Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De unde atâta ură pe Internet?

Elogiem deseori internetul pentru numeroasele avantaje ce le aduce în viața noastră, fără să ne gândim și la părțile lui mai puțin plăcute. De fapt, problemele internelui sunt aceleași cu ale oricărui mediu nou de exprimare. De data aceasta suntem însă și spectatori în primul rând și actori pe scenă.

Ura și frustrările la care asistăm zilnic pe rețele sociale și internet în general au niște explicații mai adânci decât simpla prostie și egoismul extrem, iar aceste explicații izvorăsc din creierul uman și felul în care acesta este construit. Fiecare dintre noi am lăsat odată o replică mai tăioasă, un comentariu mai acid și am judecat fără să știm despre ce este vorba, iar atitudinea asta propagată la numere mari de oameni poate transforma o unealtă minunată în ceva toxic.

Dar să vedem ce face internetul un mediu nociv și care sunt factorii și cauzele acestui fapt.

Depersonalizarea

Problema tuturor mediilor virtuale este depersonalizarea individului. Pentru cei din partea cealaltă a firului ești în primul rând un străin, o imagine, un nume sau o replică. Este greu să empatizezi cu o linie de text, mai ales dacă te și contrazice.

Suntem făcuți să interacționăm direct, mințile noastre s-au format în epoci străvechi în jurul focului și avem nevoie de proximitate pentru a ne stabili legăturile. Atâta timp cât purtăm o conversație cu cineva la distanță, creierul nu mai are șansa să descopere tonalități ale vocii, să citească limbajul non-verbal, să găsească ticuri, obiceiuri și toate acele indicii și semnale care fac dintr-un obiect o ființă.

Circuitele noastre empatice nefiind activate, ne e greu să ne punem în situația celuilalt și să ne detașăm de propriile emoții. Îi preferăm mai degrabă pe cei asemănători nouă, cu care avem deja legături gata stabilite ce nu necesită efort. Acesta este același mecanism care produce naționalismul, rasismul și toate celelalte ism-uri periculoase.

Mi s-a întâmplat recent să am o discuție mai aprinsă cu un prieten pe internet, iar lucrurile au luat o întorsătură nu tocmai plăcută. Relația noastră a ajuns într-un punct de stagnare și a rămas acolo luni bune. Aproape că am început să ne ignorăm reciproc, însă din fericire ne-am întâlnit față în față și, din stânjeneală, tot ce am putut face a fost să râdem de acel episod. Apoi ne-am reluat prietenia. Dar dacă nu ne întâlneam era altă poveste.

Ceea ce mă duce la altă întrebare.

Dacă nu te vezi pe viu, cum faci să îi înțelegi celuilalt punctul de vedere? Mai ales când intră în joc. 

Disonanța cognitivă

Disonanța cognitivă este doar un termen pompos pentru conflict interior.

Când fumezi știind în sinea ta că e dăunător, când iubești și urăști pe cineva în același timp, când te complaci în propriul job cu toate că puteai mai mult, experimentezi disonanță cognitivă.

E un amestec de anxietate, stres și frustrare cauzat de două convingeri contradictorii.

Să revenim la creier. El încearcă tot timpul să armonizeze atitudinile și crezurile noastre și în același timp să își reducă energia folosită. Când dă de un asemenea conflict mental, de multe ori alege calea cea mai ușoară și refuză puncte de vedere diferite. El are tendința să își consolideze mai degrabă crezurile proprii și legăturile deja stabilite, decât să accepte informații noi și să își schimbe perspectiva și structura neuronală. Asta ar implica o reevaluare serioasă și o investiție masivă de energie, efort și timp. 

Să ignori păreri diferite e cel mai eficient mecanism de a reduce rapid stresul pe termen scurt. Și creierul nostru, format în trecut într-o lume mult mai dură, este zgârcit cu resursele sale. Așa că alege calea cea mai ușoară, și dacă nu e forțat, preferă să își conserve energia și ideile vechi. Într-un fel, încearcă să se protejeze pe sine. Noi doar moștenim acest bias ancestral.

Cu alte cuvinte, toate ideile, credințele și convingerile personale devin încet, încet identitatea noastră, iar când ea este atacată tindem să atacăm înapoi. Este irelevant dacă aceste idei sunt bune sau rele la o scară mai mare, e relevant doar că ne reprezintă. Atunci când un străin cu păreri diferite are îndrăzneala să ne lase o replică contradictorie, sacrilegiu! Suntem gata să luptăm pentru viața sau identitatea noastră.

Atenția, sau lipsa ei

Când deguști un vin îi ții minte aroma, când deguști zece nu mai ții minte niciunul! Lăsând gluma la o parte, problema cu degustatul vinului și cu atenția este că atunci când ești inundat de informații e mai probabil să nu ții minte mare lucru, decât să ții minte mai mult.

După cum știe toată lumea, internetul este exact un asemenea mediu. Nimeni nu mai are răbdare să citească în profunzime, când poate pur și simplu citi altceva. Din cauza varietății interminabile de lucruri noi este mult mai ușor saltul la ceva diferit, decât să afli de ce nu a fost un străin de acord cu tine. Creierul trăiește o senzație de plăcere când experimentează ceva nou și asta ne face să explorăm mai mult. Însă nu în profunzime, pe verticală, ci pe orizontală, din link în link.

Într-un fel, paradoxul și pericolul cel mai mare al internetului este că deși ne oferă toate informațiile imaginabile în toate formele posibile, ne face în același timp mai superficiali. Mai înclinați spre recompensa imediată.

Dacă în trecut sursele de informare erau foarte rare, prețioase chiar și studiate în detaliu, abundența și torentul internetului ne face mai puțin profunzi și mai lipsiți de atenție.

Cu alte cuvinte, mai puțin dispuși să aflăm povestea străinului de la celălalt capăt al firului.

De obicei aceste trei cauze acționează împreună. Sunt destul de periculoase și pe cont propriu, însă laolaltă formează un mix toxic și exploziv.

E de ajuns să ne uităm la comentariile de pe Youtube și în bună măsură de pe Facebook când e vorba de subiecte fierbinți și vom constata că ele degenerează rapid într-o ceartă aprinsă. Dezbaterile constructive în asemenea spații, de multe ori, sunt destinate eșecului.

Dar ce putem face? Care este alternativa?

Ca în majoritatea cazurilor, răspunsul este educația. Sau auto-educația.

O problemă conștientizată e pe jumătate o problemă rezolvată. Dacă știm aceste capcane ale minții noastre, data viitoare ne va fi mai greu să cădem în ele.

Însă va necesita muncă.

Cultivarea zilnică a empatiei de orice fel ajută împotriva depersonalizării celuilalt. E imperativ să depunem minimul efort și să ne imaginăm cine ar putea fi la capătul celălalt al firului. Să strângem indicii și firimituri despre cine e celălalt om, care în fond are destule în comun cu noi.

Atașamentul față de propriile idei și convingeri poate dauna grav sănătății. El duce deseori la conflicte cu sine și cu ceilalți, iar metoda cea mai bună de a contracara disonanța cognitivă e reducerea importanței convingerilor și așteptărilor personale. Nu, nu zic să aruncăm tot ce credem pe fereastră, ci doar să ne relativizăm punctul de vedere și să acceptăm alte perspective. Această echilibrare a orgoliului propriu este vitală. Și pentru internet și pentru viitorul nostru.

Iar atenția e cel mai ușor de stăpânit dintre cei trei demoni, dacă ne cultivăm perseverența și disciplina pe termen lung. Online-ul abundă de metode și strategii.

Deci, de ce este atâta ură pe internet?

Deoarece creierul nostru s-a dezvoltat în alte epoci, a moștenit niște înclinații depășite și evoluția lui e prea lentă pentru ritmul actual al schimbărilor.

E de datoria noastră să ne facem update la software. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • jolly check icon
    mda..internetul abunda de informatie, mai mult sau mai putin verificata. dependenta iarasi e discutabila, la fel si natura ei; oamenii devin mai distanti, se inchid, nu mai discuta deschis ci doar pe internet, pt ca ii confera acea libertate aparenta; discutia asta "scrisa", fara a avea in fata persoana cu care ii impartasesti sau schimbi niste idei, fara empatie, fara a intelege totdeauna ceea ce a vrut sa exprime interlocutorul, duce la frustrari, ura fata de cel care nu gandeste ca tine, introvertire si singuratate. ar avea o influenta si educatia, dar nu prea mai are cine sa o faca....
    • Like 0
  • check icon
    De unde atata ura? Citesc in diagonala articolul si ma uit itneresat in sectiunea de commenturi...si spre surprinderea mea va deja cateva comentarii critice/acide cu privire la Trump dar in acelasi timp aceeasi comentatori incercand sa explice/rationalizeze subiectul articolului...

    De unde atata ura? Nah de-acolo!
    • Like 0
  • Desi sunt de acord cu ce ai scris aici, cred totusi ca este o mica parte din ce se intampla in realitate. Comportamentul pe internet fata de cel din viata de zi cu zi poate fi considerat diferit dar se si aseamana foarte mult. Troli si hateri am intalnit si face to face, oamenii inchisi la minte ii intalnesti la tot pasul si discutii care sa nu duca niciunde din cauza orgoliilor se-ntampla in toate mediile.

    Incercam sa intelegem fenomene complexe prin explicatii simple, care par sa se potriveasca si sa aiba sens. Ai incercat sa ai o abordare mai stiintifica asupra articolului tau incercand sa-ti demonstrezi ca n-ai dreptate? Just for fun?

    Eu m-am lovit de urmatoarele probleme doar la prima vedere:
    "E greu sa empatizezi cu o linie de text": gandeste-te cate carti ai citit la viata ta care te-au facut sa te simti acolo, sa-ti imaginezi un personaj si viata lui doar din litere.

    "Suntem făcuți să interacționăm direct, mințile noastre s-au format în epoci străvechi în jurul focului și avem nevoie de proximitate pentru a ne stabili legăturile. Atâta timp cât purtăm o conversație cu cineva la distanță, creierul nu mai are șansa să descopere tonalități ale vocii, să citească limbajul non-verbal, să găsească ticuri, obiceiuri și toate acele indicii și semnale care fac dintr-un obiect o ființă." - Aici am un singur cuvant relevant: barfitorii. Oameni care te-au cunoscut face to face, care ti-au zambit, te-au aprobat, ti-au strans mana la plecare iar cu prima ocazie te-au facut in ultimul hal cand nu erai in preajma.

    Si asa se poate continua cu fiecare paragraf sau propozitie, se pot gasi lucruri care se aplica si au sens in acest context dar, daca schimbi un pic contextul, ai rezultate complet diferite.

    Interactiunile sociale online si offline sunt al naibii de greu de inteles si explicat. Oamenii din urma cu 50 de ani si cei din ziua de azi sunt foarte diferiti cu sau fara internet. Oamenii din Evul Mediu fata de cei din urma cu 100 de ani sunt si mai diferiti.
    Hippiotii cred ca ar fi fost la fel de pacifisti daca aveau acces la internet iar extremistii au existat cu mult inaintea inventarii electricitatii.

    Partea cea mai buna la internet e ca iti permite sa faci ce vrei. Cum reactioneaza fiecare individ la asta e greu de cuprins in statistici si bule de comportament. Important e sa se faca studii si teste, sa se combata rezultatele si sa nu se puna punct la primul raspuns care se potriveste.
    • Like 0
    • @ Daniel Codarcea
      Sunt de acord cu tine in unele privinte.

      Articolul asta nu se voia un studiu exhaustiv a tuturor cauzelor posibile, ci mai degraba o analiza a catorva cauze importante. Si se voia pus accentul mai degraba pe retele sociale, decat pe tot internetul. De aceea am si omis partea cu anonimitatea.

      In fine, sunt si restrictii de lungime. Un articol prea lung n-ar fi fost citit asa ca trebuia condensat. Iar de e prea scurt e sec.

      Evident ca poti lua o afirmatie si la care daca-i schimbi contextul devine falsa.

      Exemplu concret: "E greu sa empatizezi cu o linie de text"

      Cand am scris asta ma refeream(implicit) la o persoana cu care port o conversatie contradictorie. Uite ce interpretabil e limbajul. Tu ai scos propozitia asta din context, ai legat-o de o carte si nu de o persoana si ai tras concluzia ca e invalida. Dar nu despre asta era vorba. Exemplul e bun, atat ca nu la asta ma gandeam.

      La fel si exemplul cu barfitorii.

      Orice text se poate reanaliza din alte perspective, ce am scris mai sus e mai mult un ghid decat o analiza completa(daca exista asa ceva). Sunt cateva cauze ce mi-au trecut si care nu mi se par intotdeauna evidente. De aceea am si scris textul.

      PS: In niciun caz nu am vrut sa spun ca internetul, per ansamblu, e un lucru rau. Din contra, e cea mai frumoasa inventie a tuturor timpurilor. Atata ca are si partile ei negative.
      • Like 0
    • @ Daniel Codarcea
      Mi se pare interesanta discutia asta despre "empatizarea cu o linie de text"!
      Dupa mine, nu este niciodata doar "o linie de text": exista un context, exista o dispozitie de fundal, dar mai ales, exista niste asteptari (din partea celui care scrie si a celui care citeste)!

      Comunicarea presupune mai mult decat insirarea de cuvinte, si o parte insemnata din bagajul non-verbal se pierde in scris. Cand citesti o linie de text de la cineva cunoscut, poti gasi o anume semnificatie, care poate fi complet diferita fata de semnificatia pe care o gasesti in aceeasi linie de text scrisa de un necunoscut. Internetul neutralizeaza distantele, nu numai pe cele geografice, dar si pe cele sociale si cognitive, asa incat te te poti conversa cu persoane cu experiente si convingeri foarte diferite de ale tale, doar ca diferentele astea nu sunt intotdeauna evidente.

      Nu sunt de acord ca felul de a fi al oamenilor s-a schimbat radical in ultimele mii de ani. Daca poti sa empatizezi cu carti scrise in urma cu multe decade, poate ca natura umana nu s-a schimbat atat de mult.
      • Like 0
  • părerea mea este ca totul este rezultatul SINGURITATII în COMUNITATE.
    Cred ca deși avem forumun-uri..face book- uri .....SINGUARATEA este omniprezenta!
    • Like 0
    • @ Coussinou
      deci sex in grup? cu lumina aprinsa ca sa nu fie nici un risc.
      • Like 1
    • @ Coca-Cola
      Îmi cer scuze : nu am vrut prin opinia mea sa va creez o problema existențială!....Dar ce legătură are sexul cu singurătatea.poate doar dacă ...doare în cot!
      • Like 1
  • oamenii fara internet = iubire, oamenii + internet = ura, pe vremea razboaielor I si II, rascoale, cruciade, etc. oamenii se intalneau la o cafea nu? si plecau toti fericiti acasa.
    • Like 2
  • De acord cu analiza din articol. Anonimatul care pe buna dreptate va fi foarte restrans in viitor ( din cauza identificarii incercarilor teroriste) este un animator a expunerii unor apucaturi,tendinte,pe care omul personalizat nu are curajul sa le manifeste..Internetul poate fi si campul de lupta impotriva subiectelor /obiectelor pe care in viata civila nu ai curajul sau posibilitatea sa le ataci. Intr-o alta ordine de idei internetul devine arma grea in strategia politica- si uite asa-ne vom mira cum poate influenta viata reala.Bitcoin-ul,rezultatul unor alegeri manipulate sunt poduri ridicate din viata "alternativa" spre viata reala. Desfiintand granita naturala intre viata reala si cea virtuala ne asteapta pericolul mixtului pentru care generatiile actuale sunt prea putin pregatite. Cu siguranta peste un secol omul insotit de cybernetica va gandi mult mai altfel decat noi,alte valori se vor gasi importante.Omul -cum e viata-va pierde unele aptitudini si isi va castiga altele,altele si mai departate de realul oferit de
    natura... Individul contactat 24 de ore din 24 de ore la reteaua (eu am norocul /ghinionul sa cunosc de mai aproape un exemplar)se instraineaza de noi,nu e pus ca prin operatii intelectuale sa retina pentru el multe lucruri ci le cauta prajita gata..repezicunea cu care gaseste solutia pe internet va fi probabil in viitor atributul cel mai cautat.
    • Like 0
    • @ Hermann Farkas
      Esti optimist: "Cu siguranta peste un secol omul..." - sigur apucam urmatorul secol ca specie? Sper sa fie asa dar daca mai ajung multi lideri nebuni la conducerea unor tari inarmate nuclear... in caz ca supravietuim s-ar putea oricum sa nu ne fie prea bine (ca nu se omoara Trump si altii cu protectia mediului). Sper sa apucam insa secolul ala mentionat de tine :)
      • Like 0
  • "Deci, de ce este atâta ură pe internet?" Ura e in oameni, a fost acolo mereu, in internet a gasit doar o noua forma de exprimare. Nu masinile sunt responsabile pentru faptul ca exista accidente, ci soferii.
    • Like 1
    • @ Musat Gregorian
      O singura mentiune: masinile mai au uneori si defectiuni tehnice (din fabricatie). Deci nu soferii sunt de vina intotdeauna. Si daca ne gandim...la noi si indicatoarele sunt montate prost. multe semafoare la fel... - asta doar de dragul discutiei pe langa subiect :)
      Pe fond insa iti dau dreptate. Internetul ofera posibilitatea exprimarii frustrarilor interioare fara constrangerile date de societate (pe net - daca esti sub anonimat - nu te vede vecinul/cumnatul/colegul ca te exprimi ca un descreierat etc.); astfel, rautatea din oameni se arata in toata "splendoarea" ei... :(
      • Like 0
  • check icon
    Da, internetul oferă informație, problema este că, probabil, peste 95 % din informație este inutilă ori redundantă. Poate e mai puțin, poate mai mult. În orice caz, avem nevoie de un filtru. Da, doar că filtrul înseamnă cenzură. Dacă această cenzură s-ar limita doar la violență, la incitarea la violență și la intoleranță, poate ai spune da, OK, să facem acest filtru. Care este însă frontiera dintre toleranță și intoleranță? dintre limbajul vulgar și cel nevulgar? dintre agresivitate și critică?... Greu de spus. Ce faci când citești un text agresiv din start, pretins analitic, dar plin de inexactități și de insinuări greu de verificat ori de controlat?
    • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Cenzura nu mi se pare o solutie. Fiecare e responsabil sa gandeasca si sa-si creeze propriile filtre. Citesti un text prost, esti liber sa scrii propriul text si sa combati acele prostii.
      • Like 2
    • @ Anon
      check icon
      Nici nu am afirmat (ori sugerat) că este o soluție. Este doar un pretext în contextul terorismului. Strict «tehnic», să spun așa, în accidente auto mor mult mai mulți oameni decât în atacuri teroriste! De ce este orice atac terorist așa de mediatizat? Nu știu, cred că este boala mass media actuale, vor sânge, crime, tragedii cu orice preț. Se spune că asta face «rating». Nu-s așa de sigur... Dar discuția ar fi mai lungă.
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult