. Atunci a apărut celebra sintagmă „Geaba ai facultate, dacă nu ai liceu”, o ironie la adresa celor care urmau facultăți fără să fi absolvit liceul.

Literatura din acea vreme proslăvea ascensiuni profesionale fulminanate, dar mai toate erau rod al politicii partidului de promovare a elementelor „sănătoase”.

O categorie aparte de studioși o formau cei școliți în stepa rusească, care, după absolvire, erau cuibăriți în funcții-cheie, unde, de fapt, implementau politica fratelui de la Răsărit. Mulți dintre ei rămâneau moscoviți pe viață.

Carnetul de partid din acele vremuri ținea loc de orice diplomă în domenii incongruente. Această practică s-a moștenit și după 1989 când a devenit și mai puternică - promovarea habarniștilor devenind politică de stat.

Anul 1989 aduce spectaculosul în societatea românească - absolventul de facultate particulară și absolventul de facultate de stat, cu bani, despre care se spune că dacă își pierd diploma nu știu ce școală au absolvit.

În același an s-a deschis cutia urât mirositoare a facultăților făcute pe bani la care au accesat toți învârtiții tranziției.

S-au dat diplome precum flyerele la intrarea în metrou, fără niciun fel de discernământ. Orice băltoacă de facultate a emis diplome fără vreo acoperire, generând batalioane de personaje fără niciun fel de pregătire.

Protejați de diplomă, ca de o cochilie, acești „absolvenți”, posesori de mult tupeu, au urcat în ierarhii la care nici măcar n-au visat vreodată. Promovarea lor a intrat în coliziune cu competența, fiind ceva între grotesc și burlesc.

S-a ajuns la o situație aberantă: cei care trebuiau să lege vapoare sau să schimbe carbidul, profitând de un sistem de învățământ ultrapermisiv, au absolvit niște fente de facultăți, iar după ce s-au instagramizat cu diplomele, în timp ce cântau Gaudeaumus, au pretins că li se cuvin funcții importante în administrația publică pe care le exercitau cu o voioșie analfabetă.

Un lucru este cert - știința de carte a fost dinamitată și trimisă în derizoriu, învățământul a fost trivializat, iar decăderea instrucției universitare a ajuns la cote inimaginabile. Sub șenilele facultăților cu bani, unele pot fi numite „ciuma universitară”; s-a strivit ideea de învățământ universitar.

Cei pentru care școala a fost un teren minat în tinerețe s-au apucat de învățat târziu, marcați fiind de criza vârstei mijlocii. Cu un bacalaureat învins la o vârstă 30+ au dezvoltat o apetență pentru diplomele universitare și mastere cam neclare. Deși sunt „ultralicențiați”, divorțul de carte este evident, cu greu monologhează ceva fluent, emițând doar niște fracțiuni sonore.

„Poți să faci de toate în viață, Dar toate la vremea lor!”- sunt versurile pline învățăminte care se cântă pe la mai toate nunțile. Asta pentru cei care, în preajma andropauzei sau a menopauzei (în tinerețe au avut cârcel intelectual), s-au apucat să vâneze diplome, mai ceva ca pe Pokemoni. Detenta școlară anemică și tardivă a fost un impediment pentru a acumula știința de carte. Au rămas cam la același nivel, dar au diplome a căror duhoare a pătruns în toată societatea. Nu le-ai avut cu cartea la tinerețe, nu poți să le ai nici la bătrânețe. Unii dintre ei chiar au impresia că știu carte, deși în realitate sunt uzurpatori ai științei de carte.

Mulți nu conștientizează retardul uriaș între o facultate făcută ca lumea și o facultate făcută pe bani, cu diploma obținută fentând școala și adusă prin curieri. Glorificarea mioapă a diplomelor emise de niște universități jalnice i-a plasat pe unii pe traiectorii profesionale la care nici n-au visat. Poate ar trebui să se ciupească, să-și dea seama că nu visează. Mai mult, unii dintre ei îi iau în derâdere pe cei care, cândva, au învățat carte serioasă. Ridicoli sunt cei care și-au ornat multitudinea de diplome cu un doctorat obținut la Chișinău sau la una dintre „instituțiile de forță”.

De curând ajunsese un titlu de glorie pentru membrii guvernului atunci când aveau capacitatea de a încheia o frază la toți nasturii și de a folosi corect acuzativul. Despre management guvernamental sau viziunea strategică nici nu se mai punea problema. De ani buni se guvernează braț la braț cu habarnismul, care este o consecință a mix-ului dintre incompetență și neadecvare. Structura deciziilor la toate nivelurile este violată de acești descurcăreți care s-au urcat în liftul parvenirii. S-au pretins știutori de carte, fluturând niște parafe. Semidocții, sfertodocții, nanodocții sunt la butoane, și chiar au pretenția că li se cuvin pozițiile dobândite pe nemeritate. Și ne râd în față pentru toate coteriile lor și pentru toată descurcăreala cu care au jugulat orice urmă de meritocrație.

Brutal vorbind, suntem o națiune care a ajuns pe mâna proștilor. A apărut și conceptul de prostocrație. Trollingul făcut de cei fără știință de carte a ajuns viral în toate structurile societății. Amatorismul managerial și prestațiile de râsul curcilor sunt la ele acasă. Totul este coafat cu minciuna diplomelor emise la foc automat. Corigența de la școală se transformă în corigența managerială.

„Faceți din proști conducători și vă întrebați de unde apare dezastrul”, a spus Churchill, lucru perfect adevărat pentru situația din România secolului al XXI-lea.

Și până la urmă, cine are curajul să spună adevărul? Să apelăm la puștiul danezului Andersen, din basmul „Hainele cele noi ale împăratului” să ne spună că „Împăratul este gol!”.

Ce părere au pontifii învățământului românesc care au încurajat acest dorelism universitar, această prostituție universitară?

Se vehiculează în mediul politic conceptul de „garantat politic” (adică nu iese din cuvântul partidului). Ar fi bine dacă s-ar înlocui acest concept cu „garantat școlar/ intelectual”, fiecare persoană scoasă la interval să-și publice gloria școlară.

În jurul instituțiilor statului trebuie construite diguri școlare, care să împiedice pătrunderea imposturii academice. E nevoie de resuscitarea competenței prin combustie școlară. Poate așa ar ajunge România pe un drum al normalității și al predictibilității.

Câtă școală, atâta administrație! Poate aceasta este cauza pentru care România nu progresează de 32 de ani.

Închei cu un îndemn pentru cei care au ars etapele învățării, dar și pentru cei care și-au luat la fel și doctoratele: Citiți! Cititul deșteaptă. (dacă se mai poate…).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Autorul ignora faptul ca prin OG 75-2005 (aprobata prin Legea 87-2006 promulgata de Basescu) onor Executivul , Legislativul si Presedintele au creeat si aprobat un SIMULACRU de "asigurare a calitatii in educatie", intretinut de 16 ani de ARACIS si ARACIP, cu scopul de-a acorda mult doritele ONORABILITATE si CREDIBILITATE tuturor scolilor si universitatilor, publice sau private din Romania... Ce a iesit in 16 ani este evident pentru cei care au de-a face cu mediul educational si mediul de afaceri din tara noastra... O inutila birocratie obeza, pe bani multi (din diferite surse) si mai deloc INCREDERE in capabilitatea scolilor si universitatilor de-a satisface cerintele, nevoile si asteptarile EDUCABILILOR, PARINTILOR SI ANGAJATORILOR... Acesta este scopul asigurarii calitatii si nu ceea ce au inventat birocratii nostri din birouri.... Directorul ARACIP a fost in fine destituit (stie ministrul Cimpeanu de ce!) dar nu a putut fi identificat vreun succesor, dupa peste 40 de refuzuri !!!! ...."Tango degeaba" pe banii contribuabililor?..... Pana cand?..
    • Like 0
  • Ar mai trebui adăugat și faptul că progresele extraordinare ale IT-ului, pe lângă avantajele informării rapide, au facilitat la cote ridicate plagiatul, mai cu seamă în tezele de doctorat. Apreciez articolul D-lui Băcanu ca o radiografie corectă a învățământului de azi de la noi. Diplomele se pot cumpăra precum orice marfă în economia noastră de "piață liberă". Mulțimea de analfabeți funcționali sunt produsul și sistemului de învățământ ajuns, azi la noi, la cote ce trebuie să ne îngrijoreze pe toți, cetățeni obișnuiți, votanți și aleși politici!
    • Like 1
  • Gecaba Gecaba check icon
    Domnia prostilor este esecul desteptilor.
    • Like 4
  • Intelectualul gîndește iar prostul acționează.
    Așa se scrie istoria lumii.
    • Like 1
  • Singura obiectie pe care o ridic este ca fie ca vorbim despre invatamantul preuniversitar sau universitar in Romania problemele sunt aceleasi.
    • Like 1
  • Am mai scris asta de multe ori aici pe Republica, dihotomia prosti-destepti este artificiala si spune mai multe despre cel care o afirma decat despre cei clasificati.

    Textul e greu de urmarit, e plin de anecdote scoase din context - smecheria la "imparatul e gol!", e ca ai nevoie de o modalitate de validare cu care toti sa fie de acord, cum ar fi "vazutul cu proprii ochi". Daca toti ar fi fost orbi, alegoria ar fi semanat mai mult cu realitatea.

    Dar mai ales abunda in stereotipuri simpliste, de exemplu "comunistii sunt analfabeti", "cei care fac studii la maturitate sunt niste frustrati", "nu poti fi un bun profesionist daca ai terminat o facultate particulara".

    Gheorghe, cred ca e rezonabil sa ai pretentia ca decidentii sa fie pregatiti pentru deciziile pe care trebuie sa le ia, dar pretentia ca se poate stabili fara ambiguitate cum verifici aceasta pregatire este irationala. Noocratia in orce forma este, pana la urma, tot o constructie a oamenilor, si deci va suferi de aceleasi probleme de care sufera toate sistemele create de umanitate.
    • Like 0
    • @ Probatio diabolica
      Delia MC Delia MC check icon
      Nu știu cât de artificială este. Uitați-vă la pancartă, scrie " proști dar mulți ". Ei sunt perfect de acord cu asta. O spun ei înșiși, nu alții.
      • Like 3
    • @ Probatio diabolica
      Deci „să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Nu fiți rea. Sau cinică NECINSTITĂ (ca să vă parafrazez) :):) Când în 1990 Iliescu i-a făcut ”GOLANI” pe manifestanții societății civile din Piața Universității, aceștia au procedat fix la fel. Aveau pancarte cu ”GOLAN”. Pe unele le țineau copiii din cârca taților, era o atmosferă super, chiar electrizantă. A fost chiar compus și cântat de la balconul universității ”Imnul golanilor” (...Mai bine golan decât securist / Mai bine mort decât comunist...) Deci? Rușinică!
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Esti atat de lmiitat incat nu realizezi ca era o ironie la adresa nenorocirii de iliescu si a celor asemenea lui. Vai, vai si cat te straduiesti sa pari a fi cea ce, nici pe departe, nu esti. Te pretizi doct dar esti o amarata de flasneta hodorogita.
      • Like 2
  • Un articol relevant pentru starea actualei societati romanesti. Dezastrul se perpetueaza fara oprire. Sunt multi "filozofi sceptici" care combat incercarea de a opri prostia prin asa zisele drepturi ale omului si libertati. Dar aceste libertati si drepturi trebuie, totusi sa aiba o limita. Si trebuie sa vina dupa achitarea obbligatiilor fata de societate de care nu pomeneste nimeni dintre cei vocali. Nu este corect ca oricare ignorant, fie si cu diploma, sa aiba dreptul de a influenta marea masa a oamenilor cu mai putina pregatire si da cu mai putina ratiune. Nu spune nimeni sa-i suprimam fizic dar sa-i reducem la tacere, sa-i ignoram si sa-i aratam pe toti acei ce, in necunostinta lor, cauta sa se erijeze in mentori ai celorlalti. Unde e multa carte nu are cum sa fie prostie. Asta este "o cugetare" a celor ce revuza instruirea. O alta prostie. Un invatat cu adevarat nu poate face lucruri rele. Doar un parvenit se poate pune in slujba celor rai. Din pacate asta-i fenomenul care se petrece azi in romania si nu numai. Se pare ca pilda povestilor la final ca raul este intotdeauna invins de bine nu este adevarata. Este doar o utopie. Sau o incercare, in van, educativa. Si asa a fost mereu. Asta este natura umana. Cei rai au mult mai mult tupeu si sunt sustinuti de cei multi, in ignoranta lor, din comoditate si din scopul de a obtine iluzorii avantaje.
    • Like 4
    • @ Mircea Zugravu
      "... sa-i reducem la tacere, sa-i ignoram si sa-i aratam..." Cine este aici reprezentat de persoana I plural? Cine sunt "noi"? Dincolo de incarcatura periculoasa a acestor cuvinte, nu cred ca poti in acelasi timp sa ignori si sa arati cu degetul pe cineva.

      Cat despre "toti acei ce, in necunostinta lor, cauta sa se erijeze in mentori ai celorlalti." Asta suna foarte mult a sindrom Dunning-Kruger, dar semnalul a fost sadit mult mai demult, vezi Matei 7:15. In lipsa unui arbitru absolut (de ex, Romani 2:2), ne aflam insa in fata unui hering rosu, pentru ca e foarte greu sa stabilesti cat de "cunoscator" e cineva fara sa fii tu insuti "mai cunoscator" in domeniul respectiv.

      "Un invatat cu adevarat nu poate face lucruri rele." Nu mi-e clar daca este serios sau sarcastic, dar Machiavelli a dat like.
      • Like 1
    • @ Probatio diabolica
      "Noi" sunt cei ce rationeaza. "Sa-i reducem la tacere" inseamna sa nu-i mai lasam sa apara si sa cuvante in media. La asta se refera si ignorarea, iar artatul inseamna a arata cine sunt si ce enormitati spun si fac. Deci nu este o "incarcatura periculoasa in aceste cuvinte". doar cine gandeste periculos devine periculos la auzul acestor cuvinte.
      Mie mi se pare foarte simplu a vedea ca sunt niste necunoscatori, din atitudinile si vorbele lor si dupa umilul bagaj dobandit de mine de-a lungul vietii. Nu am citit matei si nici nu ma intereseaza scrierile religioase produse de oameni Acestia sunt manati de interese. Credinta mea este in suflet nu in institutia numita biserica si in angajatii ei popii.
      Mi-a placut like-ul lui machianelli. Poate ca m-am lansat prea tare si, recunosc, am omis realitatea.
      • Like 2
  • Foarte bun articol. O mica corectie daca imi permiteti pentru ca eu cred ca ati gresit poza asociata articolului, Eu as sugera mai degraba: https://media.realitatea.net/multimedia/image/202109/w1920/PNL-Citu_3a5e07a121.jpg
    • Like 0
    • @ Eugen Malita
      „Foarte bun articol. O mica corectie daca imi permiteti pentru ca eu cred ca ati gresit poza asociata articolului, Eu as sugera mai degraba:”
      https://assets.republica.ro/20211003/559914cc0cf3953da846024151c41e7ed7aca2ef.png
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult