Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Este banul ochiul dracului? Răspunsul deloc surprinzător al preotului Francisc Doboș, la Descifrat. „Felul meu de a relaționa cu banul mă poate umaniza, dezumaniza sau mă poate diviniza”

Pentru preotul catolic Francisc Doboș, fost purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și una dintre cele mai prietenoase și mai umane voci bisericești, banul reprezintă doar un mijloc care trebuie pus în slujba binelui comun și este un concept care depășește valoarea materială, pe care îl interpretează în cheia pildei talanților.

Invitat la Descifrat, o inițiativă prin care BT deschide conversația pe tema unui subiect tabu: banii și cum ne raportăm la ei, Francisc Doboș a explicat în ce condiții banul poate deveni ochiul dracului și a vorbit despre lucrurile pe care pune cel mai mare preț, dar și despre cele care nu au preț.   

„Banul devine un pericol atunci când este doar despre mine, mă face să trăiesc cu egoism și să acumulez cât mai mult; atunci când banul nu are o legătură cu binele comun, fie că e vorba de familia mea, de comunitate, de țară, de o investiție care să ne facă pe toți să creștem. Atunci când banul devine doar de gașcă sau de grup, provoacă daune la nivel comunitar”, spune preotul catolic, care nu s-a ferit să spună că în astfel de condiții banul devine ochiul dracului.

„Dacă banul mă face să mă învârt în jurul sensului și să produc valoare, este perfect. Dacă mă face să mă învârt în jurul celui cu coarne, atunci devin sclavul banului, al bunurilor și mă îndepărtez de oameni, rup relațiile și, de fapt, oamenii se rup de mine”.

Din primul salariu de preot, „minuscul, mărunt, nesemnificativ”, și-a cumpărat o bicicletă, dar spune că lucrurile care aduc cu adevărat fericire nu se pot cumpăra.

„Fericirea e relațională. Pentru foarte mulți oameni fericirea trece prin portofel, dar este temporară. Poți să-ți cumperi un bun, o mașină, un iaht, o casă, o vilă. Dar cât durează fericirea aceea? Durează puțin. Te obișnuiești cu mult. Dar fericirea care provine din relații, din privirea celor care te iubesc și te prețuiesc, este de neprețuit. (...)

Merită să mă zbat pentru relații, pentru fericire. Dacă banii mă pot ajuta să am relații adevărate, da (merită să te zbați pentru bani -n.r.). Dar ținând cont că de foarte multe ori banul folosit greșit aduce prieteni falși și relații temporare, doar din interes, trebuie să fim prudenți cu banul, cum îl folosim. De aceea investiția este în relații de calitate”, spune preotul catolic. 

Nu dă doi bani pe bârfă, „pe acele vorbe care ucid, care creează tensiune între oameni” și care distrug buna conviețuire între oameni, iar cel mai mare preț îl pune pe „veșnicia din timp”.

„Adică pe Dumnezeu pe care-L pot regăsi în sufletul meu, în oameni, în comunitate. Relațiile care dăinuie veșnic. Pe acelea pun cel mai mult preț. (...)

Felul meu de a relaționa cu banul mă poate umaniza, dezumaniza sau mă poate diviniza, în sensul că mă face să trăiesc relația mea cu Dumnezeu, cu Cerul, ca prin talanții pe care Dumnezeu mi i-a dăruit, să rodească, să aducă rod mai mult. Nu doar în termen de income, ci de inimă, de relație, de fericire, de bunăstare relațională. (...)

Când Dumnezeu îți dăruiește fie zece, fie cinci, fie unul, ce fac cu talanții pe care mi i-a dăruit? Pot fi calitățile mele, poate fi o sumă de bani. Care este investiția mea? Unde îi fac să rodească? Și poate avea toată reverberația economică, dar să nu-mi fie frică să ascund darul lui Dumnezeu în mine”, spune Francisc Doboș.

Preotul catolic a observat cu bucurie că în ultima vreme a început să se creeze și la români această cultură în care a avea bani nu înseamnă să epatezi, pe care a observat-o la străini. Sfatul său pentru generația Z este să nu creadă că banul se câștigă ușor.

„Să nu caute câștigul cu orice preț, rapid. Să știe prețul banului, adică felul în care se poate câștiga, care este greutatea lui, cât de mult transpiră banul sau cât de mult transpir eu ca să-l pot avea cu valoarea corectă, fără să calc pe demnitatea și pe viața nimănui”, a spus preotul.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aș fi curios ce comentariu ar avea preotul Doboș asupra vieții Sfântului Francisc din Assisi, excelent descrisă de Franco Zeffirelli în filmul "Fratello sole, sorella luna". Sigur, reprezentanții bisericii catolice, cea mai opulentă dintre biserici, vor găsi întotdeauna argumente pentru deținerea de mari bogății materiale.
    Ce să mai spun, în această cheie, despre ÎPS părinți ortodocși, care își pot translata sfintele ciolane numai și numai în limuzine Mercedes? Este asta o investiție care să ne facă pe toți să creștem?
    • Like 0
  • Da! Banul este ochiul dracului. Vezi politica editorială a unora din mass-media după ce au primit frumoase sume de bani de la PSD și PNL. Dar nu e rău să-i ai. Se mai zice că „banii nu aduc fericirea”, dar și lipsa lor pot aduce mari drame.
    • Like 1
  • De acord cu felul cum privește lucrurile părintele Doboș. Banii în fond sunt bunuri materiale, materie. Materia nu are o componenntă drăcească în ea însăși. Drăcescul sau divinul se manifestă doar prin faptele noastre. De aceea nu banul este problema, ci cum relaționăm noi cu el. Dacă îl folosim pentru fapte bune, altruiste, ne apropie de divin. Dacă însă îl folsim pentru rău sau în scopuri egoiste, deci dacă e sursă de păcate, ne duce în drăcesc.
    De aceea putem privi și în alt sens primul verset al Fericirilor: ”Fericiți cei SĂRACI ÎN DUH, că a lor va fi împărăția cerurilor.” Aici ”săraci în duh”, pe lângă înțelesul de ”smeriți”, poate avea și un înțeles mai interesant, acela de oameni nu neapărat săraci material, dar chiar dacă sunt înstăriți, sunt, prin firea lor, nerobiți banului, liberi de propria lor bogăție. Adică ”în duh”, în felul lor de a fi, sunt la fel de buni, curați, altruiști, iubitori de oameni ca și cei săraci.
    Deci cu sau fără bani, faptele noastre contează. Doamne ajută!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult