Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Cinci mituri despre România politică a anului 2016

Indignarea ia multe forme. Unii scriu statusuri pe Facebook, alții protestează, unii fac politică la colțul blocului, iar alții decid să intre în politică şi să facă ceva pentru a-şi transforma indignarea în acțiune. Pe scurt, indignarea îi poate motiva pe unii şi îi poate determina să ia decizii care le vor schimba viața.

Din păcate, astăzi toata lumea se plânge de o Românie care nu ne mai satisface. Iar singura modalitate prin care ne putem exprima indignarea în mod util este votul. Asta înseamnă o democrație. Acesta este rezultatul palpabil și bunul nostru cel mai de preț câștigat prin luptă în decembrie 1989.

Uităm de multe ori asta. Votul este singura cale prin care îi putem sancționa pe ei. Se pare însă că dacă perioadele electorale nu se suprapun cu acțiuni de protest, peste România se așterne o stare generală de acalmie, de resemnare, de deznădejde. Poate așa se explică faptul că la alegerile locale din acest an în Capitală a votat doar 33% din cetățenii cu drept de vot, în timp ce la alegerile prezidențiale din 2014 au votat aproape de două ori mai mulți: 65%. Cine-ar fi crezut că euforia lui #diasporavoteaza poate (re)deveni realitatea gri a unei societăți care își caută încă sensul colectiv?

În 2016, indignarea din ultimii ani ar fi trebuit să se materializeze în vot. În contextul unei legi electorale noi, care permite înființarea partidelor cu trei membri, alegerile din acest an ar fi trebuit să fie semnalul unei schimbări profunde a actualei generații de politicieni.

Analiza votului din 5 iunie şi previziunile pentru scrutinul parlamentar au fost făcute din perspectiva unui nou clivaj: partide noi – partide vechi. În acest context, s-au folosit cinci teorii în spaţiul public care au fost împărtăşite de mulţi comentatori, dar care, de fapt, sunt doar mituri.

Mitul #1: alianţa partidelor noi

Românii ar fi trebuit să sancţioneze prin vot actualele partide politice la ultimul scrutin. S-a întâmplat acest lucru? E greu de spus. Au fost câteva victorii semnificative, dar izolate. Dan Maşca şi POL la Târgu Mureş, Andrei Postolache la Iaşi, USB la Bucureşti. PACT a obţinut un număr însemnat de sufragii în localităţi precum Tămăşeni, Bolintin Vale sau Tortoman. Au fost și câteva succese ale formaţiunilor locale sau ale unor candidaţi independenţi, precum Nadia Pal la Oradea, Dan Hodoş la Piteşti sau Gregor Teodorescu la Galaţi. Pe de altă parte, Bucureştiul este roşu. PSD a câştigat tot. Totodată, niciun municipiu nu a fost câştigat de vreo formaţiune nouă. A fost aceasta o victorie a noilor forțe politice? Poate o „victorie” de etapă sau de moral.

Pentru ca partidele noi să ajungă să aibă un impact în continuare ar fi trebuit să înveţe lecţia bătăliei pentru București. Doar unitatea poate aduce succesul. Singura variantă pentru ca toate aceste formaţiuni politice să aibă un impact ar fi fost un proiect comun. O singură forţă a partidelor noi, democratice. Provocarea este de a aduce în aceeaşi barcă mai mulţi lideri şi oameni cu principii solide. Conlucrarea lor ar fi fost cu siguranţă posibilă. De ce? Pentru că soluţia funcţionalităţii unui astfel de grup există şi este cunoscută de toţi aceştia – concentrarea doar pe elementele care unesc, într-o eventuală alianță a egalilor. Fără ifose și fără orgolii. Iar pe toţi aceşti noi politicieni îi uneşte deja ceva - schimbarea generaţiilor de politicieni vechi și pătați.

Acest proiect însă nu mai există. Pentru mulţi, propria persoană a fost mai importantă decât acest proiect comun. Există însă mai multe „alianţe”: există o alianţă transilvăneană în care va lua parte POL, există Uniunea Salvaţi România, şi există o alianţă cu discurs naţionalist, Alianţa Noastră a lui Marian Munteanu. Alianţa noilor partide este un mit. Ea nu (mai) este posibilă pentru că unii dintre cei care ar fi trebuit să fie participanți activi la construcția acesteia nu au dorit-o și nu o doresc. Iar argumentul binecunoscut al pragului electoral de 10% pentru o alianță vs. 5% pentru un singur partid nu poate convinge. O alianță a tuturor alternativelor ar fi dat un semnal îndeajuns de puternic încât ținta de 10% ar fi fost perfect fezabilă.

Mitul #2: partidele noi sunt în mod necesar mai bune decât partidele vechi

Există tentaţia de a judeca toate mişcările politice noi laolaltă. Şi mai există şi tentaţia de a le judeca cu o altă măsură decât partidele mai vechi, care nu prea poate fi justificată. O situaţie similară cu discuţiile despre calitatea de a fi un tânăr politician. Este vârsta un atu în sine? Istoria politică recentă ne-a arătat că unii tineri politicieni i-au întrecut pe cei vechi în metehne învechite. Atunci când un partid nou atrage oameni care au mai făcut politică înainte, putem admite că atrage traseişti? Sau traseismul este practicat doar între partide parlamentare? Pentru a răspunde acestor întrebări se impune să definim ce este un partid nou. De exemplu, este PMP un partid nou? Oficial, da. La fel şi ALDE. La fel și PRU. Însă acestea sunt conduse de oameni vechi sau foarte vechi din politică. Partidele cu adevărat noi sunt cele care propun lideri noi. Apoi, pentru ca un partid nou să reprezinte o alternativă, aceşti lideri trebuie să fie credibili. Dar partidele noi pot reprezenta şi un pericol, nu doar o şansă. Există partide noi cu elemente de discurs xenofob, cu corupţi sau cu incompetenţi. Dar nu de ei avem nevoie acum. Avem deja destui în spațiul public românesc.

Mitul #3: partidele noi sunt singura cale de a reforma politica românească

Un alt mit se referă la partidele noi ca la singura cale pentru ca actuala generație de politicieni să se schimbe. Cetățenilor din Ciugud, Peștera, Oradea sau Alba Iulia le pasă prea puțin cum se numește partidul pe care au pus ștampila, atât timp cât aleșii locali au performat pentru comunitate. Astfel de exemple trebuie să dea de gândit celor care vor să devină noii Nero, pe principiul „să ardem tot și să construim de la zero”. Distanța dintre discursul pentru o nouă politică, onestă și responsabilă, și excesele populiste de tipul „toți o apă și-un pământ” și „totul trebuie distrus” este mică și periculoasă. Vedem că o altfel de abordare poate da roade, inclusiv pe termen scurt, inclusiv într-un sistem găunos. Avem în sfârșit, iată, un Guvern care, vorba premierului Cioloș, „livrează rezultate” pentru oameni. Un grup de specialişti ne arată ce înseamnă o administraţie pentru cetăţeni, deschisă și competentă. Românii nu mai pot să aștepte decenii pentru a vedea împlinite promisiunile deșarte ale noilor Nero, care vor să ia totul de la capăt. Astăzi în România sunt pacienți care mor cu zile și cu larve, astăzi în România sunt copii care îngheață pe băncile școlilor și apoi îngroașă rândurile absolvenților de fabrici de diplome, astăzi în România irosim miliarde de euro din fondurile europene vitale pentru dezvoltare. Astăzi România se găsește în cel mai complicat context extern din ultimii 26 de ani. Astăzi România are nevoie de soluții. Astăzi România este condamnată să reușească.

Mitul #4: partidele noi scot la vot oameni care nu votează

Prezența slabă la vot din iunie 2016 a fost explicată în multe feluri. Am auzit iarăși teoria că „românii nu au avut cu cine să voteze”. Ori, asta intră în conflict cu ideea că partidele noi ar răspunde actualelor nevoi ale cetățenilor. O înnoire a clasei politice ar fi trebuit să ducă la o prezență la vot peste cea a anilor trecuți. Rezultatul a fost exact contrar. O posibilă explicație este că multitudinea de variante a nedumerit şi mai mult votantul. Cea mai puțin reprezentată categorie o constituie în continuare tinerii, care nu par să se regăsească în niciuna dintre forțele politice vechi sau noi. 

Mitul #5: vechile partide trebuie să dispară

Ideea că noile partide trebuie să le ia locul celor vechi rămâne puţin probabilă, mai ales în contextul unei legislații care favorizează în mod evident partidele mari, de la timpi de antenă până la resurse și infrastructură în teritoriu. Schimbarea clasei politice nu este posibilă exclusiv din afara actualelor forţe politice. Adevărata reformă trebuie făcută simultan, atât din exterior, cât şi din interior. Apariţia unor noi mişcări politice nu trebuie să ducă la dispariţia celor existente, ci trebuie să forţeze reformarea acestora. O schimbare asumată. Partidele actuale nu vor dispărea prea curând şi nici nu trebuie să o facă pentru a avea o clasă politică nouă. Trebuie doar să înţeleagă semnalul dat de cetăţeni şi să se adapteze prezentului. Iar cetățenii, la rândul lor, trebuie să-și asume un proiect cu adevărat vital: recucerirea politicii românești. Asta nu se poate face dacă ne este în continuare rușine să ne numim politicieni. Cei care au intenții oneste și vor să facă politica pentru cetățeni au toate motivele să își asume această misiune nobilă.

România a avut, are şi va avea multe partide politice, mai mari sau mai mici, istorice sau noi. Iar ăsta este un lucru bun, pentru că schimbarea vine prin competiție. România nu are încă suficienți lideri în poziții de decizie. Indignarea noastră va avea un răspuns atunci când îi vom găsi.  

A contribuit Alin Iliescu

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Toata problema politicii romanesti sta intr-o singura fraza: "Astăzi România are nevoie de soluții.". Am luat la rand toate partidele, de la cele mai mici la cele mai mari, de UCDR, PNR sau PACT, pe care il conduci, la marile partide. Toate vorbesc de obiective (sa imbunatim educatia, sa imbunatatim sistemul sanitar, sa atragem investitori, sa construim infrastructura, etc). Nici unii nu prezinta insa solutii. Singura solutie care tot este vanturata este reducerea taxelor, care e prezentata ca solutie miracol la orice, ni se spune cum vor navali investitorii, desi avem exemple chiar langa noi, la bulgari, ca reducerea taxelor nu atrage automat investitorii. Ce nu spune nimeni e cum faci sa reduci taxele, dar sa cresti investitiile.
    Sigur, toti spun ca reduc coruptia si apar munti de bani, doar ca nu au cum sa apara mai multi bani decat producem de fapt. Si asta e problema, nu producem suficienti, nu atragem investitori in domeniile bine platite, si care produc plusvaloare mare.
    Abordarea corecta e insa foarte nepopulara. Trebuie spus oamenilor in fata ca trebuie sa administram altfel banii, ca nu ne mai permitem sa platim ajutoare sociale fara ca cei care le primesc sa ofere in schimb ceva societatii, adica minim o sapt pe luna de lucru, care sa reduca din costurile statului. Trebuie sa spunem ca nu mai putem platii zeci sau sute de mii de angajati prin tot felul de directii de stat, ca poate de banii aia mai bine platim mai multi medici, mai bine investim mai mult in educatie, sa scoatem oameni pregatiti, nu muncitori necalificati, ca sa atragem investitori seriosi, nu fabrici de textile.
    Trebuie asumata o alta abordare.
    Sunt si multe masuri concrete ce pot fi adoptate, dar numai pornind de la realitati. Eu nu pot sa am incredere intr-un partid care vine cu obiective. Doar intr-unul care vine cu solutii, dar solutiile sa aiba o baza solida. Sa se prezinte surse de finantare, cand se promite o taxa scazuta sa se spuna de unde acoperim deficitul ala ce se creaza in buget, de unda taiem cheltuieli, sau de unde aducem alti bani la buget. Asta cu "vom starpi coruptia" e tot un obiectiv, are nevoie de solutii ca sa fie pus in practica, si fiind obiectiv nu poate reprezenta solutia universala pt toate problemele.
    Ce vreau sa spun e ca partidele noi nu se disting prea tare de cele vechi, merg pe aceeasi linie si abordare, si de-aia punctele alea pe care le enumeri sunt intr-adevar mituri, si nu realitati, din pacate.
    DIn pacate nu sunteti pe drumul cel bun, si nu ma refer doar la PACT, ci la toate partidele care spun ca isi propun sa schimbe ceva. Se merge pe aceeasi critica sterila, pe care au mers si altii inainte se ajunga la conducere (uite un exemplu bun ce imi vine acum in minte e Gabriel Biris, ce era mare critic al modului in care actiona statul, si acum ia exact genul de masuri pe care le critica inainte). Inevitabil nu aveti cum sa aveti credibilitate, pt ca mergeti pe linia pe care au mers si altii, care apoi au dezamagit. Dezamagira produsa de altii inainte se reflecta in neincrederea cu care sunt priviti toti acum, noi sau vechi, care merg pe aceeasi linie. Nu e politician care sa nu fi criticat modul in care se administreaza banii de catre stat, nu e niciunul care sa nu fi infierat coruptia. Si totusi niciunul, odata ajuns, nu a schimbat lucrurile radical.
    Ca un om interesat de fenomen, care va spuneam ca urmaste orice miscare pe piiata politica in cautare de alternative viabile, va spun ca nu prezentati credibilitate, pt ca nu facti nimic diferit fata de ce faceau altii inainte de a ajunge la putere. Nu veniti cu nici o abordare diferita, si ma refer la toate partidele noi.
    Trebuie sa va concentrati pe solutii, nu pe obiective.
    • Like 1
    • @ Stefan Adrian
      Mi-a placut foarte mult comentariul dvs. Sunt de acord ca este nevoie de solutii foarte concrete, nu doar de deziderate exprimate mai mult sau mai putin pompos. La PACT am incercat in ultimele 5 luni sa conturam un program politic (in consultate cu cetatenii) cat mai riguros. Este disponibil doar partial in acest moment: http://www.pactpentruromania.ro/programul_politic E la fel de adevarat ca unele capitole sunt mai detaliate decat altele. Sunt si solutii foarte precise, de ex. aici http://www.pactpentruromania.ro/consolidarea_administratiei_publice sau aici http://www.pactpentruromania.ro/mediu. Aveti insa dreptate, mai este mult de lucru, iar pentru un proiect politic aflat la inceput de drum nu este deloc usor sa construiesti. Ne straduim si contam pe sprijinul/sugestiile oamenilor care au ceva de spus. Multumiri!
      • Like 0
    • @ Tianu Burduja
      Uite, hai sa vezi un exempu din ce inteleg eu prin "soultii concrete". Citesc acum programul vostru pt sanatate. E relativ proaspat postat, cand m-am uitat eu ultima data nu era postat. E adevarat, l-am citit pe diagonala, dar am cautat dupa anumite cuvinte cheie si n-am gasit nimic concret (o sa spun imediat si ce vreau sa zic).
      Citesc la voi la in program la "directii de actiune", printre altele, urmatoarele: "Depolitizarea numirilor în funcții de conducere, mai ales în unitățile spitalicești". Asta e un obiectiv. O solutie inseamna de exemplu sa spui "propunem ca managerii spitalelor sa fie alesi in mod direct de cetatenii ce beneficiaza de serviciile spitalului respectiv. Cei care candideaza nu trebuie sa fie afiliati politic, sau sprijiniti de vreun partid. Fiecare candidat isi prezinta programul pe site-ul spitalului si la sediu spitalului, si eventual pe Facebook. Orice alt gen de campanie e interzisa, pt a limita cheltuielile de campanie, si a da sanse egae tuturor celor care vor sa candideze. Ne dorim astfel sa depolitizam numirile in functiiile de conducere, si sa responsabilizam in fata cetatenilor, nu a politicienilor, pe cei care manageriaza unitatile medicale."
      Mai departe spuneti "Construcția de spitale regionale de urgență și extinderea, modernizarea și dotarea unităților de primire a urgențelor existente;
      Reabilitarea, modernizarea și dotarea unităților spitalicești și a ambulatoriilor cu echipamente și aparatură medicală adecvată nevoilor existente;"
      Astea sunt tot obiective. Solutii inseamna sa prezentati si sursa de finantare. Uite de exemplu un model de solutie (dupa o astfel de solutie concreta, explicata am dat cautare, dupa cuvantul "privat", dar nu e nimic concret, doar ceva legat de cadrul normativ pentru dezvoltarea parteneriatului public-privat în sănătate, fara detalii concrete): statul sa acorde facilitati fiscale celor care doresc sa investeasca in sectorul privat medical. Reducere de taxe pt salariati (macar la plata asigurarilor de sanatate), eliminare TVA pe echipamente medicale, reducere impozit pe profit, teren gratuit in folosinta pt a ridica unitati medicale (doar pe perioada cat acolo functioneaza unitati medical, daca se schimba destinatia terenul revine la stat). O astfel de masura ar duce la scaderea preturilor in mediul privat, ceea ce ar face ca din ce in ce mai multi din pacientii care acum aleg serviciile de stat, sa mearga in privat. S-ar putea rezolva partial si problema coruptiei din spitale, pt ca daca serviciul privat ajunge f ieftin, mai ieftin decat spaga de la spitalul de stat, pacientul va merge in privat. Adica, daca pt o apendicita in privat ajungi sa platesti 800 de lei, si stii ca la stat ti se cere 1000 de lei spaga, mergi in privat. Si poate mergi si daca nu-ti mai cere medicul spaga la stat. Astfel, statului i-ar ramane mai putini pacienti de tratat, deci, cu aceleasi fonduri, poate aloca mai multi bani per pacient tratat (avand mai putini). Asta inseamna ca-l poate plati mai bine pe medic, ca poate sa renoveze mai des spitalul, sa cumpere mai multe medicamente si echipamente mai bune. Si poate, cine stie, ii raman suficienti bani cat sa si ridice spitale noi.
      In sume concrete, faptul ca nu incasezi TVA pe echipament de la o clinica privata ce se va deschide avand ca stimulent aceasta politica a statului de a incuraja mediul privat, nu inseamna o pierdere, un deficit la buget. Daca aveai buget de 150 miliarde, fara investitia aia, tot 150 miliarde vei avea si dupa investitia aia, nu vei pierde din bugetul pe care il ai, ca sa ai nevoie sa acoperi o gaura.
      In plus se poate dezvolta pe aceasta baza turismul medical.
      Eu asta inteleg prin solutii. Sa expui doar "vom depolitiza numirile" sau "vom renova si moderniza spitalele" suna a obiectiv fara o solutie in spate. Va garantez ca nu veti primi prea multe voturi pt obiective fara solutii, pt ca oamenii au mai vazut asta, si nu se entuziasmeaza la asa ceva.
      Aveti nevoie de alta abordare, mai pragmatica.
      • Like 0
    • @ Stefan Adrian
      Mai e o problema legata de noile partide. Sunt foarte putin flexibile. Au impresia ca exista o solutie standard, care se poate aplica in toate domeniile. Ca tot vorbeam de sanatate mai sus. Daca ii intrebi pe aia de la POL iti vor spune ca cel mai bine e sa desfiintam serviciile de stat, si sa mergem doar pe cele private. Nu-i intereseaza de cei care totusi nu-si permit servicii private, oricat de ieftine ar ajunge, sau ce se intampla in cazul in care ai nevoie de un tratament ce costa 50000 euro. E totul pe mediul privat si atat. Daca intrebi la PUR, aia vor totul de stat, nici vorba de privat, ignorand faptul ca totusi atunci cand un pacient merge in mediul privat (de buna voie, nu pt ca n-ar avea unde sa mearga la stat), statul face o economie ce o poate folosi pt cei pe care trebuie sa-i trateze.
      Si astfel de abordari se extind in toate domeniile. Aceleasi raspunsuri le primesti le orice problema.
      De exemplu reducerea de taxe, care poate fi o solutie in privinta sistemului de sanatate, poate nu e neaparat o solutie in industrie, unde vedem ca investitorii se orienteaza dupa altceva. Mercedes extinde uzina din Germania, Jaguar deschide o fabrica noua in Slovacia, tari cu taxe mult mai mari decat Bulgaria de ex, dar care din taxele respective au facut infrastructura. Deci probabil, inainte sa ne aruncam sa oferim reduceri fiscale daca vrem sa atragem un astfel de investitor, i-am oferi garantia ca, din taxele pe care le va plati, vom imbunatatii infrastructura. De ex decisiv in decizia Jaguar de a investi in Slovacia a fost faptul ca slovacii s-au angajat sa construiasca un parc industrial. Pt asta au nevoie de taxe.
      Deci fiecare problema, si fiecare sector, trebuie abodat in parte. Ideea asta ca exista o solutie miraculoasa, care functioneaza in toate cazurile si toate domeniile nu arata decat o rupere de realitate a unora. Cum spuneam in primul comentariu, unii au impresia ca doar reducand taxele rezolvi toate problemele, dar asta poate fi valabil in anumite domenii, si sa nu fie in altele. Poate fi valabil de ex in domeniul IT, unde nu e nevoie de infrastructura, dar nu si in industrie. Sunt multe astfel de abordari neadaptate la realitate in politica romaneasca ce creaza neincredere.
      • Like 0
    • @ Stefan Adrian
      erata: " Mercedes extinde uzina din Ungaria, nu Germania."
      • Like 0
  • Ionel check icon
    Eu, daca asi fi in locul d-nei Firea, asi lua masuri legale de instalare a camerelor video pentru tot traficul din capitala (inlcusiv intrari/iesiri), urmate de aplicarea legala a sanctiunilor, fara a ridica permise, doar a lua banii legal din conturile celor ce incalca regulile. Spun masuri legale astfel incat nimeni sa nu poata contesta o imagine video, chiar daca este luata de conducatorii auto ce au camere video instalate in masina. Vad aceasta ca pe singura modalitate de a introduce civilizatia in traficul auto bucurestean. Sa vad eu atunci smecherii care isi permit sa platesca 10-15 amenzi pe zi.......
    • Like 0
  • golan check icon
    Prezenta mica in Bucuresti a fost clar un protest fata de cei care trebuiau sa faca opozitie. Daca ar fi existat 2 tururi de scrutin, date fiind numarul mic de voturi si procentul neconvingator luat de castigatoare, am fi avut alt primar, dar prezenta mica la primul tur de scrutin ramane un mare semn de protest fata de prestatia proasta a opozitiei, cea care a dat presedintele prin prezenta la vot cu 10-15% mai mare decat la precedentele parlamentare.
    • Like 1
    • @ golan
      Corect!
      • Like 0
  • Da, interesant. Însă am o părere puțin diferită față de cea în care afirmați faptul că “votul este singura cale prin care îi putem sancționa pe ei” (clasa poltică). Nu! Votul NU este singura cale prin intermediul căreia clasa politică poate fi sancționată. Ați tăgăduit măcar o dată asupra faputlui că votul poate reprezenta o iluzie a libertății? Aici mă refer la faptul că la noi, în Balcani, voturile se mai împrumută, se mai pierd, se mai completează și așa mai departe. Uneori cei care nu votează mai apar după votări cum că defapt au votat (aici se pot încadra și cei morți, știți prea bine unde bat). Plus că de cele mai multe ori persoanele care ajung sus spre a fi votate au un drum necunoscut, iar adevăratele lor ţeluri sunt îndoielnice. Asta nu reprezintă neapărat o regulă ce poate fi aplicată la general, nu. Doar mi-au fugit degetele printre butoanele de la tastatură într-un haotic şi nestăpânt fel. Însă la noi culmea, excepțiile sunt în permanentă minoritate. Gândiți-vă la toți pașii care trebuie înfăptuiți pentru ca prin vot să se poată schimba ceva. Și asta nu o spune subsemnatul. Știți cine a mai spus-o? Lăsați-mă să vă ajut: Mark Twain: “If voting made any difference they wouldn't let us do it.” - care ar suna ceva de genul: Dacă prin vot s-ar putea schimba ceva, ei nu ne-ar mai permite să votăm. Jucaţi-o pă asta! Vă provoc! Şi încă o lovitură blajină dle.: cine doreşte puterea o doreşte doar pentru el, aţi marcat-o şi dvs. numai că prin alte vorbe: ,,alții decid să intre în politică şi să facă ceva pentru a-şi transforma indignarea în acțiune,,. Poate că dacă vrem într-adevăr ceva schimbări semnificative ar trebui să apelăm mai des la acţiuni publice de stradă,...poate.
    • Like 1
    • @ Daniel Pîslariu
      Aveti dreptate. Votul este un instrument - vital intr-o democratie - insa nu este singurul. Cred ca avem deja destui politicieni care vor puterea doar pentru ei si interesele lor. Nu pot sa cred, totusi, ca nu exista oameni politici, lideri autentici, care intra in politica pentru ca vor sa faca bine pentru comunitate. In fapt, cunosc astfel de persoane si cred ca trebuie incurajate. Dati-le macar sansa sa-si demonstreze intentiile bune si competenta. Altfel...vom fi tot in acelasi punct si peste 20-30 sau 50 de ani.
      • Like 0
    • @ Tianu Burduja
      Sunt totalmete de acord cu dumenavoastră. O gândire care conduce spre a crede faptul că toata clasa politică este într-un anume fel este o gândire bolnavă și mai mult decât atât, este una închisă, limitată și poate depășită. Sunt de acord când afirmați faptul că sunt oameni care doresc să se înroleze în politică pentru că într-adevăr doresc să schimbe, să modernizeze, să îmbunătățească și să ridice nivelul (în general pe toate palierele) populației din zona pe care aceștia o păstoresc. Lucrul acesta este unul normal și categoric sănătos pentru toată lumea, numai că, vedeți dvs., românul nu mai are încrede în această clasă politcă. Uitați-vă să vedeți care sunt structurile în care românii au în prezent cea mai mare încredere. Acum, să presupunem că dvs. doriți să intrați in politică pentru a schimba în bine situația prezentă dintr-o anumită zonă. Vă anunț, cu nespus regret și tristețe, faptul că există marea posibilitate, ca majoritatea alegătorilor să vă perceapă la fel ca pe oricare alt candidat care dorește puterea doar pentru el, iar la fel ca oricare alt candidat, pentru a fi ales dvs. veți veni cu ,,promisiuni,,. Ce altă pârghie către garantarea succesului ați mai avea? Ei, aici românii s-au cam săturat până peste cap de promisiuni. Le ajunge! Deși, de cele mai multe ori nu le pasă de ceea ce fac cei ce îi conduc și se complac formidabil de bine în această situație. Suntem deficitari la capitolul mentalitate și modul în care privim în perspectivă! Problema e ca uite așa persoana care doreșe ca acele promisiuni să devină realități concrete este blocată din a prelua frâiele. O situație destul de neplăcută, nu credeți?
      • Like 1
    • @ Daniel Pîslariu
      Ati pus punctul pe i. Sunt 100% de acord cu excelenta radiografie pe care o faceti. Suntem blocati intr-un cerc vicios: pe de-o parte vrem oameni noi in politica, pe de alta parte nu suntem pregatiti sa le acordam increderea noastra, pentru ca am fost tradati de mii si mii de ori. Care ar fi solutia? Ma gandesc ca singura solutie este TIMPUL. Se vor cerne cei care cu adevarat vor sa faca politica pentru altii de cei care isi urmaresc doar propriile interese. Ne ajuta DNA, ANI, DGA si alte institutii, desigur. Sper sa ne ajute pe termen lung si cetateanul roman, daca va face diferenta (uneori subtila, alteori flagranta) intre optiunile electorale. Avem doua variante: ori ne resemnam ca nu se poate face nimic, ori continuam sa...alegem speranta. Pentru ca si speranta este o alegere, parafrazandu-l pe Petru Cretia. Eu continui sa aleg speranta si sper, din toata inima, ca exista inca suficienti romani care fac acelasi lucru. Sunt oricum deschis la orice alte solutii la aceasta situatie neplacuta.
      • Like 0
  • cred ca se porneste de la un mit gresit : "noi prin noi insine". in romania, urmare a evolutiei istoriei, plugul de fier a fost introdus, automobilul a fost introdus, si democratia parlamentara a fost introdusa de marile puteri si tot asa ... deci consider ca primordial era sa se reia in anul 2000 constitutia si legislatia belgina (ca in 1866), apoi romania sa inceapa schimbarile legislative urmarind calea ue. 1. Conform prevederilor Constitutiei, Romania este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Forma de guvernamant este republica. Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor- legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale. 2. Belgia este un stat federal ce se compune din comunitati si regiuni („La Belgique est un Etat federal qui se compose des communautes et des regions ” ). Comunitatile ce se regasesc in acest stat sunt in numar de trei si anume : Comunitatea Franceza, Comunitatea Flamanda si Comunitatea Germana (La Belgique comprend trois communautes : la Communaute francaise, la Communaute flamande et la Communaute germanophone). O prima mare deosebire intre Constitutiile acestor state reiese din continutul titlurilor lor, cu privire la Finante, si anume in Romania reglementarile referitoare la Economia si Finantele Publice o regasim in Titlul IV ,articolele 137-140, iar in prevederile constitutionale belgiene apare in Titlul V, articolele 170-181.
    • Like 1
    • @ Andriescuus Lucian
      Interesant. Multumim pentru sugestie.
      • Like 0
    • @ Tianu Burduja
      m-am abtinut sa nu spun ca intr-o lume normala, imediat dupa revolutie, romania trebuia sa se intoarca direct la fundamentele "Regatului României". pentru ca evidentele istorice indica retrocedarea ca politica spre normalizarea vietii economice, astfel actul de abdicare trebuia anulat, in ac fel legislatia se reintregea si "proprietatea nu mai era protejata prin lege" ci "sfanta si inalienabila", iar testamentul batea inrudirea ... dar cu atatia juristi din vechiul regim ce se intampla ? oricum vor trece secole ca romania sa ajunga legislativ la nivelul normal.
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Ar fi fost o varianta...probabil (mult) mai buna decat ceea ce s-a intamplat. In cartea mea "Intre speranta si deziluzie" am explicat de ce, dupa parerea mea, am plecat la drum cu o pseudo-democratie bolnava. Fara a fi pe deplin adeptul teoriei de path dependency, multe dintre problemele de atunci se manifesta si astazi. Privind spre viitor, nu stiu daca revenirea la monarhie poate fi solutia salvatoare, dar pot fi convins de argumente aici. Cred ca trebuie sa lucram la fond, nu la forma (de guvernare). Discutia e lunga.
      • Like 0
    • @ Tianu Burduja
      nu revenirea la monarhie este solutia :) momentul de revenirea la monarhie si constitutia din '42 era punctul de pornire. tocmai acest punct de pornire trebuia sa fie solutia logica, normala, legala, care sa ofere incredere si speranta unui popor infometat, infrigurat, trecut prin cele mai negre incercari ale evolutiei (legea avorturilor), ... disperat. dupa revolutie, sau involutie (ca asa pare momentul dupa 26 de ani :)) in capul bucatelor au ramas aceleasi personaje. ce au reprezentat mineridele ? ce au reprezentata actiunile de intimidare fata de rege si partidele istorice ? cum sa intaureze un sistem, democratic si deschis, cu elemete provenite de la varful unui sistem autoritar, dictatorial (secretari pcr si colonei din securitatea statului) ? a crezut cineva ca toate acele "intamplari" si "momente" nu vor fi analizate si evaluate ? daca DA, atunci discutam despre niste persoane fara cultura si cu mari probleme de sanatate, mintala ! in timp prin exprimarea opiniilor, multi dintre acesti lideri, au trecut de statutul de persoane la cel de personaje, unele sinistre (cele care au luat decizii ce au dus la moartea unor oameni - revolutie, mineriade, sanatate, etc), altele comice (cele care prin aparitii la tv au oferit deliciu si sublimul comicului). si iata ca dupa 26 de ani "proiectele" acestor personaje au ajuns actiuni toxice : afacerea padurilor, hexi, lictatii trucate in toate domeniile, retrocedarile, etc, etc... rezultatul 4-5 mil de romani plecati in afara tarii, romani care nu se mai gandesc la intoarcere. si daca lucrurile continua tot asa in politica, vor mai pleca inca 2-3 mil ! ceva fi cu romania ? opinia mea : FALIMENT ! urmat de o serie de condamnari dramatice insotite de confiscari de averi (uitati-va la spania si portugalia). de aceasta data utilizarea de fals intelectual, santajul prin intermediul institutiilor statului si constituirea de grupari infractionale (de la furturi in strainatate, la furtul prin intermediul facturilor la energie) va fi judecat de justitia europeana. cineva poate spune ca postez ac idei din frustrare, gresit, am tot ce-si poate dori un om normal. cine cunoste activitatea mea din timpul revolutiei poate spune ca postez din invidie, dar tot odata se stie ca si in acele momente am considerat ca nu trebuie sa existe recompense pt cei care au actionat decisiv in acele zile. ramane numai suspiciunea ca sunt bolnav psihic :) fac ac incheiere pt cei care doresc sa ma injure :)
      • Like 0


Îți recomandăm

Dan Mihai Bălănescu - portret

Cum poți surprinde esența unui eveniment, a unui loc, a unui oraș, a unui om într-o singură fotografie? Câtă muncă și câtă pregătire, dar, mai ales, câtă pasiune este într-o fotografie care „merge drept la țintă”? Cum se găsește fotograful în locul și la timpul potrivit pentru a vedea ceea ce oamenii „obișnuiți” nu au privilegiul să vadă?

Citește mai mult

startup - Getty

„Ca să fii un viitor antreprenor de succes, fii pregătit să aloci mai mult timp pentru noua afacere decât pentru fostul loc de muncă”, spune Valentin Duță, CEO Just-Ideas, companie specializată în consultanță pentru atragerea fondurilor Start-up Nation și din programe europene. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult