Din miracolele alchimiei: Daniel Funeriu îl ievaluează pe Tudorel Toader

Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Autodeclarat militant pentru integritate, autopropus drept mare luptător al acestei cauze, autosuficient, arogant fără reținere, Daniel Funeriu tocmai a validat ceea ce a făcut Tudorel Toader pe scena publică.

Când jocurile de oglinzi atrag atenția

Iașul a cunoscut în această săptămână deschiderea anului universitar la instituțiile de învățământ superior, care joacă un rol atât de important în viața orașului și a regiunii. Festivitatea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a avut loc luni, 27 septembrie a.c. În Aula Magna au fost prezenți politicieni, reprezentanți ai unor culte religioase, invitați cu rang diplomatic, prorectori, decani, profesori și studenți.

După discursul rectorului Tudorel Toader, care a oferit date menite a ilustra cum prosperă universitatea sub cârmuirea sa, au luat cuvântul mai mulți dintre cei aflați la prezidiu sau în sală. Nu au lipsit domnii Costel Alexe și Mihai Chirica, președintele Consiliului Județean Iași, respectiv primarul municipiului Iași, bine-cunoscuți mai ales pentru problemele lor penale. Probabil, pentru unii, acestea sunt detalii neimportante, de vreme ce doi politicieni nu doar că au fost invitați la ceremonie, ci au fost rugați să țină discursuri care să inspire, să rămână momente de neuitat mai ales pentru studenții care acum au trecut pragul universității.

Conferința de deschidere a anului academic, intitulată „Himere în educație”, a fost susținută de Daniel Funeriu, în calitatea sa de „consilier la nivel înalt al Uniunii Europene în Republica Moldova” și de fost ministru al Educației în anii 2009-2012. O doamnă cu un ton ferm, care îi prezenta pe vorbitori, a spus despre domnul Funeriu că este o „voce a lucidității avizate și asumate”.

În deschidere, într-un gest de captatio benevolentiae față de public, domnul Funeriu a mulțumit pentru invitația „suprinzătoare și onorantă” a universității ieșene. Pentru ca recunoștința să fie și mai clară, domnia sa a amintit cum, atunci când era ministru al Educației, aștepta „cu înfrigurare deciziile Curții Constituționale” legate de învățământ. Fostul ministru a fost atât de impresionat de „remarcabilele decizii” ale Curții, cum spunea cu emoție, încât a încercat să transmită trăirile de atunci și celor care se aflau în aulă în urmă cu câteva zile. După un deceniu petrecut în afara politicii, domnul Funeriu a revenit și a ținut „să salute, fără nicio ezitare, profunzimea, justețea, și, ceea ce este foarte rar pentru România, asumarea” acelor decizii juridice.

Ce căuta Daniel Funeriu alături de Tudorel Toader? Cum a ajuns rectorul UAIC la fostul ministru al Educației? Pe ce filieră, prin cine? Probabil răspunsurile scurte le știu cei doi și poate unii dintre intimii lor. În orice caz, prezența domnului Funeriu alături de domnul Toader mi se pare pilduitoare pentru jocurile de oglinzi din spațiul public, inclusiv în cel academic.

Fostul ministru al Educației ignoră comportamentul public al domnului Toader. Pentru că norul uitării pare să-l fi însoțit pe domnul Funeriu pe drumul de la Strasbourg la Iași, consider important să-i reamintesc doar câteva lucruri care îl privesc pe domnul Tudorel Toader ca persoană publică.

Ani la rând, domnul Funeriu a susținut sau a lăsat să se înțeleagă că, în perioada în care a fost ministru, a vrut să destructureze rețelele clientelare din învățământ. Însă acum nu a ezitat să lustruiască efigia unui personaj care a dobândit funcții publice – indiferent că a fost vorba de Curtea Constituțională a României, de Ministerul Justiției sau de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – exclusiv ca urmare a abilității de a se integra sau de a construi sisteme clientelare. Adică opusul mecanismelor meritocratice și transparente de promovare în instituțiile publice.

Domnul Funeriu ar fi trebuit să știe că în dulapul domnului Tudorel Toader stau mai multe schelete. Mă refer doar la perioada de vârf a carierei sale, chiar dacă începuturile nu sunt lipsite de importanță pentru un om care și-a propus să reușească în viață indiferent de context, de regim politic sau de direcția vânturilor în Moldova.

Briciul Tudorel Toader

Tudorel Toader a avut două mandate de judecător al Curții Constituționale a României, între 2006-2016. Legăturile sale cu oameni politici puternici, precum Relu Fenechiu, care l-au propulsat la CCR, nu sunt necunoscute, dar par să fie ocultate. În perioada amintită a fost și decan al Facultății de Drept a UAIC și director al Școlii doctorale a facultății. Ultimul dintre mandatele la CCR s-a suprapus în partea finală peste cel de rector al UAIC. Interesele superioare ale facultății și universității au primat de fiecare dată, potrivit discursului toaderian.

În anii 2017-2019, domnul Toader a fost ministru al Justiției în guvernele conduse de Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă, în spatele cărora se afla neuitatul Liviu Dragnea. Toader a fost coleg cu Petre Daea și Dănuț Andrușcă. Nu părea să fie mare deosebire între ei în privința moralității publice. În orice caz, aceea a fost perioada de glorie publică a lui Tudorel Toader. O țară întreagă îl știa ca pe omul care, alături de celebrul Florin Iordache, trebuia „să facă ordine” în justiție potrivit dorințelor și intereselor celor din PSD-ALDE (cel mai probabil și ale altora). Nu au reușit până la urmă să-și desăvârșească planul pentru că indiferent că era frig, ploaie sau soare, sute de mii de oameni au ieșit de nenumărate ori în stradă, în orașele României, pentru a protesta. La Iași au făcut asta, în mod repetat, zeci de mii de oameni, care umpleau Piața Unirii și străzile înconjurătoare, apoi formau coloane lungi și late pe bulevardele centrale ale orașului.

Aflat în poziția de ministru în guvernele pesedist-aldiste, Tudorel Toader era susținut de televiziunile de casă. Sunt de notorietate emisiunile din studiourile Antenei 3, unde ministrul de atunci era prezentat ca un cavaler al dreptății, ca omul care repara ceea ce stricaseră alții, care avea curajul să se lupte cu abuzurile procurorilor. Și unde putea fi cel mai potrivit teren de bătălie, dacă nu la televiziunea lui Dan Voiculescu, unul din patrioții inventați de Securitate?

Deși a pretins că s-a autosuspendat din funcția de rector cât a exercitat funcția de ministru, domnul Toader a condus și UAIC, prin interpuși. Mai mult, din biroul său de la rectorat a acordat inclusiv interviuri televiziunilor aservite coaliției aflate atunci la guvernare. Separarea celor două funcții era doar în capul său și în închipuirea celor care îl aplaudau pe Facebook.

Domnul Toader a fost și coordonator al unor teze de doctorat. Genii ale avocaturii, ale instituțiilor de drept și ale politicii au trecut prin mâinile sale. Cel mai cunoscut doctorand al domnului Toader este cu siguranță Codruț Olaru, membru al Consiliului Superior al Magistraturii și fostul șef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a cărui teză a fost considerată de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în mai 2021, un „plagiat grosier”. Domnul Toader nu a văzut nimic suspect în teza doctorandului său. Probabil nici nu înțelege ce presupune coordonarea unei lucrări de doctorat, iar în plus intuiesc că nu a făcut decât cel mult să răsfoiască lucrarea învățăcelului său.

Convins că dreptul și dreptatea se moștenesc în familie, domnul Toader a considerat că unul dintre fiii săi merită să devină, prin orice mijloace, cadru didactic la Facultatea de Drept a UAIC. Astfel a intrat Alexandru Ionuț Toader în această facultate – anterior păstorită de tatăl său –, temporar în 2017, definitiv în 2019, cu ajutorul din topor al rectorului „suspendat”, sub privirile stupefiate ale unora, sub cele indiferente ale altora. Etica academică este o disciplină pe care mama o predă în altă universitate a orașului, dar pe care a omis să o împărtășească și moștenitorilor. Mai mult, tatăl și fiul s-au asociat în cadrul unui notariat din Iași, în 2019, poziție pe care cel dintâi o obținuse când era ministru al Justiției, în 2018. Conflictul de interese a fost întotdeauna ceva străin pentru domnul Toader, iar ușile dosnice au fost folosite fără reținere pentru parazitarea resurselor publice.

Conservatorul cu geometrie variabilă, Daniel Funeriu

Poate totuși nu ar fi trebuit să ne surprindă prezența domnului Funeriu în Iași la acest început de săptămână. Pe pagina sa de Facebook se găsesc câteva postări laudative la adresa domnului Toader. La 28 februarie 2017, când scena publică românească era în fierbere, Daniel Funeriu îl considera pe Tudorel Toader, proaspăt ministru al Justiției, un „profesionist”. Mitul omului priceput și plasat unde trebuie, chiar și în guvernele controlate de Dragnea, era cuceritor.

După doi ani, mai precis la 11 aprilie 2019, același D. Funeriu spunea că îl știa pe T. Toader de când redacta decizii la CCR în domeniul educației. Omul „era brici”, cum nota scurt fostul ministru al Educației. Să fi fost vorba de dragoste la prima vedere, de seducție intelectuală?

După cum se poate vedea din cele prezentate mai sus, domnul Funeriu s-a asociat la scenă deschisă nu doar cu rectorul UAIC, ci cu un ins cunoscut pentru încălcarea repetată a spiritului și regulilor vieții academice, pentru nepotism și pentru susținerea atacurilor politice asupra statului de drept, chiar dacă sub mască juridică.

Răspunzând unei asemenea invitații și în plus elogiind o prestație discutabilă, fostul ministru al Educației ignoră regulile vieții academice, încălcate în spirit și literă de domnul Toader. Mai mult, le dă o palmă membrilor UAIC care și-au dorit altceva pentru instituția lor, nu instalarea unui sistem „managerial” profund viciat. Totodată, D. Funeriu arată lipsă de empatie față de oamenii care în anii 2017-2019 au ieșit în stradă pentru apărarea statului de drept. Și acești oameni primesc o palmă zdravănă.

Daniel Funeriu se prezintă – pe rețelele sociale, în media, recent la UAIC – drept mare moralist, apostol al conservatorismului românesc, cu soluții la diverse probleme ale societății. În realitate, mi se pare că omul este lipsit de valori, de repere. Nu a înțeles nimic din ce s-a întâmplat în România ultimilor ani.

Autodeclarat militant pentru integritate, autopropus drept mare luptător al acestei cauze, autosuficient, arogant fără reținere, domnul Funeriu tocmai a validat ceea ce a făcut domnul Toader pe scena publică. Desigur, au făcut-o și alții – și nu puțini –, tovarăși de drum din Universitate, politicieni, mercenari media, idioți utili. Nu (mai) încape nicio îndoială că este o diferență flagrantă între retorica nombrilistă a lui Daniel Funeriu și ceea ce a arătat la Iași, unde nu a găsit nimic altceva de făcut decât să-i lustruiască pantofii lui Tudorel Toader.

Dacă a fost invitatul lui Tudorel Toader, Daniel Funeriu poate fi invitat de oricine, indiferent că este vorba de o universitate de apartament sau de o televiziune blindată cu manipulatori de duzină și invitați asemenea. Omul poate fi oriunde. Pare să fie genul care doar vrea să iasă în față.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp