Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În fața Iadului

Cristian Tudor Popescu

Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași ”.

Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.

Am rostit vineri seara aceste citate din mari scriitori ruși, care simt acut, cu durere, ce zace în poporul din care fac parte. Românii care îl susțin pe Putin, precum și „neutraliștii” sau „relativiștii” („Domle, situația e mai complexă”) au râs în gingii – „Asta e literatură, romane, și scriitorii ăștia sunt mai vechi de o sută de ani”.

Imaginile și relatările din Bucea și Irpin, orașele din care rușii s-au retras după câteva săptămâni de ocupație, sunt de azi. Civili omorâți în plină stradă și lăsați acolo, cu biciclete, cu ce aveau în mână, împușcați, arși, striviți, ca niște câini călcați de mașini. Oameni fără apărare, cu mâinile legate la spate, torturați și asasinați în casele lor sau în beciuri, cu un glonț în ceafă: metoda cu care NKVD-ul sovietic a executat, tot în aprilie, în 1940, 22.500 de prizonieri polonezi în masacrul de la Katyn. Femei violate și ucise, copii uciși. Iar criminalii care poartă uniforma rusească trimit acum în patrie pachete cu ce au tâlhărit din magazine, din casele și din curțile amărâților.

Asta nu e armată și așa ceva nu e război – e omorul cu jaf și cruzime sadică, de care vorbește Gorki, al hoardei lui Bulgakov.

Dacă aș crede în Dumnezeu, Rusia lui Putin ar fi pentru mine Diavolul.

Dar nu cred. Așa că spuneți dumneavoastră cum pot fi numiți acei români care vor continua să fie putiniști, neutraliști și relativiști în fața Iadului adus în lume de ruși?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult