Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cei care te obligă să iei „de la ei” pe litoralul românesc. Atenție, neamuri proaste dincolo de gard!

Sezlonguri litoral

Foto: Cristian Lică

Îmi place mult să mă plimb pe plajă și să mă gândesc la ale mele, pășind cu grijă pe aleea catifelată de nisip auriu, proaspăt înmuiat în spuma mării. Mai ador să zac pe nisip la soare și să mă lupt doar cu briza cea răcoroasă, cea care vrea cu tot dinadinsul să-mi răsfoiască înainte paginile cărții.

În ultimii 20 de ani, m-am plimbat pe sute de plaje, de la nisipul alb din Punta Cana, până la pe cel negru din Hawaii. Am admirat surfing în Bali, kiting în Malibu, delfinii în Muscat și mareea din Zanzibar. Am deci o experiență îndelungată și variată a plimbatului pe plajă. În vara asta, turismul internațional a devenit complicat, așadar am decis să stau în Vama Veche și să mă plimb pe litoralul Mării Negre. Și am descoperit că, nici plimbatul pe plajă și nici bronzatul pe prosop nu sunt atât de ușor de practicat pe aici. Săptămâna trecută, am parcurs din nou Camino Litoral și am observat că, în România, majoritatea plajelor decente au devenit private, iar acum, aministratorii lor impun reguli discriminatorii pentru oamenii de rând.

Ca orice alt bun național, plaja aparține cetățenilor țării. Nu sunt avocat, însă bunul simț îmi spune că, indiferent cât de strâmbe sunt legile actuale, principiul corect ar fi ca orice cetățean să poată dispune liber de bunurile naționale. Fie că vorbim de plajă de pe litoral, de rezervațiile montane sau de Parcul Herăstrău, bunurile naționale ar trebui să fie la îndemâna publicului, iar accesul cetățenilor, plătitori de taxe, nu ar trebui îngrădit în niciun fel.

Întreținerea zonelor turistice publice, activitate care înseamnă de cele mai multe ori doar curățarea periodică a teritoriului, s-a dovedit a fi un test prea greu pentru unele administrații locale, de la noi. Scuza rușinos acceptată a fost invocarea proverbialei nesimțiri a conaționalilor noștri, prin prezentarea de imagini revoltătoare, cu munții de gunoaie care rămân în urma turiștilor de week-end. Cu această ocazie, am aflat cu toții, inclusiv edilii, un truism, și anume, faptul că, pe lângă banii pe care îi aduc, turiștii produc și deșeuri. Mult timp, în multe zone turistice, a rămas nerezolvată problema colectării acestora. Deși curățenia este totuși una dintre cele mai elementare activități edilitare, unele administrații locale s-au recunscut înfrânte în față acestei temerare încercări, prin urmare au decis concesionarea unor suprafețe publice către investitori privați, externalizand astfel corvoada întreținerii lor.

Orice investitor privat urmărește profitul și nu este nimic rău în asta. Însă agresivitatea cu care unii investitori își pretind profitul, poate fi deranjantă. Investorul care a concesionat plaja statului, adică a oamenilor, are, de fapt, mai multe obligații decât drepturi. Presupunem că afacerea e bună, plajele puține, concurența mare, iar administrația coruptă. Investitorul trebuie să fie deosebit de abil pentru a se descurca, într-o întreprindere cu foarte multe variabile. El trebuie să întrețină plaja, să o niveleze, să strângă algele și să curețe scoicile. În schimb, are dreptul să-și vândă produsele pe plajă. Totuși, rolul său nu este în niciun caz să selecteze publicul interesat să se bronzeze, nici să dicteze oamenilor comportamentul de consum. El nu poate sau nu trebuie să poată să interzică cetățenilor unde sau cum să stea la plajă, nici cât sau ce să consume. Pur și simplu, nu este treaba concesionarului plajei ce fac eu pe plajă, câtă vreme respect legile țării.

E logic că pentru a fi motivați, concesionarii, adică cei pe care noi, oamenii, i-am angajat să ne întrețină plajele, au nevoie să facă profit. În speță, un astfel de investitor se bazează pe două surse principale: închirierea umbrelelor cu șezlonguri și vânzările de la barul de pe plajă.

Afacerea închirierii de șezlonguri este una dintre cele mai banale întreprinderi de profit, întrucât investiția inițială se recuperează în doar 4-5 zile de închiriere (peste tot pe litoral, prețul mediu al închirierii unui șezlong pentru o zi este 25-30 de lei). Ca pe orice altă piață, prețul închirierii unui șezlong este un raport între cerere și ofertă, așadar valoarea sa nu se discută. Am observat doar, în treacăt, că prețul este mai mic decât pe Coasta de Azur, dar mai mare decât pe Copacabana. Însă nu prețul unui șezlong este problema. Ci interdicția de a te așeza la soare, pe prosop, în segmentele largi de plajă destinate exclusiv șezlongurilor, adică în zona centrelor de profit ale investitorilor. De ce această discriminare? De ce, dacă nu vreau să plătesc 30 de lei sau dacă pur și simplu îmi place să simt nisipul când stau la plajă, de ce trebuie să mă izolez în zone sălbatice sau pline de gunoaie?

Răspunsul nespus este o formă de discriminare socială, la fel ca și conceptul general de plajă privată. Cum adică plajă privată? Cui i-a cumpărat maică-sa plajă? Sau cine își poate trece pe persoană fizică un bun național? Ei bine, iată că se poate, întrucât unele teritorii de litoral se pretind plaje private, adică sunt împrejmuite cu gard și te acceptă doar dacă respecți regulile lor, adică dacă închiriezi șezlong de la ei, respectiv dacă le dai lor banii tăi. Personal, am fost gonit cu ostilitate, de mai multe ori, din zonele destinate „șezlongurilor” sau „baldachinelor”, nicidecum oamenilor, până m-am enervat și m-am apucat să le explic „băieților de plajă” cum stă treaba. Dar alții, mai puțin vehemenți ca mine, au preferat să plece mai încolo și să nu-și strice ziua, încercând să le explice unor analfabeți funcțional rudimentari și furioși, faptul că plaja nu le aparține, nici lor, nici șefilor lor, iar ei tocmai desfășoară un abuz.

Un concesionar al unei plaje, cunoscut de-al meu, face zilnic ture pe plaja pe care o administrează, ca un polițist al consumului ilegal, maimuțărindu-se și admonestându-i pe toți cei care îndrăznesc să-și cumpere o bere mai ieftină, de altundeva.

Al doilea stres al „proprietarilor de plaje private” este ca tot ce se consumă pe plaja lor să fie achiziționat de la barul sau restaurantul lor. Asta este prima poruncă. Nici nu mai contează dacă oferta proprie este limitată, dacă e coadă sau dacă prețurile sunt mari. Dacă stai pe plaja „lui”, ești obligat să cumperi bere de „la el”, la preț dublu de la magazin. Un concesionar al unei plaje, cunoscut de-al meu, face zilnic ture pe plaja pe care o administrează, ca un polițist al consumului ilegal, maimuțărindu-se și admonestându-i pe toți cei care îndrăznesc să-și cumpere o bere mai ieftină, de altundeva. Chiar și un prieten drag a fost jignit urât, sub ochii mei, pentru că fiul său venise pe plajă cu un pahar de suc, cumpărat de altundeva.

Disperarea de a face bani din afacerile de la mare în sezonul ăsta, chiar și în timp de pandemie, a ajuns să genereze o aberație socială, și anume gardul pe plajă. Proprietarii de plaje și-au împrejmuit plajele, aflate în administrare, cu garduri, că pe niște țarcuri de animale. Practic, niște oameni la fel ca și noi, și-au declarat proprietatea personală pe domeniului public, iar acum își protejează proprietatea de intruși. Ca peste tot în lume, de la Berlin și până în Palestina, rolul gardurilor pe proprietăți publice a fost mereu unul singur: de a-i împărți pe indivizi în oameni si neoameni. Dezirabilii stau înăuntru, iar indezirabilii afară. La mare, primii sunt cei care plătesc prețul șezlongului și cărora li se oferă un simulacru de aristocrație dâmbovițeană, adică exclusivismul de a nu face plajă, laolaltă cu oamenii de rând, cei care își întind cearceafurile direct pe nisip. Snobii plătesc, fără să crâncească, 5 dolari pentru o bere, și se simt bine între ei, deoparte de prostimea care vine la plajă, cărând lăzi frigorifice ticsite cu bere rece, la doză. La adăpostul gardurilor pe care le-au ridicat și al bodyguarzilor pe care i-au angajat, concesionarii plajelor invocă acum pandemia de Covid pentru a justifica interzicerea accesului celor neeligibili, inclusiv a celor ca mine, care nu vor decât să facă o plimbare pe malul marii.

Despre casa de protocol de la Neptun, prefer să nici nu mai vorbesc. Sunt mult prea revoltat când îmi amintesc că încă mai există beneficiari oportuniști ai regimului comunist, învârtiți și decurcăreți, cărora încă le plătim vacanțe de lux, pe plaja privată de la Neptun, la adăpostul zidurilor casei de protocol.

Peste tot pe unde am fost prin lume, plaja publică este plajă publică. Asta înseamnă că un mic culoar de plajă, respectiv locul unde valurile ating nisipul, rămâne mereu liber circulației publice, indiferent cât de bogați sau de influenți sunt proprietarii caselor din apropiere. Nici pe plajele deosebit de lungi, cum ar fi Santa-Monica, Negril sau Jumeirah, nu vezi niciun gard. Proprietățile de pe plajă nu obstrucționează accesul publicului pe culoarul litoral, deși superbelor panorame le-ar sta, cu siguranță mai bine, pustii de oameni. Gardul de pe plajă, simbol evident al înapoierii și evidențiator al diferențelor sociale dintre oameni care dețin proprietate egală asupra locului, este un concept absurd.

***

Pe plaja din Cape Town, chiar acolo unde se întâlnesc oceanele, un localnic african mi-a povestit despre Apartheid, sistemul politic care i-a discriminat pe negrii din Africa de Sud, în secolul 20. El mi-a relatat cum între plajele „de albi” și plajele „de negri” exista pe atunci un gard despărțitor, esențial pentru segregarea rasială, impusă de legea de pe atunci. Bineînțeles, plaja albilor era curată și mult mai bine întreținută. Printre altele, plaja albilor dispunea de dușuri, bar și de alte servicii, dar și de o plasă subacvatică de protecție împotriva rechinilor, aflată puțin mai în larg de geamandură. Plaja negrilor nu dispunea de facilități, nici măcar de protecția plasei de rechini. Din cauza asta, spunea prietenul meu sud-african, mulți cunoscuți de-ai săi, veniseră de la plajă mai puțini decât plecaseră. Dar până și în Africa de Sud, în anii 90, Apartheid-ul a fost desființat, oamenii au fost declarați egali, iar gardurile despărțitoare dintre oameni, inclusiv cele de pe plajă, au fost dărâmate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt de acord cu aproape tot... probabil de aceea n-am mai calcat pe nisipul romanesc de la Marea Neagra de peste 15 ani. Din pacate oamenii astia care concesioneaza plajele nu stiu ce inseamna omenie, ospitalitate si turism in general. Si cu toate acestea nu pot fi de acord cu autorul cand acesta vrea sa se aseze oriunde cu cearceaful. Mi se pare de bun simt sa nu te asezi printre (sau in fata) celor care platesc pentru sezlong pe o plaja administrata de cineva. Nu am vazut nici unde in afara sa stai cu cearceaful printre sezlonguri. Dar acesti proprietari ar trebui obligati prin contract sa ofere o parte din plaja celor care prefera cearceaful, macar un 20-30%.
    • Like 1
  • check icon
    ""
    • Like 0
  • ProBono check icon
    Observații corecte pe care le confirm din experiență directă, articol bun, mulțumesc. Chiar și în acest microclimat de opinii ale publicului induse de articol, se evidențiază sursele răului din gândirea românească.

    A cere românului comportament de bun simț a devenit lipsit de bun simț, după cum înțelege un comentator grozav. În România ești privit cu înțelegere dacă simpatizezi infractori, dar să nu vorbești în public de bun simț. Între români sunt cetățeni care s-ar simți insultați.
    • Like 5
  • Comentez acum de pe plaja din Mamaia Sat. Ce pot să spun e că pe aici, din Mamaia și până în Năvodari, nu am văzut plaje împrejmuite cu gard, se trece liber de pe una pe alta, zona de lângă apa se circulă liber, între toate "plajele private" există culoare înguste pentru cearceafuri, după cum există și în spatele șezlongurilor. Am tot atât la plaje unde la fiecare umbrelă sunt 3-4 șezlonguri, am cerut două, am primit două saltele, pe o a treia ne-am așezat folosind prosopul propriu și nu ne-a zis nimeni nimic. Timp de vreo 10 zile.
    Văd și eu panouri la intrarea pe plaje unde scrie că nu e voie cu mâncare și băutură din afară, dar oamenii nu respectă și nu am văzut să facă cineva scandal. Ba chiar trec printre șezlonguri vânzători ambulanți, care colindă plaja de la un capăt la altul cu porumb, covrigi, gogoși, fructe de pădure. Nici pe ei nu ii gonesc administratorii. Cum nu ii gonesc nici pe cei care distribuie pliante ale unor firme de catering cu prețuri decente.
    Despre prețuri la mâncare ce sa zic? N-aș compara cu prețurile din magazin pentru că minimarketurile de aici au preturi de 1.5-2 ori mai mari decât un supermarket normal. Dar se reglează, au apărut în stațiune Kaufland, Lidl, Mega, Profi.
    • Like 5
  • In ultimii ani am ocolit cu indarjire litoralul romanesc.Nu pentru ca as fi cosmopolit sau orice alta forma de dezgust pentru cele natale.Din contra,deviatia de traseu m-a purtat prin intreaga Romanie,in unele locuri simtind adierea timida a civilizatiei.Litoralul?A ajuns bataia de joc a obrazelor groase ce-l patroneaza ,incluzand in aceasta categorie si administratia locala ca si ministerul turismului,plus intreaga gasca de ”controlori” ai legalitatii ce bantuie precum hienele dupa prada,la adresa ,nu stiu cum sa ii numesc pe cei ce sunt cazuti intr-un soi de hipnoza adulativa pentru cele cateva zeci de km de nisip scaldat de ape.
    S-au strans tone de articole,comentarii,etc.pe marginea nesimtirii ce-a devenit leit-motivul litoralului.Dar,atata timp,cat 50000-100000 de oameni dau navala ca hoardele tatare ,de ce s-ar schimba ceva?
    Singura metoda care ar functiona pentru a schimba ceva,ar fi boicotul.Asa cum eu prefer Amara(la fel de mizerabila ,dar la 10% din pretul Mamaiei,oarecum pretul corect pentru ce ofera,) sau oricare alta locatie cu nisip sub talpi si oarece garla langa el .La costurile unui sejur romanesc,Malaga cu intreaga Costa del Sol va poate oferi ceea ce doar visati de-o viata sa gasiti aici,la noi acasa.Sunt sute de kilometrii de plaja ,sute daca nu chiar mii de locatii de cazare,la toate nivelurile.In patru ore de zbor esti acolo ,la costuri egale cu deplasarea spre Constanta.Grecia,Turcia,Cipru,Italia sa. sunt de asemeni destinatii mult superioare din orice punct de vedere.
    Ceea ce este greu de inteles privind la puhoiul ce curge in week end spre malurile napadite de alge putrezinde ,este numarul mare de non amatori de plaja si scaldat.Acestia au un singur deziderat,sa se imbete la cel mai inalt nivel cu toate atributele acestei activitati ,muzica asurzitoare ,racnete ,dezmat,agresivitate in toate formele.Ma gandesc ca ar putea coagula si pe alte pustiuri,unde rabufnirea frustrarilor sa nu fie frustrare pentru alti concetateni.Sau ”se egzista alta esplicatie”?Oarece substante care sunt mai usor de procurat?
    • Like 4
  • La cum arata si ce ofera, e cam scump, pas!
    • Like 5
  • Nu sunt de acord cu d-nul C Lica. Să nu uităm.Majoritatea are prioritate. Daca C. L.are chef sa să plimbe în pielea goală pe plajă,sau oriunde, se duce unde există o majoritate în pielea goală.Stim toți ce e ,,majoritatea".
    • Like 1
    • @ Stefan Grozav
      Pe mine nu mă deranjează nuditatea, aș fi dat un alt exemplu: sigur că nu pot face orice vreau eu în spațiul public, de exemplu nu pot face pipi in artezienele din Herăstrău
      • Like 3
  • Apucăturile astea se văd peste tot , la mare sunt doar mai vizibile. Problema e adânc înrădăcinată în spiritul românesc și anume câștigul fără muncă. Autoritățile locale/naționale nu oferă plaja hotelierilor cum ar fi normal și care ar avea un interes să păstreze clientul deci să ofere condiții decente la un preț rezonabil ci celor care dau șpaga mai mare la contract. In acest fel se procedează la o jumulire a turiștilor în beneficiul părților contractante fără nici o opreliște legală sau de bun simț. Nici Apele Române nici patronii nu au nici o obligație față de turiști , dar periodic ne plângem la televizor de prețuri și de condițiile mizere de pe litoral.
    • Like 9
    • @ Rusu Liviu
      Personal ,,m-am lecuit de plaja romaneasca ,adica nu de plaja , ci de ,,,ospitalitatea romaneasca ,, Ca peste tot ,,,afaceristii tuciurii ,,tiganii , strica filmul peste tot , Incepand de la oferta cu locurile de parcare ,da un pustii tuciuriu , ne ofera un loc de parcare rez, de le ,contra-cost ,apoi acel comert cu porumb fiert in ce conditii ? Numai de ei stiute , comert cu semninte ,etc etc, pana la oferta de fete ,de companie etc , Nu mai merg pe litoralul romanesc in veci !!
      • Like 4
  • Anul acesta nu am fost la mare pentru că îmi e silă de condițiile la ca sunt supuși toți turiștii ce merg la mare (mă refer la cei cu o condiție medie / modestă).
    Nu e normal să se mărească prețurile într-un mod exorbitant și nimeni, dar nimeni să nu zică nimic.
    Nu e normal să existe aceste condiții mizere (curățenie de pe plajă și stațiuni), să se construiască alandala și fără o viziune asupra a ceea ce se dorește a fi litoralul românesc, să nu existe drumuri și indicatoare, să nu existe toalete curate pe litoral și prin stațiuni.
    Să nu existe puncte farmaceutice de unde să îți poți cumpăra cele de strictă necesitate la un preț acceptabil.
    Lista poate continua .
    Un articol pertinent, dar fără efect prea mare.
    • Like 6
  • Românii care s-au săturat de conaționalii cu ceafa crescută peste creier se duc în Bulgaria. Unde, culmea, dau peste români care NU fac gunoaie, gălăgie, respectă distanțarea etc. Civilizația se impune de către patronii acelor locuri și de localnici.
    • Like 11
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Like . Corect . Chiar acum sunt in Bulgaria , Sunny Beach -preturile & conditiile sunt excelente . Intr-adevar , carpatinu' este in numar mare , respecta regulile - vorbeste incet si se rasteste mai catifelat , scuipa mai putin pe jos ,parcheaza regulamentar, insa nu poate scapa de o meteahna , anume : doar el , mioriticu ' , isi asaza cearceaful pe prima linie a plajei , la jonctiunea acesteia cu marea ...In rest , preturile sunt bune , ex 2 sezlonguri & umbrela = 12 leva x 2.50 lei = 30 lei /zi , locuri de parcare , cu ghiotura , lumea este rasfirata si calma , sezlonguri , cu sutele ; plajele publice , cred ca sunt vreo 4-5 , estimez latimea fiecareia de cel putin 100-150 ml ; sute de hoteluri pe jumatate goale , oferta colosala - marea masa a turistilor era reprezentata de bazinul fostelor state ale URSS - acum fluxul este strangulat de Pandemie ; preturi superdecente -ex. : 12 nopti , hotel 3*** & mic dejun , studio 38 mp , terasa , piscina , parcare , curte imensa , teren sport , etc = 318 euro . Distanta cca 335 km -Ruse -Razgrad -Shumen -Aitos -Burgas -Sunny Beach . Calculati , analizati , comparati ! Observatie : marea majoritate a turistilor autohtoni de pe Litoral sunt bugetari - platesc cu vouchere de vacanta - voua , stimabililor , va urez o vacanta dupa cum din plin meritati ! Ceilalti , cei care platesc cu bani munciti & creati , mergeti dragilor la fratii & vecinii bulgari ! Merita ! Vacanta placuta !
      • Like 4
    • @ Luigi Cosma
      Coane Luigi,
      Chiar nu înțeleg de ce lumea se înghesuie la ”șezloange” și baldachine cu lemne și perne pline de bacterii, unde te așezi ud și te ia vîntul pe dedesubt, de nu știi de ce te doare seara ”coțăitoarea”. Acum or fi alea bulgărești mai curate/dezinfectate, dar vorbind în general...slabă speranță.
      Plaja în sine înseamnă să stai cu oasele întinse PE NISIPUL FIEBINTE, eventual pe un cearșaf, pentru cei/cele mai pretențioase persoane, să nu se lipească silica de tine. Crede-mă că știu ce spun., sînt născut/crescut în Tuzla și mergeam la plaja cu bicla, făceam aproape zilnic 3-4 băi gen Creangă, de pe vremea cînd sub faleză era o pădure de ulmi, roșcovi și salcîmi, unde nu bătea soarele pe pămînt, vara prindeam pește cu mîna ”la piatra”, iar iarna mergeam la prins de iepuri cu lațul. Paștele si 1 Mai tot ”la pădure, la mare” îl făceam. Acum sînt povești nemuritoare pentru cei tineri.
      • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon