Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Este banul ochiul dracului? Răspunsul deloc surprinzător al preotului Francisc Doboș, la Descifrat. „Felul meu de a relaționa cu banul mă poate umaniza, dezumaniza sau mă poate diviniza”

Pentru preotul catolic Francisc Doboș, fost purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și una dintre cele mai prietenoase și mai umane voci bisericești, banul reprezintă doar un mijloc care trebuie pus în slujba binelui comun și este un concept care depășește valoarea materială, pe care îl interpretează în cheia pildei talanților.

Invitat la Descifrat, o inițiativă prin care BT deschide conversația pe tema unui subiect tabu: banii și cum ne raportăm la ei, Francisc Doboș a explicat în ce condiții banul poate deveni ochiul dracului și a vorbit despre lucrurile pe care pune cel mai mare preț, dar și despre cele care nu au preț.   

„Banul devine un pericol atunci când este doar despre mine, mă face să trăiesc cu egoism și să acumulez cât mai mult; atunci când banul nu are o legătură cu binele comun, fie că e vorba de familia mea, de comunitate, de țară, de o investiție care să ne facă pe toți să creștem. Atunci când banul devine doar de gașcă sau de grup, provoacă daune la nivel comunitar”, spune preotul catolic, care nu s-a ferit să spună că în astfel de condiții banul devine ochiul dracului.

„Dacă banul mă face să mă învârt în jurul sensului și să produc valoare, este perfect. Dacă mă face să mă învârt în jurul celui cu coarne, atunci devin sclavul banului, al bunurilor și mă îndepărtez de oameni, rup relațiile și, de fapt, oamenii se rup de mine”.

Din primul salariu de preot, „minuscul, mărunt, nesemnificativ”, și-a cumpărat o bicicletă, dar spune că lucrurile care aduc cu adevărat fericire nu se pot cumpăra.

„Fericirea e relațională. Pentru foarte mulți oameni fericirea trece prin portofel, dar este temporară. Poți să-ți cumperi un bun, o mașină, un iaht, o casă, o vilă. Dar cât durează fericirea aceea? Durează puțin. Te obișnuiești cu mult. Dar fericirea care provine din relații, din privirea celor care te iubesc și te prețuiesc, este de neprețuit. (...)

Merită să mă zbat pentru relații, pentru fericire. Dacă banii mă pot ajuta să am relații adevărate, da (merită să te zbați pentru bani -n.r.). Dar ținând cont că de foarte multe ori banul folosit greșit aduce prieteni falși și relații temporare, doar din interes, trebuie să fim prudenți cu banul, cum îl folosim. De aceea investiția este în relații de calitate”, spune preotul catolic. 

Nu dă doi bani pe bârfă, „pe acele vorbe care ucid, care creează tensiune între oameni” și care distrug buna conviețuire între oameni, iar cel mai mare preț îl pune pe „veșnicia din timp”.

„Adică pe Dumnezeu pe care-L pot regăsi în sufletul meu, în oameni, în comunitate. Relațiile care dăinuie veșnic. Pe acelea pun cel mai mult preț. (...)

Felul meu de a relaționa cu banul mă poate umaniza, dezumaniza sau mă poate diviniza, în sensul că mă face să trăiesc relația mea cu Dumnezeu, cu Cerul, ca prin talanții pe care Dumnezeu mi i-a dăruit, să rodească, să aducă rod mai mult. Nu doar în termen de income, ci de inimă, de relație, de fericire, de bunăstare relațională. (...)

Când Dumnezeu îți dăruiește fie zece, fie cinci, fie unul, ce fac cu talanții pe care mi i-a dăruit? Pot fi calitățile mele, poate fi o sumă de bani. Care este investiția mea? Unde îi fac să rodească? Și poate avea toată reverberația economică, dar să nu-mi fie frică să ascund darul lui Dumnezeu în mine”, spune Francisc Doboș.

Preotul catolic a observat cu bucurie că în ultima vreme a început să se creeze și la români această cultură în care a avea bani nu înseamnă să epatezi, pe care a observat-o la străini. Sfatul său pentru generația Z este să nu creadă că banul se câștigă ușor.

„Să nu caute câștigul cu orice preț, rapid. Să știe prețul banului, adică felul în care se poate câștiga, care este greutatea lui, cât de mult transpiră banul sau cât de mult transpir eu ca să-l pot avea cu valoarea corectă, fără să calc pe demnitatea și pe viața nimănui”, a spus preotul.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aș fi curios ce comentariu ar avea preotul Doboș asupra vieții Sfântului Francisc din Assisi, excelent descrisă de Franco Zeffirelli în filmul "Fratello sole, sorella luna". Sigur, reprezentanții bisericii catolice, cea mai opulentă dintre biserici, vor găsi întotdeauna argumente pentru deținerea de mari bogății materiale.
    Ce să mai spun, în această cheie, despre ÎPS părinți ortodocși, care își pot translata sfintele ciolane numai și numai în limuzine Mercedes? Este asta o investiție care să ne facă pe toți să creștem?
    • Like 0
  • Da! Banul este ochiul dracului. Vezi politica editorială a unora din mass-media după ce au primit frumoase sume de bani de la PSD și PNL. Dar nu e rău să-i ai. Se mai zice că „banii nu aduc fericirea”, dar și lipsa lor pot aduce mari drame.
    • Like 1
  • De acord cu felul cum privește lucrurile părintele Doboș. Banii în fond sunt bunuri materiale, materie. Materia nu are o componenntă drăcească în ea însăși. Drăcescul sau divinul se manifestă doar prin faptele noastre. De aceea nu banul este problema, ci cum relaționăm noi cu el. Dacă îl folosim pentru fapte bune, altruiste, ne apropie de divin. Dacă însă îl folsim pentru rău sau în scopuri egoiste, deci dacă e sursă de păcate, ne duce în drăcesc.
    De aceea putem privi și în alt sens primul verset al Fericirilor: ”Fericiți cei SĂRACI ÎN DUH, că a lor va fi împărăția cerurilor.” Aici ”săraci în duh”, pe lângă înțelesul de ”smeriți”, poate avea și un înțeles mai interesant, acela de oameni nu neapărat săraci material, dar chiar dacă sunt înstăriți, sunt, prin firea lor, nerobiți banului, liberi de propria lor bogăție. Adică ”în duh”, în felul lor de a fi, sunt la fel de buni, curați, altruiști, iubitori de oameni ca și cei săraci.
    Deci cu sau fără bani, faptele noastre contează. Doamne ajută!
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult