Cum ar fi arătat o plajă celebră din Thailanda, dacă ar fi fost situată în România?

Foto: Cristian Lică

Am reușit să ajung anul ăsta în Thailanda, pentru câteva zile, la plajă. Întotdeauna mi-au plăcut plajele, iar cele din insula Phuket sunt ideale: sunt lungi, goale și liniștite. Vegetația exotică este abundentă, la marginea lor, nisipul este alb și fin, ca făina, iar marea cea caldă ca o ciorbiță, se reflectă în degrade-uri de turcoaz. 

Niște thailandezi foarte serviabili, care stau la umbră în tufișuri, sunt mereu bucuroși să-ți presteze orice servicii sau să-ți aducă orice dorești, la prosop. Totul costă circa 10 lei. Hainele, cocktailurile, nucile de cocos sau uleiurile de palmier, toate vin la prețul standard de 100 baht. Doar masajele de o oră costă cam 20 de lei.

Astăzi, zăcând pe plaja Patong, din Phuket, nu m-am putut abține sa nu fac o analogie cu experiențele pe care le-am încercat, de voie-de nevoie, în ultimii ani, pe litoralul românesc. Patong este una dintre plajele cele mai celebre din Thailanda.

Așadar, dacă plaja Patong ar fi fost situată în România, pe malul Mării Negre, să spunem, ea cred că ar fi arătat altfel.

Vegetația ar fi dispărut demult, așa cum a dispărut din Vamă, iar pădurea de palmieri ar fi fost înlocuită de o terasă, un hotel kitschos sau o parcare betonată. S-ar fi turnat betoane pe nisip, apoi s-ar fi ridicat un edificiu decorat cu plante artificiale și beculețe colorate. Privind spre plajă dinspre mare, din orice punct, ai fi putut observa foarte multe mașini parcate.

Plaja ar fi fost fragmentată de niște garduri, care ar fi împărțit-o în parcele de nisip, fiecare parcelă fiind administrată de câte un alt ispravnic sau pârcălab, cu pretenții de satrap. Doar un culoar îngust, deschis cu zgârcenie, chiar lângă buza mării, ar mai permite plimbarea oamenilor de-a lungul plajei.

Odată închise cu garduri, parcelele ar fi fost burdușite de umbreluțe și șezlonguri. Fiecare parcelă ar fi avut propriul set de umbrele, decorate creativ cu sigla unei beri sau cu stuf rustic. Una dintre preocupările angajaților locației ar fi fost să-i îndepărteze, făcându-i să se simtă prost, pe toți cei care nu ar fi vrut să închirieze umbreluțe și șezlong de la ei, preferând să facă plajă pe câte un prosop. 

Unele parcele vor îngusta și mai mult culoarul trecătorilor, amplasând niște baldachine nesimțite, chiar lângă apă. Prețul de închiriere al unui astfel de obiect, pentru o zi, ar fi echivalentul unei nopți de cazare, la un hotel de 5 stele din Phuket.

Fiecare parcelă va avea propriul bar, iar toți cei care se bronzează în interiorul parcelei vor fi obligați să consume, numai de la acel bar. Oricum, oferta și prețurile tuturor barurilor vor fi identice, în ciuda concurenței dintre parcele.

Concurența se va manifesta totuși prin nivelul decibelilor. Fiecare parcelă va dispune de boxe gălăgioase, care vor zbiera cât mai tare, pentru a acoperi zgomotul produs de parcelele alăturate. Dacă Patong ar fi o plajă din România, muzica ar acoperi zgomotul valurilor și ziua, și noaptea.

Unele parcele vor îngusta și mai mult culoarul trecătorilor, amplasând niște baldachine nesimțite, chiar lângă apă. Prețul de închiriere al unui astfel de obiect, pentru o zi, ar fi echivalentul unei nopți de cazare, la un hotel de 5 stele din Phuket.

Plaja ar fi mai murdară si presărată cu scoici sparte. În cele mai multe zone plimbăreții vor ocoli lungi zone de alge putrezite si împuțite.

Unele parcele ar fi inevitabil acoperite de fum greu de mici sau pește prăjit. În cele neafumate s-ar servi șampanie la frapieră.

Prețurile tuturor produselor ar fi de 3-5 ori mai mari decât sunt acum, aici. 

Primarul ar fi un mafiot, care va susține ideea că concesionarea plajelor este utilă, că firmele care le administrează se ocupă de curățenie (care în orice alt scenariu ar fi fost pur ai simplu o misiune imposibilă) iar experiența turiștilor la plajă, în țarcuri gălăgioase, la prețuri mari, este excelentă.

Presa se va întreba de ce nu le place străinilor să vină la plaja Patong, o minunăție cu care ne-a binecuvântat natura.

Iar dacă, pentru cele de mai sus, veți sări să dați din nou vina pe corupție, ei bine să știți că vă înșelați. Thailanda este una dintre cele mai corupte țări din lume (locul 104 în lume), mult mai coruptă, în statistici, decât România (locul 69).

Poate ca plajei Patong îi stă mai bine aici unde este. Aici este o plajă de apus, iar în România ar trebui să vadă răsăritul, prin urmare s-ar răsuci și ar ieși cu fundul în sus, așa cum ies toate lucrurile. 

Aici în Thailanda, apusul pe plaja Patong este încântător. Mereu mi-au plăcut mai mult apusurile decât răsăriturile. Apusurile îmi par mai contemplative, mai îndelungi și mai complete. Rasăriturile sunt mai repezite și mai obositoare chiar dacă sunt optimiste.