Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șase ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce aleg tinerii să se despartă de angajatorii lor fără niciun cuvânt?

iesire.

Foto Viktor Descenko / Alamy / Alamy / Profimedia

Dacă ești angajator probabil că nu o dată te-ai confruntat în ultima vreme cu faptul că angajatul pur și simplu nu a mai apărut la serviciu. Nu mă refer aici la situații ocazionale în care angajatul are o situație specială și trebuie să absenteze temporar, ci la situațiile în care angajații tineri – studenți sau proaspăt absolvenți – aleg să-și ia „la revedere” de la angajator în tăcere: fără demisie scrisă, fără preaviz, fără un email amărât, fără un telefon, fără notificare de orice fel. „No show” este codul pe care mare parte din companii îl folosesc pentru a justifica plecarea angajaților care astfel nu au mai putut trece printr-un „Exit Interview” și nu au mai dat șansa angajatorului să disece motivele deciziei de a părăsi job-ul.

Mi-amintesc că acum un an am avut un colaborator care s-a despărțit de mine printr-un SMS – văzând feedback-ul actual de la marii angajatori de studenți și proaspăt absolvenți – cred că am fost „norocoasă”… atunci am fost tristă. Grupul celor care pleacă după acceptarea ofertei, după sau în timpul perioadei de instruire în noul job devine din ce în ce mai mare, dar situația nu este aplicabilă doar noilor angajați – se extinde și la cei în primul an de experiență cu compania respectivă.

De ce aleg tinerii să se despartă de angajatorii lor fără niciun cuvânt? Unde au dispărut bunele maniere în business? Iată mai jos punctul meu de vedere:

1. Goana după resurse umane – într-o epocă în care recruiterii se dau peste cap să-și atingă obiectivele de recrutare pentru poziții entry level, nu se mai explorează deloc acea parte din CV (dacă e menționată, căci unii trec ce le convine) care pe vremuri era ca o alarmă în mintea fiecărui angajator: Cât timp ai stat la ultimul job? De ce ai plecat după câteva săptămâni…? Despre referințe nici nu mai poate fi vorba… cine mai are timp să consume aceste resurse pentru roluri de entry level? Iar dacă pentru poziți entry level se folosesc roboți/procese automatizate/algoritmi de selecție ce nu iau în considerare semnalele de alarmă clasice, atunci însăși ideea de „filtru” se modifică. Ce consecință există pentru tânărul angajat? Păi studentul/tânărul dacă știe că nu există consecință – se poartă ca atare. Lasă că merge, și prietenii mei fac la fel și n-au pățit nimic.

2. Bunele maniere în business și cei șapte ani de acasă – au obosit companiile să educe tinerii apropos de norme de comportament în business? Probabil, după mai bine de 30 de ani. Unele nici nu-și asumă acest efort, pentru că se pleacă de la premisa că bunul simț se educă acasă, de către părinți și educatori – în școală. Păi mai este aceasta o așteptare realistă? Cumva, odată plecat departe de familie, în marele oraș, să-și facă un rost, tânărul(a) uită de bunele învățăminte mai ales dacă și anturajul este unul neprielnic. Or dacă de iubită mă despart prin sms, sau Instagram, de ce să depun mai mult efort în depărțirea de angajator? Bunele maniere în business trebuie să facă de acum parte din orice proces de instruire incipientă pentru noii angajați, nu de alta, dar realizez cu tristețe că unii tineri nici măcar nu realizează că acesta nu este normalul.

3. Teama de conflict și incapacitatea de a-l gestiona. Petrecându-și tot mai mult timp în fața device-urilor electronice și restrângându-și comunicarea la exprimări monosilabice și emoticoane, izolându-se uneori într-o bulă a cărei standarde de comunicare nu se regăsesc în business – de unde ar trebui tinerii noștri să învețe să-și argumenteze o decizie în fața unui angajator? Să-și asume un conflict de idei/obiective? Să-l gestioneze decent? Să lase acea ușa deschisă la care cei din alte generații încă se mai gândesc uneori ca abordare de bun simț?

4. Imaturitatea emoțională: Degeaba vorbim de IQ dacă în mod frecvent ignorăm în sistemul educațional elemente ce țin de educarea inteligenței emoționale la tineri, de abilitatea lor de a-și inventaria stările și de a alege un răspuns decent la diverse situații.

E nevoie de mai multă implicare din partea celor ce gestionează procesele de recrutare, dar și de educație a tinerilor (public & privat) să dea o mână de ajutor și să suplinească un gol de educație care pare că în ultimii ani – se transmite de la părinți – copiilor lor. Căci da, e suficient să-i întrebați pe cei din HoReCa, construcții, retail, outsourcing etc. ce au pătimit în vara aceasta cu angajații lor, ca să vă faceți o idee că „no show”, dacă ar fi măsurat la scară națională, nu e un fenomen izolat, specific doar industriilor care angajează cu precădere tineri. Devine un imperativ în educație, pe lângă multe altele. Eticheta în business, ca și abilitatea de a gestiona conflicte, de a argumenta decizii personale sunt abilități ce trebuie să facă parte din bagajul de cunoștințe al fiecărui tânăr, cel puțin în „normalul” meu.

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E foarte simplu. Trăim într-o societate manelizata. Patronat de doi lei, salarii de doi lei, legislație de doi lei. Acum ceva timp in urma ti se spunea că mai sunt 100 la usa care așteaptă să fie angajați. Si atunci multi, foarte multi oameni au plecat din tara. Acum e invers, sunt 100 care așteaptă să te angajeze. Dar asta nu inseamna ca lucrurile merg bine.
    Ce as vrea sa precizez: nimeni nu poate să se ridice si sa plece pur si simplu. Pentru ca daca nu te mai prezinți, logic ca vei fi cautat la telefon. Nimeni nu-ti poate închide contractul fără să știe cum. Sunt niste articole de lege. Asa ca tot trebuie sa anunți ca nu mai vi si sa-ti dai o demisie, ceva. Apoi e preavizul care trebuie discutat cu patronul. Dacă îl faci, daca il faci partial sau nu-l mai faci deloc. Dacă patronul dorește sa-l faci nu poti sa-l ignori pentru ca te poate da in judecata. E dreptul lui asa cum e si dreptul tau. Adică dacă patronul se poate lipsi de preaviz, dar tu doresti sa-l efectuezi, nu are ce sa-ti faca. Deci trebuie discutat.
    Dacă ești în perioada de proba si nu mai vrei sa stai la job trebuie sa faci o notă prin care anunți ca din data de... nu mai vi.
    Deci nu cred ca tinerii, dar de ce doar tinerii ?, nu inteleg, pot pleca asa pur si simplu fără niciun cuvânt. Pana la urma cei de la firma trebue sa vorbeasca cu tine, sa stie despre ce e vorba. Poate ai avut un accident, poate te-ai maritat/însurat, poate ai fugit in lume, poate ai murit. Trebuie sa stie cum iti închid contractul. Altfel dupa 3 zile de absența te pun nemotivat si dupa multe alte chestii iti pot închide contractul cu indisciplină.
    Cine a scris articolul nu stiu ce a vrut sa transmită, dar, da, exista multă fluctuație in randul angajaților. Nu mai e nimeni dispus să înghită toate tampeniile angajatorului si stiu ca cererea de mana de lucru calificată, e mare. Si nu vorbesc aici doar de IT sau de multinaționale. La care toată lumea " buna" se raportează si nu inteleg de ce. Ai zice ca toti romanii lucrează doar in IT sau multinaționale.
    Iar noua lege prin care daca lucrezi part time sa zicem cu 2 ore și câștigi 1000 lei net, nu mai plătești taxe la mia aia ci la nivelul salariului minim pe economie, daca nu mai ai si alte contracte, etc, stiti voi... mi se pare o mizerie. Adică cum să plătesc taxe pe ceva ce nu castig? Faptul ca eu pot trăi cu mia aia e problema mea. Poate mai am un venit dintr-o chirie spre exemplu. Ce treaba are guvernul cu asta? Nu asa se albesc banii. Nu asa se reglementează piata muncii din punct de vedere al veniturilor declarate. Dar intereseaza pe cineva? Nu. Ei, atunci nici pe "tineri" nu-i intereseaza cine va plăti pensiile prin anii 2040. C-asa-i in viata..
    • Like 0
    • @ Alin Cojocaru
      Nume check icon
      De acord ca multi angajatori s-au comportat execrabil, dar nu cred ca aceasta este o scuza pentru cei care pleaca fara sa mai poate fi contactati sau chiar daca nu ajung nici la prima zi de munca. Adevarul este ca angajatorii in acest cazuri fac multe artificii ca sa inchida contractele de munca si de obicei fara sa fie nici o repercusiune asupra angajatului. Si poate de aceea acest lucru a devenit o norma. Banuiesc ca o sa inceapa imediat "talibanii" cu comentariile lor de inalt nivel intelectual, ca apar angajatorii. Nici vorba, dar astfel de comportamente nu sunt neaparat "razbunari" impotriva angajatorului, ci lipsa de bun simt, imaturitate, amoralitate, lipsa de asumare a ceea ce faci. Astfel de comportamente practicate des vor tinde sa devina norma in toate aspectele vietii ale acestor persoane. Poate de aceea am ajuns unde am ajuns ca natie pentru ca am tolerat - in toate aspectele vietii - comportamente nepotrivite.
      • Like 0
  • Nume check icon
    Dar tinerii care semneaza contractul de munca si nu se prezinta dupa aceea nici macar in prima zi si nu mai raspund la telefon?
    • Like 0
  • Pe “vremea mea” era imposibil sa demisionezi ca se practica metoda “cartea de munca ostatica”, asadar singura data cand am demisionat a fost atunci cand am emigrat. Bonusul mi-a fost confiscat chiar daca lovisem target-ul si cartea de munca au tinut-o pana s-au plictisit de ea si mi-au returnat-o.
    Insa chiar si despartirile prin preaviz erau cu cantec. Angajatorul roman avea intotdeauna impresia ca toti au vazut asfalt prima oara la ei in curte si evident ei te-au dezvoltat de la zero fara nici un aport din partea ta. De asemenea toata contributia ta la dezvoltarea firmei era trecuta cu vederea, chiar daca venisei cu multe idei in fiecare luna. O atitudine similara am mai intalnit-o la firmele mici din Italia, care nesurprinzator se plang de lipsa angajatilor “de calitate” ca si cele mioritice. Ce conincidenta 
    • Like 2
    • @ Ars3n13 B0ca
      Da, angajatorii privati au impresia (certitudinea) ca sunt niste buni samariteni, care te iau din drum si te platesc gras ca sa nu faci nimic. Pai de ce se mai trudesc atata cu niste angajati asa de incompetenti si lenesi? A, de buni crestini ...
      • Like 1
  • Oferiti 4 motive pentru care tinerii ar pleca fara preaviz si din aceste 4 motive 3 le puneti pe spatele tinerilor, cum ca acestia ar prezenta o deficienta, lipsa, nedezvoltare etc si chiar si cel de'al 4;lea motiv, tot pe seama tinerilor este, camuflat sub incapaciatatea HR de a selecta candidatii. Chiar nu vedeti nimic gresit in aceasta ecuatie? Eu as putea sa mai insir multe motive, la fel ce cei ce au comentat mai devreme. Da, teama de conflict, dar as numi'o Greata, nu vrei sa mai ai de'a face cu respectiva companie, fie si pentru inca 5 minute. Vedeti dumneavoastra, este normal si bine sa se respecte acel contract, sa vedeti acel preaviz de 2 saptamani, dar uitam un lucru banal. Poate l'ati invata la scoala sau la ceva cursuri ulterioare de HR: intre angajator si angajat nu poate exista o relatie normala de egalitate, oricat s'ar legifera aceasta relatie. Angajatorul, mereu va avea un avantaj in aceasta relatie. El poate dispune foarte usor de angajat. Cand un angajat pleaca, angajatorul este afectat, dar nu am vazut angajator sa intre intr'o criza serioasa pentru ca a plecat angajatul. Nu da faliment, nu'si inchide portile, nu'i scade cifra de afaceri semnificativ. Dar angajatul pune totul la bataie, isi pune propria'i existenta, siguranta zilei de maine. Si totusi, de cate ori angajatorul nu a concediat fara un aviz prealabil? Pur si simplu la sfarsitul zilei de munca ii spune: uite aici 3 saptamani de plata, de maine nu mai vii. oricat v'ati uita la acele 3 saptamani de preaviz, in aceasta ecuatie, acel preaviz este inexistent. Pur si simplu angajatorul "ghost'uieste" angajatul. Este acelasi lucru. Da se respecta contractul, dar acest contract oricum pleaca de pe o pozitie de forta cum am explicat. Respectarea este de forma, in esenta, este o concediere fara preaviz. Angajatul, singura clipa cand poate decide pentru el, este cand pleaca si se elibereaza. Eu nu judec pe nimeni ce pleace in asemenea fel, nu este vina lor si nici problema lor. Este a mea, a angajatorului. Cum pot impiedica asta? Sa'ti tratezi mai bine angajatii? Simplu de spus, greu de facut, dar este o solutie. Cati ati auzit angajatoruri sa spuna: daca va cautati de munca, daca mergeti la un interviu, nu trebuie sa ma mintiti ca vi s'a spart teava acasa. Veniti si'mi spuneti si puteti lipsi fata probleme. Mai mult, va ofer recomandari. Puteti merge la interviu cu recomandarea sefului de la actualul loc de munca. Pai nu e ceva de mare fel? Nu, nu este contraproductiv si nu te sabotezi singur daca facetti asta. Angajatul va pleca. Mai devreme sau mai tarziu, va pleca. Este normal asta. Fa ce am spus mai sus si vei reusi sa controlezi partial procesul, vei reusi sa obtii astfel foarte mare preaviz (si nu, nu il dai afara cand isi cauta de munca si nici nu te apuci sa cauti inlocuitor), dar mai mult, induci o stare pozitiva in randurile angajatilor, restabilesti increderea si echilibrul. Este perfect? nu, dar este un inceput. Cel putin problema acestui articol dispare sau tinde catre zero.
    • Like 1
  • Este simplu angajatorul umbla cu promisiuni mincinoase, spre exemplu program de 8 ore, cine dracu mai crede in programul de 8 ore, e că și cum ai crede in Moș Crăciun, sau alta gogomanie , program flexibil ori tinerii abia intrați pe piata muncii chiar cred în astfel de basme.
    • Like 4
    • @ Corcodel Marian
      Culmea e ca nici opt ore n-ar insemna o fericire, Si o ora in care te afli la totala dispozitie a unui analfabet agresiv si nesimtit, care se crede stapan de sclavi, e un infern!
      • Like 2
  • Imaturitatea emotionala e deja demonstrata de prisos de atitudinea "cum sunt tratat, asa reactionez". Deja multi oameni nu mai actioneaza in baza unor valori, a unor principii personale, ci reactioneaza, pe baza unor simple instincte primare. Iar cand aproape toata existenta ti-e dictata de instincte ... se cam duce ceea ce ar trebui sa ne faca, chipurile, umani. Asa ca problema plecarilor neanuntare de la angajatori devine doar o picatura in oceanul destabilizarii unei parti insemnate din societatea actuala, la nivel mondial, nu doar la noi. Dar deh, "fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" nu mai tine, acum primeaza "legea junglei" si "capra raioasa tine coada sus". De ambele parti ale situatiei, ceea ce e si mai ironico-amuzant. In loc sa realizam ca toti avem nevoie unii de altii, noi ne batem ca chiorii in orgolii, ideologii prost intelese si aplicate, si "adevaruri". Animalele au ajuns sa fie mai umane decat oamenii, ironic.
    • Like 0
  • Salut. Eu lucrez in Marea Britanie si vreau sa zic ca acolo foarte multi britanici in special tineri prefera sa traiasca in conditii mai peoaste pe ajutor social, de ce? Nu stiu probabil lenea.

    Iar la mine la munca managerul cauta oameni non stop. Intr-un an am gasit doar 2 oameni. Restul tot tineri vin o zi, nu ii mai vezi, iau interviul si nu mai vin deloc, sau sunt invitati la interviu si nici nu vin...

    Nu stiu ce sa zic. Dar nu e strict in Romania e peste tot.
    • Like 1
    • @ Neo Phyte
      Da' ma, Toți tineri sunt leneși nu vor sa își rupă spatele pe 800£. Ia mai fa pasi și lasă-ne cu linsul cizmelor angajatorilor.
      • Like 1
  • Pentru că generația asta mai de pe urmă, născută spre anii 2000, se respectă mai mult ca noi ăștia 80', 90'.
    Dar am luat și eu exemplul lor: nu mai stau pe nicăieri dacă nu mi se oferă cel puțin același respect pe care îl ofer eu.
    Și plec.
    Nu cu "no show", pentru că îmi vreau banii pentru cât am muncit.
    Nesimtirea, răutatea, bârfa, invidia, lăcomia și strategiile de manipulare te fac să-ți iei câmpii.
    Până la semnarea contractului și o lună după, sunt numai lapte și miere, după aia, parcă iese dracu' din ei.
    • Like 4
    • @ Ioana Maria
      Foarte bine spus!!! Doar ca i-am vazut si pe unii pe care-i apuca amocul inca de a doua zi dupa semnarea contractului. Iar angajatul inca mai sta pe acolo in virtutea inertiei, domnule, daca atata s-a discutat, am ajuns la contract, mi-am facut un program, un plan, unde sa plec acum, sa spuna ca EU nu stau bine cu capul, daca plec in 24 de ore. Nu ca se isterizeaza ei imediat ce te vad sub biciul lor.
      • Like 3
  • Părerea mea e alta. Mulți pleacă, fiindcă patronii se cred mici zei, iar angajații sunt doar niște sclavi ce trebuie exploatați. Alți patroni trăiesc cu falsa impresie că datorită lor, ceilalți au ce mânca, când realitatea e invers.
    • Like 4
    • @ Vasilica Moldovan
      Total de acord!
      • Like 1
  • Nu e vorba de cei 7 ani de acasa si nici de vreo educatie speciala, ci pur si simplu, cel care pleaca isi ignora fostul angajator, pentru simplul fapt ca nu i-a fost nici prieten, nici macar amic, va de cele mai multe ori probabil l-a tratat ca pe o simpla resursa! Personal ii felicit pe cei care au plecat "in liniste" si incurajez asemenea comportament! Bravo!
    • Like 2


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult
sound-bars icon