Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Femeia din vagonul de dormit care m-a învățat primele cuvinte interzise

Tren vagon de dormit

Prin anii '80, singurul rege pe care îl știau Șoimii Patriei, în afară de nenea ăla ondulat din tablourile de la grădiniță („Ăla nu e Rege, mami! E Tovarășul, bine? Șterge-ți mucii cu batista, nu îi mai trage atâta!"), era, în cel mai fericit caz, cel din jocul de șah. Ceaușescu mai era confundat, uneori, cu un rege, de copiii care nu reușeau să memoreze cârnatul titulaturii și o luau pe scurtătură. O scurtătură periculoasă care putea crea probleme familiei dacă i se punea pata vreunui Felix care te auzea pe șestache.

Pentru noi, puștii de atunci, asta era una dintre cele mai mici probleme. Treburile adevărate și care ne măcinau, pe unii dintre noi, erau cele legate, spre exemplu, de cum să facem și noi rost de niște bomboane străine, de banane, portocale ori chiar, pentru băieți, de niște machetuțe cu suspensii și pe față, și pe spate.

Am avut bafta să copilăresc în jurul unei căi ferate, ce traversa România, și pe care treceau trenuri venite tocmai din țări îndepărtate. Nu știam exact ce țări, dar știam că aveau dulciuri pe care nu le văzusem niciodată prin alimentările noastre. Dulciuri cu un gust „mega cașto”.

Eram practic niște manguste, căci ne jucam în fața blocului cu urechile mereu ciulite. Atunci când auzeam semnalul locomotivei, acel sunet specific de tren plin cu călători străini, tresăream cu toții. Era un sunet inconfundabil, lung, viu, liber, diferit de marfar ori cine știe ce personal plin de muncitori gri. În clipa aia lăsam baltă orice și porneam ca din pușcă într-o întrecere pe viață și pe moarte cu ceilalți tovarăși de joacă. Nu era loc de întors, trecea un tren care avea să ne bombardeze de la ferestrele compartimentelor cu dulciuri din altă lume.

Gara era cam la aproape un kilometru distanță de blocul meu, iar calea ferată, ca oricare alta din România, tăia orașul în două, fără să existe ziduri prin care zonele de locuit să fie separate de șinele de fier.

Fugeam din toți rărunchii, mâncând pământul și auzeam plânsetele celor care rămâneau în urmă.

Era clar că șansele lor de a prinde bomboanele colorate, aruncate de la geamurile vagoanelor de niște oameni care uneori ne fotografiau, erau infime.

Cândva plânsesem și eu, dar, prin perseverență, m-am călit să nu mai îmi tremure picioarele de emoție.

În ziua aceea, Manuel, un copil al cārui tată era mecanic de locomotivă, venea agale în spatele nostru și striga după noi: „Alergați degeaba! Avem timp, proștilor! Pe ăsta îl oprește la semafor, nu are intrare în gară!”.

Și, într-adevăr, trenul s-a oprit. Șirul de blocuri așezate de-a lungul căii ferate se transformase într-o gară imensă, plină de copii care invadau șinele înconjurând trenul. Din toți plămânii lor țipau, celebra strigare de pe atunci, „Gumii! Gumii!”. Împinși de pofta pentru niște bomboane ori gume de mestecat, de negăsit în vremurile comuniste, cerșeam în masă. Tocilari sau mici vagabonzi, fete sau băieți, cu toții ne întâlneam pe șine pe lângă aceste trenuri internaționale. Ne certam pentru o bomboană în plus, eram mustrați de părinți pentru pericolul și umilința la care ne expuneam, dar nimic nu ne împiedica. Cu prima ocazie eram, din nou, cu toții la șine.

Trenul se oprise la semafor. Am văzut ușa întredeschisă de la ultimul vagon și, fără să mă mai gândesc, m-am suit. Am fost imediat urmat, în șir indian, de încă vreo câțiva copii.

Holul trenului era curat, mult mai curat decât acceleratul de ne ducea la mare. Mă simțeam ca într-un castel dintr-un basm, și inima mi se făcuse purice. „E vagon de dormit!", mi-a șoptit Manuel, în timp ce Laura, nu știu cum, se strecurase în fața mea și ciocănea deja la ușa unei cușete. În clipele acelea de așteptare, frica se amesteca cu curiozitatea, iar bătăile inimilor noastre erau singurele sunete care se mai auzeau pe culoar. Ce avea să urmeze e confirmarea, încă odată, de ce adevărul istoriei nu poate fi ascuns de nicio cenzură politică și apare fix atunci când cei care l-au îngropat de viu dorm în propria minciună.

Ușa s-a deschis, încet, fără niciun scârțâit. A apărut o femeie cu niște ochi albaștri, mari, cu ridurile fine, precum niște dune de nisip. Ne-a fixat, pe rând, pe fiecare cu privirea, și ne-a mângâiat pe cap, ciufulindu-ne prietenește. Apoi dintr-o sacoșă galbenă a scos câteva pungi colorate prin care se vedeau formele rotunde ale bomboanelor.

Ne-am înghesuit unul peste celălalt și atunci s-a produs minunea: „E pentru toți!", ne-a spus ea în românește cu o voce caldă. În timp ce ne împărțea bomboanele adăuga, repetând: „Jos Ceaușescu! Sus Regele! Jos Ceaușescu! Sus Regele!”

Locomotiva a sunat scurt, moment în care Manuel a strigat: „Jooos, toată lumeaaa! Pleacă trenul! Jooos!"

Ne-am îmbulzit spre ușa vagonului, de unde am sărit cu buzunarele burdușite de bomboanele acelei necunoscute.

Trenul s-a pus în mișcare și din hărmălaia copiilor ce se aplecau pe șine după dulciurile lansate, de la ferestre, ca niște proiectile, i-am văzut ochii albaștri ieșiți la geam, făcându-ne cu mâna, zâmbind cumva trist de după buzele cu care ne rostise, primul slogan anticomunist pe care îl auzisem pe viu.

***

Anii au trecut, însă și acum când traversez, pe jos, calea ferată din fața blocului în care locuiesc părinții mei, trenul acela e tot oprit la semafor. Pe culoarele lui, o femeie fără vârstă, de o naționalitate necunoscută, mergând încotro nu voi ști niciodată, ne spune cu aceeași voce calmă: „Jos Ceaușescu! Sus Regele!”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Auuu,Doamne CE amintiri răscolite! !
    MITROPA ERA cel mai celebru tren internațional in acele timpuri ! Intra parcă sâmbăta dimineața pe la 10-11 în Arad,eu stând CHIAR lângă CF,la intrarea in ARAD. Pe lângă CF era plin de copii,de la intrare si până la ieșire! Era cel mai "darnic" tren ! Dar si era plin de călători, iar nu odată având probleme cu milițienii de la TF.
    . V
    Când venea MITROPA se simțea un altfel de aer,un aer mai dinspre VEST !
    • Like 0
  • Alex check icon
    Dupa instaurarea comunismului, istoria Romaniei a continuat in familie, asa cum limba romana in imperiul hasburgic din Trasilvania a ramas vie in familie. Ambele au fost transmise si pastrate oral de la bunici, parinti.
    • Like 2
  • Frumoasa poveste, imi aduc aminte cat eram de saraci, da, asa era,
    • Like 1
  • într-adevăr, frumoasă povestire.
    N-am stat pe lîngă linia ferată sau autostradă, dar am avut prieteni care mi-au spus că așa stau lucrurile, și la capitole mai "importante" - cultura - casete cu muzica , filme. Oricum,nu știu cât aș fi putut profita de situație, eram cea mai mare din 8 frați, și mai mereu aveam 1-2 de care trebuia să văd. Eram un fel de Nica mai conștiincios și care n-avea La cireșe sau la scăldat unde să evadeze. Totusi aveam și noi sursele noastre de dulciuri străine, (de exemplu un cuplu de bătrânei fara copii, care aveau mereu o bomboniera cu bomboane cubaneze). Nu știam ce să mai inventez sa ii vizitez.
    • Like 1
  • Frumos scris ,am re-trăit acele emoții doar ca noi eram copiii autostrăzii,treceau rar masinile acelea pe care le mai vedeam doar pe surprizele de la guma mică și roz de forma radierelor,si opreau foarte rar .Nu aveam nici pe departe senzația că cersim ,pentru noi era un joc ,după alergata si leapsa mergeam un pic si la cerut gumi-gumi, si ei erau întotdeauna pregatiti,cred ca era mai dureros pentru ei imaginea copiilor fascinați de" ciunga" banala ,dar nemaivazuta .Si unii dintre ai nostrii plecati temporar afara aduceau tot gumă, ciocolată,blue jeans si niște stambe inflorate pentru rochii.Ne-am dorit mult să fim parte din această lume . Si multi dintre noi am plecat sa o găsim la ea "acasa".Multi ani mai târziu,după revoluția română, in locurile unde copiii satelor de pe lângă autostrada cerseau" gumi "
    s au aciuat fetele sumar îmbrăcate la agatat tiristi..Avem acum tot ce atunci doar visam,dar odata cu ele am primit si celelalte lucruri care ne ar fi fost imposibil sa ni le imaginam : sărăcia extrema,cămatarie :droguri,Hiv,prostituție,compromisuri fel de fel prin care sa arătăm partenerilor strategici ca suntem demni de atenția lor,negarea a ceea ce suntem si am fost in speranta ca ne vor accepta in aceasta lume selectă si evoluată si ca ne vom spăla imaginea de parveniți sarantoci ai lumii noi dacă in locul opincilor nu de mult ingropatilor incaltam apreschiuri LeBoutin.Si toate ni se par atat de firești. Trăim o realitate foarte tristă,aproape de neimaginat pentru copiii care am fost .Aproape ca mi as fi dorit sa raman cu imaginea copilăriei ca undeva există o lume fascinantă si perfecta care produce asemenea minuni .Despre Rege nu am auzit nimic mai mult decat ni se servea la orele de istorie .Regele nu exista în acei ani ,nici măcar nu stiam ca mai trăiește în exil.Nu aveam nici cea mai mica îndoială că Președintele Suprem ne vrea binele tuturor si ca ne va conduce pe noi culmi.In casa era inca destul de cald si bine .Trezirea a inceput tarziu si greu . Dar nu cred ca Regele exilat ar fi fost altcumva decât deziluzia ca americanii ne vor aduce intr o zi si democratia mult visată si na ,ne-o vor arunca asa pe geam ca pe o pungă de gummi.
    • Like 6
    • @ Rodica Ionescu
      dalex check icon
      NU primesti daca NU cersesti, "sărăcia extrema,cămatarie :droguri,Hiv,prostituție,compromisuri fel de fel prin care sa arătăm partenerilor strategici ca suntem demni de ..." NU vin daca NU o le avem deja in educatia "smechereasca" de colhoz ( ce se da ...ce se poate fura...pe cine are ala pila... ).
      Partenerii NU VIN cu saracia in buzunare, saracia este in noi, in educatia primita care ne invata ca "munca este pentru tractoare" si noi "muncim nu gandim".
      Libertatea deosebeste omul de animal dar aduce cu ea ceva greu de suportat RESPONSABILITATEA. Suntem raspunzatori pentru fiecare vot dat pentru 100 de lei la pensie, pentru graba de a pleca din tara ca sa-i slugarim pe occidentalii atat de invidiati si huliti si pentru "placerea" de a urmari la TV stiri veninoase care ne dau iluzia ca "meritam" totul fara sa facem nimic.
      • Like 3
    • @ dalex
      dalex,aveți pe ici colo dreptate,doar ca romanii s-au trezit dupa jde ani in care li s a reglementat chiar si ce sa mănânce, in imposibilitatea de a discerne.din multitudinea de posibilitati. De haosul previzibil si golul legislativ au profitat foarte mulți in primii ani ,Responsabilizarea se face prin educație ,si educația prin investitii in sistemul de invatamant.Nu au nici o scuza pentru mizeria de azi ,accesul copiilor la educație e mai prost decât pe vremea impuscatului din cauza sărăciei,e o prăpastie uriașă intre urban si rural ,succesul Psd si al altora dinaintea lor consta in faptul ca sunt înduioșati profund in campanii si au constant ceva de promis .50 la sută din români traiesc in sărăcie ,cum doriti sa responsabilizati un om flamand ?Cine e cel care va reuși să reducă discrepanțele dintre oraș si sat ,cum numiti o comunitate in care doar 5 prospera si restul trag de pe o zi pe alta,e bogată sau săracă?Romania responsabilă trebuie să si- i ridice pe toți cei căzuți începând cu bătrânii si copiii. Chiar si pe bătrânii aceia patetici care sunt mânati pe la mitinguri cu turma.Plecarea afara a fost ultima solutie ,probabil pentru cei mai multi si e probabil alegerea celor care vor mult mai mult decat veșnice promisiuni si veșnică pomenire ,cei sătui de impostura si nepotism, cei care doresc o cariera reala in lumea civilizata,cei care vor sa si educe copiii si sa simta ca sunt in siguranta iar unii,si sunt multi au ales plecarea pentru ca era singura cale sa supraviețuiască.Adica legea suprema a selecției naturale in care doar cei puternici au dreptul la supraviețuire e singura lege care a funcționat constant în Ro.Nu există roman ,poate doar cei foarte tare loviți , care sa nu se gândească macar o data pe zi acasa .Trăiesc printre ei .Nu sunt slugi ,sunt oameni care muncesc din greu ,respectați si responsabili care si au facut rosturi si contribuie la societatea care i -a acceptat dar sunt sfasiati intre aici si acolo ,au devenit instantaneu responsabili cum au trecut granița,va asigur .Legile lor sunt clare ,se aplica tuturor la fel si le stiu pana si copiii .Trei sferturi din ei se gandesc sa se intoarca dar amana la nesfarsit "pana cand termina ala mic scoala,pana cand achita ratele,pana cand isi mai ridică un corp de casa si il utileaza etc. Aveti o imagine falsă a românilor plecati .Ei si au luat Romania cu ei .Si noi avem o imagine falsă a celor rămași pentru că tindem să idealizam ,uitam destul de usor .Cat despre partenerii care nu vin cu sărăcia in buzunar ar trebui să ne uităm puțin în istoria recentă.Suntem copii naivi ai unei societăți care a învățat de 2 sute de ani cum sa manevreze piețele de mărfuri și capital.Au buzunarele pline de bomboane.
      • Like 2
    • @ Rodica Ionescu
      dalex check icon
      Raspunsul dvs arata ca am nimerit intr-un punct sensibil.
      Faceti de la inceput o confuzie intre INSTRUIRE ( care este in principal treaba scolii ) si EDUCATIE care se face IN FAMILIE. Confuzia este facuta de multa lume si duce la pasarea responsabilitatii in afara familiei, la profesor, la diriginte sau la Statul responsabil de viata noastra (credem noi).
      SINGURII RESPONSABILI DE VIATA NOASTRA SUNTEM NOI !
      Trebuie sa fim iresponsabili ca sa dam EDUCATIA copiilor nostrii pe seama SISTEMULUI.
      Referitor la pozitia celor plecati, ca ultima solutie, in strainatate: sunt convins ca un IT-ist va fi bine primit si bine platit, dar langa acesta mai sunt poate 10 care fac muncile cele mai umile ( cameriste la hotel, ingrijitoarea unor batrani...) sau mai grele ( agricultura, constructii ) - la ei faceam referire.
      Referitor la optiunea de a ramane "afara" ( cum ati facut dvs.) va pot spune ca am avut aceasta optiune in Franta in 1991. Niste francezi, veniti cu ajutoare, ne-au invitat pentru o luna la ei. O intrebare pusa cu nedisimulata ingrijorare a fost " Va ganditi sa ramaneti in Franta ?" Am sesizat ca oamenii erau responsabili de noi ( venisem la invitatia si pe raspunderea lor ) si le-am spus ca " Voi aveti prin munca parintilor vostri acest nivel de trai si NU DORESC sa beneficiez de ceva ce NU-MI APARTINE. A fost o APROBARE GENERALA si vedeam ca fusesera stresati de posibilitatea ca noi sa cerem azil politic ( perfect posibil in 1991 ). Am ramas in tara si am votat pentru Vest, constient fiind ca votul meu este ANULAT in fiecare an de votul socrului meu si, mai nou, de votul cumnatei mele. Din 1993 lucrez in firme private, fiind CONTRIBUTOR la buget in timp ce iubitorii de PSD sunt, in majoritate, CONSUMATORI. Cu toate acestea sunt multumit de decizia luata in 1991.
      Am avut ocazia ( facand in 2012 o luna de drumetie pe "el camino" ) sa intalnesc romani ce locuiau in Spania. Un elev de scoala primara (cu ghiozdanul in spate ) ne opreste ( auzind ca vorbim romaneste ) si ne intreaba daca "venim din Romania". Era cu familia in Spania de cativa ani si, in mica localitate in care locuia, auzea pentru prima data vorbind romaneste pe cineva din afara familiei. Inteleg ca era o situatie speciala ( de obicei romanii sunt grupati ) insa nu pot uita ca, inainte ca noi sa-i raspundem, copilul incepuse sa planga. Tot cu ocazia acelui "el camino" am intalnit o romanca ce era camerista la un hotel ( categorie ieftina, pentru pelerini ) care la intrebarea "ne puteti recomanda un restaurant" ne-a raspuns ca ea NU A FOST NICIODATA LA RESTAURANT de cand este in Spania. Observand, abia atunci, starea precara a danturii persoanei respective mi-am dat seama ca am facut o gafa ( nu avea bani pentru stomatolog, cu atat mai putin pentru restaurant ).
      Referitor la "trei sferturi vor sa se intoarca dar amana" imi amintesc faptul ca o doamna pe care o cunosteam, ingrijea niste batrani in Spania si a amanat revenirea in tara ani de zile incercand sa stranga bani pentru o masina. Ce va zice lumea daca ma intorc tot asa cum am plecat ? A ramas pana ce s-a imbolnavit ( tumora la creier ) si a fost inmormantata in Spania.
      Evident ca fiecare are in minte o imagine formata din propria experienta sau din experienta celor apropiati, deci foarte subiectiva dar cred ca nu este subiectiv faptul ca cel care se duce SA CEARA primeste pana la urma o sansa dar NU VA FI RESPECTAT pentru ca este ACCEPTAT pe un PAMANT care nu-i apartine. Restul este "political corectness".
      • Like 2
    • @ dalex
      Emil check icon
      1 saracie in tara asta a existat din totdeauna
      2 camataria este o profesie universala fie ca e la nivel de banci fie ca e individuala la scara mare sau mica
      3 HIV ul a venit in tara prin portul Constanta, studenti straini si s-a transmis mai departe prin transfuzii, material spitalicesc ne sterilizat
      4 prostitutia mascataa existat; erai arestata numai daca "intretineai relatii sexuale in vederea obtinerii de venituri materiale dovedit"
      5 apropos de colhoz, la "salariile" care le aveau si mai apoi la pensii toti furau din gramada pt ca fusese anulat simtul proprietatii
      Dar, toate aceste tare exista pt ca LEGEA NU SE APLICA!
      Lipsa de educatie si dezinformarea este principalul motiv al votului dat.
      • Like 1
  • valserg check icon
    Dincolo de nostalgia creată, acele momente cu alergatul după bomboanele aruncate de străini din tren nu reprezintă decât o formă de cerșetorie. Nimic de lăudat, din contră, ceva de uitat. Nu avem de ce să ne mândrim cu asta și nici să regretăm ceva.
    • Like 6
    • @ valserg
      Emil check icon
      Spune-mi te rog ce vîrstă ai ca să-ți pot da un răasuns!
      • Like 5
    • @ Emil
      Nu merita...ai risipi orzul pe gascani !
      • Like 1
    • @ valserg
      dalex check icon
      De acord, nimic de laudat. Dar, cred eu, NIMIC DE UITAT.
      Daca uitam putem sa cersim in continuare si sa ramanem tot saraci.
      • Like 4
    • @ Emil
      valserg check icon
      Am 49. Și da, am locuit într-un oraș prin care trecea MITROPA. Am trăit vremurile alea mizerabile când unul dintre copii, afllând de tren, striga Mitropaaa și toți copiii fugeau la gară. Să cerșească bomboane și gumă ("caugumi, caugumi !"). Era cea mai pură formă de cerșetorie și mi-e rușine de vremurile alea.
      • Like 3
    • @ valserg
      A cersi nu este neaparat rau.
      Un copil trebuie sa invete ca poate sa ceara si ca poate primii, daca cere frumos.
      Eu am cersit cand eram mic ca sa ma pot duce la cinematograf. Si am cersit cand eram student ca sa ma pot duce la o conferinta internationala.
      ONG-urile cersesc. Toti oamenii homeless, incluzand din US, traiesc din cersit.
      Unde este problema? Onoare? Patriotism? Bullshit!!
      Omul este om peste tot in lume.
      Daca vrei sa te "speli" de "rusinea" de a fi cersit, doneaza si tu acum, cand esti mare, niste bomboane si gumi-gumi la alti copii saraci, din Ro sau India sau orice alta tara.! :)
      A fura este rau!!
      • Like 6
    • @ valserg
      Emil check icon
      Inseamna ca esti din Ardeal. Eu mergeam, in Copsa Mica pe linga linia de tren la brutarie sa iau pita pe cartela (1960) si trecea Balt Orient Expresul. Cineva mi-a aruncat (fara sa cer) un colac de guta de pescuit. Nu se gasea asa ceva. Mitropa trecea numai vara cu turistii spre mare., PS.La vremea aia trenurile nu prea intirziau.
      • Like 3
    • @ Emil
      Sunt din Rm-Valcea. Am avut un bunic din Baia-Mare. Dar tatal meu a fost din Rm-Valcea. Logica si ratiunea si omenia, in general, le-am invatat de la el. Si din faptul ca poti sa gandesti cu capul tau, tot timpul... daca incerci.
      • Like 0
    • @ Silviu Frandos
      Emil check icon
      Mitropa intra la Episcopia Bihor si mergea Arad-Cluj-Sighisoara-Brasov-Bucuresti-Constanta. De asta am crezut ca esti din Ardeal.
      • Like 0
    • @ Emil
      Da? Si asta insemamna ca cei mai multi cersetori la acest tren erau din Ardeal?? :) Sau ce?
      Ce treaba are Ardealul cu cersitul si cersitul cu trenul??
      Unde este substanta povestii acelui copil care a auzit cuvinte "interzise"?Sunt satul de astea!!!
      • Like 1
    • @ Silviu Frandos
      Ioan check icon
      A cersi, este un rau. Presupune sa ignori rusinea, acceptand fara nici o remuscare ulterioara, umilinta. Cand ceri, ramane nealterat sentimentul ca poti sau vei returna.
      • Like 1
    • @ Silviu Frandos
      Emil check icon
      Pe liniile ce ies spre Episcopia Bihorului ieseau aproape toate trenurile internationale. De ce va oțarîți?
      • Like 0
    • @ Silviu Frandos
      dalex check icon
      A cersi, cand nu o faci pentru o nevoie vitala, este la fel de rau ca a fura.
      Furi dreptul meu de roman, care n-a furat si nu a cersit niciodata, de a fi privit cu respect de straini. Pentru ca TU ai cersit EU trebuie sa suport dispretul abia mascat al europenilor pe care-i intalnesc.
      Sa-ti fie RUSINE !
      • Like 1
    • @ Silviu Frandos
      dalex check icon
      ONG-urile "cersesc" pentru alte persoane, cersitul pentru TINE PERSONAL este RUSINOS.
      Omul este OM daca este DEMN.
      • Like 0
    • @ dalex
      Copiii nu cerseau, cereau si atat. In mintea noastra de copii care nu sufeream de foame dar nu aveam guma de mestecat vazuta in filme asta nu reprezenta o rusine. Privind in urma probabil eram priviti ca nuste sarantoci de catre unii occidentali. Desi nu cerea nimeni bani...Chestie de mentalitate. Desi occidentali nu erau cu nimic mai presus, au avut doar sansa sa se nasca in alta parte. Traind de abi buni in Occident am vazut adevarata realitate...
      • Like 1
    • @ dalex
      Confundati cersetoria cu niste actiuni copilaresti. Guvernele cersesc atunci cand taxeaza populatia si ii i-au bani din munca deja taxata in prealabil, nu niste copii care o faceau din joaca!
      • Like 1
    • @ dalex
      Unde e demnitatea cand cersesti? Ce "demnitate" are azi "casa regala" cacerseste la parlament o subventie? Ce reactii declanseaza?
      • Like 0
    • @ Geta Nego
      dalex check icon
      Este ocolirea adevarului prin folosirea unor "inlocuitori";
      nu am cersit am "cerut"
      nu am furat de la intreprindere am "luat" ( un surub, o bucata de tabla..) ca aveam nevoie acasa si tot era aruncata
      Daca medicul ii spune unui pacient ca are "tumora de pancreas" nu inseamna ca nu este "cancer" - este doar o amagire pentru ultimele luni de viata.
      • Like 0
    • @ Emil
      MITROPA intra pe la Curtici! Eu sta la intrarea dinspre curtici si circula parcă sâmbăta!
      • Like 0
    • @ dalex
      "Dreptul tau de roman"? Haha!
      Poate esti mic si urat si prost, de aia nu te respecta oamenii din Europa.
      Daca esti om ca lumea te respecta oricine, oriunde in lume, nu conteaza de unde esti. Si nu trebuie sa te "ascunzi" in spatele "tribului" sa ai si tu o identitate si o demnitate.
      Nu imi este rusine. Nu am de ce.
      • Like 0
  • Este cel mai fain articol din ultimele zile. Superb în puterea lui de a ne aduce fiecăruia o amintire din epoca trecută și periculos de viitoare. Este articolul pe care îl pot da fiicei mele să-l citească ca să poată înțelege neliniștea mea față de ce se întâmplă acum în România, de ce cred că ne aplecăm periculos de mult pe geamul ieșirii din trenul către Europa. Îmi amintesc cât de clar scria la geamul trenurilor comuniste “e periculoso sporgersi” și mirosul de WC-uri infecte. Eu nu mai vreau în trenul ăla chiar dacă e trenul copilăriei noastre.
    • Like 5
    • @ Simona Petreanu
      "E pericoloso sporgersi! Nicht hinauslehnen! Ne pas se pencher en dehors! Nu vă plecaţi în afară!" Ehhh...Fugit irrerparabile tempus ! De vrut in el...parca n-as mai vrea nici eu...dar nu poate sa nu ma incerce nostalgia !
      • Like 1
    • @ Simona Petreanu
      Pacat ca asemenea trenuri inca exista.Am calatorit cu unul de la Timisoara la Suceva, era o mizerie de nedescris, wc-uri defecte, usile vagonului care nu se inchideau. Dar biletul a costat de parca circulam cu avionul sau chiar mai mult...
      • Like 1
  • ...anii 70 spre 80, in tabara la Lacu Sarat langa Braila, ceva schimb de experientza cu elevi americani...spectacol seara, cantam noi ceva ce ni se parea international, canta ei de ale lor si la sfarsit arunca cu pachete de guma in sala; nici acum nu pot sa uit buluceala noastra si zambetele lor; cam asa era cand luxul insemna guma de mestecat americana. daca nu as fi trait-o, aproape ca nu as crede.
    • Like 8
  • radu check icon
    De ce să mint, când eram așa mic am prins mica perioadă de „deschidere„ economică și culturală de la sfârșitul anilor 60 începutul anilor 70 când, deși ne uitam ca la extratereștrii la nordicii parfumați și „cașto„ îmbrăcați(deși oameni simpli la ei acasă) veniți la noi în vacanță,se găseau totuși bunătăți străine și românești la cofetării, alimentare etc.. Ce este drept, cele străine nu se găseau chiar non stop ca acum, ci de sărbători, în zonele turistice de la mare sau munte, la cofetăriile sau restaurantele răsărite sau centrale și erau sensibil mai scumpe..La mare/munte străinii ne ofereau gumă de mestecat copiilor, care ce-i drept nu se găsea și eram teribil de bucuroși, dar nu ceream că mă omora maică-mea ci ne ofereau turiștii când ne jucam cu copii lor.(spre disperarea securiștilor).Jinduiam în schimb după jucăriile deosebite pe care le vedeam la câte un copil cu părinți ce lucrau „afară„ și pe care le ceream și eu să mă joc cu ele ca și restul copiilor de pe stradă.Ne jucam fiecare pe rând 5 minute cu o mașină teleghidată cu speranța ca „propietarul„ să nu se plictisească fără jucăria lui și eram fericiți, încântați și uimiți de minunăția tehnologică ce imita aproape perfect originalul.De Crăciun visam cu toții că poate ne aduce și nouă Moș Gerilă o jucărie din aceea „străină„ fără să știm că părinții noștri nu aveau de unde și nici cu ce(valută) să ne cumpere așa ceva.Da, jucării și gumă cerșeam doar între noi copii.Să sperăm că vremuri din alea să nu mai vină,
    • Like 5
    • @ radu
      dalex check icon
      Au venit, s-a votat in Parlamentul lui Dragnea!
      Am fost noi prea ocupati si nu am observat.
      • Like 2
  • Şi eu am fost copil,la începutul anilor 60 şi am procedat la fel ca autorul.Dar,deşi eram săraci,de foame nu am răbdat niciodată!Problema analizată e minoră şi nu se poate compara cu cea de acum,de o gravitate maximă:peste patru milioane de români au emigrat total sau parţial,de parcă ţara ar fi în război.De fapt e război,un război de jefuire a muncii românilor,di anii comunismului,şi a bogăţiilor solului(peste 40% din cel mai bun pământ al ţării înstrăinat) ale subsolului şi infracstructurii.Aici e marea durere! Regele şi regalitatea sunt istorie. Duda,Margareta et comp. ce au făcut pentru ţară de cer TĂRII atâtea beneficii?
    • Like 7
    • @ Roman Gruie
      Ioan check icon
      N-au facut, dar vor face. Vor cere mai multe!
      • Like 2
    • @ Roman Gruie
      dalex check icon
      TU ce ai FACUT ?
      • Like 0


Îți recomandăm

Simona Halep

„Opriți asta! E inuman!”, nu m-aș fi putut abține să strig dacă eram pe Rod Laver Arena, cu toate că vedeam mai mult decât meciul de tenis Simona Halep -Lauren Davis, vedeam unul dintre marile filme ale tuturor timpurilor.

Citește mai mult

Gabriela Firea - Carmen Dan

Noi, cei mulți și tăcuți, care am tolerat ani după ani impostura, nesimțirea, lipsa responsabilității și a integrității. „Nu putem face nimic!” - m-am uitat în ochii lui mânioși și m-a invadat o rușine teribilă pentru că generația mea nu a reușit să schimbe nimic. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Citește mai mult

Help Autism

Mărul este roșu. Jucăria este roșie. Geaca este roșie. Un copil „tipic” învață culorile spontan, aproape fără ca părintele să își dea seama când s-a petrecut acest lucru. Un copil cu autism are, de obicei, o astfel de achiziție doar după eforturi chinuitoare și după munca neobosită pe care o fac psihologii, terapeuții și părinții, nevoiți să lupte în fiecare zi pentru fiecare mic progres, pentru fiecare nouă punte legată cu lumea.

Citește mai mult