Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum ne-am organizat nemțește ca să-i primim pe refugiații din Ucraina

Primirea refugiaților ucraineni la Berlin

Ieri am ajutat zecile de voluntari care au dat curs diverselor apeluri apărute pe rețelele de socializare. Se așteptau mii de refugiați din Ucraina, au ajuns câteva sute. De la orele 14:00 până la 22:00 am asistat la o mobilizare extraordinară de forțe…

Imediat ce am ajuns la Gara Centrală din Berlin, am urmărit steagurile ucrainene și m-am îndreptat spre biroul improvizat la nivelul inferior. Am întrebat cum pot ajuta și cui trebui să mă adresez. Mi s-a spus că nu există coordonare centralizată și fiecare contribuie cum și cât poate. Le-am spus că în 5 zile voi fi în România, dar până atunci vreau să ajut cât pot și aici, la Berlin.

Erau deja instalate mese cu alimente, gustări calde sau reci, toate împachetate, mere, banane, dulciuri. Un alt colț era amenajat pentru cei ce aveau nevoie de produse igienice și haine. 

În primul rând, trebuia organizată primirea celor ce aveau sa ajungă la Berlin dintr-o clipă într-alta. Cei ce doreau să-și continuie voiajul spre alte orașe trebuiau îndreptați spre ghișeul Deutsche Bahn, care pune la dispoziție bilete gratuite, cei ce voiau să rămână la Berlin trebuiau să facă uz de autobuzele municipale și să se cazeze în centrele de primire. La început am fost rugați să așteptăm călătorii pe peron, pentru a le arăta direcția corectă.

În timpul după-amiezii ni s-au alăturat din ce în ce mai mulți oameni: se apropiau și întrebau „cum pot să vă ajut?" Le dădeam veste de culoare galbenă și le spuneam că trebuie sa se posteze în apropierea scărilor, pentru a direcționa persoanele spre autobuze. Cei ce vorbeau rusa erau și mai căutați: pe ei îi poziționam mai strategic, pentru a oferi informații în mai multe limbi…

După sosirea trenului și primirea călătorilor, am fost imediat întrebată de un alt grup de voluntari dacă mă pot ocupa de încă o sarcină. Prezenți erau și reprezentanți ai Senatului Berlin - era vorba de organizarea transportului spre centrele de primire.

Refugiaților le trebuia indicat cum să ajungă la autobuze, care nu erau nici pregătite, nici suficiente ca număr.

La ora 19:00 se așteptau 700 de persoane, au venit vreo 200. Însă ieșirea era plină de persoane care ofereau cazare. La început, Senatul nu a fost de acord cu această soluție alternativă, dar văzând că locurile disponibile în centre n-ar fi fost suficiente, au consimțit...

Am grupat translatorii, iar fiecare familie ce ajungea și spunea că nu dorește să meargă la centru era ajutată să-și găsească o locuință, printre cei ce erau de față. Fiecare oferea ce putea: o cameră, 2, 3. Pentru o familie, o mamă și 1, 2, 3 copii… unii își ofereau mașinile pentru a transporta orice oriunde… mulți dintre refugiați nu erau nici ucraineni, nici albi, ci afghani sau bangladeshi cu pașaport ucrainean - dar asta nu schimba atitudinea eventualei gazde!

Împreună cu rusul aflat în posesia unui megafon am găsit locuințe tuturor celor ce le voiau… La sfârșit, încă mai erau gazde cu locuințe disponibile… le spuneam sa aștepte următorul tren sau să revină în următoarele zile.

Printre cei ce făceau sandvișurile era și un libian ce fugise din patria sa anul trecut - iar acum ajuta alte persoane în fugă de război. În zilele următoare s-ar fi alăturat și Malteser sau Crucea Roșie mării de voluntari, deși eu cred că ne-am organizat oricum destul de bine așa, în mod neoficial.

Până acum, peste 3500 de persoane au ajuns în Germania, iar numărul este în creștere. A fost creat un grup de Telegram în care se anunță sosirile la Gara Centrală, de Est și la Autogară. Cine poate ajuta sau poate aduce produse alimentare și apă este mereu binevenit. Solidaritatea exprimată până acum este extraordinară…

Și totuși, am fost înștiințați că Poliția germană triază refugiații la granița cu Polonia: doar cei albi și cu pașaport ucrainean pot trece în Germania, dar ceilalți? De ce această discriminare? Afganii nu fug și ei de război? Există războaie bune și războaie rele? Refugiați buni și răi? Din câte știu eu, NU.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult
sound-bars icon