„Ești cea mai disciplinată persoană pe care o cunosc”. Totul are legătură cu o ciocolată pe care am primit-o în copilărie

sursa foto: Profimedia

„Ești cea mai disciplinată persoană pe care o cunosc".

Așa mi-a spus prietena mea bună acum o săptămână. Cu niște admirație, dar parcă și cu puțină suspiciune.

Prietena mea nu e deloc om de rând. E o femeie remarcabilă, cunoaște o mulțime de oameni remarcabili. Și totuși, eu sunt cea care se remarcă prin disciplină. Ceva nu se adună.

Prietena mea ar fi surprinsă dacă ar ști de unde am pornit eu. Eu nu am început deloc ca genul de om disciplinat. Din contră.

De la ciocolata Milka la 3 pachete pe zi

Când eram mică, ciocolata din străinătate era rară și prețioasă. Când primeam câte o Milka la câteva luni, mama o împărțea pe jumătate între mine și sora mea. Sora mea mânca puțin și păstra restul. Eu o mâncam hulpavă pe toată — și apoi plângeam că nu mai am.

Urlând, îi explicam mamei: „Nu e corect. Dacă mai e ciocolată în casă, jumătate îmi aparține mie."

Psihologii numesc asta incapacitate de amânare a recompensei. Există un experiment celebru — Stanford Marshmallow Test — în care 70% dintre copii mănâncă bezeaua imediat, în loc să aștepte și să primească două. Eu m-aș fi numărat printre ei fără ezitare.

La 35 de ani, tabloul era predictibil: 3 pachete de țigări pe zi, muncă compulsivă, mâncat emoțional, somn puțin. Nimeni nu m-ar fi considerat un model de autocontrol. Din contră.

Zece ani și un sistem

Zece ani mai târziu, lucrurile arată diferit. Mi-a luat un deceniu să mă las de fumat — 10 ani de „de mâine mă las", de speranță urmată de rușine, de neputință și de dezamăgire. Astăzi îmi ia 6 săptămâni să construiesc un obicei nou.

Ce s-a schimbat nu e voința. E sistemul.

„Disciplina e libertate", spune Venus Williams. Am ajuns să înțeleg această frază nu ca pe un slogan motivațional, ci ca pe o descriere exactă a realității. Libertatea de a nu mai fi condusă de impulsuri, de pofte, de reacții automate.

Nu sunt disciplinată. Sunt harnică la disciplină

Prietena mea se mai uită la mine și văd uneori neîncredere în ochii ei. Mi-o și spune direct: „Hai măi, Andreia, că oamenii nu au chef să învețe zilnic cum să fie mai buni."

Prietena mea, nici eu nu am chef. Dar am chef de viața aceea mai bună, mai sănătoasă, mai frumoasă, mai plină, la care visăm cu toții.

Și de aceea pare că eu sunt cea mai disciplinată persoană pe care o cunoști.

Dar nu sunt. Sunt una dintre cele mai indisciplinate persoane pe care le cunoști — care muncește mult la disciplina ei. Pentru că tot exersez disciplina de când m-am săturat să nu îmi fie bine - iată, mă fac tot mai disciplinată.

Așa că, prietena mea, sunt parțial de acord cu tine.

„Ești cea mai disciplinată persoană pe care o cunosc."

Nu. Sunt cea mai harnică la disciplină persoană pe care o cunoști.

E o diferență mare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp