Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La ce bun să cotizezi o viață întreagă, dacă atunci când ai nevoie nu poți beneficia de un drept pe care, în naivitatea ta, îl credeai inalienabil. O anomalie legală

pat de spital -

Foto Milovan Zrnic / Alamy / Alamy / Profimedia

Este adevărat că, în OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, ART. 7, „Stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) - d) este de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical”.

Înțeleg  reglementarea pentru prima angajare, dar mi se pare o anomalie faptul că nu mi se plătește concediul medical după o interveție chirurgicală, neținându-se seama de stagiul total de cotizare neîntreruptă, și încă la aceeași instituție, care anterior reangajării după pensionare este în cazul meu de 54 de ani, care dintr-odată sunt șterși cu buretele și nu contează.

Bașca faptul că am beneficiat în total în toți acești ani de foarte puține zile de concediu medical.

Și, desigur, nu este numai cazul meu, ci cine știe al câtor alte persoane.

Poate că „legiuitorulˮ ar putea regândi, preciza și reevalua această prevedere.

Căci atunci la ce bun să cotizezi corect o viață întreagă, dacă atunci când ai nevoie nu poți beneficia de un drept pe care, în naivitatea ta, îl credeai inalienabil?!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Romani divort / sursa foto: Profimedia

În cabinet, povestea vine aproape mereu în aceeași formă. Doi oameni care știu unul despre celălalt lucruri pe care nu le mai știe nimeni și care ajung să ceară ajutor abia după ce a ieșit ceva la iveală. Când reconstruiești traseul cu ei, pas cu pas, descoperi că nicăieri pe drum nu a existat o decizie. A existat o nevoie veche, trezită la o vârstă nouă, care nu a găsit pe nimeni acasă căruia să i se adreseze. Nu încetăm să avem nevoie de confirmare. Încetăm doar să o cerem de la persoana de la care ar conta cel mai mult.

Citește mai mult