Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași ”.
Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.
Am rostit vineri seara aceste citate din mari scriitori ruși, care simt acut, cu durere, ce zace în poporul din care fac parte. Românii care îl susțin pe Putin, precum și „neutraliștii” sau „relativiștii” („Domle, situația e mai complexă”) au râs în gingii – „Asta e literatură, romane, și scriitorii ăștia sunt mai vechi de o sută de ani”.
Imaginile și relatările din Bucea și Irpin, orașele din care rușii s-au retras după câteva săptămâni de ocupație, sunt de azi. Civili omorâți în plină stradă și lăsați acolo, cu biciclete, cu ce aveau în mână, împușcați, arși, striviți, ca niște câini călcați de mașini. Oameni fără apărare, cu mâinile legate la spate, torturați și asasinați în casele lor sau în beciuri, cu un glonț în ceafă: metoda cu care NKVD-ul sovietic a executat, tot în aprilie, în 1940, 22.500 de prizonieri polonezi în masacrul de la Katyn. Femei violate și ucise, copii uciși. Iar criminalii care poartă uniforma rusească trimit acum în patrie pachete cu ce au tâlhărit din magazine, din casele și din curțile amărâților.
Asta nu e armată și așa ceva nu e război – e omorul cu jaf și cruzime sadică, de care vorbește Gorki, al hoardei lui Bulgakov.
Dacă aș crede în Dumnezeu, Rusia lui Putin ar fi pentru mine Diavolul.
Dar nu cred. Așa că spuneți dumneavoastră cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?
