Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Comisia Europeană ne pune să luăm măsuri ca să nu intrăm cu capul înainte într-o criză a datoriilor

Steaguri UE

Foto - Profimedia

În toate aceste discuții despre măsurile fiscale tot aud că ne cere Comisia Europeană să reducem deficitul. Bruxelles-ul ne pune să ne asumăm că-l reducem, altfel ne suspendă fondurile europene. Oficialii comisiei ne cer și ne impun un calendar, ajustări, ne împing să facem ceva. Aceste lucruri sunt adevărate, dar incomplete până în punctul în care creează o imagine deformată asupra realității. Pare că în absența Comisiei Europene noi nu am avea nicio problemă ceea ce este complet fals. 

Adică în lipsa Comisiei Europene noi am merge mai departe cu deficitele până falimentăm România sau cum? Sau am descoperit vreo alchimie, scoatem bani din piatră seacă deci nu trebuie să ne preocupe chestiunile astea? Comisia Europeană este adultul din cameră care vede traiectoria disjunctă dintre venituri și cheltuieli și ne pune să facem ceva ca să nu intrăm cu capul înainte într-o criză a datoriilor sau să dea piețele financiare cu noi de pământ. O criză a datoriilor într-o țară a Uniunii este o criză a Uniunii. Nici măcar nu este singurul adult, Consiliul Fiscal și mulți alți economiști trag semnale de alarmă încă de anul trecut. Dacă acționam atunci, nu ajungeam aici.

Oricum este nepermis să aflăm în iulie că nu ne ajung banii să terminăm anul și că vom avea taxe și impozite noi din septembrie. Asta este procedură de 1999, nu 2023. Mă întreb când aflam dacă nu era Comisia Europeană care să tragă de noi. Între Crăciun și Revelion? Guvernul are legitimitatea politică să impună un nou cadrul fiscal, i-am dat-o prin vot, dar nu are voie să ni-l arunce în cap pe nepusă masă. E nevoie de un program, cu etape și praguri clare altfel consecințele negative nu vor întârzia să apară.

Nu poate să ni ne spună că e grav, că nu avem de ales, că era de neprevăzut. Sigur că era previzibil și se puteau face foarte multe atât pe partea de cheltuieli cât și pe cea de venituri ca să nu alergăm astăzi contra-cronometru. S-a reformat ANAF și nu am aflat eu? Dă toată lumea bon? Au încetat să te mai întrebe la mall dacă îți cumperi șosete și prosoape pe firmă? Nu mai primește nimeni bani în plic? Nu se mai toacă bani aiurea pe programe publice din care nu rămânem cu nimic?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Până intră în vigoare măsurile heirupist-fianciare nu o să mai rămână din exercițiul financiar pe 2023 nici 4 luni jumate. Este clar că nu o să atingem ținta de deficit bugetar. Ca să nu pierdem cele 70 miliarde de euroi din finanțarea UE pe următorii ani, ar trebui de pe acum să se gândească onor guvernanții la rugăciunile către UE, pentru exceptarea pe acest an de la un deficit clar mai mare de 5...6%. Sper să aibă mai mult succes decât cu intrarea Ro în Schengen.
    Asta se întâmplă când deciziile cruciale ajung să fie luate de personaje incompetente. Buget estimat aiurea, cheltuieli ale bugetarilor aiurea, colectare la buget aiurea. Și acum, măsuri fiscale tardive... evident, tot aiurea, doar ca să nu spună cineva că nu s-a încercat ceva.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult
sound-bars icon