Au trecut niște zile de la Consiliul JAI în care Austria a votat împotriva intrării României în Schengen, iar Olanda împotriva Bulgariei. Au fost nenumărate analize, discursuri, îndemnuri la ruperea relațiilor cu statul austriac, propuneri de a răspunde cu aceeași monedă.
S-a umflat inima de dac în zeci de politicieni, și-au amintit diverși inși de privatizările „perlelor” economiei naționale, vorbind numai despre profiturile de după intrarea în acționariat a străinilor, eludând însă total situația financiară catastrofală în care se găseau unele dintre acestea înainte de vânzare.
Se semnează liste publice în care se cer înapoi companiile, se urlă măsuri drastice împotriva dușmanilor României.
Să boicotezi un produs, o companie sau o persoană este o alegere privată și ține de fiecare individ. S-au lovit de reacțiile negative ale clienților firme care au finanțat campanii electorale, sau multinaționale care au reacționat nepotrivit la anumite subiecte sensibile de pe teritoriile pe care-și desfășoară activitatea.
Îndemnul unor parlamentari sau miniștri din România către instituțiile din subordine să nu mai alimenteze cu carburant de la un anumit lanț de benzinării sau să-și mute conturile de la o anumită bancă este deplasat.
În cazul unora, este chiar ridicol.
De pildă, vă mai amintiți de fostul premier al României- uns de Liviu Dragnea după ce l-a scos cu forța pe Sorin Grindeanu din Guvern? Îl cheamă Mihai Tudose și are la activ o declarație stupefiantă în calitate de șef al executivului unui stat membru al UE, pe când era șef la Palatul Victoria: „Am refuzat să îmi pun leafa pe card ca să nu trebuiască să îi dau băncii ăleia doi bani de câte ori folosesc cardul. Nu vreau să îi dau, consider că nu merită (...) Eu am avut nişte experienţe cu băncile. Am avut un cont în bancă cu o sumă minoră, 500 de dolari, și după doi ani m-a sunat banca să-mi spună nu doar că nu mai am am banii, ci că mai trebuie să mai dau eu 50 de dolari, că de fapt comisionul cu care au avut grijă de ei, i-au păzit, i-au dus la toaletă noaptea sau le-au dat să bea apă când le era sete, a mâncat fondul și trebuie să mai aduc şi eu nişte bani de acasă. Din momentul ăsta eu am zis Iertaţi-mă, dar Terente era copil pe lângă voi! Chiar era băiat bun”.
Vestea proastă este că vorbește iarăși despre bănci. Vestea bună este că din declarațiile recente legate de votul Austriei reiese că a reluat relațiile cu băncile.
L-a obligat, probabil, noua poziție, aceea de europarlamentar social-democrat. S-o fi dus la ghișeu să-și ceară leafa în plic iar funcționarii de la casierie l-au rugat să-și facă un cont. „Eu sunt unul dintre clienții unei bănci cu capital austriac până săptămâna viitoare. Săptămâna viitoare nu voi mai fi! Nu am nimic cu poporul austriac sau cu Austria. Cancelarul austriac a răspuns intereselor unui grup economic. Dacă și cancelarul va înțelege că din punct de vedere economic vor avea de suferit…”, a declarat europarlamentarul, citat de debraila.ro. Găsiți declarațiile integrale pe website-ul publicației.
Celor care le este greu să sape în memorie ca să-și amintească cine este domnul Tudose, le reamintesc că a fost premierul României și a plecat nu înainte de a pune statul într-o situație extrem de jenantă- primul șef de Guvern din Japonia ajuns în România nu a avut de cine să fie primit la Palatul Victoria. Mihai Tudose a demisionat cu o seară înainte de venirea importantului oaspete străin iar evenimentele oficiale au fost anulate. Cum niciun membru al Guvernului nu s-a dus la aeroport, delegaţia guvernului nipon a fost întâmpinată de ambasadorul României în Japonia- scria Digi 24- detalii aici: digi24.ro.
Până să îndemne subtil la boicot, ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu ar trebui să se uite nițel prin curte și să evalueze capacitatea de management a sa și a directorilor pe care-i ține în funcții. Are cel puțin două mari probleme în portofoliu, care se îndreaptă spre faliment- TAROM și CFR Călători. Am demonstrat până acum că nu avem nici puterea, dar nici voința de a le aduce pe linia de plutire, chiar și în acest an de după pandemie, când călătoriile pe tot globul au explodat și s-au scumpit pe măsură. TAROM este într-o fundătură. Despre CFR e de prisos să dezbatem.
Având în vedere experiența cu marii investitori în economia românească- unii austrieci, în industrii ca cea extractivă și de vânzare a combustibililor sau bancară- aș fi tentat să cred că dacă respectivele companii, TAROM și CFR Călători, ar fi vândute, ar ajunge în câțiva ani pe plus și chiar mari contributori la bugetul de stat.
Cei care au trăit ultimii 30 de ani de trecere la economia de piață a României își aduc desigur aminte de colosul SIDEX Galați. Înainte de a fi vândut către Arcelor Mittal, pierdea echivalentul a un milion de dolari pe zi. În primii ani de la preluare, una dintre cele mai importante bătălii ale noului proprietar a fost paza combinatului- a angajat zeci de firme de pază și protecție din regiunea Moldovei pentru a proteja perimetrul, asaltat de bandele care veneau la furat. Știrile despre hoții împușcați deveniseră banale, nu mai încăpeau nici în programele de știri locale.
Sigur că economia liberă nu garantează lipsa provocărilor- combinatul de la Galați a trecut prin momente grele. Este astăzi parte a grupului global Liberty Steel, în 2021 a avut o cifră de afaceri de 9.3 miliarde de lei și un profit net de 1,36 miliarde de lei la 31 decembrie 2021 (cu 5.000 de angajați).
Datele sunt furnizate de zf.ro, valabile în contextul în care, la nivel global, producătorul de oțel a avut probleme începând cu 2020, după ce Greensill Capital, principalul finanțator al grupului, a intrat în insolvență. Detalii, aici.
Dincolo de supărarea legitimă a românilor față de refuzul Austriei de a a vota intrarea în Schengen, dincolo de acțiunile de boicot la adresa furnizorilor de servicii și produse, indiferent de industrie- marii investitori care au intrat pe piața din România, cu bune și mai puțin bune- construiesc, educă financiar, fac business, au mii de angajați, plătesc taxe, impozite și contribuții la bugetele asigurărilor.
Rămân la convingerea că organizațiile patronale de afaceri și cele ale investitorilor străini pot pune presiune cu rezultate mai bune și rapide dacă merg la șefii guvernului de la Viena, explicând imperativ cancelarului Karl Nehammer, despre interesele de afaceri în România, despre cum sunt afectate de neintrarea în Schengen, dar și despre cum ar putea crește businessul după aderare. „Vă pot spune cu multă sinceritate, CEO-ul grupului nostru de la Viena cred că se află la a patra întâlnire cu cancelarul și cu președintele Austriei. Mesajele pe care le-a transmis sunt foarte clare”, a declarat Ionuț Stanimir, directorul de marketing și comunicare al BCR, pentru Europa Liberă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.