Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Doi amici de-ai mei, două cariere: Andrei e un inginer tânăr, dinamic, inteligent. Georgescu e un tip alunecos, obraznic și viclean. Care a avut succes în România

Doi candidați la job

Foto: Profimedia Images

Andrei e un inginer tânăr, dinamic, inteligent, cu chef de muncă și chef de viață. Singura lui problemă e că nu are pile și relații. În condițiile astea a pornit de jos convins fiind că va urca treaptă cu treaptă dacă va fi util și eficient. Și este. Și-ar fi dorit un job la stat, pentru condițiile favorabile de muncă, oportunități, siguranță. A avut un coleg de master mai tomnatic, care și-a terminat studiile la vârsta la care alții se gândesc la pensie și care i-a spus că e mare nevoie de ingineri la metrou. El i-a răspuns că pot fi angajați toți cei care termină odată cu el. Nu au fost angajați. Faptul că e nevoie de ingineri la metrou nu înseamnă că vor fi angajați cei care își doresc acest lucru. Mi-am adus aminte de perioada când am vrut eu să mă angajez la metrou. Am vorbit cu o doamnă de la resurse umane care mi-a explicat că nu angajează din afară pentru că îi au „pe-ai lor”, adică pe cei care își completau studiile în timp ce ocupau posturi cu studii medii.

Georgescu a fost coleg cu mine, nu pot să spun prieten, chiar dacă am petrecut mulți ani în școală împreună. A fost o respingere reciprocă, o diferență de statut, de mentalitate, de șanse. El făcea parte din grupul celor care stăteau în centrul orașului, copiii de activiști și securiști, eu eram în grupul celor care stăteau în cartiere, ceilalți. Am crezut că după revoluție pătura asta de privilegiați ai comunismului va fi marginalizată, m-am înșelat. Într-un mod miraculos au supraviețuit deghizați în oameni de afaceri, politicieni, specialiști etc. Tot ei au ocupat posturile de șefi, sefuți, directori, miniștri etc. Georgescu era și este de o aroganță vomitivă, bazată pe mult tupeu. S-a angajat atunci când toate posturile erau blocate, după care la scurt timp a ajuns director. 

Practic de când îl știu, Georgescu e tot director, indiferent de instituție, autoritate sau companie. El spunea că a făcut „școala de președinți”. Și-a adus soția în sistem, cu toate că n-avea nicio treaba cu domeniul, a plantat-o la resurse umane, iar fata care s-a făcut mare și-a găsit și ea un post călduț la stat, în aceeași structură. Georgescu e un tip alunecos, obraznic și viclean, lasă impresia că știe mai multe decât spune, că e exponentul unor grupări oculte, amenință subtil, se pricepe să șantajeze, e libidinos și vrei să scapi de el ca și cum vrei să te cureți de un rahat în care ai călcat din greșeală. Copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri. Revoluția pe care am făcut-o împotriva structurilor de partid și de stat a devenit revoluția emancipării copiilor de activiști și de securiști.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ....atit de adevarat!....si foarte dezamagitor
    • Like 5
  • Ioana check icon
    La Iași exista o instituție, D.R.D.P ce aparține de CNAIR, unde de 10 ani se plătesc 2 directori fiindcă se tot detronează unul pe altul câștigând procese. Nu e niciunul breaz, dar dintre cei 2 cel care e acum in funcție e acela care e clar urmas al securiștilor, metodele sale fiind clar cele ce se foloseau în comunism: a adus la conducere ori incompetenți, ori plictisiți de viata a căror singura realizare în viata este afilierea cu OML si au și ei acum statut de director. Singura lui grija este cum sa facă permutări ca să îndepărteze oamenii incomozi lui (cei care nu executa și nu semnează orice) și cum sa pună în pozițiile cheie obedienti care sa ii faciliteze lui planurile. Și culmea, alături de prieteni constructori a nenorocit drumuri precum DN15, și acum e iar în funcție.
    Asa ca, domnul meu, sunt pline instituțiile de căpușe. Chiar dacă reușești sa intri, nu îți garantează faptul ca o sa ai și o cariera frumoasa. Promovate sunt tot căpușele.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult