Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Frigiderul înainte și după: celor care nu înțeleg ce înseamnă pe la noi „pachetul de acasă”

Frigiderul Amaliei

Am pus pe contul de facebook o poză cu frigiderul aproape gol, cu precizarea că aşa arată înainte de a primi pachet de acasă. Sigur, de dragul metaforei, biata electrocasnică, de altfel bine aprovizionată mai mereu, era pozată special să pară că suferă. Cei mai mulţi din listă au înţeles exact ce am vrut să spun. Dar am primit şi sarcasticul „Câţi ani ai?” cu reproşul deloc subtil că-mi pun părinţii pe drumuri ca să am eu frigiderul plin. Sigur, fiecare are dreptul la propria opinie, iar eu nu simt nevoia să mă justific. Totuşi…

Pachetul de acasă este „o instituţie”. Cine e plecat de acasă de mic copil şi are norocul să aibă nişte părinţi ca ai mei ştie exact despre ce vorbesc. Valoarea pachetului de acasă nu stă în capacitatea lui de a-ţi umple frigiderul sau de a-ţi echilibra numărul de calorii consumate. Pachetul de acasă e exact asta – ACASĂ. 

Ca să răspund şi la întrebare, am aproape 38 de ani şi da, încă mai primesc pachet de acasă, chiar dacă se întâmplă mai rar decât le-ar plăcea alor mei. Pentru că mama nu adună bunătăţi să le pună în geanta care în final va cântări o tonă pentru că nu-s eu în stare să-mi cumpăr singură, ci pentru că asta e o formă prin care îşi manifestă dragostea. N-am crescut în cultura lui „te iubesc”, dar am crescut în cea a lui „ce să-ţi trimit bun?”. În liceu și facultate am tot stat prin cămine. Cele mai frumoase zile erau alea când cineva primea pachet de acasă, pentru că nicio mamă nu trimitea doar pentru puiul ei. Întotdeauna pachetul se împărţea la toată lumea. Mai ţin minte şi acum momentele în care unul desfăcea bagajul, altul băga în frigider şi toată lumea mânca la comun. Am zis mereu că ai mei au avut de fapt mai mulţi copii de crescut prin şcoli, nu doar doi. Se leagă prietenii lângă pachetul de la mama, iar unele durează o viaţă. Prietenul care-mi aduce acum pachet de acasă e dovada vie în sensul ăsta.

Nu mai sunt la şcoală, am casa mea, salariul meu, ar trebui să nu mă mai hrănească părinţii, nu-i aşa?! Doar că nu despre asta e vorba, că sigur nu sufăr de inaniţie. E vorba despre „ce vrei să-ţi trimit bun?” la care eu răspund cu „nu-mi trebuie nimic”, deşi mă bucur de fiecare fir de ceapă pe care îl găsesc în geantă. Nu pentru că nu mi-aş permite să-l cumpăr, ci pentru că ştiu că e de la mama. Pentru că părinţii se simt utili prin acest pachet, chiar dacă tu te-ai făcut mare şi te descurci singur. Ştiţi voi ce bucurie e să găsesc flori în pachetul de acasă?! Întotdeauna mama pune nişte flori în geantă. Da, geanta aia care vine de la peste 500 de kilometri. Am grijă de florile alea mai ceva decât de mine.

Acum vreo două săptămâni îmi zice un prieten tare bun că vine spre Bucureşti şi poate să-mi aducă pachet de acasă, dacă vreau. Sigur că vreau, că oricum ai mei mă întreabă zilnic, pe rând, dacă am de toate şi dacă nu cumva s-au terminat ouăle din frigider. Ei, de când am zis acasă de oportunitatea asta, mama face planuri cu bunătăţile pe care o să le pună în geantă. A vorbit cu cineva să-i aducă nişte „brânză din aia bună, de care-ţi place ţie” şi anunţat pe toată lumea că toate căpşunile care apar zilele astea sunt cu destinaţia Bucureşti. Acu două zile la mine acasă au fost inundaţii. Cea mai mare viitură pe care au văzut-o ai mei vreodată. A măturat tot în cale. Ce-am văzut în imaginile date de ISU m-a speriat pe bune. Pentru că pe acolo nu se întâmplă aşa ceva, oamenii n-au fost pregătiţi. Viitura a coborât dealul, a rupt şoseaua şi s-a izbit în case şi grădini. Deşi tata face pe viteazul, sunt convinsă că grădina cu tot ce a plantat în primăvară nu-şi mai revine anul ăsta. Le-am zis că vin acasă, să ajut cumva şi eu.

N-au vrut şi au avut dreptate. Nu-i ceva ce pot eu rezolva. Le-am zis să nu-şi mai bată capul cu pachetul pentru mine. Nici n-au vrut să audă de aşa ceva. „Oricum e pregătit deja, doar îl ia microbuzul de la poartă”. Cine a ajuns pe la ai mei vreodată ştie despre ce vorbesc. Nu cred că a ieşit cineva neomenit pe poarta alor mei. Aşa-s ei. Îmi pare rău pentru oamenii care n-au bucuria asta de a primi pachet de acasă. Şi mai rău îmi pare pentru cei care nu înţeleg ce înseamnă pachetul ăla, fie el plin cu mâncare, provizii de toate felurile sau doar cu nişte flori din grădina mamei. Sunt mai bogată nu pentru că am frigiderul plin, ci pentru că am oameni care mă întreabă dacă mi-e bine. Când toate celelalte din viaţa mea sunt în afara razei lor de acţiune, pachetul de acasă e modul părinţilor de a arăta că le pasă. Să le refuz asta ar echivala cu a le spune că n-am nevoie de ei. Iar nevoie de ei o să am mereu, indiferent de cât de plin mi-e frigiderul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ma regăsesc in descrierea pachetelor primite in timpul facultății in care ai mei au avut mai mult de doi copii. Si da, am 49 de ani, trăiesc la 3500 km de casa si inca primesc iubire la pachet si nu pentru ca nu am cu ce cumpăra sau de unde cumpăra, mai ales ca acolo unde trăiesc comunitatea românească e atât de nare c apoti cumpăra absolut tot ce vrei. Dar fără dragoste. Si da, fiica mea e obișnuită sa primească pachet cu iubire de la bunici. E sublim. Le mulțumesc ca încă ne mai pot dărui un pic de căldură, dragoste....
    • Like 0
  • Excelent articol si atat de adevarat. Scriu prin prisma mamei care, cat a fost fiul meu student in Bucuresti in anii '90, ii trimiteam pachete prin mecanicul de tren pe linia Constanta - Bucuresti sau mai prindeam o delegatie si ma duceam eu cu pachetul. Frigiderul era full cand incepeam pregatirile, iar dupa ce terminam mai ramaneau cateva alimente. Intr-un an in ajun de Craciun, nu venea acasa, i-am trimis doua genti si mecanicul cand le-a ridicat m-a intrebat "dar ce i-ati trimis doamna, un porc intreg?". Tot timpul am dorit si mi-a facut mare placere sa ii fac si de mult timp sa le fac tot ce stiu ca le place, lui, nepotilor si nurorii. Fiind destul de bolnava, imi spune sa nu mai muncesc, dar gasesc eu ceva care stiu ca nu poate refuza si ii pregatesc. El nu intelege sau vrea doar sa ma protejeze, cata placere pun in pregatirea a ceea ce stiu ca ii place, parca se mai atenueaza si durerea. Inainte de a se naste fiul meu la fel am procedat cu sora mea, cat a fost studenta tot in Bucuresti.
    • Like 0
  • Natural și veridic redată situația. (Re)Cunosc situația (și) din perioada mea de studenție ... Nostalgie repetată la nesfârșit !
    • Like 0
  • Ai scris minunat!m-am regasit in totalitate. pachetul de acasa inseamna 'te iubim si te vom sustine mereu' iar faptul ca avem nevoie de acel pachet ii face pe parinti sa se simta utili si prezenti in viata noastra, chiar daca sunt la 500 km distanta. sper din suflet sa mai primesc pachetelul de acasa multi ani de acum incolo.
    • Like 1
  • GabiC check icon
    Ai dreptate;
    desi sunt mai in varsta decat tine ( si ai mei stau doar in at cartier) si acum primesc ( primim!) "pachetul de acasa"
    Trebuie gandit din mai multe puncte:
    1. Utilitatea lui (nu mai gatesti cateva zile)
    2. Utilitatea celor care ti-l prepara ( parintii vor fi parinti pana la ultima suflare si ar fi pacat sa le iei acest lucru)
    3.Bucuria de a te ajuta si a te sti ajutata ( chiar daca nu ai nevoie)
    • Like 3
  • Mi-a placut!
    • Like 2
  • Bine spus si stim si noi foarte bine ce inseamna pachetul de acasa chiar daca este de la 2000 km departare. Chiar daca este cu carne si cafea sau doar ingrediente si zarzavaturi este felul de exprimare al parintilor ca ne iubesc si ei vor mereu sa imparte putinul lor cu noi (copiii si nepoata lor) .
    • Like 3
  • Pentru multa lume, mancarea a ramas ca o forma de dragoste si atentie oferita.
    Unii reusesc sa treaca peste carentele emotionale ale copilariei, si sa isi manifeste grija si in afara lucrurilor materiale.
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Raul check icon
      Da, foarte bine exprimat. Mancarea, in unele societati, mai ales cele mai putin dezvoltate, reprezinta o forma de dragoste.
      • Like 3
    • @ Raul
      Gresit. A ramas pachetul de acasa cu mancare, pentru ca inainte de '90 si foarte mult timp dupa, nu prea exista mancare... Iar ca student in anii aia, nu era usor, daca nu erai din Bucuresti. Acum e tot la moda pentru ca in hypermarketuri gasesti doar lucruri facute in laborator sau fortate sa creasca, nimic natural, nimic cu gust. Deci, o plasa de ceapa de la tara si branza fara conservanti,E-uri si alte prostii e mereu binevenita.
      • Like 4
  • Mi-a placut mult cum ai scris. Eu tocmai am primit mere, zarzare verzi si covrigi fierti de acasa. Lucruri care ne leaga, ne aduc aminte de copilarie, ne reamintesc cat de mult le lipsim parintilor si cat de mult ne lipsesc ei noua.
    • Like 4
  • Ada check icon
    Pachetul de acasa inseamna : mi-i dor de tine, ce faci, te iubesc, ai grija de tine, te astept oricand, suntem aici cand ai nevoie de tine, nu ne refuza caci va veni o vreme cand nu vom mai fii aici, bucura-te de noi, etc... .
    A refuza asemenea oameni inseamna sa ii jignesti. Si asemenea jignire este greu de dus.
    • Like 10


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult
sound-bars icon