5 măsuri pe care le-aș lua de mâine în locul doamnei Firea

După 12 ani în Statele Unite, împărțiți între California, Boston și Washington D.C., m-am mutat definitiv la începutul acestui an în București. Da, știu, unii vor spune ceea ce mi se tot spune de șase luni: că sunt idealist, nebun, inconștient, naiv. Că am făcut greșeala vieții mele. Că voi regreta întoarcerea acasă în fiecare clipă și că voi gusta din plin din asfaltul dâmbovițean, acolo unde există, desigur. Și tot așa.

După campania electorală încheiată recent, recunosc, îmi pun niște întrebări. Am asistat și eu, ca milioane de români, la dezbaterile despre legionari, despre ce este un document, despre ton și păstrăvi. Am asistat și la calculele politice meschine „pe dreapta”, pe votul și pe barba cetățenilor. N-am rămas cu mare lucru din tot acest circ de prost gust, o nouă și totodată veche expresie a formelor fără fond la români. 

Într-un fel, nu (mai pot fi) surprins. În ultimii trei ani și jumătate am mers în mai bine de 300 de localități din toată țara pe proiecte de asistență tehnică pentru dezvoltarea regională și urbană a României. Am stat de vorbă cu tot atâția oameni cu „pixul în mână” și-am tras o concluzie simplă: ne lipsesc aproape cu desăvârșire liderii cu viziune. E la modă să ne plângem că nu sunt bani, că nu ne lasă UE sau Banca Mondială, că nu avem oameni care să lucreze pe salariile de mizerie din sectorul public. Și totuși în România se poate, așa cum s-a demonstrat deja în Peștera (jud. Constanța), în Ciugud (jud. Alba), a.k.a. „Ciugud to be true”, în Alba Iulia, în Oradea, chiar și în Slatina. Lista e încă scurtă, din păcate, iar Bucureștiul este foarte departe de aceste exemple pozitive, cu toate că are – de departe – cel mai mare potențial de creștere din toată țara și chiar din regiune.

Bucureștiul poate mult mai mult

Pentru context, câteva date, despre care nu vorbește nimeni. Bucureștiul și zona limitrofă de o oră generează 50% din veniturile firmelor din toată România. Adică duc în spate jumătate din economia românească. Următorul centru urban ca forță economică este Timișoara cu zona adiacentă, care contribuie numai 6%, iar Cluj Napoca întregește podiumul, cu 4,5%. Mai mult, puțină lume știe că București este regiunea cu cea mai mare creștere economică din UE: între 2000 și 2013, PIB-ul capitalei României a crescut cu 227%, de la sub 25 la peste 81 de miliarde de Euro (date Eurostat).

Economia Bucureștiului (ca PIB ajustat la puterea de cumpărare) a depășit la nivel absolut orașe ca Lisabona, Copenhaga, Manchester sau Lyon, dar și țări întregi precum Croația, Slovenia, țările baltice etc. La nivel comparativ de PIB/capita ajustat la puterea de cumpărare, Bucureștiul este peste Lisabona, Budapesta, Atena, Varșovia și chiar Roma, Madrid sau Berlin. Cu toate acestea, Bucureștiul arată mult mai rău decât toate aceste orașe europene în adevăratul sens al cuvântului. Calitatea vieții bucureștenilor este printre cele mai scăzute din Europa. Avem așadar un centru urban puternic, cu o economie în creștere, care nu știe să aibă grijă de oamenii săi. Pe termen lung asta înseamnă lipsuri majore de competitivitate în raport cu alte orașe din UE și nu numai, într-o lume în care condițiile de trai – de la stadiul infrastructurii de bază la durata navetei zilnice – influențează tot mai mult deciziile forței de muncă. Lectură obligatorie în context: Happy City a lui Charles Montgomery.

Nu mi-am propus să reiau lista neajunsurilor și a cauzelor care ne-au adus aici. Concluzia simplă este că avem un potențial enorm de creștere, iar bugetul Bucureștiului ne permite să facem mult mai mult.

Cinci soluții critice și rapide

Se spune că primele 100 de zile ale unei administrații sunt vitale. Nu știu în ce măsură doamna Gabriela Firea și echipa sa de consilieri au pregătit un calendar de măsuri clare pentru perioada imediat următoare. Mai ales că vorbim de o campanie care a propus ca slogan „rezultate pentru București”. Două milioane de bucureșteni și o țară întreagă – într-un fel sau altul, conectată la economia capitalei – așteaptă tocmai aceste rezultate concrete, într-un termen foarte scurt, pentru că ne-am pierdut răbdarea după 26 de ani marcați de incompetență și hoție.

Până acum, am auzit doar ideea transportului urban gratuit. Dincolo de un posibil capital electoral, măsura nu promite rezultate – nu a funcționat nicăieri în lume – și nu rezolvă cauza principală care descurajează folosirea transportului în comun: calitatea extrem de proastă a serviciului. M-aș fi așteptat la soluții mult mai practice: de la afișaj electronic la ajustarea rețelei în funcție de cerere, soluții simple și fezabile într-un orizont de timp foarte scurt prin tehnologiile disponibile astăzi. Nu mai vorbesc de un plan clar pentru crearea de benzi dedicate pentru transportul în comun, cea mai bună soluție pentru a mări viteza de deplasare și pentru a stimula switch-ul de la mașina personală. A se vedea cazul Bogota. În mod evident, astfel de măsuri depășesc orizontul de timp al celor 100 de zile.

Dar iată cinci soluții pe care ca Primar General le-aș pune în aplicare de mâine. Ca să nu fie irosiți încă patru ani de creștere reală pentru inima economică a României. Mai ales că de data asta nu mai are nimeni nicio scuză: PSD și doamna Firea au câștigat pe linie și pot, în teorie, să-și pună în aplicare planul pentru București.

1. Aș lansa proiectul unei strategii integrate de dezvoltare urbană pentru București. Nimic nu se poate construi durabil fără o viziune clară de creștere sustenabilă a capitalei. De aici pleacă totul. Așa cum se întâmplă și la nivel național, avem o puzderie de „strategii” și „viziuni” de dezvoltare. De la Conceptul Strategic București 2035 la PIDU-ul pentru zona centrală și la mult-așteptatul Plan de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD). Apropo de PMUD, avem un raport final din decembrie 2015, care ar trebui aprobat de urgență. Oricum, toate aceste documente sunt necesare ca părți componente ale unei strategii integrate de dezvoltare urbană sustenabilă. Aș face o strategie pe bune, cu o viziune dezbătută și asumată prin consultări reale, cu obiective bine definite, cu proiecte multianuale de investiții, ordonate în funcție de prioritate, și cu surse de finanțare clar identificate (buget local, buget național, programe de investiții cu finanțare europeană, împrumuturi etc.). Astfel, în locul unor cheltuieli discreționare, fără cap, am avea o listă clară de priorități și proiecte. Stabilite în ce fel? În consultare cu cetățenii, pe modelul bugetării participative implementate deja cu succes în alte state, pe baza unei platforme deja funcționale, dezvoltate de Fundația CAESAR: Prioritățile Orașului Tău. Datele ne spun că Primăria Generală are până în 2023 aproximativ 3 miliarde de euro pentru investiții de capital (presupunând, pe baza unor reguli simple de sustenabilitate bugetară, că aproximativ 30% din veniturile discreționare ale PMB pot fi alocate an de an pentru astfel de proiecte). De ce nu ar decide bucureștenii cum să împartă acești bani, ce proiecte să fie finalizate în acest orizont de timp și în ce ordine? Se poate acum cu un simplu click (din păcate, niciun candidat la funcția de Primar General nu a amintit de acest instrument, deși platforma este funcțională de câteva luni bune). Aș mai adăuga la aceste obiective și proiectecte indicatori de progres și de impact SMART: specifici, măsurabili, abordabili, realiști și încadrabili în timp. Cu acest tablou de bord Primarul General ar trebui să se prezinte la raport măcar lunar în fața bucureștenilor. Și pornind de la acest tablou de bord ar trebui să avem un buget făcut ca la carte.

2. Aș iniția lucrările de cadastru pentru înregistarea sistematică a domeniului public. În acest moment, Primăria Generală habar nu are pe ce este proprietar de drept. Domeniul public trebuie înregistrat de urgență, ca la carte, așa cum cer normativele în vigoare. Asta nu se face din avion sau de pe Google Maps, ci cu măsurători în teren și cheltuieli pe măsură. Primarul General, cu aparatul de specialitate, trebuie să pregătească caietul de sarcini și apoi să pună această problemă majoră pe masa Consiliului General pentru a obține resursele necesare. Cei care vor spune „alți bani cheltuiți pe hârtii” să facă bine să înțeleagă că nu poți să generezi dezvoltare locală și nu poți să ai o piață imobiliară funcțională fără o situație clară a proprietății. Desigur, asta ar însemna să nu se mai facă retrocedări abuzive, ceea ce va supăra destule interese. Va însemna și să nu mai existe scuze peste scuze pentru lucrările de infrastructură întârziate. Va însemna și să avansăm la etapa II pentru Planul Urbanistic General (PUG), în prezent rămas la nivelul de acum 16 ani și prelungit abuziv până în 2018, cu peste 8 ani după expirarea sa de drept. Va însemna și să chemăm la ordine toți furnizorii de utilități pentru a furniza către toate informațiile privitoare la amplasarea rețelelor tehnico-edilitare. Toate aceste date ar trebui să fie integrate într-o singură baze de date la PMB. (Pentru cunoscători, cum ar fi ca un investitor să nu mai alerge pe la toți furnizorii de servicii ci să obțină direct de la PMB avizele cerute în certificatul de urbanism?).

3. Aș face administrație publică 100% transparentă – pe bune și ca model pentru o țară întreagă. Și aici lucrurile sunt simple, dacă se vrea. Toate ședințele Consiliului General al Municipiului București să fie transmise live pe internet. Începând cu prima ședință, unde multe se vor (des)face. Toate documentele prevăzute de legea nr. 544/2001 (de ex., programul de audiențe, bilanțul contabil, bugetul instituției), cât și alte documente de interes public (de ex., execuția bugetară, lista posturilor vacante, agenda zilnică a persoanelor din conducere, drepturile salariale ale persoanelor din aparatul public și beneficiile acestora și formularele tip cerute de autorități persoanelor fizice/juridice) să fie publicate pe site-ul primăriei, care de altfel arată jalnic. Ce bine că în bugetul pe 2015 se alocaseră 2,5 milioane lei pentru un nou site. Cu așa un buget ar trebui să iasă, parafrazând o celebră reclamă la băuturi dorite mai ales în astfel de zile toride, probably the best public administration website in the world. Și aș semna Pactul pentru cetățeni, asumându-mi inclusiv limita maximă (autoimpusă) de două mandate. 

4. Aș dispune derularea unui audit intern complet și public. Bucureștiul era în 2014 pe primul loc în țară în ceea ce privește prejudiciile constatate de către Curtea de Conturi, cu 137,9 milioane lei. Exemplele de abuzuri sunt nenumărate, unele cunoscute, altele deloc. În prima săptămână de activitate a noii administrații ar trebui lansat un audit amplu, public și transparent, a cheltuielilor PMB din ultimii zece ani de zile. Cu sesizarea organelor de anchetă pentru neregulile identificate. Ca să știe toată lumea punctul de plecare.

5. Aș face un parteneriat real cu mediul privat de la bun început. Aș iniția o serie de dezbateri de substanță cu investitorii, axate pe identificarea unor soluții concrete pentru dezvoltarea Bucureștiului. Degeaba le dăm în cap pentru că nu se mai descurcă prin hățișul birocratic. Am credința că majoritatea sunt motivați de bune intenții. Haideți să-i ajutăm să fie de partea legii. Iar pentru asta trebuie să înțelegem ce probleme întâmpină și să găsim soluții. O idee ar fi crearea unui departament de dezvoltare economică în cadrul PMB, care să devină un one-stop shop pentru orice investitor pentru: identificarea unui teren viabilizat corespunzător într-o bază de date disponibilă publicului larg; îndrumarea proactivă în cadrul procesului de obținere a autorizațiilor și avizelor; intermedierea unor legături cu mediul universitar și de cercetare etc. Reiau ideea că Bucureștiul nu mai concurează pentru investitori și forță de muncă doar cu alte orașe din România. Competiția pentru resurse și talent este cu adevărat globală. Dacă vrem locuri de muncă bine plătite, cu valoare adăugată mare, PMB trebuie să devină un partener real și onest pentru toți investitorii.

Desigur, sunt multe alte teme de urmărit pe termen scurt. Cine va fi noul arhitect șef al Bucureștiului, omul în mâinile căruia va sta atât dezvoltarea orașului cât și protejarea sa? Cât de repede va muta PMB în sediul reabilitat de pe Regina Elisabeta și ce se va întâmpla cu toți banii plătiți pe chiria sediului din Splaiul Independenței? Care „capete luminate” vor zbura din departamentele primăriei și din comisiile de specialitate (mai ales la comisia tehnică de urbanism și amenajarea teritoriului)? Cât de repede se va adopta un regulament pentru normele de plantare și îngrijire a spațiilor verzi (cum există la Iași sau la Săcele), mai ales după incidentul de duminică? Și apropo de spații verzi, ce se va întâmpla cu cele circa 30 de hectare retrocedate în marile parcuri bucureștene? Cum va fi reinventată poliția locală, care în mod normal ar trebui să joace un rol vital nu doar pentru asigurarea ordinii publice dar și pentru verificarea șantierelor în lucru și a lucrărilor executate (apropo de tragedia din Colectiv, legea 155/2010 a poliției locale prevede explicit la articolul 8 că aceasta are obligația să efectueze controale pentru identificarea lucrărilor executate fără autorizație de construire şi să constate contravențiile corespunzătoare).

Toate aceste soluții sunt la îndemâna doamnei Firea și a echipei sale. Bani sunt, viziune și voință să fie. Ca să nu mai irosim încă patru ani, sufocați într-un oraș care nu crește, nu respiră și nu trăiește. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp