Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Este banul ochiul dracului? Răspunsul deloc surprinzător al preotului Francisc Doboș, la Descifrat. „Felul meu de a relaționa cu banul mă poate umaniza, dezumaniza sau mă poate diviniza”

Pentru preotul catolic Francisc Doboș, fost purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și una dintre cele mai prietenoase și mai umane voci bisericești, banul reprezintă doar un mijloc care trebuie pus în slujba binelui comun și este un concept care depășește valoarea materială, pe care îl interpretează în cheia pildei talanților.

Invitat la Descifrat, o inițiativă prin care BT deschide conversația pe tema unui subiect tabu: banii și cum ne raportăm la ei, Francisc Doboș a explicat în ce condiții banul poate deveni ochiul dracului și a vorbit despre lucrurile pe care pune cel mai mare preț, dar și despre cele care nu au preț.   

„Banul devine un pericol atunci când este doar despre mine, mă face să trăiesc cu egoism și să acumulez cât mai mult; atunci când banul nu are o legătură cu binele comun, fie că e vorba de familia mea, de comunitate, de țară, de o investiție care să ne facă pe toți să creștem. Atunci când banul devine doar de gașcă sau de grup, provoacă daune la nivel comunitar”, spune preotul catolic, care nu s-a ferit să spună că în astfel de condiții banul devine ochiul dracului.

„Dacă banul mă face să mă învârt în jurul sensului și să produc valoare, este perfect. Dacă mă face să mă învârt în jurul celui cu coarne, atunci devin sclavul banului, al bunurilor și mă îndepărtez de oameni, rup relațiile și, de fapt, oamenii se rup de mine”.

Din primul salariu de preot, „minuscul, mărunt, nesemnificativ”, și-a cumpărat o bicicletă, dar spune că lucrurile care aduc cu adevărat fericire nu se pot cumpăra.

„Fericirea e relațională. Pentru foarte mulți oameni fericirea trece prin portofel, dar este temporară. Poți să-ți cumperi un bun, o mașină, un iaht, o casă, o vilă. Dar cât durează fericirea aceea? Durează puțin. Te obișnuiești cu mult. Dar fericirea care provine din relații, din privirea celor care te iubesc și te prețuiesc, este de neprețuit. (...)

Merită să mă zbat pentru relații, pentru fericire. Dacă banii mă pot ajuta să am relații adevărate, da (merită să te zbați pentru bani -n.r.). Dar ținând cont că de foarte multe ori banul folosit greșit aduce prieteni falși și relații temporare, doar din interes, trebuie să fim prudenți cu banul, cum îl folosim. De aceea investiția este în relații de calitate”, spune preotul catolic. 

Nu dă doi bani pe bârfă, „pe acele vorbe care ucid, care creează tensiune între oameni” și care distrug buna conviețuire între oameni, iar cel mai mare preț îl pune pe „veșnicia din timp”.

„Adică pe Dumnezeu pe care-L pot regăsi în sufletul meu, în oameni, în comunitate. Relațiile care dăinuie veșnic. Pe acelea pun cel mai mult preț. (...)

Felul meu de a relaționa cu banul mă poate umaniza, dezumaniza sau mă poate diviniza, în sensul că mă face să trăiesc relația mea cu Dumnezeu, cu Cerul, ca prin talanții pe care Dumnezeu mi i-a dăruit, să rodească, să aducă rod mai mult. Nu doar în termen de income, ci de inimă, de relație, de fericire, de bunăstare relațională. (...)

Când Dumnezeu îți dăruiește fie zece, fie cinci, fie unul, ce fac cu talanții pe care mi i-a dăruit? Pot fi calitățile mele, poate fi o sumă de bani. Care este investiția mea? Unde îi fac să rodească? Și poate avea toată reverberația economică, dar să nu-mi fie frică să ascund darul lui Dumnezeu în mine”, spune Francisc Doboș.

Preotul catolic a observat cu bucurie că în ultima vreme a început să se creeze și la români această cultură în care a avea bani nu înseamnă să epatezi, pe care a observat-o la străini. Sfatul său pentru generația Z este să nu creadă că banul se câștigă ușor.

„Să nu caute câștigul cu orice preț, rapid. Să știe prețul banului, adică felul în care se poate câștiga, care este greutatea lui, cât de mult transpiră banul sau cât de mult transpir eu ca să-l pot avea cu valoarea corectă, fără să calc pe demnitatea și pe viața nimănui”, a spus preotul.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aș fi curios ce comentariu ar avea preotul Doboș asupra vieții Sfântului Francisc din Assisi, excelent descrisă de Franco Zeffirelli în filmul "Fratello sole, sorella luna". Sigur, reprezentanții bisericii catolice, cea mai opulentă dintre biserici, vor găsi întotdeauna argumente pentru deținerea de mari bogății materiale.
    Ce să mai spun, în această cheie, despre ÎPS părinți ortodocși, care își pot translata sfintele ciolane numai și numai în limuzine Mercedes? Este asta o investiție care să ne facă pe toți să creștem?
    • Like 0
  • Da! Banul este ochiul dracului. Vezi politica editorială a unora din mass-media după ce au primit frumoase sume de bani de la PSD și PNL. Dar nu e rău să-i ai. Se mai zice că „banii nu aduc fericirea”, dar și lipsa lor pot aduce mari drame.
    • Like 1
  • De acord cu felul cum privește lucrurile părintele Doboș. Banii în fond sunt bunuri materiale, materie. Materia nu are o componenntă drăcească în ea însăși. Drăcescul sau divinul se manifestă doar prin faptele noastre. De aceea nu banul este problema, ci cum relaționăm noi cu el. Dacă îl folosim pentru fapte bune, altruiste, ne apropie de divin. Dacă însă îl folsim pentru rău sau în scopuri egoiste, deci dacă e sursă de păcate, ne duce în drăcesc.
    De aceea putem privi și în alt sens primul verset al Fericirilor: ”Fericiți cei SĂRACI ÎN DUH, că a lor va fi împărăția cerurilor.” Aici ”săraci în duh”, pe lângă înțelesul de ”smeriți”, poate avea și un înțeles mai interesant, acela de oameni nu neapărat săraci material, dar chiar dacă sunt înstăriți, sunt, prin firea lor, nerobiți banului, liberi de propria lor bogăție. Adică ”în duh”, în felul lor de a fi, sunt la fel de buni, curați, altruiști, iubitori de oameni ca și cei săraci.
    Deci cu sau fără bani, faptele noastre contează. Doamne ajută!
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult