Sari la continut
Sustenabilitate

Doru Mitrana, de la organizația Mai Mult Verde, șocat de descoperirea pe care a făcut-o pe Transalpina: „Mă întreb cine s-a obosit să urce în vârful muntelui ca să arunce gunoaie acolo?!”

Doru Mitrana habits

Poate că atunci când refuzăm să credem că schimbările climatice vor schimba fața planetei, așa cum o știm astăzi, o facem fiindcă sentimentul de vină este copleșitor, dar nu vină este ceea ce ar trebui să simțim, ci mai degrabă responsabilitate. Să fii responsabil față de mediul în care trăiești are efecte pozitive atât asupra vieții tale personale, cât și a comunității și a mediului înconjurător.

Doru Mitrana, președintele asociației Mai Mult Verde, ne împărtășește din experiența lui și ne spune care sunt marile probleme cu care ne confruntăm astăzi, cum putem deveni mai responsabili și cum să ne creăm obiceiuri sănătoase.

Interviul, pe scurt:

  • Nu este important doar cum ne cheltuim banii, ci este important și cum ne câștigăm banii, în relație cu mediul… Cu fiecare ban pe care îl cheltui, dai un vot lumii în care vrei să trăiești. Este bine să ne uităm la ceea ce facem noi direct cu banii noștri, ce fac banii noștri pentru noi sau împotriva noastră și de unde ne câștigăm banii.
  • Gestiunea deșeurilor, ca proces, începe din momentul în care noi cumpărăm… problema trebuie soluționată de la sursă, și anume de la câte ambalaje sau câte materiale care ulterior devin deșeuri consumăm.
  • Să înlocuim mașina cu o bicicletă sau cu mersul pe jos, dacă distanțele sunt scurte, sau cu mijloacele de transport în comun.

Interviul pe larg:

Invitatul nostru este Doru Mitrana, Co-fondatorul și Președintele MaiMultVerde, un ONG care construiește o cultură a voluntariatului și inițiative ecologice pentru mediu. De la înființarea sa în 2008, MaiMultVerde a implicat în activitatea sa peste 20.000 de voluntari și a plantat peste un milion de copaci în România rurală, a curățat peste 300 de tone de deșeuri și a creat campanii de awareness privind reciclarea și prevenirea risipei alimentare. De la Doru Mitrana încercăm să aflăm astăzi cum să ne dezvoltăm obiceiuri bune în zona de consum, reciclare, implicare socială pentru o lume și o societate mai sustenabilă și mai sănătoasă

Aș dori să începem cu o întrebare mai personală. Ce înseamnă pentru tine un stil de viață sustenabil?

E un cumul de obiceiuri, aș spune, și aș începe cu învățăturile din copilărie. În special de la bunici, care aveau tot felul de vorbe prin care încercau să ne învețe măsura. Măsura în ceea ce privește mâncarea sau modul în care ne comportăm în legătură cu natura, cu plantele, cu animalele și toate lucrurile acestea au fost sămânța de la care mai târziu avea să se nască pasiunea pentru ecologie, protecția mediului și pentru promovarea acestor obiceiuri care dacă încă mai sunt în zona opționalului în ceea ce ne privește, în viitorul apropiat vor deveni cumva obligatorii pentru noi toți. Vedem că energia se scumpește, și vorbim deja despre o criză a alimentelor. Produsele ambalate și tot plasticul pe care îl consumăm pun probleme peste tot în lume. Deci dacă punem toate aceste lucruri cap la cap și vedem legătura lor cu comportamentul nostru de zi cu zi, ideea este ca în timp să ajungem la un stil de viață sustenabil.

„O bună parte a alimentelor ajung la gunoi din mâna noastră sau din frigiderele noastre”

Ce obiceiuri bune ai, care contribuie la un stil de viață sustenabil?

Desigur că multe dintre ele sunt conștiente, altele sunt fără să ne gândim prea mult la ele, dar le-aș lua puțin pe rând. Și pentru că am menționat mai devreme mâncarea, este un prim subiect pe care se poate vorbi mult, despre cât de sustenabili suntem sau nu suntem. Cu toții trebuie să mâncăm, dar ce mâncăm și cum mâncăm de multe ori are legătură cu impactul pe care și noi în calitate de consumatori îl avem asupra mediului. Începând cu modul în care cumpărăm, de multe ori, și statisticile o arată, cumpărăm mult mai mult decât ne trebuie, cumpărăm foarte multe produse ambalate în plastic și asta nu este neapărat vina noastră, ci așa arată în momentul de față majoritatea ofertei de produse alimentare, apoi cumpărăm din ce în ce mai puțin pentru a găti și din ce în ce mai mult, mai ales acum după pandemie, comandăm și alte ambalaje și alte cantități de alimente gătite. Statisticile spun că undeva la o treime din toată cantitatea produsă în România sau peste tot în lume ajunge la gunoi. O bună parte a alimentelor ajung la gunoi din mâna noastră sau din frigiderele noastre, altă parte importantă și ea ajunge la gunoi, poate, înainte să fie colectată de pe câmp. Deci în etapa de producție, apoi în etapa de transport, de comercializare și așa mai departe, pe lanț până la noi și după noi. Deci, un prim domeniu, în care putem să fim mai atenți în direcția sustenabilității este: „Cum mâncăm?”; „Ce cumpărăm?”; „Cât cumpărăm?” și „Cât aruncăm?” în materie de alimente.

Altă zona este legată de casa în care locuim, spațiul în care locuim și cum tratăm acolo energia, energia termică, energia electrică. Sigur, nu avem neapărat obiceiul de a fi economi. Aparatele rămân pe standby, că așa sunt ele făcute, curentul se presupune că vine în priză orice am face. Și nu ne rămâne decât să aprindem sau să stingem lumina, aparatele sau ce alte instalații mai avem prin casă. Și aici vedem deja că lucrurile încep să se agraveze și nu doar la noi, ci peste tot în lume. Deci și aici ar trebui să începem să avem din ce în ce mai multă grijă. Pentru că aici cumva intrăm în domeniul vast al emisiilor și energia pe care o consumăm are un mare impact în zona emisiilor și de la emisii ajungem la schimbări climatice, care se întorc și se vor întoarce se pare, potrivit oamenilor de știință din ce în ce mai dur împotriva noastră.

Cel de-al treilea domeniu, transportul. „Cum ne deplasăm?” Cât folosim mașina? De fapt, cât stăm cu mașina în trafic și nu ne deplasăm? Cât de greu sau de la îndemână ne-ar fi să înlocuim mașina cu o bicicletă sau cu mersul pe jos, dacă distanțele sunt scurte, sau cu mijloacele de transport în comun. Sau vorbind despre călătorii mai lungi să lăsăm mașina și să ne mai uităm ce mai e cu trenurile, se mai merge încă cu trenul și în România, deși nu s-ar crede la cum arată șoselele. Dar încă avem trenurile, nu ideale, dar... Știi cum este, cu cât crește cererea, poate se îmbunătățește și oferta. Dar, cred că aici mai ține și de noi să mai lăsăm vehiculele cu țevi de eșapament și să mai încercăm și varianta electrică.

Unde să ne mai uităm, ne-am uitat la cele trei mari surse de probleme asupra mediului....

Aș mai spune aici încă un lucru. Nu este important cum ne cheltuim banii, ci este important și cum ne câștigăm banii, în relație cu mediul. Și aici ne putem uita la compania/ firma/ întreprinderea/ instituția la care lucrăm sau dacă suntem patroni/ antreprenori pe care o conducem. Și să vedem cum contribuie ea, pozitiv sau negativ asupra mediului. Dacă jobul nostru propriu-zis în cadrul unei astfel de organizații aduce mai degrabă lucrurile pe direcția sustenabilității sau perpetuează modelul economic care practic ne-a adus în situația în care ne aflăm acum și prin asta mă refer la toate elementele de criză pe care le tot vedem în jur, în special legate de mediu și pe o mulțime de teme sociale.

Deci este important și cum câștigăm banii, cum ne uităm la companiile cu care interacționăm, nu doar din postura de cumpărători, ci și din postura de angajați, de parteneri, de furnizori sau de orice altă natură. Putem face foarte multe lucruri și aici, din cealaltă postură a noastră, de oameni care lucrează.

Este un citat care mie îmi place și care spune: „Cu fiecare ban pe care îl cheltui, dai un vot lumii în care vrei să trăiești”

Doru Mitrana, Mai Mult Verde

O ultimă direcție pe care aș vrea să o menționez, deși pare că este așa mai de nișă, este despre modul în care banii noștri lucrează pentru noi fără să știm, fie că avem un cont bancar, o mică investiție la bursă, ori contribuții la un fond de pensii. Banii aceștia nu stau undeva într-un seif la bancă sau la fondul de pensii sau la bursă sau unde îi avem noi investiți. Ei lucrează, lucrează economii și este dreptul nostru, de contribuitor sau de client de bancă, de serviciu financiar să întrebăm ce se întâmplă cu banii noștri, ce finanțează banii respectivi. Și dacă ne uităm, în general la fondul financiar bancar din România și din lume în general, în momentul de față, vom vedea că mare parte din aceste economii, rezerve, investiții personale sunt direcționate la scară macro, tocmai către finanțarea acelorași industrii care au generat problemele în care ne aflăm. Este un citat care mie îmi place și care spune: „Cu fiecare ban pe care îl cheltui, dai un vot lumii în care vrei să trăiești” („Every time you spend money, you're casting a vote for the kind of world you want” - Anna Lappé). Este bine să ne uităm la ceea ce facem noi direct cu banii noștri, ce fac banii noștri pentru noi sau împotriva noastră și de unde ne câștigăm banii. 

Într-o lume în care ne confruntăm cu diverse probleme, schimbări climatice, lipsă de implicare, cum arată viitorul pentru tine?

Eu rămân optimist. Este o lucrare mai veche (de vreo 50 de ani) despre limitele creșterii și care se referă în principal la ceea ce se întâmplă astăzi și care spune că perioada 2020-2050 va fi așa ca o perioadă adolescentină, rebelă, tulburată, cu multe frământări. Și se pare că asta se întâmplă și se va întâmpla ca urmare a tuturor acestor probleme de mediu, ca urmare a comportamentului global din ultimii 150 de ani. Deci, dacă ar fi să fac așa o imagine a viitorului, cum poate optimist o văd eu, după această perioada de transformări, de agitație, care nu va fi ușoară pentru nimeni, prin anul 2050 lucrurile se vor așeza pe noile coordonate. Acelea în care nu vom mai depinde de combustibili fosili, nu vom mai avea probleme de emisii pentru că deja sistemele noastre energetice, de transporturi și de altă natură vor fi pe alte forme, pe alte tehnologii, alte surse. Așa îmi doresc eu să fie. Sigur că ceea ce facem noi cu Mai Mult Verde, este dincolo de acțiunile propriu-zise, este și o parte de conștientizare până la urmă, deși nu mă omor cu expresia. Pentru că suntem cu toții prinși în ceea ce facem în viața noastră de zi cu zi, în traiul nostru, nu stăm în fiecare clipă să ne gândim, nu avem neapărat reflexe despre ce impact are produsul acesta sau ambalajul acesta asupra biodiversității sau a altor elemente sau cât de fair a fost el produs față de toți oamenii de pe lanț care au lucrat ca eu să cumpăr produsul acela din magazin. Dar, expunându-ne puțin sau din ce în ce mai mult la aceste aspecte, cred că fiecare dintre noi putem să înțelegem ce înseamnă un produs bun, în sensul de sustenabil, un serviciu bun, o companie bună și care sunt acele companii care ne ajută să ajungem la viitorul acela optimist, pe care îl văd eu. Și care sunt acele companii care, dimpotrivă, ne țin pe loc sau chiar ne trag înapoi.

Legat de acestea, facem o săritură din viitorul anului 2050 și să ne localizăm în România din ziua de astăzi. Care este din punctul tău de vedere cea mai mare problemă cu care ne confruntăm, în România, atunci când vorbim de mediu? Fie defrișare, fie iarăși moduri ineficiente/ inexistente de reciclare?

Este greu să alegi una. Sunt probleme multe și, cum să zic, să nu se creadă că România este așa un punct negru pe hartă în care se întâmplă toate lucrurile rele, sunt probleme valabile peste tot în lume. Și mai este o chestiune legată de problemele de mediu; în momentul în care ceva se prăbușește, se întâmplă peste tot în lume. Adică, poate că noi ne gândim doar la emisiile noastre din România, dar ele se duc în aceeași atmosferă pe care o împărțim cu toți. Deci faptul că tăiem păduri la noi sau se taie păduri în Amazon sau în Indonezia, ca să fie înlocuite cu culturi de palmier este cam același lucru. Dar, totuși încerc să rămân pe plaiurile mioritice. Și da, avem o problemă cu deșeurile, o problemă care trebuia de mult rezolvată. Încă din etapa preaderare la Uniunea Europeană, deci vorbim de dinainte de anul 2007. România avea de îndeplinit niște condiții, ni s-au acordat niște dispense pentru a fi totuși membri în Uniunea Europeană. În continuare, nu ne-am rezolvat problemele cu gropile de gunoi neconforme, cu asigurarea de sisteme de colectare separată la scară națională, avem exemple și ele cresc. Dar nu am atins punctul la care trebuia să fim cu mulți ani în urmă. În continuare sistemul de garanție - returnare pentru ambalaje este în lucru sau în curs de aprobare, implementare, deci nu este funcțional. Și acestea se văd cel mai bine când ieșim în acțiunile din natură și vedem că practic nu este loc unde să nu găsim gunoaie. Am găsit gunoaie, sus, pe platoul Transalpina și chiar mă întrebam cine s-a obosit să urce cu gunoaiele până în vârful muntelui ca să le arunce acolo. De acolo trebuie oricum să cobori pe o parte sau pe cealaltă. Măcar să le fi aruncat la bază, dacă nu unde trebuie. Deci dacă este un lucru cu adevărat tulburător este cum ne raportăm noi la deșeuri, la gunoaie, la aruncat, la administrat.

Gunoaie pe Transalpina, Foto: Digi24

În programul nostru cu apele curate, am avut ocazia să mergem pe mai multe râuri din țară și peste tot este situația aceasta, kilometri de maluri întregi pe lângă comunități sau pe lângă zone turistice invadate de gunoaie. Plasticul acela nu rămâne așa acolo, până la urmă tot împotriva noastră se întoarce. Deci da, pe aceasta aș pune-o pe primul loc. Dar nu la mare distanță de tot ce înseamnă spații naturale rămase neafectate. Începând cu pădurile, că aceasta este cea mai cunoscută problemă, dar nu este vorba doar de păduri. Tot ce înseamnă arii naturale în momentul de față sunt supuse la ceea ce se cheamă presiuni antropice, activități omenești care vin și într-un fel sau altul le strică, ca să vorbim așa mai pe românește. Sunt zone protejate în albii de râu, unde se exploatează pietriș, balast și asta are un efect major asupra biodiversității din zonă. Sunt terenuri care au fost incluse în circuitul agricol, care nu mai sunt fertile și ușor, ușor se deșertifică. Sunt deja suprafețe uriașe, aș spune. Prin Oltenia, chiar și prin zona Buzăului, am întâlnit, iar fenomenul acesta se pare că va fi accentuat de schimbările climatice. Deci tot ce ține de protecția, conservarea și dezvoltarea habitatelor, aș spune ca să nu rămânem doar pe păduri, mi se pare că este iarăși o mare problemă.

Am găsit gunoaie, sus, pe platoul Transalpina și chiar mă întrebam cine s-a obosit să urce cu gunoaiele până în vârful muntelui ca să le arunce acolo. De acolo trebuie oricum să cobori pe o parte sau pe cealaltă. Măcar să le fi aruncat la bază, dacă nu unde trebuie. Deci dacă este un lucru cu adevărat tulburător este cum ne raportăm noi la deșeuri, la gunoaie, la aruncat, la administrat.

Doru Mitrana, Mai Mult Verde

Și pe locul trei, dacă îmi dai voie un clasament așa, un top trei de rău. Pe locul al treilea aș pune calitatea aerului din marile orașe. Unde deja avem 3 orașe sancționate la nivel european, dacă nu mă înșel, este vorba despre București, Cluj și Iași. Sunt multe de făcut și culmea este că sunt legate între ele. Modul în care ne raportăm la deșeuri, la aruncat, la mers cu mașina. Până la urmă, generează cam același set de probleme. 

Într-adevăr un clasament chiar ajută ca să punem stop. De la începutul inițiativei Mai Mult Verde, ai observat că se schimbă comportamentul consumatorilor în ceea ce privește reciclarea și sustenabilitatea în România?

Da, eu sper că văd bine ceea ce văd și că nu este doar așa „wishful thinking”. Dar cumva acesta este un lucru pe care l-aș spune că în domeniul acesta este nevoie de răbdare. Și după primii ani am ajuns cumva la un punct în care spuneam „Cu ce facem noi nu schimbă nimic, suntem prea mici, nu rezolvăm nimic”. Dar dacă fac așa un salt între 2008, anul în care am început și prezent, pot să nu văd că totuși sunt niște schimbări. Deja arată puțin altfel parcurile din oraș și sunt mult mai mulți cei care vorbesc despre subiectele de mediu. Deja sunt mult mai multe organizații care fac proiecte de mediu sau chiar grupuri de inițiativă mici locale care se implică în probleme specifice spațiului în care ei locuiesc sau lucrează. Partea aceasta de implicare, de responsabilizare, mie mi se pare că este în creștere. Este pe o pantă pozitivă și până la urmă este ceea ce ne mână în luptă pe mai departe, faptul că vedem că nu suntem singuri în demersul acesta.

Aș vrea să te întreb despre reciclare, dacă poți să ne dai câteva sfaturi practice despre cum trebuie să reciclăm? Din experiența ta personală, cum reușești să reciclezi, în condițiile în care reciclarea selectivă nu este facilă în București?

Uite aceasta poate fi la capitolul schimbări pe care le văd. Cum se reciclează în București și de anul acesta, cel puțin. Eu am văzut în toate sectoarele implementate diverse sisteme de colectare a deșeurilor pe fracții sau separat. Văd în sectorul 2, unde stau eu că este un sistem în care nu mai aruncăm pe tobogan tot ce avem ca deșeu din locuință. S-au pus anunțuri și se lasă în saci separați tot ceea ce este reciclabil, pe tobogan se aruncă doar resturi biodegradabile. Dar, tot ce înseamnă plastic, sticlă, metal și hârtie, carton se lasă pe spațiul ghenei în saci separați. Și aceasta am văzut că este valabilă peste tot în sectorul 2. Cine nu are spații de genul acesta, am văzut că lasă la poartă și cumva în fiecare zi de joi, trec mașinile și iau reciclabile. Deci aici pare că funcționează și chiar văd saci în ziua de joi, în drum spre birou îi văd lăsați pe stradă și pare că funcționează. Înțeleg că există sisteme oarecum similare și în celelalte sectoare, fără să știu exact detalii că nu am stat acolo. Dar sunt fie cu clopote din acelea care au fost reintroduse, fie cu tomberoane separate la ghena fiecărui bloc pentru reciclabil, respectiv nereciclabil. Aceasta este experiența personală și sper eu să continue administrațiile publice locale din toată țara. Pentru că toate au această obligație să implementeze astfel de sisteme cât mai curând. Obligația legală, între noi fie vorba, fiind deja depășită. Deci ar fi trebuit să avem sistemele acestea în funcțiune de vreo doi ani.

Cum recomand eu să se facă reciclarea? În primul rând, dacă nu aveți serviciu de colectare separată unde locuiți, primul pas este prin asociația de locatari, de proprietari sau cum este organizat acolo spațiul. Trebuie făcută cerere la primărie, ei au obligația să pună la dispoziția tuturor o formă de colectare separată. Și dacă ea nu este deja implementată, o cerere din partea asociației este un prim pas, indiferent de sistemul pe care îl au ei agreat cu operatorul de salubritate, poate fi cu saci, poate fi cu tomberoane, important este să existe această separare. Și separarea aici este o întreagă literatură care provine din regulamentele europene și care se referă la separare între două și cinci fracții. Cea mai simplă este cea în care tot ce poate fi teoretic reciclat (plastic, metal, sticlă, carton, hârtie) să fie într-un tomberon sau într-un sac și separat să fie tot ce este biodegradabil, menajer, alimente. Important este să nu se contamineze cele două. Am zis teoretic reciclat, deoarece nu tot ce punem noi separat poate fi reciclat. Sunt multe materiale compozite amestecate care de fapt în final, după ce se sortează pot fi reciclate. Ajunge la ceea ce se numește valorificare cu recuperarea energiei. Mai pe românește sunt arse în diverse incineratoare, cuptoare, iar energia emanată la arderea lor intră fie într-o fabrică de ciment sau într-o termocentrală sau altă formă. Menajerul la rândul său, cel biodegradabil, mai nou, dar aici este mai degrabă valabil în zona rurală. Există obligație europeană de implementare, până anul viitor, dacă nu mă înșel. Separare pentru compostare, deci nici acesta nu ar mai trebui să ajungă la groapă. 

Cum recomand eu să se facă reciclarea? În primul rând, dacă nu aveți serviciu de colectare separată unde locuiți, primul pas este prin asociația de locatari, de proprietari sau cum este organizat acolo spațiul. Trebuie făcută cerere la primărie, ei au obligația să pună la dispoziția tuturor o formă de colectare separată.

Doru Mitrana, Mai Mult Verde

Mergând de la această variantă simplă de două fracții, putem merge până la varianta în care sticla este și ea separată cu totul pentru că se poate sparge și de aici pot apărea alte încurcături; plasticul și metalul pot fi colectate și ele separat, deci aceasta ar fi o a doua fracție; hârtia și cartonul, a treia fracție; biodegradabilul, dar fără resturi de produse animale, deci tot ce ar putea fi compostabil, cea de a patra fracție și restul ce se cheamă rezidual, a cincea fracție, unde pot intra bucățele de plastic ce au fost contaminate. Acestea ar fi variantele. Dar ce aș face eu aici, dincolo de număr de fracții. Gestiunea deșeurilor, ca proces, începe din momentul în care noi cumpărăm. Dacă nu ne uităm și în momentul în care mergem la cumpărături cât plastic cumpărăm; câte ambalaje cumpărăm; dacă mergem la piață de câte ori este nevoie să spunem nu este nevoie de pungă, am eu sacoșa mea. Atunci nu facem decât să continuăm în stilul actual, dar cu mențiunea că începem să le punem în loc de o categorie, pe două categorii, pe trei, pe patru. Dar problema trebuie soluționată de la sursă și anume de la câte ambalaje sau câte materiale care ulterior devin deșeuri consumăm, de fapt.

Crezi că există o mentalitate care trebuie schimbată pentru a crea o societate mai conștientă de mediu? Care sunt comportamentele nocive care stau în fața acestor schimbări?

Nu cred că există o mentalitate pe care o împărtășim cu toți și trebuie schimbată. Sunt oameni și oameni; mentalități și mentalități; obiceiuri și obiceiuri. Dar ceea ce ar trebui să fie clar pentru toată lumea este că modul în care fiecare dintre noi și toți în ansamblu ne-am dus și condus existența până acum, nu prea mai ține. Nu mai ține, pentru că nu ne mai ține planeta. Nu mai sunt resurse, pică biodiversitatea, atmosfera s-a încărcat și toate acestea se întorc asupra noastră.

Ca o veste bună, tot văd studii legate de generația X, generația Z, noile generații. Și se pare că, în rândul lor preocuparea pentru problemele de sustenabilitate, înțelegând aici cele de mediu și cele sociale este tot mai mare. Ele afirmă lucrul acesta, nu doar așa la nivel declarativ, ci și în modul în care acționează în calitate de cumpărători. Cei care intră în câmpul muncii sau sunt deja, au mult mai multă aplecare pentru zona aceasta a sustenabilității. Și nu acceptă să mai lucreze pentru companii care nu dau dovadă de un comportament ok, pe zona aceasta. Pe de altă parte să spunem că generațiile care au prins și perioade de economii și de lipsuri, au oricum un comportament mai ponderat. Dar, oricum fiecare dintre noi trebuie să intre pe noi coordonate. Aici desigur că nu vreau să se înțeleagă că toată răspunderea este la noi, la consumatori, la noi, la cetățeni. Rolul nostru este să facem ce ține de noi, cum spuneam și la început, în privința modului în care ne cheltuim banii, modului în care ne câștigăm banii și modului în care economisim și ce se întâmplă cu acești bani. Dar dincolo de acestea, o responsabilitate majoră, pe care la fel noi o putem influența în limita puterilor proprii este cea legată de responsabilitatea companiilor. Și aici deja este furtună, în mediul corporate, ca urmare a obligațiilor: de raportare; de a publica; de a declara anual, public, în ce constă impactul pe care compania, fiecare companie (vorbim în special de companiile cu peste 500 de angajați) îl au asupra economiei, mediului și societății. Este un proces ce a început de prin 2014, la nivelul Uniunii Europene, care de atunci este încontinuu adaptat și dezvoltat, din ce în ce mai multe informații solicitate. Chiar până la finalul anului va exista și un standard european de raportare. Noi putem din postura noastră, de angajați, clienți sau orice altceva, să ne uităm la ce raportează companiile și cumva să folosim tot ce înseamnă internet, social-media, social-network. Să punem subiectele acestea pe agenda publică, nu știu cât se vorbește așa la liber. În presă nu se vorbește mai deloc. Există aceste nuclee, surse de informare online, dar cu siguranță nu au acoperirea televiziunilor. Aici cred că este încă mult de făcut, în schimbarea mentalităților. Ce vedem la televizor (zic pe scurt, dar nu mă refer doar la televizor), pe canalele de comunicare în masă, cumva acolo este o mare sursă de modelat mentalități. Școala, de asemenea, (aici trebuie să spunem că a început) să includă educația de mediu și de sustenabilitate, apoi la nivel universitar. Practic toate domeniile se schimbă în momentul de față: arhitectura, construcțiile trebuie să arate din ce în ce mai diferit; transporturile și tot ce ține de mașini, de echipamente, din nou se schimbă trecem de la motoare pe combustibil, la motoare electrice; se schimbă agricultura, se vorbește de noi metode de agricultură; renunțarea sau găsirea de noi soluții pentru reducerea zootehniei și a impactului pe care îl are asupra mediului. Apropo, aici am uitat să adaug că la mâncare, un alt curent este acela de a mânca din ce în ce mai puțină carne. Pentru că impactul producției este foarte mare.

Tot văd studii legate de generația X, generația Z, noile generații. Și se pare că, în rândul lor preocuparea pentru problemele de sustenabilitate, înțelegând aici cele de mediu și cele sociale este tot mai mare. Ele afirmă lucrul acesta, nu doar așa la nivel declarativ, ci și în modul în care acționează în calitate de cumpărători.

Doru Mitrana, Mai Mult Verde

Întorcându-mă la schimbat mentalități, mă bucur și aș zice să facem orice să ducem subiectul în mainstream pe panouri de publicitate, pe unde or mai fi ele, campanii la metrou, pe oriunde se poate comunica. Subiectul trebuie comunicat, aceasta înseamnă că este nevoie de fonduri, bani. Trebuie comunicat la același nivel sau la un nivel care poate concura cu nivelul la care sunt comunicate produsele, promovate produsele și cumpărăturile. În momentul în care ai 99% din educație și din comunicare, sloganul, „cumpără, cumpără, cumpără” și undeva doar un bâzâit din surdină care spune „mai și gândește-te un pic, mai și oprește-te” este greu.

Cum vezi rolul conștiinței de mediu (cu privire la reciclare și alte inițiative ecologice) în schimbarea societății din România și din lume în următorii 5 ani?

Dacă este să mă uit la ultimul raport al institutului de mediu din cadrul ONU, care ne spune în fiecare an cum stăm cu schimbările climatice și ceea ce ar trebui să facem și cât de mai urgent este din an în an, aș zice că nu prea o să avem de ales. Adică în următorii 5 ani, până în anul 2025, ar trebui să ne așezăm ușor, ușor pe alte coordonate ca de atunci să înceapă îmbunătățirea parametrilor. Deci, nu va mai fi cum era în 2008, când am început noi activitatea la „Mai Mult Verde”. O chestiune de mediu, ONG-istică cu ușoare amintiri hippie, cu diferite repere culturale. Cred că probleme de mediu o să fie cu noi din ce în ce mai mult și nu vor mai putea fi ignorate. Și aici probabil că pentru unii va funcționa de bunăvoie, pentru alții cu zăhărelul. Trebuie să existe și programe de încurajare a acestei tranziții, trebuie și cadru legislativ. Iar aici ajung la a treia categorie de responsabili, dacă am vorbit despre noi, despre companii, în egală măsură trebuie să vorbim și despre cei care ne administrează la nivel local, național, la nivel european. Poate, cumva este norocul nostru că ne vin de la Uniunea Europeană, noi și noi tratate, acorduri, regulamente, directive pe care trebuie să le implementăm. Dar, de multe ori acestea au rămas implementate doar pe hârtie. Cumva ajungem cu funia la gât și va trebui să le punem și în practică, să le acceptăm și să ne comportăm în virtutea lor. Este ceea ce cred eu că ne așteaptă în următorii cinci ani.

Doru, mulțumim pentru timpul și contribuția acordată în discutarea acestei probleme importante în societatea de astăzi. Este încurajator să auzi lucrurile acestea de la cineva care este profund implicat în lupta împotriva poluării și a gestionării iresponsabile a deșeurilor, un susținător al unei societăți mai conștiente în ceea ce privește mediul nostru.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Ascultați, mai jos, podacastul cu Doru Mitrana:

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Cam multe teorie si prea putina practica.
    • Like 0
  • "The Limits to Growth" anunta omenirea despre posibilitatea unui viitor in trei scenarii posibile: Overshot, Societal colapse, Stabilized world. Deja majoritatea predictilor in rau, au fost depasite si din pacate lumea nu da semne ca ai pasa sau ca incepe sa constientizeze cumplita drama. Pe de o parte unii nu vor sa conceapa in ruptul capului ca vor trebui sa renunte la profit in schimbul sansei de a supravietui, pe de alta parte altii aflati in stare de inconstienta si cumplita nevoie nu au cum sa o faca. Intre "Scilla si Caribda" apare si solutia, Klaus Schvab tinteste "mancatorii inutili" ca sursa a tuturor relelor in ideea purificarii pamantului de toate amprentele de carbon care nu contribuie la cei 470.000. miliarde bogatie terestra. Vointa sa fie pretexte si scuze...un Covid 19, o Variola a maimutei(tot zoonotic si el), un lockdown, certificat verde o criza alimentara, una energetica, un Putin si o Ukraina, so on, se lucreaza din greu la astea. Vad ca articolul este scris cu sprijinul Lidl Romania ma intreb retoric fireste, patronul Dieter Schwarz ar renunta el la ceva cat de mic din cota de profit de exemplu la pungile bio pentru legume? Ma tem ca si costul schimbarii ce se impune va fi platit tot de clienti asta pentru ca veni vorba de optimism. Personal sunt optimist in masura direct proportionala cu Mare Mila lui Dumnezeu care mai poate face ceva la vremea la care de multa vreme climatologi si savanti de exceptie au tot strigat: Nu mai este cu putinta umana spre a se face ceva! renuntand la speranta ca viata pe pamant cu toate formele ei sa dainuie pe mai departe. Vorbesc unii de 2050 ca termen limita.....nu avem timpul asta. Si, don't take my word for it, ask someone who knows better cu incepere de la Guy Mc Pherson si James Hansen sau afland despre cele spuse de Bill Molison-We are in grave danger in falling food inca de prin 1988, dupa care, iesiti in natura prin lume sa constientizati drama in derulare a umanitatii.
    • Like 0
  • Alina check icon
    Transalpina...deșeuri...normalitate sau nu in România???Unde ești tu Stefan?
    Marea Neagra ..Constanța in 2022...
    Citind acest articol nu pot sa nu scriu câteva rânduri despre Constanta pe care am descoperit-o zilele trecute. După ceva timp. Nu am nici un parti-pris. Nu intenționez sa scriu un blog de călătorie. L-aș invoca pe Ștefan care a construit.
    A construit și ceea ce a construit noi vizităm astăzi. Este ușor să judeci. Nu mi-am propus nici acest lucru.
    Nu știu cum aș proceda eu fiind la conducere. Dar aș încerca să transmit valori. Căci este mai greu sa transmitem valori in care generațiile de tineri să creadă. Ce valori? Gustul pentru munca, sensibilitate, empatie, adevăr.
    Căci ce este viața? este o vizită într-un loc curat, plin de istorie, cu oameni frumoși. Și sunt oameni frumoși in Constanța.
    Plimbându-mă prin centrul orașului spre exemplu pe lângă mall m-am întâlnit cu o doamnă pe care am întrebat-o de când se repară centrul? mi-a răspuns ..."de doi ani". In momentul acela de la sine înțeles am simțit o nostalgie. "Où sont les neiges d'antan?"
    Am revăzut Constanța copilăriei mele. Prin anii '80. Involuntar.
    A fost frumos sejurul in Constanța. E totuși un mare oraș. Însă nu pot și mi-am impus să nu scriu. Și totuși...De ce de doi ani ? Poate doamna nu știa bine? Poate a început acum lucrul și atunci când vor veni turiștii in iulie-august va fi totul terminat. Poate turiștii la rândul lor nu vor arunca deșeuri???
    Trebuie să schimbăm ceva! Pentru a mulțumi in felul nostru lui Ștefan. Pentru cei ce vin!

    • Like 0
    • @ Alina
      Stefan e la parnaie, in realitate n-a construit mai nimic (cateva locuri de joaca pentru copii si bancile din parcuri pentru tablagii-alegatori fideli- nu se pot numi constructii).Partea buna e ca dupa ce iese va intra din nou.
      • Like 0
    • @ Doru Saramet
      Alina check icon
      Chiar m-am amuzat! Si m-am informat. Deși am precizat că nu am nici un parti-pris. Domnul cu nume de plantă se mai numește si Stefan. Așa este. Sunt o ignorantă.
      Și totusi eu despre Ştefan cel Mare şi Sfânt vorbeam : cel mai mare român al tuturor timpurilor, aşa cum a reieşit dintr-o campanie derulată în urmă cu câţiva ani de Televiziunea Română.
      După Carol I, care s-a aflat pe tronul României timp de 48 de ani, marele domnitor a stat în scaunul de conducător al Moldovei 47 de ani, între 1457 şi 1504. În timpul domniei sale, Moldova a devenit un stat puternic, îngrijindu-se de prosperitatea ţării sale, prin dezvoltarea meşteşugurilor şi negoţului, în acelaşi timp întărind armata, fiind un comandant de oşti neîntrecut. Victoriile împotriva expansiunii otomane sunt cunoscute în istorie, dar Ştefan cel Mare a fost şi un ctitor a numeroase aşezăminte religioase, respectiv biserici şi mănăstiri.
      Mda..poate am greșit amintind de acest Ștefan ...Era mult mai bine să vorbesc despre Publius Ovidius Naso care privește și se minunează...
      Parole ..parole...




      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult