Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În fața Iadului

Cristian Tudor Popescu

Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași ”.

Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.

Am rostit vineri seara aceste citate din mari scriitori ruși, care simt acut, cu durere, ce zace în poporul din care fac parte. Românii care îl susțin pe Putin, precum și „neutraliștii” sau „relativiștii” („Domle, situația e mai complexă”) au râs în gingii – „Asta e literatură, romane, și scriitorii ăștia sunt mai vechi de o sută de ani”.

Imaginile și relatările din Bucea și Irpin, orașele din care rușii s-au retras după câteva săptămâni de ocupație, sunt de azi. Civili omorâți în plină stradă și lăsați acolo, cu biciclete, cu ce aveau în mână, împușcați, arși, striviți, ca niște câini călcați de mașini. Oameni fără apărare, cu mâinile legate la spate, torturați și asasinați în casele lor sau în beciuri, cu un glonț în ceafă: metoda cu care NKVD-ul sovietic a executat, tot în aprilie, în 1940, 22.500 de prizonieri polonezi în masacrul de la Katyn. Femei violate și ucise, copii uciși. Iar criminalii care poartă uniforma rusească trimit acum în patrie pachete cu ce au tâlhărit din magazine, din casele și din curțile amărâților.

Asta nu e armată și așa ceva nu e război – e omorul cu jaf și cruzime sadică, de care vorbește Gorki, al hoardei lui Bulgakov.

Dacă aș crede în Dumnezeu, Rusia lui Putin ar fi pentru mine Diavolul.

Dar nu cred. Așa că spuneți dumneavoastră cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult

Securitatea / sursa foto: Profimedia

Pentru ca cei care nu au trăit acele vremuri să înțeleagă situația, CNSAS propune și un exercițiu de imaginație. „Gândiţi-vă că, atunci când comandaţi ceva de pe internet, livratorul deschide pachetul şi îşi opreşte lucrurile care îl interesează. Sau, dacă aţi comandat de mâncare, aceasta nu mai ajunge niciodată pe masa dumneavoastră fiindcă livratorul fie a vândut-o altcuiva pe traseu, fie a mâncat-o fiindcă aşa a vrut. În plus, nu veţi primi nici explicaţii, nici scuze şi nici nu veţi avea cui să vă adresaţi”, se arată în postarea de pe contul instituției.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Documentarul” despre Alteța Sa Trumpa a vândut 3 (trei) bilete la Londra! În Africa de Sud a avut, probabil, 0 (zero) spectatori, de vreme ce a fost retras imediat din cinematografe. Păcat că a apărut prea târziu, ca și candidatura la Nobelul pentru Pace a lu bărba-su, ar fi surclasat favoriții la Zmeura de Aur, premiul Hollywoodului pentru stupiditate.

Citește mai mult

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult