Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De ce aleg tinerii să se despartă de angajatorii lor fără niciun cuvânt?

iesire.

Foto Viktor Descenko / Alamy / Alamy / Profimedia

Dacă ești angajator probabil că nu o dată te-ai confruntat în ultima vreme cu faptul că angajatul pur și simplu nu a mai apărut la serviciu. Nu mă refer aici la situații ocazionale în care angajatul are o situație specială și trebuie să absenteze temporar, ci la situațiile în care angajații tineri – studenți sau proaspăt absolvenți – aleg să-și ia „la revedere” de la angajator în tăcere: fără demisie scrisă, fără preaviz, fără un email amărât, fără un telefon, fără notificare de orice fel. „No show” este codul pe care mare parte din companii îl folosesc pentru a justifica plecarea angajaților care astfel nu au mai putut trece printr-un „Exit Interview” și nu au mai dat șansa angajatorului să disece motivele deciziei de a părăsi job-ul.

Mi-amintesc că acum un an am avut un colaborator care s-a despărțit de mine printr-un SMS – văzând feedback-ul actual de la marii angajatori de studenți și proaspăt absolvenți – cred că am fost „norocoasă”… atunci am fost tristă. Grupul celor care pleacă după acceptarea ofertei, după sau în timpul perioadei de instruire în noul job devine din ce în ce mai mare, dar situația nu este aplicabilă doar noilor angajați – se extinde și la cei în primul an de experiență cu compania respectivă.

De ce aleg tinerii să se despartă de angajatorii lor fără niciun cuvânt? Unde au dispărut bunele maniere în business? Iată mai jos punctul meu de vedere:

1. Goana după resurse umane – într-o epocă în care recruiterii se dau peste cap să-și atingă obiectivele de recrutare pentru poziții entry level, nu se mai explorează deloc acea parte din CV (dacă e menționată, căci unii trec ce le convine) care pe vremuri era ca o alarmă în mintea fiecărui angajator: Cât timp ai stat la ultimul job? De ce ai plecat după câteva săptămâni…? Despre referințe nici nu mai poate fi vorba… cine mai are timp să consume aceste resurse pentru roluri de entry level? Iar dacă pentru poziți entry level se folosesc roboți/procese automatizate/algoritmi de selecție ce nu iau în considerare semnalele de alarmă clasice, atunci însăși ideea de „filtru” se modifică. Ce consecință există pentru tânărul angajat? Păi studentul/tânărul dacă știe că nu există consecință – se poartă ca atare. Lasă că merge, și prietenii mei fac la fel și n-au pățit nimic.

2. Bunele maniere în business și cei șapte ani de acasă – au obosit companiile să educe tinerii apropos de norme de comportament în business? Probabil, după mai bine de 30 de ani. Unele nici nu-și asumă acest efort, pentru că se pleacă de la premisa că bunul simț se educă acasă, de către părinți și educatori – în școală. Păi mai este aceasta o așteptare realistă? Cumva, odată plecat departe de familie, în marele oraș, să-și facă un rost, tânărul(a) uită de bunele învățăminte mai ales dacă și anturajul este unul neprielnic. Or dacă de iubită mă despart prin sms, sau Instagram, de ce să depun mai mult efort în depărțirea de angajator? Bunele maniere în business trebuie să facă de acum parte din orice proces de instruire incipientă pentru noii angajați, nu de alta, dar realizez cu tristețe că unii tineri nici măcar nu realizează că acesta nu este normalul.

3. Teama de conflict și incapacitatea de a-l gestiona. Petrecându-și tot mai mult timp în fața device-urilor electronice și restrângându-și comunicarea la exprimări monosilabice și emoticoane, izolându-se uneori într-o bulă a cărei standarde de comunicare nu se regăsesc în business – de unde ar trebui tinerii noștri să învețe să-și argumenteze o decizie în fața unui angajator? Să-și asume un conflict de idei/obiective? Să-l gestioneze decent? Să lase acea ușa deschisă la care cei din alte generații încă se mai gândesc uneori ca abordare de bun simț?

4. Imaturitatea emoțională: Degeaba vorbim de IQ dacă în mod frecvent ignorăm în sistemul educațional elemente ce țin de educarea inteligenței emoționale la tineri, de abilitatea lor de a-și inventaria stările și de a alege un răspuns decent la diverse situații.

E nevoie de mai multă implicare din partea celor ce gestionează procesele de recrutare, dar și de educație a tinerilor (public & privat) să dea o mână de ajutor și să suplinească un gol de educație care pare că în ultimii ani – se transmite de la părinți – copiilor lor. Căci da, e suficient să-i întrebați pe cei din HoReCa, construcții, retail, outsourcing etc. ce au pătimit în vara aceasta cu angajații lor, ca să vă faceți o idee că „no show”, dacă ar fi măsurat la scară națională, nu e un fenomen izolat, specific doar industriilor care angajează cu precădere tineri. Devine un imperativ în educație, pe lângă multe altele. Eticheta în business, ca și abilitatea de a gestiona conflicte, de a argumenta decizii personale sunt abilități ce trebuie să facă parte din bagajul de cunoștințe al fiecărui tânăr, cel puțin în „normalul” meu.

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este simplu angajatorul umbla cu promisiuni mincinoase, spre exemplu program de 8 ore, cine dracu mai crede in programul de 8 ore, e că și cum ai crede in Moș Crăciun, sau alta gogomanie , program flexibil ori tinerii abia intrați pe piata muncii chiar cred în astfel de basme.
    • Like 0
  • Imaturitatea emotionala e deja demonstrata de prisos de atitudinea "cum sunt tratat, asa reactionez". Deja multi oameni nu mai actioneaza in baza unor valori, a unor principii personale, ci reactioneaza, pe baza unor simple instincte primare. Iar cand aproape toata existenta ti-e dictata de instincte ... se cam duce ceea ce ar trebui sa ne faca, chipurile, umani. Asa ca problema plecarilor neanuntare de la angajatori devine doar o picatura in oceanul destabilizarii unei parti insemnate din societatea actuala, la nivel mondial, nu doar la noi. Dar deh, "fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" nu mai tine, acum primeaza "legea junglei" si "capra raioasa tine coada sus". De ambele parti ale situatiei, ceea ce e si mai ironico-amuzant. In loc sa realizam ca toti avem nevoie unii de altii, noi ne batem ca chiorii in orgolii, ideologii prost intelese si aplicate, si "adevaruri". Animalele au ajuns sa fie mai umane decat oamenii, ironic.
    • Like 0
  • Salut. Eu lucrez in Marea Britanie si vreau sa zic ca acolo foarte multi britanici in special tineri prefera sa traiasca in conditii mai peoaste pe ajutor social, de ce? Nu stiu probabil lenea.

    Iar la mine la munca managerul cauta oameni non stop. Intr-un an am gasit doar 2 oameni. Restul tot tineri vin o zi, nu ii mai vezi, iau interviul si nu mai vin deloc, sau sunt invitati la interviu si nici nu vin...

    Nu stiu ce sa zic. Dar nu e strict in Romania e peste tot.
    • Like 1
  • Pentru că generația asta mai de pe urmă, născută spre anii 2000, se respectă mai mult ca noi ăștia 80', 90'.
    Dar am luat și eu exemplul lor: nu mai stau pe nicăieri dacă nu mi se oferă cel puțin același respect pe care îl ofer eu.
    Și plec.
    Nu cu "no show", pentru că îmi vreau banii pentru cât am muncit.
    Nesimtirea, răutatea, bârfa, invidia, lăcomia și strategiile de manipulare te fac să-ți iei câmpii.
    Până la semnarea contractului și o lună după, sunt numai lapte și miere, după aia, parcă iese dracu' din ei.
    • Like 1
    • @ Ioana Maria
      Foarte bine spus!!! Doar ca i-am vazut si pe unii pe care-i apuca amocul inca de a doua zi dupa semnarea contractului. Iar angajatul inca mai sta pe acolo in virtutea inertiei, domnule, daca atata s-a discutat, am ajuns la contract, mi-am facut un program, un plan, unde sa plec acum, sa spuna ca EU nu stau bine cu capul, daca plec in 24 de ore. Nu ca se isterizeaza ei imediat ce te vad sub biciul lor.
      • Like 0
  • Părerea mea e alta. Mulți pleacă, fiindcă patronii se cred mici zei, iar angajații sunt doar niște sclavi ce trebuie exploatați. Alți patroni trăiesc cu falsa impresie că datorită lor, ceilalți au ce mânca, când realitatea e invers.
    • Like 1
  • Nu e vorba de cei 7 ani de acasa si nici de vreo educatie speciala, ci pur si simplu, cel care pleaca isi ignora fostul angajator, pentru simplul fapt ca nu i-a fost nici prieten, nici macar amic, va de cele mai multe ori probabil l-a tratat ca pe o simpla resursa! Personal ii felicit pe cei care au plecat "in liniste" si incurajez asemenea comportament! Bravo!
    • Like 1
  • Apropo:

    https://www.podul.ro/articol/15660/caz-abominabil-in-bihor-o-contabil-a-fost-torturat-talhrit-i-batjocorit-de-copiii-patronului-in-complicitate-cu-un-subofier-isu-agresorii-sunt-progeniturile-unui-prosper-afacerist-fost-primar-cu-trei-mandate
    • Like 0
    • @ Eu Eshana
      Oare este clar ca angajatul este vazut ca sclav? Nu va mai victimizati, doamne si domni HR, ce sa-i faci, se mai trezesc si sclavii si fug de pe plantatie. Sau sunteti de parere ca angajatorul (sau loaza lui) ar avea dreptul sa-si tortureze angajatul, ca, vorba aia, ii da munca!
      • Like 2
  • Pentru că același tratament îl primesc și de la angajator. Cum își tratează firma angajatul așa i se răspunde.........
    • Like 3
  • Mda. Din punctul meu de vedere patronatului din România îl doare-n ,,pix" de angajați, îi tratează cu indiferență și aroganță, îi exploatează ca pe sclavi .... De fapt îi și spusesem unui director de la metro că ,, afară e vopsit gardul și înăuntru e leopardul" și că patronii și directorii aici au impresia că odată cu semnarea contractului de muncă îți cedezi și toate drepturile și libertățile. Ei sînt interesați să facă trafic de influență (lobby) pe lîngă legislativ să mai bage niște obligații și cedări de libertăți pentru angajați și o salarizare cît mai mică. Dacă ai ceva de reclamat și faci scrisori de informare adresate conducerii, deobicei te ia pe psihologie inversă în care chipurile victima este devină pentru ceea ce i s-a întîmplat iar dacă combați cu argumente și văd că nu-ți pot da prosteală știți ce spun? ,,Pentru tine cel mai bine este să înceteze contractul acum!" Adică îți dau cu ,,flitu' "! Experiențe proprii, nu povești.
    Lucrînd în industrie, echipamentul de lucru fie nu este conform cu munca pe care o faci, fie îți dă ținută de pe alți oameni (situație recentă în plandemie! Da?) fie gata contaminată (mănuși antiacid contaminate la interior cu substanțe acide în urma cărora te-ai ales cu o iritație pe ambele mîini sub formă de beșicuțe care supurau urticau și usturau) fie gen .... o mască respiratorie la 20 de oameni!
    Și atunci experiență după experiență îți mai vine să mai zici ceva? Te-au prostit, ți-ai dat seama, ai plecat fără să te uiți în urmă, scuturîndu-ți praful de pe tălpi.
    Așa că terminați cu pasarea vinei în curtea angajaților și cu declarația aia cum că ,,românul e leneș și nu vrea să muncește!" Nu! Românul s-a săturat să fie luat de fraier. Atît.
    • Like 3
    • @ Mihai Cosmin
      Romanul patit a inteles ca le daruieste unor vampiri sanatatea si viata lui.
      • Like 1
  • Tinerii educati si cu 7 ani de acasa abandoneaza angajatorii care le spun "pentru asta ai merita sa te plesnesc". Acesti cetateni la inceput de drum nu pot face ilegalitatile impuse de angajatori neglijenti si lacomi. Cand investesti energie si entuziasm tineresc, iar inapoi primesti indiferenta/ lipsa de interes pentru stimularea financiara a fidelitatii, normal ca nu stai intr-o companie. Generatia asta nu mai sta, ca noi, seniorii, la discretia sefilor! Respect pentru independenta lor!
    • Like 1


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult
sound-bars icon