Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La ce bun să cotizezi o viață întreagă, dacă atunci când ai nevoie nu poți beneficia de un drept pe care, în naivitatea ta, îl credeai inalienabil. O anomalie legală

pat de spital -

Foto Milovan Zrnic / Alamy / Alamy / Profimedia

Este adevărat că, în OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, ART. 7, „Stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) - d) este de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical”.

Înțeleg  reglementarea pentru prima angajare, dar mi se pare o anomalie faptul că nu mi se plătește concediul medical după o interveție chirurgicală, neținându-se seama de stagiul total de cotizare neîntreruptă, și încă la aceeași instituție, care anterior reangajării după pensionare este în cazul meu de 54 de ani, care dintr-odată sunt șterși cu buretele și nu contează.

Bașca faptul că am beneficiat în total în toți acești ani de foarte puține zile de concediu medical.

Și, desigur, nu este numai cazul meu, ci cine știe al câtor alte persoane.

Poate că „legiuitorulˮ ar putea regândi, preciza și reevalua această prevedere.

Căci atunci la ce bun să cotizezi corect o viață întreagă, dacă atunci când ai nevoie nu poți beneficia de un drept pe care, în naivitatea ta, îl credeai inalienabil?!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult