Foto: MoiraM/ Alamy/ Profimedia
Momentul acela în care statistica devine realitate a ajuns și la noi în familie. Băiatul nostru cel mare, elev în clasa a XI-a, e pozitiv.
Guvernul a refuzat să ne permită să ne retragem copiii în case în fata valului de infectări, astfel încât să facă scoală online sănătoși de acasă. Prin urmare îi trimite pandemia infectați acasă, astfel încât fac școală online bolnavi de acasă.
Găsiți voi logica prin care „online bolnav" e mai bine decât „online sănătos", că acestea sunt singurele opțiuni în timpul unui val pandemic, dacă nu faci nimic pentru siguranța copiilor în scoală.
----
M-a certat soția mea, când i-am spus că în acest val, copiii noștri și probabil și noi suntem condamnați la infectare. Dar e o consecință matematică a deciziei de a deschide școlile la 3 zile după petrecerile de revelion și apoi de a ține școlile deschise cu orice preț.
Probabilitatea ca un copil care merge la școală în mediu urban să se infecteze este de 100% în două săptămâni după ce se depășește incidența de 6 la mie.
Asta înseamă că și copiii mei au o probabilitate de 100% să se infecteze dacă vor fi obligați să meargă la școală, după ce am trecut de incidența de 6 la 1000.
Astăzi (marți -n.n.) băiatul nostru cel mare ne-a trezit dimineața pentru niste simptome ușoare. L-am testat și este pozitiv. Ne-am testat țoață familia și suntem negativi, însă șansele să rămânem negativi sunt mici.
Acest moment este inevitabil pentru orice familie cu elevi în casă, într-un val ca Omicron, dacă sunt abandonate toate masurile de apărare colectivă.
De aceea am militat mereu să organizam apărarea împotriva COVID-19 în fronturi, cu linii clare de apărare publică succesivă. În spatele frontului, dincolo de ultima linie de apărare, ar fi trebuit să punem la adăpost copiii noștri, viitorul țării.
La noi, autoritățile au făcut exact pe dos.
În valul 4-Delta guvernul a decis, fără nicio rațiune medicală sau umană, să mute copiii în linia 1 a frontului COVID-19 și apoi au decis să suspende măsurile de siguranță, decât să treacă în online.
În valul 5-Omicron au decis și că ne vor ține copiii în linia 1 până când se vor interna suficient de mulți adulți în spitale, pentru a justifica renunțarea la infectarea copiilor.
Prin urmare, lipsiți de apărarea colectivă și împinși de guvern în fața inevitabilului, ne-am focalizat pe apărarea individuală:
1. Vaccinul. Am făcut boosterul. Noi suntem vaccinați toți cu booster, mai puțin băiatul cel mic, care va face boosterul în acest weekend, dacă nu se pozitivează până atunci.
2. Masca FFP2. Purtăm mască FFP2 când ieșim din casă și până revenim.
3. Distanțare fizică. În timpul valului păstrăm doar interacțiunile esențiale.
4. Testarea. Ne testăm la orice suspiciune de simptome sau după orice contact simptomatic. Vrem să facem cât mai puțin timp din lanțul de transmitere.
Singura vulnerabilitate pe care nu o putem închide individual este prezența copiilor la școală.
Autoritățile ne obligă să ne trimitem copiii la școală, desi nu obligă pe nimeni altcineva să ia măsuri de siguranță pentru copiii noștri. Sunt curajoși pe seama copiilor și lași pe seama adulților. Consecința se vede în spitale, unde aproape 1 din 10 internați este minor.
Pur și simplu criteriile alese pentru trecerea unei clase în online garantează că în această perioadă școlile sunt adevărate centre de infectare, mult mai eficiente decât centrele de vaccinare care sunt aproape abandonate, odată cu abandonarea campaniei de vaccinare.
-----
Noi suntem destul de liniștiți în privința băiatului nostru. Cu boosterul făcut, va trece probabil ușor prin boală.
Probabil însă nu e suficient de bun în cazul copiilor noștri. Guvernul trebuie să facă totul pentru siguranța copiilor noștri, nu să o sacrifice pentru urzeli politice.
În fiecare zi, sute de copii fac forme de COVID-19 suficient de grave să necesite spitalizare. Suferința lor și a părinților acestora nu înduioșează pe nimeni în rândul politicienilor care lasă negaționiștii să facă legea în România.
Avem însă și persoane vulnerabile în familie. Probabil că aceștia nu vor trece la fel de bine prin boală.
În loc să combată răspândirea bolii, chiar Guvernul zădărnicește combaterea infectărilor și silește copiii noștri să fie vectori, pentru a duce virusul în familie. Drept urmare, avem mii de orfani și traume psihologice importante pe termen lung, care puteau fi evitate cu efort minimal.
Politicienii însă nu înțeleg că nu doar curba infectărilor oficiale este tardivă în România, ci și curba opiniei publice. Pe când valul de resentimente și revolta față de lașitatea și duplicitatea politicienilor se vor vedea pe curba opiniei publice, va fi prea târziu să mai facă ceva în privința asta.
Poate că românii acceptă ca banii să fie pusi înaintea vieții în privința adulților, însă nu știu câți părinți vor uita cu ușurință partidele care pun interesele lor meschine și înaintea vieții copiilor noștri.
Eu unul nu voi uita că am fost silit să îmi trimit copilul la școală, deși era o certitudine că se va infecta cu un virus care îl poate schilodi pe viață. Mai știu cu certitudine încă un lucru: nu sunt singurul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.