Sari la continut

Cum se poate vindeca școala în țara în care 98,5% dintre profesori se consideră buni și foarte buni, iar 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Interviu cu Măriuca Talpeș

Din 230.000 de copii care au intrat în anul 2004 în clasa I în România, doar 35% au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de Bacalaureat. Instituția fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor cunoaștere, valori, repere, evoluție s-a specializat, de fapt, în a-i pierde pe drum, de la semestrul 1 la semestrul 2, de la un ciclu de învățământ la celălalt. 

Măriuca Talpeș, CEO Intuitext și inițiatoarea proiectului Merito, care îi premiază pe profesorii valoroși din România, vorbește, cu cifre, despre situația învățământului românesc. Sunt procente care ocupă spații infime pe hârtie, dar care înseamnă de fapt că zeci de mii de elevi și absolvenți se află astăzi într-o poziție vulnerabilă, într-un loc rău și pentru ei, dar și pentru România. Un număr uriaș de copii, care și-au imaginat cândva, la începutul clasei I că ar putea avea un viitor frumos, riscă să se transforme în șomeri de lungă durată. Iar acest lucru se întâmplă la fiecare generație. 

„Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate”

Potrivit testelor PISA, administrate de OECD, 40% din copiii români de 15 ani nu au abilități minime care să le permită să înțeleagă un text sau să facă un raționament matematic ori științific elementar. „Dacă comparăm aceste rezultate cu rezultatele de la Evaluarea Națională de sfârșitul clasei a VIII-a, vedem că regăsim acest procent de 40% în procentul celor care iau note sub 6. Evaluarea Națională e un test modest, făcut să aibă notă de trecere 6”, crede Măriuca Talpeș. În opinia ei, standardul de notare la clasă este viciat. 

„Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate. Îi trecem clasa, dar ei nu pot să înțeleagă un text sau să facă un raționament. 26% dintre ei au note mai mari cu între 3 și 5 puncte la clasă față de Evaluarea Națională, iar în mediul rural procentul este de 40%”, spune ea.

Din datele pe care le deține, la precedentul examen de Evaluare Națională, în 168 de școli din cele aproximativ 7.000 din România nu a existat nici măcar o notă de trecere. Iar examenul nu ar trebui să pună, consideră ea, mari probleme. „Un profesor de matematică din Dej pe care noi îl admirăm foarte mult, dl. Sorin Borodi, compară din pasiune subiecte date la examenul de intrare la liceu din 1933 până astăzi. Acordă fiecărui subpunct o notă de la 1 la 10 în funcție de dificultate, apoi face media. În 1933, primul liceu măsurat de dânsul, un liceu militar, avea aproape nota 10 în ceea ce privește dificultatea. Înainte de 1989 erau toate peste 8, iar după 1989 am început să scădem dramatic și am ajuns la nota 4 și un pic. Copiii noștri dau examene mai ușoare decât am dat noi sau părinții noștri”, declară Măriuca Talpeș, și ea absolventă a Facultății de Matematică. 

Elevii care iau note mici la Evaluarea Națională și care se întâmplă uneori să nu știe nici măcar să scrie și să citească ajung mai apoi la liceele tehnologice. „Sunt licee unde se intră cu nota 1. Întrebarea este: Mai poți face ceva pentru ei în următorii patru ani sau în următorii doi ani de învățământ obligatoriu? Răspunsul este: Nu. Cu mari eforturi poți duce, la acea vârstă, un elev de la 4-5 la 6-7. Dar de la nota 1 niciodată”, spune ea. Intervenția trebuie făcută în clasele mici când copiii care se confruntă cu dificultăți ar trebui să aibă parte de ajutor pentru a recupera din decalaj. Atunci mulți ar putea ajunge cu adevărat să-și merite notele de trecere. Ce se întâmplă însă acum este că ei sunt trecuți de multe ori clasa pentru a nu afecta imaginea profesorului sau a școlii, fără să se preocupe cineva de problemele lor.

„O școală rigidă, bazată pe penalizare. Ești bun sau prost”

„Fiecare din clasa mea este un mic diamant. Eu doar trebuie să îl șlefuiesc și să îi dau aripi. Așa trebuie să gândească un profesor. În 2012, s-a făcut un studiu în care au fost întrebați cât de motivați sunt să meargă la școală. Copiilor români nu le place la școală, e o școală rigidă, care îi pune să memoreze, e bazată pe penalizare, ești bun sau ești prost. Trebuie să stai în bancă nemișcat, iar singurul lucru pe care îl faci este să asculți profesorul și atât. Apoi te duci acasă să te antrenezi pe modele pe care le-ai primit, nu trebuie să fii creativ, nu trebuie să pui întrebări, nu trebuie să faci nimic cu mânuța ta. Trebuie să fii nemișcat, cuminte în bancă și să memorezi”, vorbește Măriuca Talpeș despre doar unul dintre motivele care îi îndepărtează pe copii de școală. 

98,5% dintre profesori se consideră bine și foarte bine pregătiți din punct de vedere pedagogic

Ea citează rezultatele unui alt studiu internațional care se află în contrast puternic cu felul în care școala este trăită de elevi. Potrivit Teaching and Learning International Survey (TALIS), realizat de OECD în anul 2013, 98,5% dintre profesorii români se consideră bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește pedagogia disciplinei predate, în timp ce 99,8% dintre profesori se simt bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește conținutul disciplinei predate. Acest lucru este alarmant, spune Măriuca Talpeș, pentru că dacă te crezi atât de bine pregătit nu mai ai de ce să înveți. 

La polul opus în studiul TALIS s-au aflat țări precum Japonia și Finlanda - în Finlanda, de pildă, doar 64% dintre cadrele didactice se consideră bine sau foarte bine pregătite din punct de vedere pedagogic. 

„Cred că mulți dintre profesori nu își iubesc meseria deloc și nu iubesc copiii”

Cheia unei educații de bună calitate se află la profesori. De ei depinde, în opinia experților OECD, viitorul copiilor, iar de viitorul copiilor depinde mai departe viitorul țării. Din acest motiv, nu ar trebui să ajungă să predea decât cei care iubesc copiii.

„Cred că mulți dintre profesori nu își iubesc meseria deloc și nu iubesc copiii. Sunt convinsă că mulți dintre ei au ajuns chiar din greșeala acolo și sunt nefericiți că sunt la catedră. Mulți sunt înspăimântați de dimineață în legătură cu ce-i așteaptă cu „nebunii ăsta de copii de la școală”. Dacă te duci încărcat, nu ai cum să-i deschizi pe copii, să-i faci dornici să învețe”, povestește CEO-ul Intuitext

Acei profesori operează cu etichete, iar o etichetă pusă unui copil poate să îl frângă. Când îi spui că e prost, că nu e în stare, că nu îl duce capul, că e pramatie nu arunci doar o vorbă în vânt, ci creezi realitate. „E foarte greu să repari ce i-ai făcut atunci. dacă are încredere în puterea lui, dacă are încredere că poate să învețe, va putea să facă ceva, poate să fie un bun meseriaș. Altfel este condamnat să fie șomer pe viață. Acești copii care sunt analfabeți funcționali, nu mai pot spera a un job cu valoare adăugată. Pot spera doar la meserii care în curând vor dispărea prin automatizări. Noi condamnăm jumătate dintr-o generație să nu facă parte din economia viitorului”, spune ea. 

Aproape cel mai mic salariu raportat la PIB din Europa

Una din frânele în calea unui învățământ performant este acel sistem care îi face pe profesorii titulari greu de înlăturat de la catedră chiar în cazul în care comit derapaje grave. Este ca și când, ar fi suficient să treci interviul de angajare pentru a rămâne până la pensie într-o companie. „Acest lucru nu poate să încurajeze performanța”.

O mare provocare este aceea de a-i aduce în sistem pe cei mai buni dintre absolvenți. Un lucru extrem de dificil de vreme ce în sistemul românesc de învățământ salariile pentru debutanți sunt extrem de mici. Potrivit studiului Eurydice un profesor debutant primește în România un salariu echivalent cu un procent între 44,1% și 47% din PIB, aproape cel mai mic din Europa. În Finlanda, salariul pe care îl primește un debutant variază între 85,3% și 97,7% din PIB. Odată cu trecerea anilor, nivelul de salarizare raportat la PIB crește de aproape trei ori în România, ajungând la un maximum de 125% din PIB, în timp ce creșterea în Finlanda este mai puțin spectaculoasă și ajunge la 129,3%.

Sursa: Studiul Eurydice. Apasă pentru a vedea imaginea la dimensiune completă

Creșterea salariului pentru debutanți ar putea fi o soluție pentru a face meseria de profesori mai atractivă, însă nu este singura. „O schimbare care trebuie făcută repede este ca debutantul să nu plece de la un salariu atât de mic, mai ales că poate să fie un profesor foarte bun care iubește copiii. Nu trebuie să îl dezavantajezi total față de cineva care face o altă meserie care necesită o calificare similară. Apoi trebuie să îmbunătățim statutul acestei meserii, trebuie să îi lăudăm și să îi apreciem în fiecare minut pe profesorii buni. Nimeni nu promovează acest job. Meseria de profesor este una dintre cele mai importante din țară. El îi formează pe copiii tăi. Acești copii duc țara mai departe. De felul în care sunt formați depinde dacă vom avea sau nu o economie competitivă. Asta înseamnă să își dezvolte valori, să fie perseverenți, să iubească lucrul în echipă, să fie pasionați, toate astea le învață dacă au un profesor bun”, crede Măriuca Talpeș.

Depolitizarea completă a școlii

Un alt pas este o selecție mult mai riguroasă a profesorilor, care să includă și un examen practic serios, și pregătirea lor temeinică atât din punct de vedere al conținuturilor, cât și pentru situațiile reale care pot apărea în fiecare zi la clasă.

Însă nicio schimbare de substanță nu poate fi făcută fără o depolitizare completă a școlii. „Cel mai important lucru care ar putea să se facă este să se delimiteze educația de factorul de putere politică. Inspectorii și directorii trebuie totalmente delimitați de puterea locală. Trebuie să ne dorim o educație independentă care să crească, indiferent de interesele oricui. Trebuie o autonomie reală a școlii. Ca să poți să încurajezi un director entuziast și bun să își ia o echipă bună, să-și păstreze doar oamenii buni, să dezvolte școală pentru interesele copiilor”, spune Măriuca Talpeș.

Sfaturi pentru oamenii de afaceri: „Adoptați o școală!”

În opinia ei, părinții nu ar trebui să lase educația copiilor exclusiv în sarcina școlii. „Tu ca părinte ești antrenoul principal al copilului, tu trebuie să te ocupi de educația lui rotundă, din care școala reprezintă doar o felie. De când se naște copilul, părintele îi citește mai întâi cărți, dezbate cu el, îl duce la muzeu și în natură, dezbate cu el lucrurile din jur, îi trezește interesul pentru lume.Se poate ca la școală să nu aibă un profesor pasionat sau să aibă un profesor care nu îi poate trezi lui pasiunea pentru o materie. Tu, părintel, trebuie să îi arăți ce e frumos în domeniul ăla și să îl încurajezi să rezolve”, crede CEO-ul Inutitext.

Aceasta a inițiat, în urmă cu doi ani, proiectul Merito organizat de Romanian Businss Leaders, care îi premiază pe profesorii care sunt o sursă de inspirație pentru elevii lor. A descoperit atunci mulți oameni valoroși peste tot în țară, fie că e vorba de cătune de munte cu clase simultane, fie de licee din marile orașe. Acești oameni trebuie sprijiniți să facă mai mult, iar mediul de afaceri ar trebui să se implice, în opinia ei, pentru dezvoltarea școlii. De aceea, le sugerează oamenilor de afaceri să adopte o școală. „Trebuie să ai o școală în zona ta și poți descoperi ce profesori sunt cu adevărat pasionați acolo. Pe acei oameni trebuie să îi ajuți să le ofere copiilor mai mult. Iar parteneriatul acesta între tine și școală să fie mult mai profund decât am venit, am dat niște bani și am plecat. Trebuie să te implici cu adevărat, mai ales că în fiecare școală poți găsi profesori buni”, crede ea. 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Situatia este mai grava decat multi ne putem imagina.
    Este nevoie de o restaurare totala.Profesorul trebuie incurajat cu un salariu decent,sunt multe persoane,poate mai pregatite decat actualii profesori(foarte multi inca iesiti la pensie dar continua sa predea)dar salariile nu-i motiveaza catre o astfel de meserie chiar de le este draga.
    Dupa aceea avem nevoie ca elevii sa fie motivati,cu profesori relaxati,flexibili,deschisi la minte.Cu metode de predare pe intelesul tuturora.
    In Spania exista posibilitatea ca,copii care au probleme grage la anumite materii sa faca recuperare dupa ore cu profesorii.
    Dar pt asta din nou este nevoie de o reforma totala a sistemului de invatamant.Una moderna si solida.
    Avem nevoie de sali de curs decent amenajate,comode,laboratoare de specialitate si spatii de recreere decent amenajate.Nu mai spun de toalete si de igiena...am vazut femei de serviciu care dau cu aceeasi carpa in toate baile...
    Si ma intreb...daca avem bani sa ridicam moschee si catedrale cele mai ce.... de ce nu avem cand este vorba sa investim in copii nostrii,in viitorii adulti de la care avem o speranta ?
    • Like 0
    • Ar trebui sa avem in vedere patru aspecte: corpul didactic, programele de invatamant, calitatea si selectia elevilor si baza matriala a invatamantului.
      In primul rand trebuie sa ma declar de acord cu capitolul privind motivatia cadrelor didactice din articol. Acest aspect ar trebui sa constituie 25% din politicile care vor guverna invatamantul in perioada urmatoare. Invatamantul a devenit colacul de salvare al absolventilor de studii superioare, care nu isi gasesc un job in specialitatea in care s-a pregatit. Altfel spus indivizii cu chemare catre pedagogie fug de saracie, iar locul lor este luat de ratati care prefera sa devina profesori decat someri. De unde doriti performanta ?
      Apoi ar trebui sa schimbam drastic continutul programei la clasele primare, aceasta constituind baza programelor pentru anii urmatori. Scoala actuala nu mai face educatie, doar invata copii sa scrie, sa socoteasca si ii obliga sa retina prea devreme niste informatii despre stiintele naturii si rationamente matematice rigide, la o varsta la care nu sunt pregatiti si nu pot valorifica aceste cunostinte. Dar nu face EDUCATIE. Adica morala, etica, deontologie ( cu titlu informativ, pentru cateva profesii de baza), estetica, sociologie - in special probleme privind relatiile dintre indivizi in situatiile comune, toate acestea sub forma de joc. Copii nostrii nu stiu cine sunt, care este locul lor in societate, in familie, care sunt obligatiile si ce li se cuvine. Nu sunt capabili sa se asocieze intr-un grup, sa colaboreze, sa se asocieze pentru realizarea unui scop comun, sa fie toleranti, sa se sprijine, sa se completeze reciproc. Se mentine ideea comunista de patriotism, cea potrivit careia doar individul are obligatii fata de stat. Lumea moderna promoveaza ideea de patriotism ca o relatie reciproca intre individ si stat iar apartenenta la o natiune confera obligatii dar si drepturi si protectie individului, fiind singura sansa de a exista in lumea contemporana. Modele de educatie prin joc pe aceste principii si in aceste directii se pot lua din scolile lumii civilizate. Formarea deprinderilor, a abilitatilor, a competentelor si predarea cunostintelor trebuie facuta apoi, cand copii sunt pregatiti pentru asta si din punct psihologic, adica dupa 10 ani, cand capata si capacitatea de a abstractiza. Dar asta presupune o recalificare a intregului personal didactic si mai ales o selectie foarte riguroasa. Acesta este motivul pentru care copii romani, dusi de parinti in occident , sunt trecuti in clase superioare celor absolvite in Romnaia, (asta pana la clasa a 6-a), pentru ca ei au fost indopati cu cunostinte dar nu au primit educatie. Aceeasi copii daca raman in sistemul de invatamant romanest la sfarsitul clasei a 8-a sunt dezorientati si cu un bagaj de cunostinte supraincarcat si haotic. Scoala trebuie sa devina locul unde copilul trebuie sa vina cu bucurie, cu dorinta de a se instrui.
      Sistemul de invatamant trebuie sa actioneze cu hotarare pentru stabilirea capacitatii , posibilitatilor, preferintelor, aptitudinilor, performantelor, dar si pentru depistarea deficientelor si handicapurilor fiecarui copil si gruparea lor functie de aceste criterii. Olanda, Germania procedeaza in acest fel iar sistemul livreaza cetateni pregatiti la nivelul maxim pe care fiecare il poate atinge. Un sistem de invatamant performant furnizeaza societatii CETATENI pe care se poate baza. Sistemul nostru de invatamant furnizeaza indivizi care abia asteapta sa plece la munca in strainatate, care vor sa se inbogateasca din " lovituri ", care isi tradeaza oricand concetatenii chiar si pentru ciubucuri marunte. Si de asta trebuie reformat.
      Nu trebuie uitata baza materiala a invatamanului, care a devenit sacul fara fund din care parazitii administratiei fura fara nicio rusine. Totul pe fondul unei finantari insuficiente.
      Ca o concluzie ar fi faptul ca invatamantul romanesc poate fi reformat doar daca se va adopta o strategie unitara pentru aceasta problema. Acest lucru trebuie sa aiba in vedere in primul rand combinarea elementelor traditionale cu principiile moderne , verificate din tarile civilizate. Apoi trebuie avut in vedere ca daca baza materiala si selectia elevilor pot fi implementate in timp scurt, programele de invatamant care sa schimbe orientarea radical au nevoie de un termen mediu de aplicare. Dar cel mai dificil este alt lucru: reformarea corpului didactic.
      Randurile de mai sus au fost scrise de o persoana care nu a lucrat in sistemul de invatamant, dar a practicat forme de educatie paralele si a folosit in acest proces rezultatele sistemului de educatie romanesc. Cu respect.
      • Like 0
      • @ Ilie Surla
        D-nă dvs. ştiţi ce înseamnă "sărăcie"?
        Vorbiţi de caliatatea şi selecţia elevilor!
        Înainte de a vorbi de calitatea şi selecţia elevilor ar fi înţelept să vorbiţi de calitatea şi selecţia dascălilor care pică într-o veselie de 40% la examenele de definitivat şi titularizare şi care sunt totuşi la catedre ca să predea elevilor. Cum să ai pretenţii de la elevi dacă nu ai de la cadrele didactice! Oare numai 1 punct de notaţie trebuie să despartă nivelul de pregătire al dascălului de cea a elevului? Bacul se ia cu 6 iar dascălul trece cu 7! Nu mai spun că cei căzuţi la examen rămân la catedră.De ce trebuie să fie plătiţi cu salarii pe care nu le merită? Un dascăl bine pregătit şi interesat de nivelul clasei nu se simte discriminat să fie plătit la fel ca cel care a picat la examenele profesiei de dascăl? Doriţi salarii ca în Germania? Acolo leafa dascălului depinde şi de alţi factori: nivelul de pregătire al clasei, gradul de mulţumire al parinţilor şi al elevilor. Acolo părintii nu practica meditaţiile particulare pentru că ei plătesc un impoit şi pretind servicii publice corecte.
        • Like 0
    • DIN PACATE, TOT CE A FOST VALOROS IN SCOALA ROMANEASCA A DISPARUT....IN LOCUL TRADITIEI AU APARUT ....INOVATIILE !!!!! PREGATIREA PSIHO-PEDAGOGICA IN INSTITUTIILE SPECIALIZATE LASA DE DORIT....SCOLILE PEDAGOGICE CU TRADITIE,NU MAI SUNT...... INSTITUTELE PEDAGOGIGE...... ACUM CULEGEM ROADELE....
      • Like 0
      • Învățământul actual e o catastrofa greu de compensat (ca și sistemul medical, de altfel ) In locul vechilor maeștri venerabili ai catedrei avem o mulțime de ratați (onoare excepțiilor) care se târăsc spre o pensie practicând o meserie fără pic de talent; mai mult, conștiința ratării ii marchează psihic: cu ani în urma vizitând ca părinte o școală în timpul pauzei pe coridoare am văzut extrem de multi profesori cu figuri patologice, candidați siguri ai serviciilor psihiatrice . Profesorii cu har dispar și sunt (minoritari fiind) marginalizați ori eliminați din sistem de masa mediocrilor, majoritari numeric. Un dezastru național pe care politicieni inculți n-au interes sa-l remedieze fiindcă "prostul e rentabil" un incult sau analfabet poate fi ușor manevrat de politicieni care în loc de inteligență au doar viclenie. DOAMNE SALVEAZĂ ROMANIA !
        • Like 1
        • Toate (aproape) informațiile sînt corecte, dar aglomerarea lor, care conduce la singura idee că școala românească este o instituție sublimă, ce trebuie urgent aruncată în aer, este cel puțin păguboasă. Analiza textului de față ar conduce la aceeași concluzie despre autoare cu cea a autoarei despre școală. Dar nu se cade; face ceea ce face școala: aglomerare de informații utile și inutile demersului. În al doilea rînd, școala, ca instituție socială, interrelaționează cu celelalte instituții, împărțindu-și sarcinile și obligațiile, și nu poate fi judecată separat, iar toate la un loc nu se pot pune. Este greșeala pe care o face mereu misterul invățămîntului (de aceea atîtea mistere!). Un scriitor american zicea că și luna ar putea fi mestecată, dar pe felii. Altfel ne vom învîrti în jurul cozii, căutînd vinovații și uitînd de vină sau invers. Să nu mai vorbim despre cauze!
          • Like 0
          • Intradevar,daca nu ai chemare pentru a fi DASCAL si nu iubesti copiii,n-ai ce cauta la catedra.Este recunoscut faptul ca acei profesori,care sunt iubiti de elevi,obtin rezultate mai bune la clasa,indiferent de materia ce o predau.A invata de dragul dascalului este foarte important.Altfel ,un chin este atat in transmite cunostine(daca le ai),cat si a le invata.Nu oricine poate fi dascal!
            • Like 1
            • Anon
              "Noi păcălim copiii ani de zile cu note umflate. Îi trecem clasa, dar ei nu pot să înțeleagă un text sau să facă un raționament." - adevarat; tin minte ca dupa...sa zic 2005 corijenta a devenit un fel de mit. Trebuia sa te straduiesti destul de tare ca sa NU treci clasa.

              " e o școală rigidă, care îi pune să memoreze, e bazată pe penalizare, ești bun sau ești prost. Trebuie să stai în bancă nemișcat, iar singurul lucru pe care îl faci este să asculți profesorul și atât. Apoi te duci acasă să te antrenezi pe modele pe care le-ai primit, nu trebuie să fii creativ, nu trebuie să pui întrebări, nu trebuie să faci nimic cu mânuța ta. " - depinde de materie. La istorie de exemplu da, sunt mai multe informatii de retinut decat conexiuni logice de facut. La matematica sau fizica din contra, mai importante sunt capacitatea de a rezolva probleme (pe care le "rezolvi cu manuta") si chiar creativitatea . Asta ca sa nu mai vorbim orele de literatura sau arte plastice, legat de creativitate. Ca stai in banca si lasi profesorul sa-si faca treaba nu e un lucru rau: mentine o atmosfera de calm in clasa; ai de pus intrebari, o poti face si chiar e bine sa o faci. Depinde desigur si de profesor. Eu unul nu am avut niciodata probleme in a discuta cu profii mei, din generala pana in liceu inclusiv. Ca "esti bun sau esti prost", asta cumva o sa fie valabil oricand vor fi impuse niste standarde: dai un examen, il treci sau il pici, te duci la un interviu, esti suficient de bun sa fii angajat sau nu. E OK sa se invete asta din scoala, corespunde realitatii.

              "98,5% dintre profesorii români se consideră bine și foarte bine pregătiți în ceea ce privește pedagogia disciplinei predate" - da, e exagerat, mai ales avand in vedere ca nu toti iau note mari si foarte mari la examene.

              "Cel mai important lucru care ar putea să se facă este să se delimiteze educația de factorul de putere politică. Inspectorii și directorii trebuie totalmente delimitați de puterea locală. Trebuie să ne dorim o educație independentă care să crească, indiferent de interesele oricui. Trebuie o autonomie reală a școlii." - DA, absolut. Asta combinata cu cresterea salariilor pe baza de merit sunt masuri care ar trebui luate urgent.
              • Like 2
              • Primul pas ar trebui să fie reformarea programei școlare. În clasele mici scoala se bazează prea mult pe munca părinților cu copiii. Nu este normal, pt un copilaș de 6-10 ani, să facă 3-4 ore teme după alte 4-5 ore la clasă. Câți adulți muncesc efectiv 8 ore pe zi? Aici se pierd cei mai mulți copii, nu toți părinții au timpul, unii nici capacitatea de a face zilnic 3-4 ore teme cu copilul. Mai departe ... nu au cum să recupereze.
                • Like 1
                • Foarte multe idei corecte si observatii reale in acest articol. Este foarte adevarat ca examenele de alta data erau mai grele decat cele de acum dar si mai usoare decat cele de acum. Mai grele prin continutul cerintelor si mai usoare prin libertatea pe care elevul o avea in rezolvarea cerintelor. Nu erau raspunsuri impuse ci ni se cerea creativitate.Azi un elev care rezolva o problema printr-o metoda inedita si personala, corecta este descalificat pentru ca nu corespunde baremului de notare. La literatura romana sau istorie unde si-ar putea dovedi cultura generala, cartile citite in plus fata de manual si capacitatea de exprimare este impins in stanoage de numar limitat de cuvinte, de date obligatorii si de faptul ca tot ce este in plus nu se noteaza. Un subiect ca cel din 1961 la literatra romana la intrarea in liceu, Lupta pentru eliberare de sub stapanirea otomana in secolele 14-15 oglindita in literatura romana clasica, ar fi imposibil de rezolvat de marea majoritate a elevilor absolventi de opt clase. Se cerea evident sa ai cat mai multe lecturi in plus fata de manual si asta conta cel mai mult la nota. Subiectul era complex pentru ca trebuia sa stii si notiuni de istorie nu numai d e literatura. Trebuia sa stii ce inseamna literatura clasica. Sigur exista si un subiect de gramatica si totul trebuia rezolvat in trei ore. Elevul era tratat deja ca o persoana responsabila nu ca un debil care nu rezista la stres, care trebuie menajat si care ce face daca nu bea apa trei ore. Ca elev era sansa ca anumite notiuni sa fie repetate de-a lungul scolii de doua ori cel putin. Pentru ca mama invatarii a ramas totusi repetitia. Cu toate ca numarul elevilor intr-o clasa este mai mic ca alta data tot nu se acorda fiecarui elev suficient timp de exprimare orala. Cred ca cel mai mult se exprima oral la limbile straine si acest lucrur se vede. Statul roman nu s-a definit si de aceea nici scoala nu este definita. In ce tip de societate traim, care sunt prioritatile statului nostru acum si in viitor, care sunt valorile pe care statul le protejeaza. Raspunsurile la aceste intrebari ar trebui sa fie cuprinse in tot ce se preda la scoala. Un copil de azi care invata un amalagam de cunostinte intre care nu se face legatura poate spune ca omul este creat de Dzeu ca asa a invatat la religie dar stie ca are organe in corp care funtctioneaza pe baza unor legi biologice pentru ca asa invatat la stiintile naturii. Si incearca cat poate sa-l impace pe Dzeu cu stiinta in prorpia sa minte ceea ce creaza destula deruta. Si asta in conditiile in care sunt generatii de copiii de o inteligenta nativa iestita din comun. Nu mai spunem ca este greu sa relationezi ca profesor ce zeci de copiii deodata daca ti s-au luat toate parghiile autoritatii. Nu poti sa ii tratezi mereu ca la gradinita.Si cate scoli chiar au psihologi cu adevarat? Dar logopezi? Dar cercuri pentru diverse preocupari extrascolare? .....
                  • Like 6
                  • Din păcate, este adevărat tot ceea ce scrie doamna Talpes! Venind direct din sistem, susțin faptul că depolitizarea învățământului ar fi primul pas către mai bine. Apoi, reformarea începând cu programele școlare, eliminarea notarii, a clasamentelor semestriale, anuale etc. Totul a devenit o goana nesfârșită după note, medii, premii. Care nu reflecta neapărat realitatea. Apoi, fiindcă învățarea centrată pe elev la noi reprezintă doar vorbe în vânt, aici trebuie lucrat foarte mult. Din nefericire, foarte mulți colegi, deși bine pregătiți profesional, sunt obedienți unui vechi sistem, unei vechi mentalități conform căreia elevul trebuie sa nu iasă din cuvântul dascălului, să nu aibă o părere personală, să stea nemișcat, să memoreze fraze interminabile etc. Nu așa văd eu lucrurile și observ, de mult, că mai sunt astfel de opinii, similare.
                    • Like 3
                    • @ Ladunca Roxana
                      Iată, da, o analiză corectă. Doar unele comentarii: 1. Depolitizare, OK, dar sunteți suficient de vagă pt a nu pricepe exact cum vedeți problema. 2. «eliminarea notarii» O, da, sunteți chiar mai radicală decât mulți. Ce facem însă cu majoritatea (profesori, părinți…) care nu pricep faptul că notarea trebuie radical reformată până la a fi eliminată. Sincer, nu cred că se poate elimina la modul absolut: cum vedeți, totuși, o categorisire-evaluare (reală, pe talent) a elevilor? 3. «foarte mulți colegi, […], sunt obedienți unui vechi sistem, unei vechi mentalități conform căreia elevul trebuie sa nu iasă din cuvântul dascălului, să nu aibă o părere personală, să stea nemișcat, să memoreze fraze interminabile». Da, dar această categorie nu cred că mai este așa de numeroasă, este însă suficient de numeroasă pt a se opune schimbării, așa este.
                      Vă întreb: credeți că românii, grupul uman format din părinți și profesori, chiar doresc reforma? Da, o recită ca pe o poezie, dar chiar o doresc? Prin 1998, când Marga a propulsat primul pas al reformei și a eliminat notele la clasele I-IV, a fost jale mare între învățătoare, credeți că acum ar fi altfel, dacă s-ar propune pași spre o reformă a sistemului de notare? Oricum nu cred că se va face acest pas, dar întreb ca principiu de lucru.
                      • Like 0


                  Îți recomandăm

                  Evaluarea Națională

                  Majoritatea discuțiilor dintre câțiva părinți care se întâlnesc ajung, indiferent de unde încep, în același punct: la școală. „Noi o să îl înscriem la școala din cartier de care aparținem. Mi s-a părut cât de cât ok”, zic în treacăt și primesc la schimb o întrebare: „Și ce faci dacă, după aia, ajunge la un liceu din Titan?”. „Păi un liceu din Titan am terminat și eu...”, încerc să parez

                  Citește mai mult

                  Eugen Teodorovici

                  Premierul Mihai Tudose l-a demis pe fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, din funcția de consilier, după ce cu o zi înainte, acesta spusese că un stadion la Teleorman, așa cum vrea ministrul Dezvoltării, „nu se justifică”, și că Biserica ar trebui să plătească impozite.

                  Citește mai mult