Elogiem deseori internetul pentru numeroasele avantaje ce le aduce în viața noastră, fără să ne gândim și la părțile lui mai puțin plăcute. De fapt, problemele internelui sunt aceleași cu ale oricărui mediu nou de exprimare. De data aceasta suntem însă și spectatori în primul rând și actori pe scenă.
Ura și frustrările la care asistăm zilnic pe rețele sociale și internet în general au niște explicații mai adânci decât simpla prostie și egoismul extrem, iar aceste explicații izvorăsc din creierul uman și felul în care acesta este construit. Fiecare dintre noi am lăsat odată o replică mai tăioasă, un comentariu mai acid și am judecat fără să știm despre ce este vorba, iar atitudinea asta propagată la numere mari de oameni poate transforma o unealtă minunată în ceva toxic.
Dar să vedem ce face internetul un mediu nociv și care sunt factorii și cauzele acestui fapt.
Depersonalizarea
Problema tuturor mediilor virtuale este depersonalizarea individului. Pentru cei din partea cealaltă a firului ești în primul rând un străin, o imagine, un nume sau o replică. Este greu să empatizezi cu o linie de text, mai ales dacă te și contrazice.
Suntem făcuți să interacționăm direct, mințile noastre s-au format în epoci străvechi în jurul focului și avem nevoie de proximitate pentru a ne stabili legăturile. Atâta timp cât purtăm o conversație cu cineva la distanță, creierul nu mai are șansa să descopere tonalități ale vocii, să citească limbajul non-verbal, să găsească ticuri, obiceiuri și toate acele indicii și semnale care fac dintr-un obiect o ființă.
Circuitele noastre empatice nefiind activate, ne e greu să ne punem în situația celuilalt și să ne detașăm de propriile emoții. Îi preferăm mai degrabă pe cei asemănători nouă, cu care avem deja legături gata stabilite ce nu necesită efort. Acesta este același mecanism care produce naționalismul, rasismul și toate celelalte ism-uri periculoase.
Mi s-a întâmplat recent să am o discuție mai aprinsă cu un prieten pe internet, iar lucrurile au luat o întorsătură nu tocmai plăcută. Relația noastră a ajuns într-un punct de stagnare și a rămas acolo luni bune. Aproape că am început să ne ignorăm reciproc, însă din fericire ne-am întâlnit față în față și, din stânjeneală, tot ce am putut face a fost să râdem de acel episod. Apoi ne-am reluat prietenia. Dar dacă nu ne întâlneam era altă poveste.
Ceea ce mă duce la altă întrebare.
Dacă nu te vezi pe viu, cum faci să îi înțelegi celuilalt punctul de vedere? Mai ales când intră în joc.
Disonanța cognitivă
Disonanța cognitivă este doar un termen pompos pentru conflict interior.
Când fumezi știind în sinea ta că e dăunător, când iubești și urăști pe cineva în același timp, când te complaci în propriul job cu toate că puteai mai mult, experimentezi disonanță cognitivă.
E un amestec de anxietate, stres și frustrare cauzat de două convingeri contradictorii.
Să revenim la creier. El încearcă tot timpul să armonizeze atitudinile și crezurile noastre și în același timp să își reducă energia folosită. Când dă de un asemenea conflict mental, de multe ori alege calea cea mai ușoară și refuză puncte de vedere diferite. El are tendința să își consolideze mai degrabă crezurile proprii și legăturile deja stabilite, decât să accepte informații noi și să își schimbe perspectiva și structura neuronală. Asta ar implica o reevaluare serioasă și o investiție masivă de energie, efort și timp.
Să ignori păreri diferite e cel mai eficient mecanism de a reduce rapid stresul pe termen scurt. Și creierul nostru, format în trecut într-o lume mult mai dură, este zgârcit cu resursele sale. Așa că alege calea cea mai ușoară, și dacă nu e forțat, preferă să își conserve energia și ideile vechi. Într-un fel, încearcă să se protejeze pe sine. Noi doar moștenim acest bias ancestral.
Cu alte cuvinte, toate ideile, credințele și convingerile personale devin încet, încet identitatea noastră, iar când ea este atacată tindem să atacăm înapoi. Este irelevant dacă aceste idei sunt bune sau rele la o scară mai mare, e relevant doar că ne reprezintă. Atunci când un străin cu păreri diferite are îndrăzneala să ne lase o replică contradictorie, sacrilegiu! Suntem gata să luptăm pentru viața sau identitatea noastră.
Atenția, sau lipsa ei
Când deguști un vin îi ții minte aroma, când deguști zece nu mai ții minte niciunul! Lăsând gluma la o parte, problema cu degustatul vinului și cu atenția este că atunci când ești inundat de informații e mai probabil să nu ții minte mare lucru, decât să ții minte mai mult.
După cum știe toată lumea, internetul este exact un asemenea mediu. Nimeni nu mai are răbdare să citească în profunzime, când poate pur și simplu citi altceva. Din cauza varietății interminabile de lucruri noi este mult mai ușor saltul la ceva diferit, decât să afli de ce nu a fost un străin de acord cu tine. Creierul trăiește o senzație de plăcere când experimentează ceva nou și asta ne face să explorăm mai mult. Însă nu în profunzime, pe verticală, ci pe orizontală, din link în link.
Într-un fel, paradoxul și pericolul cel mai mare al internetului este că deși ne oferă toate informațiile imaginabile în toate formele posibile, ne face în același timp mai superficiali. Mai înclinați spre recompensa imediată.
Dacă în trecut sursele de informare erau foarte rare, prețioase chiar și studiate în detaliu, abundența și torentul internetului ne face mai puțin profunzi și mai lipsiți de atenție.
Cu alte cuvinte, mai puțin dispuși să aflăm povestea străinului de la celălalt capăt al firului.
De obicei aceste trei cauze acționează împreună. Sunt destul de periculoase și pe cont propriu, însă laolaltă formează un mix toxic și exploziv.
E de ajuns să ne uităm la comentariile de pe Youtube și în bună măsură de pe Facebook când e vorba de subiecte fierbinți și vom constata că ele degenerează rapid într-o ceartă aprinsă. Dezbaterile constructive în asemenea spații, de multe ori, sunt destinate eșecului.
Dar ce putem face? Care este alternativa?
Ca în majoritatea cazurilor, răspunsul este educația. Sau auto-educația.
O problemă conștientizată e pe jumătate o problemă rezolvată. Dacă știm aceste capcane ale minții noastre, data viitoare ne va fi mai greu să cădem în ele.
Însă va necesita muncă.
Cultivarea zilnică a empatiei de orice fel ajută împotriva depersonalizării celuilalt. E imperativ să depunem minimul efort și să ne imaginăm cine ar putea fi la capătul celălalt al firului. Să strângem indicii și firimituri despre cine e celălalt om, care în fond are destule în comun cu noi.
Atașamentul față de propriile idei și convingeri poate dauna grav sănătății. El duce deseori la conflicte cu sine și cu ceilalți, iar metoda cea mai bună de a contracara disonanța cognitivă e reducerea importanței convingerilor și așteptărilor personale. Nu, nu zic să aruncăm tot ce credem pe fereastră, ci doar să ne relativizăm punctul de vedere și să acceptăm alte perspective. Această echilibrare a orgoliului propriu este vitală. Și pentru internet și pentru viitorul nostru.
Iar atenția e cel mai ușor de stăpânit dintre cei trei demoni, dacă ne cultivăm perseverența și disciplina pe termen lung. Online-ul abundă de metode și strategii.
Deci, de ce este atâta ură pe internet?
Deoarece creierul nostru s-a dezvoltat în alte epoci, a moștenit niște înclinații depășite și evoluția lui e prea lentă pentru ritmul actual al schimbărilor.
E de datoria noastră să ne facem update la software.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De unde atata ura? Nah de-acolo!
Incercam sa intelegem fenomene complexe prin explicatii simple, care par sa se potriveasca si sa aiba sens. Ai incercat sa ai o abordare mai stiintifica asupra articolului tau incercand sa-ti demonstrezi ca n-ai dreptate? Just for fun?
Eu m-am lovit de urmatoarele probleme doar la prima vedere:
"E greu sa empatizezi cu o linie de text": gandeste-te cate carti ai citit la viata ta care te-au facut sa te simti acolo, sa-ti imaginezi un personaj si viata lui doar din litere.
"Suntem făcuți să interacționăm direct, mințile noastre s-au format în epoci străvechi în jurul focului și avem nevoie de proximitate pentru a ne stabili legăturile. Atâta timp cât purtăm o conversație cu cineva la distanță, creierul nu mai are șansa să descopere tonalități ale vocii, să citească limbajul non-verbal, să găsească ticuri, obiceiuri și toate acele indicii și semnale care fac dintr-un obiect o ființă." - Aici am un singur cuvant relevant: barfitorii. Oameni care te-au cunoscut face to face, care ti-au zambit, te-au aprobat, ti-au strans mana la plecare iar cu prima ocazie te-au facut in ultimul hal cand nu erai in preajma.
Si asa se poate continua cu fiecare paragraf sau propozitie, se pot gasi lucruri care se aplica si au sens in acest context dar, daca schimbi un pic contextul, ai rezultate complet diferite.
Interactiunile sociale online si offline sunt al naibii de greu de inteles si explicat. Oamenii din urma cu 50 de ani si cei din ziua de azi sunt foarte diferiti cu sau fara internet. Oamenii din Evul Mediu fata de cei din urma cu 100 de ani sunt si mai diferiti.
Hippiotii cred ca ar fi fost la fel de pacifisti daca aveau acces la internet iar extremistii au existat cu mult inaintea inventarii electricitatii.
Partea cea mai buna la internet e ca iti permite sa faci ce vrei. Cum reactioneaza fiecare individ la asta e greu de cuprins in statistici si bule de comportament. Important e sa se faca studii si teste, sa se combata rezultatele si sa nu se puna punct la primul raspuns care se potriveste.
Articolul asta nu se voia un studiu exhaustiv a tuturor cauzelor posibile, ci mai degraba o analiza a catorva cauze importante. Si se voia pus accentul mai degraba pe retele sociale, decat pe tot internetul. De aceea am si omis partea cu anonimitatea.
In fine, sunt si restrictii de lungime. Un articol prea lung n-ar fi fost citit asa ca trebuia condensat. Iar de e prea scurt e sec.
Evident ca poti lua o afirmatie si la care daca-i schimbi contextul devine falsa.
Exemplu concret: "E greu sa empatizezi cu o linie de text"
Cand am scris asta ma refeream(implicit) la o persoana cu care port o conversatie contradictorie. Uite ce interpretabil e limbajul. Tu ai scos propozitia asta din context, ai legat-o de o carte si nu de o persoana si ai tras concluzia ca e invalida. Dar nu despre asta era vorba. Exemplul e bun, atat ca nu la asta ma gandeam.
La fel si exemplul cu barfitorii.
Orice text se poate reanaliza din alte perspective, ce am scris mai sus e mai mult un ghid decat o analiza completa(daca exista asa ceva). Sunt cateva cauze ce mi-au trecut si care nu mi se par intotdeauna evidente. De aceea am si scris textul.
PS: In niciun caz nu am vrut sa spun ca internetul, per ansamblu, e un lucru rau. Din contra, e cea mai frumoasa inventie a tuturor timpurilor. Atata ca are si partile ei negative.
Dupa mine, nu este niciodata doar "o linie de text": exista un context, exista o dispozitie de fundal, dar mai ales, exista niste asteptari (din partea celui care scrie si a celui care citeste)!
Comunicarea presupune mai mult decat insirarea de cuvinte, si o parte insemnata din bagajul non-verbal se pierde in scris. Cand citesti o linie de text de la cineva cunoscut, poti gasi o anume semnificatie, care poate fi complet diferita fata de semnificatia pe care o gasesti in aceeasi linie de text scrisa de un necunoscut. Internetul neutralizeaza distantele, nu numai pe cele geografice, dar si pe cele sociale si cognitive, asa incat te te poti conversa cu persoane cu experiente si convingeri foarte diferite de ale tale, doar ca diferentele astea nu sunt intotdeauna evidente.
Nu sunt de acord ca felul de a fi al oamenilor s-a schimbat radical in ultimele mii de ani. Daca poti sa empatizezi cu carti scrise in urma cu multe decade, poate ca natura umana nu s-a schimbat atat de mult.
Cred ca deși avem forumun-uri..face book- uri .....SINGUARATEA este omniprezenta!
natura... Individul contactat 24 de ore din 24 de ore la reteaua (eu am norocul /ghinionul sa cunosc de mai aproape un exemplar)se instraineaza de noi,nu e pus ca prin operatii intelectuale sa retina pentru el multe lucruri ci le cauta prajita gata..repezicunea cu care gaseste solutia pe internet va fi probabil in viitor atributul cel mai cautat.
Pe fond insa iti dau dreptate. Internetul ofera posibilitatea exprimarii frustrarilor interioare fara constrangerile date de societate (pe net - daca esti sub anonimat - nu te vede vecinul/cumnatul/colegul ca te exprimi ca un descreierat etc.); astfel, rautatea din oameni se arata in toata "splendoarea" ei... :(