Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum se poate vindeca școala în țara în care 98,5% dintre profesori se consideră buni și foarte buni, iar 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Interviu cu Măriuca Talpeș

Din 230.000 de copii care au intrat în anul 2004 în clasa I în România, doar 35% au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de Bacalaureat. Instituția fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor cunoaștere, valori, repere, evoluție s-a specializat, de fapt, în a-i pierde pe drum, de la semestrul 1 la semestrul 2, de la un ciclu de învățământ la celălalt. 

Măriuca Talpeș, CEO Intuitext și inițiatoarea proiectului Merito, care îi premiază pe profesorii valoroși din România, vorbește, cu cifre, despre situația învățământului românesc. Sunt procente care ocupă spații infime pe hârtie, dar care înseamnă de fapt că zeci de mii de elevi și absolvenți se află astăzi într-o poziție vulnerabilă, într-un loc rău și pentru ei, dar și pentru România. Un număr uriaș de copii, care și-au imaginat cândva, la începutul clasei I că ar putea avea un viitor frumos, riscă să se transforme în șomeri de lungă durată. Iar acest lucru se întâmplă la fiecare generație. 

„Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate”

Potrivit testelor PISA, administrate de OECD, 40% din copiii români de 15 ani nu au abilități minime care să le permită să înțeleagă un text sau să facă un raționament matematic ori științific elementar. „Dacă comparăm aceste rezultate cu rezultatele de la Evaluarea Națională de sfârșitul clasei a VIII-a, vedem că regăsim acest procent de 40% în procentul celor care iau note sub 6. Evaluarea Națională e un test modest, făcut să aibă notă de trecere 6”, crede Măriuca Talpeș. În opinia ei, standardul de notare la clasă este viciat. 

„Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate. Îi trecem clasa, dar ei nu pot să înțeleagă un text sau să facă un raționament. 26% dintre ei au note mai mari cu între 3 și 5 puncte la clasă față de Evaluarea Națională, iar în mediul rural procentul este de 40%”, spune ea.

Din datele pe care le deține, la precedentul examen de Evaluare Națională, în 168 de școli din cele aproximativ 7.000 din România nu a existat nici măcar o notă de trecere. Iar examenul nu ar trebui să pună, consideră ea, mari probleme. „Un profesor de matematică din Dej pe care noi îl admirăm foarte mult, dl. Sorin Borodi, compară din pasiune subiecte date la examenul de intrare la liceu din 1933 până astăzi. Acordă fiecărui subpunct o notă de la 1 la 10 în funcție de dificultate, apoi face media. În 1933, primul liceu măsurat de dânsul, un liceu militar, avea aproape nota 10 în ceea ce privește dificultatea. Înainte de 1989 erau toate peste 8, iar după 1989 am început să scădem dramatic și am ajuns la nota 4 și un pic. Copiii noștri dau examene mai ușoare decât am dat noi sau părinții noștri”, declară Măriuca Talpeș, și ea absolventă a Facultății de Matematică. 

Elevii care iau note mici la Evaluarea Națională și care se întâmplă uneori să nu știe nici măcar să scrie și să citească ajung mai apoi la liceele tehnologice. „Sunt licee unde se intră cu nota 1. Întrebarea este: Mai poți face ceva pentru ei în următorii patru ani sau în următorii doi ani de învățământ obligatoriu? Răspunsul este: Nu. Cu mari eforturi poți duce, la acea vârstă, un elev de la 4-5 la 6-7. Dar de la nota 1 niciodată”, spune ea. Intervenția trebuie făcută în clasele mici când copiii care se confruntă cu dificultăți ar trebui să aibă parte de ajutor pentru a recupera din decalaj. Atunci mulți ar putea ajunge cu adevărat să-și merite notele de trecere. Ce se întâmplă însă acum este că ei sunt trecuți de multe ori clasa pentru a nu afecta imaginea profesorului sau a școlii, fără să se preocupe cineva de problemele lor.

„O școală rigidă, bazată pe penalizare. Ești bun sau prost”

„Fiecare din clasa mea este un mic diamant. Eu doar trebuie să îl șlefuiesc și să îi dau aripi. Așa trebuie să gândească un profesor. În 2012, s-a făcut un studiu în care au fost întrebați cât de motivați sunt să meargă la școală. Copiilor români nu le place la școală, e o școală rigidă, care îi pune să memoreze, e bazată pe penalizare, ești bun sau ești prost. Trebuie să stai în bancă nemișcat, iar singurul lucru pe care îl faci este să asculți profesorul și atât. Apoi te duci acasă să te antrenezi pe modele pe care le-ai primit, nu trebuie să fii creativ, nu trebuie să pui întrebări, nu trebuie să faci nimic cu mânuța ta. Trebuie să fii nemișcat, cuminte în bancă și să memorezi”, vorbește Măriuca Talpeș despre doar unul dintre motivele care îi îndepărtează pe copii de școală. 

98,5% dintre profesori se consideră bine și foarte bine pregătiți din punct de vedere pedagogic

Ea citează rezultatele unui alt studiu internațional care se află în contrast puternic cu felul în care școala este trăită de elevi. Potrivit Teaching and Learning International Survey (TALIS), realizat de OECD în anul 2013, 98,5% dintre profesorii români se consideră bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește pedagogia disciplinei predate, în timp ce 99,8% dintre profesori se simt bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește conținutul disciplinei predate. Acest lucru este alarmant, spune Măriuca Talpeș, pentru că dacă te crezi atât de bine pregătit nu mai ai de ce să înveți. 

La polul opus în studiul TALIS s-au aflat țări precum Japonia și Finlanda - în Finlanda, de pildă, doar 64% dintre cadrele didactice se consideră bine sau foarte bine pregătite din punct de vedere pedagogic. 

„Cred că mulți dintre profesori nu își iubesc meseria deloc și nu iubesc copiii”

Cheia unei educații de bună calitate se află la profesori. De ei depinde, în opinia experților OECD, viitorul copiilor, iar de viitorul copiilor depinde mai departe viitorul țării. Din acest motiv, nu ar trebui să ajungă să predea decât cei care iubesc copiii.

„Cred că mulți dintre profesori nu își iubesc meseria deloc și nu iubesc copiii. Sunt convinsă că mulți dintre ei au ajuns chiar din greșeala acolo și sunt nefericiți că sunt la catedră. Mulți sunt înspăimântați de dimineață în legătură cu ce-i așteaptă cu „nebunii ăsta de copii de la școală”. Dacă te duci încărcat, nu ai cum să-i deschizi pe copii, să-i faci dornici să învețe”, povestește CEO-ul Intuitext

Acei profesori operează cu etichete, iar o etichetă pusă unui copil poate să îl frângă. Când îi spui că e prost, că nu e în stare, că nu îl duce capul, că e pramatie nu arunci doar o vorbă în vânt, ci creezi realitate. „E foarte greu să repari ce i-ai făcut atunci. dacă are încredere în puterea lui, dacă are încredere că poate să învețe, va putea să facă ceva, poate să fie un bun meseriaș. Altfel este condamnat să fie șomer pe viață. Acești copii care sunt analfabeți funcționali, nu mai pot spera a un job cu valoare adăugată. Pot spera doar la meserii care în curând vor dispărea prin automatizări. Noi condamnăm jumătate dintr-o generație să nu facă parte din economia viitorului”, spune ea. 

Aproape cel mai mic salariu raportat la PIB din Europa

Una din frânele în calea unui învățământ performant este acel sistem care îi face pe profesorii titulari greu de înlăturat de la catedră chiar în cazul în care comit derapaje grave. Este ca și când, ar fi suficient să treci interviul de angajare pentru a rămâne până la pensie într-o companie. „Acest lucru nu poate să încurajeze performanța”.

O mare provocare este aceea de a-i aduce în sistem pe cei mai buni dintre absolvenți. Un lucru extrem de dificil de vreme ce în sistemul românesc de învățământ salariile pentru debutanți sunt extrem de mici. Potrivit studiului Eurydice un profesor debutant primește în România un salariu echivalent cu un procent între 44,1% și 47% din PIB per capita, aproape cel mai mic din Europa. În Finlanda, salariul pe care îl primește un debutant variază între 85,3% și 97,7% din PIB per capita. Odată cu trecerea anilor, nivelul de salarizare raportat la PIB crește de aproape trei ori în România, ajungând la un maximum de 125% din PIB per capita, în timp ce creșterea în Finlanda este mai puțin spectaculoasă și ajunge la 129,3%.

Sursa: Studiul Eurydice. Apasă pentru a vedea imaginea la dimensiune completă

Creșterea salariului pentru debutanți ar putea fi o soluție pentru a face meseria de profesori mai atractivă, însă nu este singura. „O schimbare care trebuie făcută repede este ca debutantul să nu plece de la un salariu atât de mic, mai ales că poate să fie un profesor foarte bun care iubește copiii. Nu trebuie să îl dezavantajezi total față de cineva care face o altă meserie care necesită o calificare similară. Apoi trebuie să îmbunătățim statutul acestei meserii, trebuie să îi lăudăm și să îi apreciem în fiecare minut pe profesorii buni. Nimeni nu promovează acest job. Meseria de profesor este una dintre cele mai importante din țară. El îi formează pe copiii tăi. Acești copii duc țara mai departe. De felul în care sunt formați depinde dacă vom avea sau nu o economie competitivă. Asta înseamnă să își dezvolte valori, să fie perseverenți, să iubească lucrul în echipă, să fie pasionați, toate astea le învață dacă au un profesor bun”, crede Măriuca Talpeș.

Depolitizarea completă a școlii

Un alt pas este o selecție mult mai riguroasă a profesorilor, care să includă și un examen practic serios, și pregătirea lor temeinică atât din punct de vedere al conținuturilor, cât și pentru situațiile reale care pot apărea în fiecare zi la clasă.

Însă nicio schimbare de substanță nu poate fi făcută fără o depolitizare completă a școlii. „Cel mai important lucru care ar putea să se facă este să se delimiteze educația de factorul de putere politică. Inspectorii și directorii trebuie totalmente delimitați de puterea locală. Trebuie să ne dorim o educație independentă care să crească, indiferent de interesele oricui. Trebuie o autonomie reală a școlii. Ca să poți să încurajezi un director entuziast și bun să își ia o echipă bună, să-și păstreze doar oamenii buni, să dezvolte școală pentru interesele copiilor”, spune Măriuca Talpeș.

Sfaturi pentru oamenii de afaceri: „Adoptați o școală!”

În opinia ei, părinții nu ar trebui să lase educația copiilor exclusiv în sarcina școlii. „Tu ca părinte ești antrenorul principal al copilului, tu trebuie să te ocupi de educația lui rotundă, din care școala reprezintă doar o felie. De când se naște copilul, părintele îi citește mai întâi cărți, dezbate cu el, îl duce la muzeu și în natură, dezbate cu el lucrurile din jur, îi trezește interesul pentru lume.Se poate ca la școală să nu aibă un profesor pasionat sau să aibă un profesor care nu îi poate trezi lui pasiunea pentru o materie. Tu, părintel, trebuie să îi arăți ce e frumos în domeniul ăla și să îl încurajezi să rezolve”, crede CEO-ul Inutitext.

Aceasta a inițiat, în urmă cu doi ani, proiectul Merito organizat de Romanian Businss Leaders, care îi premiază pe profesorii care sunt o sursă de inspirație pentru elevii lor. A descoperit atunci mulți oameni valoroși peste tot în țară, fie că e vorba de cătune de munte cu clase simultane, fie de licee din marile orașe. Acești oameni trebuie sprijiniți să facă mai mult, iar mediul de afaceri ar trebui să se implice, în opinia ei, pentru dezvoltarea școlii. De aceea, le sugerează oamenilor de afaceri să adopte o școală. „Trebuie să ai o școală în zona ta și poți descoperi ce profesori sunt cu adevărat pasionați acolo. Pe acei oameni trebuie să îi ajuți să le ofere copiilor mai mult. Iar parteneriatul acesta între tine și școală să fie mult mai profund decât am venit, am dat niște bani și am plecat. Trebuie să te implici cu adevărat, mai ales că în fiecare școală poți găsi profesori buni”, crede ea. 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Calin check icon
    Aceasta Doamnă Măriuca Talpeș este o religvă comunistă lipsită de viziune, Extrage artificial fără legătură la context realități ce vin în antiteză cu opiniile dumneaei. Sunteți unul din cei 98,5 profesorii care se consideră buni, dar în fapt susțineți structura actualului sistem de învățământ. Cei ca dvs sunt cauza analfabetismului funcțional și al urii copiilor de a frecventa școala românească. A Avem nevoie de liberalizarea învățământului, scoaterea acestuia de sub tutela inspectoratului școlar. Copii sunt o sursă de imaginație și creativitate. Cei ca dvs în transformați în adulți lipsiți de încredere. Găsiți pe Republica un articol cu 10 măsuri pentru necesare reformarea sistemului de învățământ. Le agreați?
    • Like 0
  • etienne check icon
    Este imposibil sa gasesti doar profesori devotati si bine pregatiti. Dar este posibil sa gasesti profesori care cand sunt la catedra, pot vorbi fluent, calm si pe intelesul tuturor. Un profesor cu oarecare lipsuri in cunostintele profesionale, dar care are insusirea de a se face usor inteles, este mai util decat unul toba de carte, dar dela care nu intelegi aproape nimic. Testele pentru profesori ar trebui sa se dea in acest sens. Subiecte de dificultate ridicata predate la clase problema de catre cei care dau testul, iar gradul de intelegere al elevilor sa fie considerat test pentru profesor. In alta ordine de idei, cum vrem sa intarim intereseul tinerilor pentru studiu cand ei vad ca toti in jurul lor care traiesc bine sunt analfabeti functionali ? Copiii sunt oglinda societatii in care se nasc si traiesc ! Cat priveste lucratorii din invatamant, nicaieri in lume nu sunt platiti suficient chiar daca importanta invatamantului pentru viitorul unei tari este extrem de importanta. In aceasta privinta, politicienii sunt cei raspunzatori pentru salariile celor din invatamant. Cand un sofer al unui ministru sau director, are salarul mai mare decat al unui profesor de liceu si chiar de facultate, cred ca toti ar trebui sa ne intrebam dece asa si nu invers ? Invatamantul a fost de cand lumea o Cenusareasa a societatii. Probabil din cauza ca politicienii nu se simt confortabil cand cetatenii sunt bine informati si educati. Si uite asa din una in alta, tot la politicieni ajungem. Si culmea, tocmai ei, politicienii, care o duc cel mai bine in societate, sunt problema reala a unei tari. Oare vom ajunge vreodata sa putem realmente trage la raspundere politicienii pentru incompetenta, reaua vointa si dezinteresul lor ? Poate nepotii nostri vor reusi s-o faca si sa ne razbune pentru umilintele la care suntem supusi in zilele noastre de catre politicieni.

    • Like 1
  • Teodora check icon
    Articolul e scris în 2017. Discutam despre cele scrise de atunci, detectam solutii, speram sa se schimbe ceva. Dar timpul pare sa se fi oprit în loc în tara asta. Acum, în 2019, suntem exact în același punct ca în 2017. Dacă nu mai jos...
    De atunci s-au schimbat miniștri, inspectori, directori, profesori. De fapt nu s-a schimbat nimic. Fiecare nou intrat în sistem își ajustează comportamentul și așteptările încât sa aibă loc în acest pat al lui Procust.
    Nu s-a nascut omul care sa ne scoată din mocirla în care ne afundam cu bună știință.

    • Like 2
    • @ Teodora
      Mult mai jos, că a mai trecut o dată taifunul abramburica prin învățămîntul românesc, a desăvîrșit dezastrul.
      • Like 1
    • @ Teodora
      Adi check icon
      de acord!
      • Like 0
  • Parerist check icon
    Exista sisteme de invatamant in care copiii dau teste nationale nu pentru a fi ei evaluati (e irelevant sau chiar contraproductiv la varste fragede), ci pentru a fi evaluati profesorii si scolile. Si la noi se dau evaluari nationale si de vina pentru rezultate sunt copii.
    • Like 0
  • ...doar WOW! <3 Implicarea unor firme in sistemul educational mi se pare o idee geniala! Predictibilitatea parcursului educational este esenta performantei intr-un domeniu! Fara imaginea continua a scopului "calatoria" cunoasterii este inexistenta.
    • Like 0
  • Sunt de acord cu tot ceea ce este scris in acest articol despre profesori .Stiu cum e pentru ca și eu am lucrat ca profesoara de germana 4 ani îmi plăcea mult meseria mea copiii m-au îndrăgit dar așa dezamagita am fost de mai multe aspecte și de faptul ca sistemul nu ajuta deloc profesorii tineri debutanții încât am renunțat la meseria mea și lucrez in Germania in alt domeniu .Vreau sa lupt sa ajung profesoara aici sa fac cursuri de germana aici cu imigranți sau depinde unde pot sa reușesc și ce examene mai am de Dat
    • Like 1
  • Nu toţi "umflă" notele/calificativele, alţii mai lasă şi corigenţi, repetenţi şi-s consideraţi dascăli răi/severi care nu văd "diamantul.
    Degeaba văd diamantul, dacă oricât îl şlefuiesc, nu vrea să strălucească. Elevul nu vrea să înveţe, vine fără teme, nu citeşte la nicio materie. Îşi vede părinţii care nu fac nimic toată ziua, stau la tv, butonează telefonul şi pentru "asta" primeşte bani de la Primărie. Oricât îi explic cât de important este să înveţe că tot nu va învăţa. 1-2% înţeleg că e pentru binele lor.

    În altă ordine de idei, doamna Talpeş nu vrea să înţelege că degeaba dăm noi teste Pisa, că nu lucrăm la fel cum se lucrează în alte ţări. "Turnăm" noţiuni în capul copiilor cu nemiluita şi asta nu că vrem noi, dascălii, ci pentru că avem o programă mult prea încărcată, dar care trebuie respectată.
    Ca idee, la geografie nu-mi ajunge ora să ascult, să predau, să scot mai mulţi elevi la hartă, să fac aplicaţii, nici dacă aş derula activităţile ca la un concurs de viteză.
    Munţii Carpaţi de la pag. 6 la pag. 9 https://manuale.edu.ro/.../Aramis/Partea%20II/manual.html
    Sau alt manual https://manuale.edu.ro/.../Geografie/Intuitext/Partea%20II/
    Eu am de predat tot, dar într-o oră. :(
    Acesta e minunatul manual după care predau, dar care momentan nu se deschide. https://manuale.edu.ro/.../Geografie/Art/Partea%20II/...
    Fac fişă lacunară la fiecare oră ca să păcălesc timpul. ;)
    • Like 0
  • Foarte interesantă ideea că o companie să adopte o școală e o idee fezabilă în mediul urban...mediu și mare dar ce facem în mediul rural unde situația socio economică e mult mai complicată și șansele acelor copii de a reuși desigur mai mici...Ar trebui în opinia mea un program țintit de susținere a învățământului din mediul rural...cu asta cred că ar trebui să începem.
    • Like 0
  • Comentam in 2018 ce a aparut in 2017. Fie si asa. "Una din frânele în calea unui învățământ performant este acel sistem care îi face pe profesorii titulari greu de înlăturat de la catedră chiar în cazul în care comit derapaje grave". La fel este cu politicienii, doctorii sau politistii. Se numeste "Savoir faire, made in Romania". Am gasit recent un filmulet pe You Tube cu lectii de fizica tinute de un profesor de fizica la M.I.T. la asa profesori........ nu este de mirare ca americanii conduc lumea. Valorile romanesti, Coanda, Maracineanu, Persu si multi altii au reusit a face ceva numai in strainatate. Varfurile de azi, la Colegiul Pro sau in strainatate. Si te mai miri ca nu putem face nici o branza, de vaci. buna si ieftina asa cum fac nemtii.
    • Like 0
  • Problemele sistemului de invatamant sunt complexe, insa exista solutii eficiente capabile sa imbunatateasca foarte mult situatia existenta acum. Principala problema a invatamantului, chiar cea esentiala, este dezinteresul factorului politic pentru orice fel de reforma substantiala de sistem. S-au mimat, de a lungul timpului pseudoreforme, de catre puterea politica de stanga, iar fortele de dreapta, desi au avut tentative mai serioase au pierdut mereu puterea tocmai cand incepusera sa infiripe ceva (de exemplu fostul guvern Ciolos!)
    O reforma de sistem ar trebui sa aiba in vedere trei paliere;
    1). intarirea pozitiei sociale si profesionale a cadrului didactic (salarizare motivanta in raport cu performanta si nu cu vechimea sau gradul, recrutare si selectare,selectare, programe de formare continua eficiente, stabilirea unui cod de reguli care sa prevada clar drepturi si obligatii urmate de sacntiuni pentru toti participantii procesului de invatamant- deci si pentru elevi, nu doar pentru profesori!!!)
    2). Revizuirea curriculei, in sensul eficientizarii si adaptarii ei la societatea actuala (reducerea efectivului de elevi al clasei, lucrul personalizat, baza materiala pentru multimedia, demers interactiv)
    3). Abordarea particulara si diferentiata a filierelor, acordand o atentie speciala filierei tehnologice si profesionale atat in ce priveste curricula cat si structura, precum si resursa umana calificata pt. astfel de scoli ( scoli ai caror elevi provin intr-un mare procent din familii dezorganizate, grupuri etnice marginale sau sufera de unele tulburari psihice si de comportament)
    Faptul ca acest gen de scoli, cu o resursa umana problematica sunt tratate la fel cu liceele teoretice de elita, mi se pare una dintre cele mai grave erori ale sistemului actual.
    • Like 0
    • @ Radu Ioan
      problema nu doar una actuala ci de zeci de generatii: proportia de adulti analfabeti functionali este aceeasi: jumatate daca au un text in fata nu il inteleg. E vorba de un stil de predare si notare care nu functioneaza (poate functiona acum 100 de ani, dar acum nu).
      Dar cum convingem pe jumatate din profesori ca daca muncesc in bataie de joc atunci rezultatul muncii e in bataie de joc? Ca e evident ca fac munca prost deoarece rezultatul e prost? ca e nevoie sa respecte copiii pentru a avea rezultate?
      (cand ai rabdare, intreaba in jur un formator care preda la profesori, sau cauta un profesor cu vocatie care lucreaza cu drag - experienta lor e crunta)
      • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult
sound-bars icon