Foarte puține idei politice au fost capabile să suporte o atât de clară înfrângere în lumea reală precum socialismul. Ideea diformă a gândirii marxiste s-a născut în chinurile revoluției industriale, a crescut la sânul utopiștilor și a întregii șatre de fourieriști și saint-simoniști, a ajuns la adolescență în contextul luptei pentru emanciparea muncitorilor trasată de Marx și Engels în celebrul Manifest. Și-a trăit tinerețea și viața adultă ca un asasin în serie în Rusia, China, Cambodgia, Cuba, Serbia sau România, perioadă în care a omorât cu bună stiintă sute de milioane de oameni. Acum, la 30 de ani de la sfârșitul războiului rece, această idee renaște, ca un phoenix vulgar, acoperită de o nouă aură, însă având în interior aceeleași principii nenaturale și aceeași finalitate.
Socialismul a început ca un protest împotriva aristocrației în Franța, îmbrățișat de cei aflați în Asamblée Naționale la stânga Regelui, opozanții acestuia.
Cu o fervoare adânc revoluționară, a găsit însă în curând un alt inamic, burghezia căpătuită după marea revoluție industraială care a schimbat fața progresului umanității; apar astfel primii socialiști utopiști, de la Saint-Simon la Owen și Fourier, cu viziunea lor utopică și falansteristă despre societate.
Progresul ideii a fost iremediabil influențat apoi de gândirea titanică, chiar dacă umbrită de paranoia, a lui Marx. Îmbrățișând soarta celor oropsiți, a muncitorilor și copiilor care munceau în condiții inumane în minele și uzinele începuturilor capitaliste, socialismul a căpătat în viziunea lui Marx o însemnătate istorică, apoi apocaliptică.
Construit pe ideea hegeliană de dialectică istorică, socialismul istoric al lui Marx era în opoziție iremediabilă cu individualismul, urmând ideea lui Hegel că nu individul, ci Statul este tot ce contează și că individul trebuie să se supună Statului. Încă din perioada embrionică a gândirii socialiste apare principiul etatist, ineluctabil legat de socialism, și care va fi exploatat spre tragedia umanității în secolul 20.
Tot aici găsim și diferența între socialism și comunism, așa cum a fost trasată de Marx: socialismul este stadiul intermediar care va permite atingerea comunismului, văzut ca stadiul final al umanității, finalitatea dialecticii materialiste a istoriei, utopia în care oamenii vor trăi la comun și în prosperitate, fără proprietate, fără monedă, fără stat.
Socialismul era văzut de Marx doar ca un mijloc pentru a expropria burghezia, iar modul de a realiza acest lucru a fost trasat clar în Manifestul Comunist. Primele trei propuneri ale Manifestului sunt clare:
1. Abolirea proprietății asupra pământului
2. O taxă puternic progresivă asupra venitului
3. Abolirea moștenirii private.
Piratarea unei idei
Dacă aruncăm o privire pe marile programe ale socialiștilor contemporani, de la Mélenchon la Sanders sau Alexandria Ocasio-Cortez, de la Varoufakis la Maduro vom regăsi, într-o anumită combinație, toate aceste trei propuneri. Taxele progresive de până la 90% se discută deja în cercurile de stânga, la fel și impozite prohibitorii pe proprietate și pe moștenire. Nu numai că aceste măsuri se discută, dar au intrat puternic în etosul politic de centru, susținute de noul val de votanți, care nu au trăit socialismul real, sau nici măcar nu au citit despre el.
Promotorii ideilor socialiste moderne se feresc însă să declare direct că ceea ce propun este socialism. Preferă în schimb avansarea altor concepte precum „liberalism” în Statele Unite, sau „socialism democrat” (un oximoron pe care îl vom explica mai târziu).
Însuși istoria cuvântului liberal este foarte interesantă pentru a înțelege cum semantica poate induce în eroare. La sfârșitul secolului 18 și începutul secolului 19, mișcarea intelectuală cunoscută sub numele de „liberalism" avea în centru libertatea individuală, ca ultim scop al societății, favorizând libertățile civile, un stat minimal și descentralizat, guvern reprezentativ, și o economie deschisă, bazată pe liber schimb. Termenul de liberalism însă a căpătat în Statele Unite, mai ales după 1930, o altă conotație, îmbrățișând ideea de a mări influența Statului pentru a atinge obiectivele sociale [1], trecând de la prioritizarea libertății individuale, la prioritizarea „egalității" și „justiției sociale"
De aceea este important să ne ferim de semantică și să înțelegem principiile aplicate care definesc o idee politică sau alta, indiferent de numele pe care unii îl folosesc.
Revenind la Marx, ideea măsurilor promovate în Manifest era clară și recunoscută de autor: distrugerea capitalismului burghez prin exproprierea graduală a bogăției private, pentru a instaura într-o primă fază socialsimul, definit ca proprietatea comună asupra mijloacelor de producție ale societății.
Pentru Marx, acest mers al istoriei către socialism era ineluctabil și nu putea fi oprit, și avea să se întâmple în țările dezvoltate, pentru că goana după profitul privat nu putea duce decât la o acumulare din ce în ce mai mare de profit pentru capitaliști și la sărăcire din ce în ce mai accentuată pentru muncitori, pentru a permite ratei profitului să nu scadă.
Realitatea a fost însă cu totul alta, socialismul întâmplându-se în Rusia, o țară cu o structură total diferită, unde revoluția bolșevică a prins rădăcini în ruinele unui imperiu. În țările dezvoltate, s-a întâmplat exact opusul traseului imaginat de Marx, capitalismul producând din ce în ce mai multă bogăție pentru toată lumea, inclusiv pentru muncitori, prin inovație și tehnologizare, astfel că nivelul de trai a crescut pentru toți.
Rețeta socialistă a fost însă transmisă în multe alte țări, de la China la Cambodgia. De asemenea mișcarea nazistă s-a instalat pe un puternic program socialist, pe care Hitler l-a îmbrățișat în Munchen nu din convingere însă, ci din practicabilitate, folosind ideile socialiste populiste pentru a atrage sprijinul maselor; așadar regăsim în primul program de 25 de puncte al partidului nazist mari idei socialiste, precum: naționalizarea tuturor întreprinderilor, interzicerea ratei dobânzii, creșterea substanțială a pensiilor.
Privind înapoi în secolul 20, toate statele unde socialismul a fost adopat la scară largă, pentru a permite atingerea „prosperității" stadiului final al comunismului, s-au caracterizat printr-o reducere drastică a nivelului de trai al populațiilor, prin foamete (China, Rusia), genocid la scară largă, lipsă de inovație, sărăcie și mizerie.
În aceeași perioadă, țările care au adoptat fundamentele sistemului capitalist, bazat pe proprietate privată, inițiativă privată, piață liberă și inovație motivantă, au cunoscut un adevărat miracol economic, dacă comparăm lumea înainte de marea revoluție industrială și lumea de acum.
Acum 100 de ani, foametea și mizeria erau monedă curentă în țări precum Suedia (vezi Hans Rosling). Lipsa unei recolte însemna moarte sigură pentru familii întregi. Nivelul de trai era mai redus atunci decât cel din Africa Subsahariană de azi. E inimaginabil pentru mulți dintre milenialiștii cocheți ai generației noastre, cu iphone și avocado toast, să înțeleagă cum trăiau oamenii înainte să fie adoptat capitalismul pe scară largă.
Doar în ultimii 20 de ani, marile progrese în știință, tehnologie, economie, inovație au făcut ca sărăcia extremă globală să se reducă la jumătate. Miliarde de oameni au putut să trăiască mai mult sau pur și simpu să trăiască pentru că au avut acces la hrană și medicamente. O invenție privată, printre multe altele, cea a îngrășămintelor agricole, a făcut posibil ca miliarde de oameni să nu moară de foame și pur și simplu ca fața lumii să fie complet diferită astăzi.
Satul care s-a saturat de colectivism [2]
China lui Mao: între 1958 și 1961, dictatorul comunist naționalizează forțat pământul pentru a deturna muncitorii către industrializare forțată: peste 40 milioane de oameni mor, iar speranța de viață se reduce cu 20 de ani.
Mâncarea era rară pentru că fermele colectivizate produceau puțin, nimeni nefiind incitat să inoveze.
Schimbarea a venit dintr-un sătuc, Xiaogang. Oamenii erau atât de subnutriți încât fierbeau frunze pentru masă.
Forțați de foamete, familiile din sat s-au întâlnit în secret și au împărțit pământul: fiecare familie cultiva ce dorea și cum dorea și putea vinde producția.
Într-un an, acest aranjament privat a dus la o producție de cereale de șase ori mai mare ca anul precedent. Celelalte sate au aflat de acest miracol și au renunțat la colectivizare.
Forțat de realitate, partidul comunist a acceptat în 1982 această reformă, renunțând complet la colectivizare.
Unul dintre țăranii care au participat la pactul din Xiaogang spunea ulterior: „Înainte se murea de foame la noi în sat. Acum, libertatea de a alege ce muncă faci și de a opri profitul, iată toată diferența”.
Lecții asemănătoare le știm și noi, cei care am trăit în comunism cu cartela în mână și am stat la cozi gri pentru o sticlă de ulei. Această realitatea este cunoscută mai puțin de tinerii vașnici ai noii economii digitalizate, care se simt din ce în ce mai atrași de ideile socialiste, ca o contrapondere la capitalismul sălbatic și creșterea inegalităților. Au apărut astfel partide și politicieni noi, înarmați cu aceeași retorică socialistă de a promite marea cu sarea, de la pupitrele lor populiste: în Europa, în Marea Britanie, în Franța, în America.
În ciuda noilor eșecuri socialiste - cel venezuelean, cel nord-coreean -, publicul nou e dispus să creadă că acel socialism pe care îl vor ei nu a fost încă încercat. Că ce s-a întâmplat în Rusia, în China, în Vietnam, în Cambodgia, în Etiopia, în România, în Cuba, în Venezuela, în Serbia, nu a fost de fapt socialism. Revenind la confuzia semantică de care se folosesc mulți apologeți contemporani ai socialismului, acolo nu a fost de fapt socialism, a fost ceaușism, stalinism, chavism, autoritarism, populism etc. Orice, numai iubitul, mărețul socialism.
Așa se explică oarecum revirimentul acestei idei astăzi, în ciuda dezastrului istoric cauzat oriunde a fost aplicat: socialismul ăsta pe care îl vor tinerii noi e altfel, e despre bunăstare pentru toți, salarii pentru toată lumea, salvarea planetei, drepturi pentru toți. E despre "living wage" și "justitie socială".
Dacă citim celebrul program Green New Deal, e despre „case la preț bun pentru toti", „slujbe pentru toti", „educatie gratuită pentru toti". Cuvinte frumoase în teorie, de aceea atât de ușor folosite de politicieni manipulatori profesioniști. În spatele lor se ascunde aceeași realitate care a făcut imposibilă prosperitatea în țările socialiste din secolul 20: folosirea coerciției pentru a expropria avuția privată a oamenilor. De ce? Pentru că utopia lui „de toate pentru toti" este incompatibilă cu lumea în care trăim, lumea lucrului mecanic, cu resurse limitate, cu necesar de energie pentru a crește si a evolua, căldură pentru a te incălzi, hrană pentru a nu muri si muncă, idei si creativitate pentru a progresa în cariera aleasă.
Să susții, precum socialiștii, că putem fi toti egali, bogati, prosperi si destepți este o minciună, o minciuna epocală și sinistră, dar o minciună frumoasa, care prinde, agață si manipulează doar pentru că în final, stadiul acela al „prosperității" să fie înlocuit iremediabil cu sărăcie generalizată, coruptie și mizerie.
Socialismul, pentru a funcționa, are nevoie de două lucruri, care se vor întâmpla inevitabil:
1. Naționalizarea mijloacelor de producție (inclusiv munca).
2. Abolirea democrației.
Socialismul înseamnă prin definiția lui înlocuirea proprietății private cu proprietatea comună asupra mijloacelor de producție. Asta înseamnă că oamenii nu vor mai putea decide ce vor face cu proprietatea lor, nu vor mai putea aloca capitalul (inclusiv uman) în direcția pe care o doresc, de exemplu pentru a crea o fabrică de telefoane mobile pentru care există cerere, ci vor trebui să se supună unui plan, unei directive de la centru despre cum va trebui folosită munca și capitalul lor. Acest plan va fi creat bineinteles de noua elită luminată a socialismului și va trebui să existe pentru că, așa cum am văzut la început, una dintre ideile embrionare ale socialismului este etatismul, ca opoziție la individualism.
Însă acest plan nu poate funcționa dacă peste patru ani, la următoarele alegeri, elitele socialiste sunt înlăturate de la putere. Ce rost mai are să mai elaborezi un plan de realocare a proprietății, dacă peste patru ani se abolește? Așa că pentru a functiona, socialismul are în final nevoie ca alegerile democratice să nu mai existe, sau să fie de formă: adică exact ce s-a întâmplat în Cuba, în China, în România, în Venezuela. Socialismul aplicat duce iremediabil la autoritarism.
Socialismul nu înseamnă modelul nordic
Există o mare confuzie în prezent între socialism și modelul de welfare state al țărilor europene, mai cu seamă cele nordice. Populiștii socialiști, și mai ales senatorul democrat Bernie Sanders și tânăra membră a congresului american AOC folosesc modelul nordic ca alibi pentru a promova politici socialiste într-o federație precum Statele Unite, care a devenit cea mai mare putere economică adoptând capitalismul, nu socialismul.
Comparația însă este de la început searbădă și fără substanță: între 1870 și 1970, țările nordice au avut cea mai mare creștere dintre țările civilizate; această perioadă a coincis de asemenea cu reforme importante pro-business precum aparitia băncilor comerciale și privatizarea pământului [3]. De asemenea, aceste țări se situează pe primele locuri la indicatori precum competitivitatea globală, ușurința de a face afaceri și inovație (World Economic Forum – 2012 ranking). Nu e chiar o rețetă a socialismului, nu-i așa? De asemenea, autonomia individuală este o calitate socială în care nordicii cred cel mai mult, iar statul este văzut ca un garant al acestei autonomii. Să nu uităm de asemenea idiosincraziile nordice, precum nivelul înalt de încredere, corupția foarte redusă și adoptarea rapidă în istorie a instituțiilor liberale.
Diagnosticul unei boli si tratamentul cu leacuri babesti
Așa cum Marx a identificat corect spleen-ul muncitorului-piesă din capitalismul secolului 19, investindu-l cu emoție și melancolie, stânga de azi are meritul de a stabili că se întâmplă ceva greșit în societatea prezentă.
Cele mai importante teme și cele care merită atenția cea mai mare sunt provocarea încălzirii globale și inegalitățile economice puternice.
Încălzirea globală este o realitate, demonstrată stiințific, existând un consens al oamenilor de știință despre efectele activității umane asupra mediului. Acest consens vorbește despre pericolul asupra mediului al creșterii temperaturii globale cu 1,5 grade față de perioada preindustrializată, iar raporatele oficiale pregătite în acest sens prezintă soluții și idei pentru a aborda această problemă. În ceea ce privește inegalitățile, e adevărat că acestea au crescut, mai ales în Statele Unite, ajungându-se ca doar 1% din populație să dețină peste 90% din avere, ceea ce depășește cu mult distribuția paretiană naturală.
Problema mare cu noii preponenți ai socialismumui este însă identificarea greșită a problemei și mai ales propunerea solutiilor: retorica fundamentalistă socialistă, ajunsă acum și peste ocean, transformă aceste probleme în deveniri apocaliptice care vor distruge societatea, folosind un limbaj al fricii, distorsionând fapte și realități, în unicul scop de a accede la putere.
Deși problema climatica este importantă, se fac eforturi în prezent și se fac de mult timp, cu rezultate notabile. În Statele unite de exemplu, emisiile de particule poluante continuă să scadă gradual din 1970; marile companii, mai ales cele din sectorul Oil&Gas, dezvoltă deja tehnologii mai puțin poluante și direcționează investitii pentru o energie mai verde. Inovatori precum Elon Musk continuă să creeze cerere mondială pentru baterii și mașini electrice prin inovație și antreprenoriat.
Dacă citim însă the Green New Deal, noul manifest al tinerilor socialiști democrați, aceste progrese nu există. Boala e transformată într-o boală a capitalismului însuși și remediile, așa cum ne așteptăm sunt pe măsură: mai multe taxe, cheltuieli publice imense, bunuri publice gratuite pentru toți, case pentru toți, slujbe bine plătite pentru toți și mai cu seamă o renuntare în 10 ani la combustibilul fosil și înlocuirea cu eoliene și panouri solare. Nu mai vorbim de costurile fanteziste ale acestui plan sau de faptul ca înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât socializarea economiei americane, cu consecințe globale dezastruoase, dar înlocuirea în 10 ani a combustibilului fosil, care oferă în prezent peste 80% din energia mondială, care este și ea în creștere, este absurdă. Socialiștii, în goană lor după putere, produc de asemenea absurditati flagrante când nu realizează ca programul național de reconstructire a tuturor caselor și de producerea de eoliene și panouri necesită materiale de construcții care nu se pot produce în prezent decât prin energie termică, adică prin consum de combustibil fosil.
Aceeasi problemă și în privința inegalităților: e adevărat că acestea au crescut, dar în același timp a crescut și nivelul de trai global, de o manieră spectaculoasă (vezi Steven Pinker). Socialismul pune însă întrebările greșite și găsește în consecință răspunsurile greșite, prin insistenta asupra "egalitarismului" care vine din principiul etatist al socialismului, care se opune individualismului. Angus Deaton, laureat al premiului Nobel, spunea "Inegalitatea nu este același lucru ca nedreptatea; și, în opinia mea, această din urmă a provocat atât de mult turbulențe politice în lumea dezvoltată de astăzi ". Făcând confuzie între „inegalitate" și „injustitie", socialiștii preferă ca săracii să fie mai săraci, doar pentru ca bogății să fie mai puțin bogați.
Există alte metode, mult mai moderate și mai eficiente pentru reducerea inegalităților, cum ar fi de exemplu renunțarea la creșterea artificiala a valorii activelor financiare prin programele de expansiune monetară ale băncilor centrale, lupta împotrivă monopolurilor artificiale care slăbesc concurența, aplicarea legilor anti-fraudă astfel încât scandaluri financiare de o mare gravitate să nu se mai inatmple cu o asemenea regularitate, folosirea taxelor și impozitelor în mod productiv, pentru a ajuta antreprenoriatul, a oferi resurse educaționale democratizate și a motiva inovația și eficienta. Însă leacul socialist, departe de a adresa problema, nu face decât să propună mai multă sărăcie pentru toți pentru a luptă împotriva unei diferențe de bogăție pe care o consideră intrinsec injustă. În final, rezultatul va fi o degradare a creșterii globale, o încetare a motivației pentru a inova și a gândi tehnologii atât de necesare pentru a rezolva probleme globale reale
Noua generație are dreptate să se preocupa din ce în ce mai mult de politică și să ceară socoteală elitelor, în contextul problemelor globale care există și care trebuie atacate. Însă nu prin resurecția spectrului socialist, vinovat de sărăcie, mizerie și subdezvoltare vom reuși cu toții să evoluăm, ci prin înțelegerea proceselor care au permis umanității să se ridice din subzistența de acum 100 de ani și aplicarea lor pentru a găsi noile resorturi ale inovației globale.
Referinte:
1. Milton Friedman – Capitalism si Democratie
2. Johan Norberg - Progress: Ten Reasons to Look Forward to the Future
3. The economist: Special Report, Northern Lights, 02 Februarie 2013
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Are sa fie distractiv sa te vad dandu-te peste cap sa dai cumva vina pe socialisti si pt asta :))))
Pana la Dumnezeu te mananca secretarii de partid.
cestie de subliniere: „politica e făcută de ”oameni”, pentru ”oameni”, împotriva oamenilor. cum sună? e?!? ...finețe.
ultima aserțiune îmi spune cum că ați renunțat să-L căutați... poate greșesc. sau v-ați pierdut speranța.
1. Intruziunea tot mai evidenta a Statului in viata particulara a cetatenilor: intarirea controlului Statului asupra Internetului precum si asupra libertatii de exprimare sunt din ce in ce mai evidente; astazi, Statul poate depista si pedepsi orice internaut care se exprima in afara ""coorectitudinii politice"", dupa cum intervine si pedepseste orice exprimare ""neconforma"" din mass media.
Daca afirmi ca nu-ti plac homosexualii sau tiganii sau ca femeile sunt nepotrivite pentru anumite profesiuni, Statul te taxeaza imediat ca extremist si vei suferi rigorile legii. Este straniu ca daca te declari comunist, nimeni nu are nicio treaba contra ta, dar daca te declari simpatizant al extremei drepte, vei suferi imediat rigorile legii.
2. Demonetizarea familiei: s-au dus vremurile cand familia alcatuita din barbat si femeie era considerata fundamentul comunitatii; astazi homosexualii se pot casatori dupa voie, iar in unele tari aceste cupluri pot chiar sa infieze copii.
3. Demonetizarea fundamentelor crestine pe baza carora s-a intemeiat civilizatia occidentala: Biserica crestina pierde teren in fatza liber-cugetatorilor, lacasurile de cult crestine sunt tot mai putin frecventate, iar mai nou, urarea traditionala de ""Craciun fericit !"" sau ""Paste fericit !"" a fost inlocuita in limbajul oficial cu ""Sarbatori fericite !"", pentru a nu-i ofensa pe islamicii pripasiti in lumea crestina.
4. Fascinatia manifestata de catre unii cetateni din Romania si nu numai, pentru autoritarismul Statului, exprimata prin militantismul pentru asa-zisa ""Independenta"" a Justitiei.
Aceasta fascinatie maladiva si pronuntat anti-democratica este din pacate puternic incurajata de un partid de dreapta, recte PNL, care avea candva pe frontispiciul lui primordialitatea drepturilor si libertatilor individuale. ( Nu comentez atitudinea similara a USR si PMP, pentru ca, in opinia mea, acestea doua nu sunt partide si nu au ca scop adancirea si prezervarea democratiei ).
Naivii care militeaza pentru ""Independenta"" Justitiei, uita ca democratia este garantata nu de ""independenta"" Justitiei, ci de EGALITATEA si CONTROLUL RECIPROC al celor trei puteri ale Statului: Legislativ, Executiv si Puterea Judecatoreasca.
Cei care militeaza pentru ""Independenta"" Justitiei nu observa faptul elementar ca daca oricare dintre cele trei puteri ale Statului devine preponderenta in detrimentul celorlalte doua, drumul catre democratie se inchide.
In toate dictaturile, fie ele de dreapta sau de stanga, Justitia a fost ""bratul legii"" care a legalizat si legitimat gruparea politica sau partidul care a impus si a mentinut respectiva dictatura.
Vai, saracul socialism care nu a fost lasat sa existe - pe bune?? De cate ori a fost lasat sa existe si a dat gres in mod spectaculos, cred ca putem sa-l lasam sa se odihneasca in pace.
"primii care batjocoresc libertatea sunt indivizii liberi să facă orice cu viața altora" - corect, statul sau dictatorul intr-un stat socialist, de exemplu.
"fiecare oraș este condus de astfel de specimene, care n-au fost parașutați, sunt consecința firească a maselor care aleg șmecheria" - si "smecheria" la noi in ce isi are radacinilie, daca nu in mizeria comunista?
"repet, poate se înțelege: socialismul nu este lăsat să apară."- puteti sa repetati aceeasi gogomanie de cate ori vreti, tot gogomanie ramane - socialismul a aparut, a facut milioane de victime, printre care si romani, drept care este bine sa ramana in fundul istoriei unde-i e locul.
"capitalismul întreține inechitatea"- ghici ce: nu suntem toti la fel! E normal sa avem sanse egale, nu e normal si nici de asteptat sa ajungem toti la acelasi rezultat. Unii o vor duce in timp mai bine decat altii, mult mai bine, pentru ca sunt in mod nativ mai capabili, pentru ca muncesc mai mult, etc., ceea ce e normal si corect. Fiecare are dupa cat merita. Exista si escroci? Evident, pentru asta exista legi si organe care impun respectarea legii, care sa-i bage pe escroci la mititica.
"intrarea în Normalitate: distrugerea banilor." - si revenirea la troc, adica?? Inapoi in epoca de piatra? Dvs. glumiti, nu? Distrugem si proprietatea privata, sau pe aia o mai lasam nitel?
"motorul capitalismului este lăcomia dementă" - motorul capitalismului este competitia. Si competitia asigura calitatea. Prin comparatie tarile socialiste sunt caracterizate de produse/servicii ieftine si de calitate proasta. Ceea ce e si normal, de ce as fi motivat sa fac un efort sa fac ceva ca lumea cand statul imi va pune bocancul pe gat si ma va forta la acelasi nivel cu toti ceilalti? A fost si este o mizerie. Dar na, indoctrinarea politica a dat rezultate, clar.
"frumos e că Dumnezeu v-a dat putința întoarcerii din egoism. capitalismul nu v-o va da niciodată." - in capitalism mi-am dezvoltat o viata si o cariera la care nu as fi visat in socialism. Si nu, nu cred in Dumnezeu, daca la asta va refereati. In plus, de unde stiti ca/cat sunt de egoist? Ma cunoasteti personal? Nu cred.
"veți descoperi cât de adevărată este gogomănia" - s-a descoperit ce era relevant in legatura cu subiectul asta in secolul 20, cu varf si indesat, cred ca ajunge cu experimentele socialiste.
șmecheria „la noi” a apărut ca rezultat al sărăciei+vicleniei rurale, pentru că poporul nu a avut ”păstori buni”. avem întârzieri istorice dar avem și secole de sclavie. și-I mulțumesc bunului Dumnezeu că n-am fost imperiu. aia karmă futută!
mizeria e-n individ. de acolo pleacă alegerile, de acolo pleacă votul, de acolo pleacă direcția: altruism sau egoism. cât de influențabil este el, individul, ține de orgoliul fiecăruia...
da, voi repeta cât voi fi viu: socialismul nu este lăsat să apară. ceea ce știți, voi - simplii cu mintea și sufletul, este o minciună. căci forța sistemului capitalist este minciuna. abilă, da, e șlefuită de atâta amar de timp... dar este doar minciună. și rușinea este a celor ce-au crezut-o. la sfârșitul nemocirlos al ”istoriei” veți cunoaște rușinea, sunt dator a preveni. zis spre-a fi văzut iar nu crezut.
suntem cu toții la fel. o știți și dvs, o știe orice ființă. durerea, plăcerea, disperarea, singurătatea, ne sunt tuturor accesibile. ne separă altruismul sau egoismul. nu sistemele. ne separă ce izvorăște din inima noastră, a fiecăruia. orice lucru poate fi răstălmăcit, în deplină libertate a alegerii. aici e un indiciu delicat: putința și ușurința cu care Dumnezeu ne dă mână liberă în a alege răul. e-o temă de reflecție dar doar pentru cei dedicați. ș-o rușine aproape infinită pentru egoiști. bocancul rușinii va fi singurul bocanc ce-l vor cunoaște. un principiu niciodată nu va limita oameni. dimpotrivă, îi va elibera de minciună.
ps - calitatea vine din respectul pentru meserie și din har. adecă tot din interiorul omului. toate vin din interiorul omului, nu din exterior, prin dictat. acest univers, al interiorului omului, este invizibil celor egoiști. pentru că reușesc performanța (ignobilă) de a nu-și vedea propria ființă... ș-atunci cum ar putea vedea ....alte ființe, aidoma ori altfel?
Eu de ex percep natura umana similara șobolanilor sau a lupilor (fără ca asta sa aibă ceva peiorativ). Suntem suficient de sociali încât sa ne cautam compania, sa cooperam și siguranța noastră sa fie legata de siguranța și coeziunea grupului. Și în același timp suficient de individualiști încât sa fim în competiție ca indivizi.
Orice sistem care re îndepărtează prea tare de natura noastră e sortit eșecului. Nu suntem nici tigri, solitari și individualiști 100% care atunci când se întâlnesc unul moare și unul e muci (asa cum își închipuie unii ca s-ar traduce zicala "cel mai tare supraviețuiește"). Probabil ca dintr-un animal solitar n-am fi putut evolua oricum întrucât (unii spun ca) inteligenta și limbajul au co-evoluat deci e probabil ca inteligenta sa apară la animale cu un oarecare grad de sociabilitate.
Și nu suntem nici furnici sau albine 100% sociale cu un rol și un statut determinat din start asa cum vor comunistii. Însă idei din astea exista dinainte, de la ateul Thomas Hobbes la multe religii majore care sunt speriate de ideea oricărei diversități sau mobilitate sociala care sa conteste adevarurile unice.
Dacă am fi avut alta istorie evolutiva poate comunismul ar fi putut funcționa. Daca am fi descendentii termitelor probabil comunismul ar fi fost societatea ideala iar capitalismul o distopie.
"șmecheria „la noi” a apărut ca rezultat al sărăciei+vicleniei rurale, pentru că poporul nu a avut ”păstori buni”" - da, da, nu am avut "tatucul" potrivit. Ce-ar fi daca nu ne-am mai astepta sa vina un tatuc salvator si sa ne-am lua noi pe bune viata in propriile maini, cu responsabilitatile de rigoare? In socialism statul dicteaza, statul "ne da", statul are grija sa ajungem toti la fel. Si nu e normal pentru ca, va place sau nu, nu suntem toti la fel. Sunt elemente comune, da, toti murim, sigur, dar sunt si suficient de multe diferente. Chiar si din punct de vedere al durerii sau bolii - unii se nasc mai rezistenti decat altii. Si mai ales din punct de vedere al competentelor, fortei de munca, etc. Drept care da, unii ar trebui sa poata sa ajunga mai bogati de exemplu decat altii, pe merit propriu.
"sfârșitul în mocirlă nu există dar ...îl presimțiți? de unde?"- nu il presimt, vorbesc de lucruri care s-au intamplat deja. Sfarsitul in mocirla a existat, l-au gustat multi. Si inca "se bucura" de el, cei care inca traiesc in tari socialiste.
"da, voi repeta cât voi fi viu: socialismul nu este lăsat să apară. ceea ce știți, voi - simplii cu mintea și sufletul, este o minciună. " - nu, este realitate istorica, puteti sa repetati dvs. ce fel de propaganda vreti. Nu avea bau-bau capitalismul malefic de ce sa faca macar vre-un efort sa ascunda ceva, a facut socialismul singur toata munca necesara.
"suntem cu toții la fel. o știți și dvs, o știe orice ființă. durerea, plăcerea, disperarea, singurătatea, ne sunt tuturor accesibile. "- doar pentru ca avem lucruri in comun nu inseamna ca suntem toti la fel.
"ne separă altruismul sau egoismul. nu sistemele. ne separă ce izvorăște din inima noastră, a fiecăruia." - ne separa mai mult de atat.
"ps - calitatea vine din respectul pentru meserie și din har. adecă tot din interiorul omului. toate vin din interiorul omului, nu din exterior, prin dictat." - vin si din interior, si din exterior, iar cand vin din exterior, nu vin totdeauna prin dictat. Suntem influentati si de bagajul genetic, si de mediu, atat cel familial, cat si de societate in ansamblu. Nu are egoismul treaba cu asta, e pur si simplu realitatea. Si da, in societatile socialiste, in majoritatea cazurilor economia a fost (si inca mai este in unele cazuri) caracterizata de produse de calitate proasta, din cauza lipsei de competitie. Da, vor fi unii care vor avea chemarea launtrica sa faca lucruri de calitate indiferent de felul in care functioneaza societatea, cei mai multi insa par sa fie puternic influentati de mediul economic. Si atunci sunt motivati sa incerce, sau nu.
Pe de alta parte nici de partea ailalta urmarirea orbeasca a unei doctrine (oricare ar fi ea) nu poate duce prea departe si e nevoie de un pic de ratiune, analiza la rece si luciditate. N-ai cum sa aplici nici capitalismul de acum 300 ani pe o planeta supraaglometara si cu o populatie de pensionari . Un model economic in care 9 indivizi sunt mai bogati decat 3.5 miliarde undeva are o hiba. N-ai cum sa ai "10% crestere anuala" la nesfarsit pe o planeta finita.
Lumea se schimba extrem de repede si nu ne mai putem baza doar pe instincte ca sa supravietuim ca grup din simplu motiv ca instinctele s-au dezvoltat de-a lungul a zeci de mii de generatii in timp ce acum o singura generatie poate trece prin mai multe "revolutii". Ceea ce ne-a fost util ca sa supravietuim in savana africana s-ar putea sa nu ne poata duce la stele. Multi oameni luati pe sus de schimbarile prea rapide isi cauta raspunsul (raspunsuri facile as zice) in trecut (in comunism sau in alt-right) si ambele idei sunt la fel de proaste.
Insa aia erau naivi dar naivitatea lor scuzabila, ei au auzit despre comunism din carti. Insa dvs banuiesc ca l-ati experimentat pe propria piele. Anii '80 in Romania au fost propaganda? Sau ni s-a sters memoria despre cat eram de fericiti si ni s-a inoculat alta artificiala despre cat a fost de naspa asa, cam ca-n Total Recall?
Cat despre alt-right, aia flirteaza cu rasismul asa ca un mare NU si lor.
vă rog, terminați cu diabolizările care caută denigrarea acestui principiu. parcă descindeți din aceeași clasă mcchartistă. socialismul nu înseamnă colectivizare. nici pumn în gură. nici poliție politică. nici propagandă deșănțată. nici gulag. toate acestea sunt demențe. cât de reale, cât de false, cât de căutate, problema celor ce le-au uzitat. ele nu pot discredita principiul. pot doar să fie crezute de naivi. dar, a lor e rușinea postumă.
"toate acestea sunt demențe. cât de reale, cât de false"- false? FALSE?! Victimele comunismului ce au fost, domnule? Personaje imaginare? Ce urmeaza sa ne spuneti, ca in gropile in care au fost ingropati oamenii omorati de regimul lui Stalin sunt extraterestri?
"principiile nu se impun."- cu exceptia situatiilor cand se impun. Si in cazul comunismului au fost impuse cu bocancul sovietic.
"vă rog, încetați să mai folosiți termenul „comunism”. nu a existat nicăieri."- iar eu va rog sa incetati sa mai ignorati realitatea. Comunismul a existat, inca exista si a dus la milioane de victime. Asta e realitatea, asta e istoria.
"karma lucrează dincolo de timp. cazul evreilor este emblematic: l-au cerut pe hitler cu necesitate cu mii de ani înainte, când își ucideau prorocii"- pai si karma si dumnezeu? Eu stiu, s-ar putea sa intrati in conflict cu biserica pe treaba asta. Apropo, ce dovezi exista pentru karma/dumnezeu?
"dvs îmi veniți cu argumentul forței. eu vă vorbesc despre argumentul iubirii. "- nu, eu vin cu argumente bazate pe fapte reale, dvs. ignorati realitatea. Dvs. nu aveti un argument.
cecitatea cu care refuzați obstinat să vedeți principiul expus de mine, etichetându-l drept sistem aplicat/impus/intrat în istorie, vă ”onorează”. rostind cuvântul „realitate” vă asumați precaritatea simțurilor omenești, limitările lor jenante și ușurința prostirii prostimii? mă-ntorc cu grație obligat și vă recomand salată de filme cu escroci. fațe bine la sanatate. dovezile despre nenea dumnezeu le găsiți în tot universul care vă înconjoară, doar dacă vreți. dacă nu, sunteți liber să nu le vedeți chiar de-s sub prea-cinstitul dvs nas. karma e doar iconomie divină. e... o matematică, și exactă și incoruptibilă și apoliticoasă. de-a dracu'!
io rămân la argumentul inaccesibil uscaților: uamenii e egali. ce e dincolo, e degeaba și se pedepsește.
"rostind cuvântul „realitate” ..."- rostind cuvantul realitate spun adevarul: comunismul a existat si a facut victime. Multe.
"dovezile despre nenea dumnezeu le găsiți în tot universul care vă înconjoară"- fals. Dovezi obiective pentru existenta lui Dumnezeu nu exista. Iar daca dumnezeul despre care vorbiti este cel biblic, exista suficiente dovezi ca ce e scris in biblie in unele parti nu are legatura cu realitatea, si pe alocuri are si probleme de logica.
"karma e doar iconomie divină. e... o matematică, și exactă și incoruptibilă și apoliticoasă. de-a dracu'!"- si care nu s-a dovedit a exista, la fel ca dumnezeu.
"io rămân la argumentul inaccesibil uscaților: uamenii e egali"- acela nu e un argument, este pur si simplu fals.
"egalitatea între oameni e falsă în măsura în care dvs nu faceți parte din ea. " - ok, dvs. puteti sa fiti maine medic, poimaine astronaut, raspoimaine profesor universitar de matematica si tot asa? Alergati la fel de repede ca Usain Bolt, ridicati cat Hafthor Bjornsson, in acelasi timp, eventual? Nu cred. Nu suntem toti egali. Avem lucruri in comun, e normal sa avem aceleasi drepturi, sigur, dar nu suntem toti la fel. Drept urmare nu e normal sa ne asteptam la aceleasi rezultate. Eu nu joc tenis ca Novak Djokovic, nu ar fi normal nici sa castig cat el nici sa am vreun trofeu de la Australian Open.
cât de bine trăim... dincolo de egoismul ce macină suflete rămâne raportarea la animalic în detrimentul etajului superior, nebănuit, nedorit, negândit dar cumva atacat orbește.
ps - în lumea minciunii (singurul război pe-astă lume - mă citez nerușinat), discreditarea și persiflarea conceptului de „conspirație” este perfect firească (și lămuritoare... dar nu pentru oricine).
"normal ar fi ca performanțele să ne apropie" - sigur, doar ca nu e socialismul solutia pentru asta.
"discreditarea și persiflarea conceptului de „conspirație” este perfect firească"- avand in vedere cate teorii ale conspiratiei s-au dovedit a fi nu doar false ci de-a dreptul ridicole, e normal sa fie persiflate tocmai pentru ca nu suntem intr-o lume a minciunii.
"cât de bine trăim... dincolo de egoismul ce macină suflete rămâne raportarea la animalic în detrimentul etajului superior, nebănuit, nedorit, negândit dar cumva atacat orbește." - nu e vorba nici de animalic, nici de etaje superioare, este pur si simplu o observatie bazata pe fapte reale. Astazi nu mai stam la cozi interminabile pentru niste alimente de baza (si atunci cu riscul de a nu mai gasi nimic), asta doar ca exemplu. Nu mai scoate nimeni populatia la vot cu forta. Exista varietate in produsele si serviciile de pe piata, nu mai suntem fortati sa alegem de exemplu intre aceleasi 2-3 masini proaste.
Capitalism nu inseamna egoism. Vreti sa faceti acte de caritate, sa aveti grija de aproapele? Nu va opreste nimeni. Puteti alege sa faceti asta, dupa cum multi altii pot alege sa va ajute. Cuvantul asta, "alege" e esential. In socialism insa statul forteaza lucrurile. Aia nu mai e caritate, e furt si tiranie.
egalitatea oamenilor este în drepturi. mai apoi, în șanse garantate.
capitalismul este lumea minciunii hiperșlefuite. amprenta i-o vedem în televiziuni, în reclame. reclama e dovada incontestabilă a unei lumi mincinoase. și asta nu e istorie și e deliberată.
capitalismul exacerbează egoismul individului, exacerbează individualismul omului. are nevoie de o masă divizată, ușor de controlat, care să fie victimă perpetuă consumismului dus (aproape) spre infinit.
lumea forței este eminamente o lume a minciunii, pentru că simpla dar absoluta idee a umanului constrânge imperiile să-și fardeze crimele. repet, mă bucur că nu am fost imperiu. sunt țări ce se autointitulează democrate și al căror trecut este înecat în crime și jaf. vai lor!
socialismul, ca principiu, nu forțează pe nimeni. este o alegere benevolă cum și altruismul este. capitalismul este egoism, fie și numai prin prisma secătuirii prin exploatare, în timp ce socialismul este altruist. demențele pe care le tot repetați (monomaniacal) nu au nicio legătură cu principiul despre care fac vorbire. că alegeți să fiți egoist ori ba, e doar problema dvs de conștiință. că alegeți să fiți altruist, idem. puteți chiar să nici nu spuneți nimănui ce ați ales. sunteți o ființă liberă. dar la sfârșit dați socoteală. nu oamenilor. nu semenilor. pentru că vi s-a dat viață ca să înțelegeți rostul vieții în materie, nu ca să vă minunați de oferta bogată din rafturi. viața e lungă dar repetența e rușinoasă. aveți vieți la dispoziție dar ”performanța” umple de rușine.
Un lucru de remarcat: pentru ca exista libertate de a alege in capitalism (si da, competitie), mediile nu formeaza un monolit. Exista mai multe posturi TV, canale de youtube etc., nu toate mincinoase sau mai stiu eu cum. Nu va place o anumita sursa? Verificati-le pe celelalte. Nu va place nici una? Deveniti atunci dvs. sursa de la care ati vrea sa va informati. Puteti face lucrul asta. In socialism nu se putea, statul detinea si controla tot. Iar daca nu erai de acord cu ilustrul conducator cine stie unde ajungeai.
"capitalismul exacerbează egoismul individului, exacerbează individualismul omului." - de unde rezulta asta? Omul poate alege si e liber sa o faca. Capitalismul nu inseamna colectivism fortat, si foarte bine ca nu e asa. S-a incercat si ideologia colectivista, cu rezultate monstruoase.
"socialismul, ca principiu, nu forțează pe nimeni. este o alegere benevolă cum și altruismul este." - nici un principiu de sine statator nu forteaza, ca e doar o idee. Cand insa ideea e pusa in practica...
"capitalismul este egoism, fie și numai prin prisma secătuirii prin exploatare, în timp ce socialismul este altruist" - v-am mai spus, capitalismul nu inseamna egoism. Traiti in capitalism acum si puteti fi cat de generos si altruist doriti. Duceti-va in Coreea de Nord sa vedeti ce de altruism e acolo. O data ce incepi sa fortezi, sa impui ca toata lumea sa faca parte din colectiv si sa se conformeze deja nu mai vorbim de altruism.
"dar la sfârșit dați socoteală. nu oamenilor. nu semenilor. pentru vi s-a dat viață ca să înțelegeți rostul vieții în materie" - de unde rezulta asta? Si cui ar trebui sa dau socoteala, mai exact?
"demențele pe care le tot repetați (monomaniacal) nu au nicio legătură cu principiul despre care fac vorbire."- ba da, au, sunt consecinta directa a acelui principiu, care nu are legatura cu altruismul, ci cu fortarea in turma. Cu fortarea egalitatii de rezultat - nu are unul caldura ca s-a stricat instalatia? Nici o problema tovarasi, nu mai are NIMENI caldura pana se repara instalatia, ca trebuie sa fim toti egali. Le repet pentru ca e important si pentru ca nu vreau sa se piarda claritatea: socialismul si comunismul or arata frumos pe hartie, in practica insa cauzeaza dezastre si traume. Asta e realitatea, asta s-a intamplat si se intampla. Este verficabil, puteti vizita mormintele celor impuscati pe vremea lui Stalin.
In 1888, rascoala, vajnica armata iese impotriva boborului. 1000 morti. In 1907 mult mai multi, desi istoricii se contrazic in privinta cifrei exacte. De anii '40 hai sa nu vorbim. Apoi au venit comunistii pe care ii apara unii, cu rezistenta in munti, canal, Sighet, stramutari de populatie, si 16-22 Decembrie 1989. Pe urma au picat comunistii insa distractia a continuat cu "cine a tras in noi dupa 22", mineriade, etc.
Zi-mi un singur regim politic din Romania care sa nu fi facut crime impotriva propriului popor.
"E OK sa beneficiez de protectia de grupului, insa nu vreau ca EU sa-mi asum micile riscuri si sa particip la randul meu la protectia grupului. Si e absolut irelevant ca daca ar gandi TOTI ca mine am fi TOTI intr-un pericol mult mai mare decat cel al vaccinarii" , ceea ce e compet stupid chiar si pentru un egoist. insa asta nu are nici cea mai mica relevanta in luarea deciziei.
Asta e motivul pentru care orice forma de colectivism va esua cu specia actuala. Oamenii au o doza de egoism care de multe ori e impotriva celui mai elementar calcul si sunt supusi multor erori sistematice de rationament (unele fiind foarte bine documentate dealtfel, si chiar folosite in diferite scopuri mai bune sau mai putin bune).
Ori tii cont de asta si incerci sa folosesti individualismul in scopuri utile (de exemplu prin competitie), ori vii cu idei "perfecte" care aplicate oamenilor reali duc la dezastre.
Cand o sa avem toti chip-uri in cap care sa ne faca sa ne impartasim unii alora gandurile, emotiile sau senzatiile, ca si cum ar fi proprii, si constiinta de musuroi ca the Borg din Star Trek atunci comunismul va triumfa.
dacă e să ne împărtășim gândurile unii altora ca și când ar fi proprii... avem o problemă. se cheamă impunere. reiau...................... , principiul despre care toooot fac vorbire nu obligă. fiecare suflet îl vede, îl înțelege și-l acceptă. ce spuneți ține de alte domenii și n-are legătură cu principiile creatoare, morale.
să afirmi că ea, creația, este un mușuroi, că universul este un mușuroi, că omenirea este un mușuroi, toate în cea mai bună formație a lor, a Întregului, este o batjocură la adresa Creatorului. de ce.... nu mă pasionează dar atenționez, doar.
specia actuală de om este o specie aflată în faza copilăriei, nici măcar adolescenței (ici-colo, în vest, în răzvrătirile sociale, apare adolescența umanității - un lucru bun, salutar dar fără forța principiului). de aceea e victimă perpetuă vicleniilor negustorilor, cu-ale lor minciuni și tehnici și slujbași pricepuți (pentru găsirea cărora-nconjoară marea și pământul, atât de importantă e manipularea!). când omenirea va depăși inclusiv stadiul adolescenței, intrând în tinerețe.... eiii, atunci să tot fii!!!
concurențialitatea este monstruoasă, o altă fațetă a răului. e un munte clădit pe cadavre și pe suflete ucise sau mutilate, schilodite de durere și părăsire. dacă vă simțiți ok cu-asta... Doamne-ajută! să nu uităm că ”afacerile” win-win sunt singurele viabile. învingătorii nu sunt decât psihopați, vădiți de egoism și decorticați de fibra sensibilității. ăia borgi, tată!
(decât să înving eu sau să învingi tu, mai bine să câștigăm amândoi) #
oamenii acum sunt egoiști pentru că li se asigură un mediu propice egoismului. până să avem autentice agore cu milioane de spectatori, în care adevărul să triumfe, mai e. suntem la faza egoismului întreținut consumerist. fiind atât de primitivi, n-ai ce principii să le induci, educi. colectivizarea e impunere, asocierea, aglutinarea, sunt mai bune, și nu există pericolul impunerii, dictatului. ei, oamenii, trebuie să descopere că doar împreună pot construi o societate. atrunci nimeni nu va mai fi tentat să fie „borg”. cred că și trolii vor pieri până atunci.
Sper că observați câtă priză au cele expuse de dvs. Pe noi lăsați-ne în prostia noastră. N-am timp și nici nervi să vă explic unde sunt fracturile în logica dvs și că le avem și cu religia, karma, etc.
Dar cum îmi place să ofer soluții, puteți încerca să trăiți în comunități de tip falanster sau chibuț, verificând astfel viabilitatea și poate cine știe, vă convingeți. Noi însă vrem să fim liberi, inapoiatii de noi nu vrem socialism nici comunism. Dacă îl doriți s-ar putea să trebuiască să-l impuneți cu forța, si unde ar mai fi atunci "iubirea"...inima dvs are voie să aleagă doar pentru sine.
Ce sa zic, generația noua e crescuta cu lesa de gat si mie unuia mi se pare mai probabil sa repete greșelile trecutului decât sa faca greșeli originale.
Radicalismul e una dintre ele, care n-are nimic original.
Ma bucur ca ati adus in discutie o tema legata de doctrina politica. E ceva ce lipseste tuturor partidelor la noi.
Exista societati mici care functioneaza pe model comunist cu foarte mult succes. Insa modelul este adoptat voluntar de catre membri. Lucrurile se schimba insa cand trecem la o scala mai mare si apare un asa zis stat in ecuatie.
Parerea mea este ca fara o redistributie sociala bogatii pierd in cele din urma unele libertati (a se vedea: saracii fac revolutii populiste, voteaza un partid populist, pentru ca vor din felia groasa a bogatilor, fara a se gandi la alte consecinte, precum distrugerea justitiei,pierderea libertatii de exprimare,etc). Acesta este principalul motiv pentru care sustin taxarea progresiva, desi as castiga probabil mai putin.
Ce merita mereu discutat nu e daca oamenii sunt egali (evident nu sunt), ci cat de egale ne sunt sansele cu care pornim in viata. Este etic ca un copil nascut la tara intr-o familie saraca sa nu aiba sansa unei educatii minime care sa-i asigure mai departe sansa unei vieti normale?
Este etic ca un om sa aiba zece case si mii de hectare de teren iar averea lui sa creasca exponential, pe seama celor saraci, fiind impozitat la fel ca un om cu salariul minim? Ce poate face un om cu o avere pe care nu o poate cheltui nici el nici urmasii lui intr-o viata de 100 de ani?
N-ar trebui sa impozitam mai mult detinerea averii, si mai putin munca?
Eu imi doresc o societate in care pornind de jos, prin educatie si multa truda sa pot ajunge sus, din punct de vedere economic. Tinerii din ziua de azi constata, insa, ca asta nu prea se mai poate in capitalismul de azi: pentru ca susul si josul economic sunt termeni relativi, si sunt astazi mai departe unul de celalalt decat au fost vreodata. De asta le surade socialismul.
Pana si comisia europeana ne spune ca avem inegalitati sociale prea mari. Mie imi convine sa castig in tara si sa nu fiu impozitat progresiv, asa cum as fi in Germania, Franta, etc. Dar nu imi convine sa traiesc intr-un stat mafiot care imi fura taxele, asa mici cum sunt. Priviti o statistica despre cum sunt repartizate categoriile de venituri in tara noastra. Sunt cel putin vreo 50% saraci.
Istoria se repeta, iar comunismul/socialismul nu sunt in cele din urma decat raspunsuri extreme la extremismul capitalismului. Orice extrema duce la razboaie, revolutii, violenta.
In schimb era un sistem plin de egalitati in drepturi. De genul aveam cu totii drepturi egale sa ajungem la canal daca spuneam ce nu trebuie in public sau chiar in privat.
Si de partea ailalta - Elvetia ? Canada? Olanda? Suedia? Franta - stadioane, dar nu ca sa pupe ci ca sa injure.
Intr-adevar asta nu e o demonstratie matematica. Insa cumva stadionul si descreieratii pusi in frunte sunt fenomene tipice comunismului si nu a sclavagismului capitalist.
"discreditarea sa, se pot face foarte ușor. "- socialismul s-a discreditat deja singur prin victimele pe care le-a creat.
"ceva bun, ceva bine, nu poate face rău"- corect, inseamna ca socialismul NU este ceva bun, din moment ce a facut atata rau.
"deși eu nicio secundă nu am pus sub semnul/marca/eticheta socialismului faptele lor bolnave."- si e greseala dvs. Acele fapte bolnave au fost facute in regimuri socialiste, asta e realitatea, asta e istoria. Nu vorbesc de ipoteze sau principii, ci de fapte, de lucruri reale.
"banul descarcă omul de conștiință" - dvs. nu mai aveti constiinta sau nu mai aveti nici un ban, atunci?
"în capitalism nu există interes pentru spiritual, direcționarea maselor se face subtil către material și atât" - in capitalism poti alege, poti fi cat de spiritual vrei. Cum era tratata biserica in Romania pe timpul comunismului, apropo?
"socialismul dă doar un corp social sănătos." - socialismul a dat milioane de victime.
în rest... răstălmăciți-mi cuvintele cum doriți. am rostit un cuvânt - subtil. cred că vă scapă. manipularea astăzi se face subtil, nu grosier. dar (și doar) cine are spiritul limpede poate observa. și adevăruri scuipate și răstălmăciri obstinate. închei spunând atât: victimele sunt și ale conducătorilor și și ale executanților (pentru că masele sunt ținute în întuneric spiritual). un principiu care devine sistem criminal este confiscat și deci inexistent. rămân doar dictaturile. socialismul nu e pentru proști, e posibil și va exista doar atunci când masa critică a celor morali, empatici, real umani va fi atinsă. noapte bună.
Ceea ce omit sa spuna asemenea politruci ai presei liberale de sant, este ca putem gasi de asemenea exemple cu tari capitaliste producatoare de saracie grea, precum Bangladesh, Birmania, toata lumea a treia din America de sud, din Asia, din Africa, etc - unde avem capitalism curat- curat, coane Fanica ! Chiar Romania, dupa 30 de ani de gratie capitalistica, tot n-a iesit din saracie si ignoranta. Si atunci cum mai o dam pe sistemica ?
O alta gogorita vehiculata este asa numitul succes economic al sistemului proprietatii private versus esecul sistemului proprietatii colective, ca si cum marile transnationale si trusturi agricole, Monsanto, United Fruit, etc spre exemplu, n-ar reprezenta chiar conglomerate de proprietati in lumina unor interese de grup, deci colective, care spre a-si constitui capitalul au utilizat tot metodele expropierii abuzive in dauna micului agricultor din tari de second hand. Si atunci? Nu mai vorbesc de poluarea mediului in lumina intereselor colectiv-oligarhice ale nordului democratic al lumiii. Sa mai amintesc oare de catastrofa economica a Greciei curat-curat capitalista ?Sa mai amintim de criza financiara din 2008, curat-curat capitalistica ?
Se vehiculeaza de asemenea ca democratia este imanenta capitalismului versus dictatura care este imanenta socialismului…waw, o alta gogorita ! Dar oare toate dictaturile din America de sud, din America centrala, din Africa, etc …nu s-au nascut si dezvoltat in capitalism, din interese ale capitalistilor ? – sau poate ale comunistilor, cine mai stie ?
As mai zice ca formarea capitalismului nu se deosebeste prea mult de aceea a socialismului, adica se realizeaza tot prin lipsa de legalitate, frauda, inselaciune, furt. Nu trebuie pusa problema ca sistem social , ci ca justitie sociala.
Si avem in fata Istoria recenta, formarea capitalismului chiar in Romania postdecembrista. In perioada 90-2000, am trecut printr-o perioada nebuloasa, de vid al legii, in care s-a constituit prin asa zisa privatizare la greu, in fond prin frauda si furt marea si sacrosancta proprietate privata si care azi a devenit foarte foarte onorabila, cu nasul pe sus, asa cum il au miliardarii si milionarii nostri contemporani cu privirea inteligenta. Desigur, ei nu vor azi nationalizare, colectivizare, ecologie, justitie sociala si le este frica de aceasta vocabula socialismul,incat il diabolizeaza in fel si chip, dar omit sa spuna cum au furat si fraudat unii si altii prin anii 90…ca sa-si faca capital pentru capitalismul de mare respiratie si « onestitate » de mai tarziu, caci intr-o tara in care lumea era aprope egala si toti eram salariati e greu de imaginat ca punind salariu peste salariu , si respectand legea, unii dintre noi au ajuns sa detina suficient capital ca sa ajunga milionari, miliardari peste cateva ani mai tarziu. Asta e o constatare de bun simt pe care cunoaste toata lumea , si care nu are nevoie de demonstratie. Asa ca i-as aduce, ca Rebenciuc, autorului, hartie igienica...textul e garbage
Cât despre România, care e, după 30 de ani de capitalism, încă vai de steaua ei, trebuie spus că o duce foarte bine, comparativ cu perioada pre 89. Sunt curios, ți-e foame sau frig? Pentru că pe-atunci majorității oamenilor le era. Mai avem oameni în sărăcie lucie, dar procentajul a scăzut dramatic. Așa că te rog politicos să îți intorci nostalgia comunistă înapoi din cavitățile întunecate de unde a venit.
Restul comentariului tău este practic ”Capitalismul nu-i perfect, uite unde nu merge. Așa că nu te mai lua de socialism”. Dpdv logic o aberație ușor de depistat,
Ăsta-i motivul pt care vă trebuie revoluții, tovarăși: poziția voastră este prea aberantă pentru a putea fi argumentată logic. Hasta la victoria siempre, comandante!
Daca n-ar fi fost asa, probabil ca am fi fost in rand cu Bangladeshul, cine mai stie. Punctul meu de vedere este ca nu in ideologie- adeseori vopsita dupa interese- trebuie cautate raspunsurile la bunastare, ci in justitia sociala. Justitia sociala inglobeaza democratia, libertatea, bunastarea, echitatea, dreptul la proprietate samd. Unii incearca sa sperie lumea de justitia sociala cu diferite spectre : comunistice, capitalistice. Marx chiar ironiza burghezia astfel. Intra in joc paranoia ideologica. Dar de ce sa ne fie frica de justitie sociala, daca n-am furat si muncim cinstit ? Punerea in practica a justitiei sociale este un drept fundamental si nu insemana nici socialism si nici capitalism.