Hong Kong și protestele anti-China - sfârșitul formulei „un stat, două sisteme"

Foto: Liau Chung-ren / Zuma Press / Profimedia

În cadrul anumitor conflicte globale, criza provocată de coronavirus a adus un respiro, o perioadă de armistițiu forțat, care nu a anulat ori ameliorat tensiunile preexistente. 

Astfel, duminică 24 mai, au reînceput în forță protestele din Hong Kong, alimentate de hotărârea Chinei de a introduce o nouă lege a siguranței naționale, considerată de autoritățile locale o amenințare la independența și autonomia fostei colonii britanice.

Cum era de așteptat, actul normativ a determinat reacția imediată a mii de activiști, ce au luat cu asalt străzile. S-au înregistrat  ciocniri violente cu forțele de ordine, care au intervenit cu gaz lacrimogen și tunuri de apă pentru a dispersa mulțimea și a aresta peste 180 de protestatari, având în vedere că adunările de peste 8 persoane sunt în prezent considerate ilegale în Hong Kong.

Citește și:

• (A) Școala este acolo unde ești tu! Cu Telekom, ai acces la educație simplu și rapid
• Alex Livadaru: O minune se întâmplă într-un spital din România. „Ca idee, când stai să te gândești, pare ceva science-fiction”

Manifestanții susțin că noua lege suprimă libertățile civile (și ale presei), permițând guvernului chinez prevenirea, stoparea și pedepsirea oricărui posibil act de secesiune, prin înființarea de agenții de securitate. Legislația actuală ar fi practic călcată în picioare, fiind violat principiul „un stat, două sisteme", ce reglementează relațiile cu Beijing încă din 1997 și garantează metropolei o amplă margine de autonomie.

Hong Kong a devenit colonie britanică în urma Primului Război al Opiului (1842) pentru a reveni sub controlul Chinei în 1997, după 99 de ani de concesiune și schimbări radicale. „Regiunea administrativă specială" nu deține o armată proprie, doar un statut de autonomie ce îi conferă o invidiabilă libertate: administrația și moneda proprie (dolarul HK), un mediu de afaceri prosper, un sistem atractiv de impozitare, perspective economice globale. Nu este de mirare faptul că megalopolisul, situat de multă vreme în topul celor mai moderne la nivel mondial, este comparabil cu Tokyo, Seul ori Singapore la capitolul venit pe cap de locuitor, nivel de trai, dezvoltare umană, prosperitate, lipsă a corupției, competitivitate economică și financiară.

Protestele din 2019, o imprudență parțial permisibilă la nivel economic, au fost provocate tot de intenția Chinei de a forța mâna autorităților locale, prin obligația de a-i trimite pe cei certați cu legea la Beijing.

Această pretenție exagerată (la nivel juridic și simbolic), picătura ce umpluse paharul, a fost ceea ce a declanșat protestele masive inițiate de liderii mișcării „independentiste", în frunte cu Joshua Wong (Civil Rights Front, fondat în 2002). Căci HK are propria identitate, propriul dialect (cantoneza), propriile instituții, iar apartenența la China în urma retrocedării este văzută ca o pedeapsă inutilă, ca farsă a destinului, fapt care l-a și transformat într-un refugiu pentru dizidenții de pe continent: cum s-a întâmplat în anii '90, când mișcarea religioasă Falun Gong atinsese o popularitate periculoasă pentru liderii comuniști, reunind mai mulți membri decât Partidul. Consecința logică a fost interzicerea practicării cultului în China, deci fuga majorității membrilor în Hong Kong sau Statele Unite.

În prezent, tensiunile socio-politice dintre Hong Kong și China au atins cote maxime, însă nici de data aceasta guvernul de la Beijing nu are nicio intenție de a face vreun pas înapoi, subliniind necesitatea de a aproba legea siguranței naționale în următoarele zile - mesajul este clar: Hong Kong rămâne o chestiune internă (deci parte integrantă) a Chinei, orice "interferență" este considerată intolerabilă, iar suveranitatea și integritatea Republicii Populare trebuie apărate cu orice preț.

Totuși, pentru a calma spiritele și critica internațională, guvernul central a afirmat că inițiativa nu va anula statutul special al regiunii, ci urmărește „stabilitatea și pacea pe termen lung", o formulare care a înspăimântat populația din Hong Kong, știind că Partidul Comunist face uz de această sintagmă oricând se referă la oprimarea tibetanilor, a uigurilor și a altor așa numite elemente perturbatoare.

Hong Kong, așa cum l-am „cunoscut" eu în aprilie 2019 era angrenat într-un proces de dezvoltare ce sfidează și profită cu aroganță de propria poziție, jenat doar de apartenența la un stat cu care majoritatea localnicilor nu se mai identifică.

Era greu de închipuit că o asemenea oază de modernitate și occidentalism - una dintre primele din sud-estul Asiei - s-ar putea transforma în doar câteva luni într-un teatru de război - îndeosebi deoarece o bună parte a populației (2,3 milioane) este alcătuită din imigranți mandarini, plecați din China continentală cu speranța unei vieți mai bune.

Însă ca de obicei, contradicțiile apar la nivel semantic: ce înseamnă „viață mai bună" pentru o generație în căutare de bunăstare materială, aflată în dureros contrast față de una însuflețită de idealuri de libertate, democrație și independență?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp